Decizia penală nr. 1965/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1965/R/2011
Ședința publică din data de 5 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul O. I. C. împotriva sentinței penale nr.1098 din 6 octombrie 2011 a Judecătoriei C.-
N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj prev. de art.42 al.1 lit.a/1 din Legea nr.407/2006 și uz de armă letală fără drept prev. de art.136 din Legea nr.295/2004, în condițiile art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. I. C., asistat de către apărător desemnat din oficiu av. Borzan D. și apărător ales av. T.
R., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind partea vătămată A. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O. I. C., solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul O. I. C., arată că își menține recursul declarat.
Apărătorul ales al inculpatului O. I. C., depune în probațiune înscrisurile la care a făcut vorbire în motivele de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului O. I. C. solicită admiterea recursului în baza art.385/15 pct.2 lit. b C.pr.pen., casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a coroborat cu art.10 lit.a C.
În susținerea recursului arată că sentința criticată s-a bazat în exclusivitate pe cele trei mărturii potrivnice inculpatului, martorii audiați fiind trei dintre colegii cu care a participat la partida de vânătoare din data respectivă. Principala critică adusă hotărârii este aceea că prin modul de desfășurare a procesului penal s-a împiedicat aflarea adevărului, respectiv în mod constant, judecătorul de fond a respins orice încercare din partea inculpatului sau apărătorului său de a dezvolta o stare de fapt din care să reiasă cu certitudine faptul că cele trei persoane care au depus mărturii împotriva inculpatului, aveau o stare de dușmănie veche, foarte serioasă cu inculpatul și aveau un interes personal în aceea de a face mărturii cu privire la o stare de fapt nereală. Mai mult decât atât, judecătorul de fond nu a luat în seamă susținerile apărătorului inculpatului și ale inculpatului și nici nu a consemnat în încheierea de ședință întrebările adresate martorilor, chiar dacă acestea au fost respinse și considerate ca fiind nerelevante. Solicitarea era de a consemna chiar și în măsura în care se resping întrebările acest fapt, pentru a se putea demonstra dorința de a afla adevărul într-o eventuală cale de atac.
Instanța de fond chiar și în hotărârea pronunțată, se bazează exclusiv pe aceste probe. A.e persoane, aflate în cursul zilei respective cu inculpatul la vânătoare, nu sunt martori oculari. Nici unul nu a văzut săvârșirea infracțiunii. Fiecare a aflat de la celălalt ce s-a întâmplat. In dosarul penal la fila 40 și urm., este declarația numitului B. A. A. era persoana care se afla în mașina următoare împreună cu paznicul de vânătoare T. Ș. D. acestuia dată în cursul urmăririi penale se contrazice cu declarația dată în fața instanței de judecată și cu declarația numitului B. A., respectiv faptul că nu a văzut cine a executat focul de armă, nu a văzut potârnichile împușcate și că nu știe ca vreunul dintre ceilalți participanți să-i fi reproșat inculpatului faptele sancționate. Martorul T. S., paznicul de vânătoare și persoana care a încunoștințat conducerea A. C., a afirmat că imediat a anunțat organele de poliție, respectiv autoritatea competență a A. C. și că i-a făcut reproșuri de față cu toți participanții, inculpatului.
În motivele de recurs a detaliat modalitatea prevăzută de lege în situațiile de acest tip. Astfel, paznicul de vânătoare potrivit art.50 din Legea
407/2006, reprezintă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, o autoritate publică. El este înarmat cu armă de foc și se află pe fondul de vânătoare în prezența vânătorilor, ca să asigure desfășurarea corectă a partidei de vânătoare. E. vorba de o acțiune autorizată și o acțiune care suferă un control de la începutul și până la finalul ei. In condițiile în care paznicul de vânătoare ar fi sesizat comiterea unei infracțiuni potrivit acestui Ordin nr.353/2008 privind organizarea și practicarea vânătorii, avea obligația să întrerupă pe loc vânătoarea, să consemneze în autorizația de vânătoare, data, ora, vânatul capturat și să-l excludă pe inculpat de la acea acțiune, cu obligația corelativă prev. de art.45/1 din Legea nr.407/2006, de a-i reține arma, permisul de vânătoare, permisul de armă și de a anunța organele de poliție.
T. Ș., martorul cheie în acest dosar, a susținut că a anunțat organele de poliție și conducerea A. C., ceea ce este fals. La dosar există sesizarea făcută de A. C. în data de (...). Totodată sesizarea Biroului de arme și muniții poartă un număr de înregistrare din (...) și dânșii confirmă faptul că s-au sesizat ca urmare a unei adrese și nu ca urmare a unui apel telefonic, așa cum a susținut T. Ș. Pe de altă parte, în măsura în care ar fi apelat S. de U.
112 și ar fi sesizat o faptă penală, această chestiune era înregistrată și cu certitudine verificată. Biroul Arme și Muniții din cadrul A. C. reacționează la orice solicitare de acest gen și cu atât mai mult, vânătoarea nu ar mai fi continuat.
Cu privire la declarația lui T. Ș., arată că nu a reușit în cursul cercetărilor pe fond să încerce să poarte o discuție cu judecătorul cu privire la persoana martorului. A. a refuzat orice întrebare la persoana lui și la relațiile cu inculpatul. La momentul când s-a făcut această plângere temerile inculpatului au fost deja dovedite. Martorul T. S. a fost paznicul de vânătoare pe acest fond de vânătoare 20 B. A. fond de vânătoare, din februarie 2011, a fost atribuit unei societăți de vânătoare, alta decât a A. C., astfel încât dânsul și-a pierdut locul de muncă. Anterior acestor chestiuni, inculpatul, care avea calitatea de șef de grupă - care nu implică vreo funcție, ci este o chestiune onorifică, nu este remunerată, are doar obligații deorganizare gospodărească a vânătorilor - i-a atras atenția de mai multe ori lui T. S. asupra comportamentului lipsit de etică profesională, pe care-l avea în cursul vânătorilor, aspecte care la un moment dat au făcut obiectul unor emisiuni televizate, care au fost difuzate și toată lumea cunoștea aceste două chestiuni. Prima a fost că la o vânătoare filmată de către TVR, T. Ș. a împușcat un câine, pe care l-a lăsat să moară în agonie. Inculpatul i-a reproșat aceste aspecte și i-a făcut și o sesizare. Ulterior, la o perioadă scurtă de timp, tot într-o partidă de vânătoare filmată, T. S. mai are o altă atitudine, în care, o vulpe rănită în cursul unei partide de vânătoare este lovită în mod repetat cu o bâtă, până când o omoară. A.e chestiuni au stat la baza dușmăniei de ani de zile, anterioară faptelor petrecute în anul 2010, între T. S., martorul cheie în acest dosar și inculpat. Inculpatul i-a reproșat în mod public și a fost martor într-o emisiune televizat, în care i-a adus acuze grave paznicului de vânătoare cu privire la moralitatea sa. Mai mult, paznicul de vânătoare în perioada 2010-2011 și anterior, avea o dispoziție expresă de la A. C. să împiedice în orice mod demersurile făcute de inculpat în vederea atribuirii fondului de vânătoare 20 B., astfel că se explică și trebuie stabilită onestitatea și calitatea declarației martorului în raport de aceste evenimente și în raport de relațiile de dușmănie clară și motivată între cei doi. Ceilalți doi martori, B. și B., care au confirmat parțial starea de fapt așa cum a relatat-o parchetul, confirmă într-un mod firav, dar suficient că între cei doi există o stare de dușmănie, un conflict mai vechi, dar nu vor să- l detalieze.
Consideră că în cauza de față, inexistența probelor fizice cu privire la vânatul dobândit în condițiile art.42 din Legea nr.407/2006 care reprezintă finalizarea acțiunii de vânătoare și latura obiectivă a infracțiunii de braconaj, inexistența acestor probe coroborate cu declarațiile condiționate ale martorului, care are o stare de dușmănie mai mult decât evidentă cu inculpatul și care avea un interes personal în cauză, atât cu privire la o răzbunare personală cât și cu privire la a împiedica inculpatul să își exercite demersurile pentru atribuirea acestui fond de vânătoare - sunt chestiuni care trebuie reținute în vederea achitării inculpatului.
Susține că martorul T. Ș. care era înarmat, putea să-l someze pe inculpat, având dispoziția să facă uz de armă în condițiile legii, în măsura în care constată săvârșirea unei infracțiuni și mai mult, a permis continuarea vânătorii, incidentele la care face dânsul vorbire fiind sesizate în cursul dimineții.
Cu privire la declarațiile legate de starea de fapt, ale martorului B. arată că acesta are declarație care se contrazice cu martorul B. A. și cei doi martori se feresc să aducă acuzații directe inculpatului constând în aceea
„am văzut când a împușcat potârnichile"; sau „am văzut modul în care s-a executat focul de armă"; și dânșii precizează faptul că au aflat ulterior și din discuții de la T. Ș. că s-a executat un foc de armă asupra unei specii prohibite. La fila 40 și urm., se află declarația dată în cursul urmăririi penale de celălalt martor care spune că ulterior din discuții a aflat despre aceste aspecte.
Consideră că nu sunt probe care să convingă instanța despre vinovăția inculpatului. Mai mult decât atât, lipsa acestor probe în totalitate și mărturiile care s-au audiat în cauză sunt suficiente pentru a demonstra lipsa de vinovăție a acestuia.
În consecință, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.a C.pr.pen., și să fie admis recursul așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M. P. solicită admiterea recursului declarat în cauză de către inculpat, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, să se pronunțe achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d și nu
10 lit.a C.pr.pen.
În esență, consideră că dosarul se bazează pe depozițiile martorilor audiați, fără coroborare cu alte probe, în condițiile în care starea de dușmănie a celor două persoane este dovedită, coroborate cu modul în care s-a făcut sesizarea, care nu corespunde dispozițiilor legii speciale și nu în ultimul rând, coroborat cu lipsa cadavrelor păsărilor. în subsidiar, soluția apreciază că este și nelegală întrucât pentru una dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța a reținut art.74 lit.a C., circumstanțe care ar trebui să se reflecte și în cea de a doua infracțiune reținută în sarcina sa.
Inculpatul O. I. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Susține că nu este vinovat și se află în fațainstanței, ca urmare a stării de dușmănie cu unul din martorii cauzei. Solicită achitarea sa.
C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 1098 d in (...) a Ju dec ător ie i C. -N., pron unț ată în dosarul nr. (...):
- în baza art. 42 al 1 lit. a ind. 1 din Legea nr. 407/2006, cu aplic art.
74 lit. a - art. 76 lit. c Cp, s-a dispus condamnarea inculpatului O. I.-C., fiul lui I. și A., născut la data de (...) în mun. C.-N., domiciliat în com. B., nr.
147, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 0., CNP 1., de cetățenie română, studii medii, mecanic auto, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.
- în baza art. 136 din Legea nr. 295/2004 s-a dispus condamnarea inculpatului O. I.-C. la 1 an închisoare.
In baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cp s-au contopit pedepsele aplicate stabilindu-se pedeapsa de 2 ani închisoare, nesporită, pe care a suspendat-o condiționat pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare și s-a pus în vedere inculpatului prevederile art.83 C.p. și art. 84 C.p.
In baza art.46 al 1 din Legea nr. 407/2006 s-a confiscat de la inculpat arma de vânătoare ridicată de la acesta prin procesul verbal de la f.56 dup.
In baza art. 14/346 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. C., cu sediul în C.-N., str. Cuza V., bl. A, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1100 euro - echivalent în lei la data plătii, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
In baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 9. din data de (...) Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului O. I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prev. de art. 42 al. 1 lit. a ind. 1 din Legea nr. 407/2006 și a infracțiunii de uz de armă letală fără drept prev.de art. 136 din Legea nr. 295/2004, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C. în fapt reținându-se ca în data de (...), aflându-se pe fondul de vânătoare nr.
20, B., în apropiere de loc. S., jud. C., a împușcat fără a avea autorizație 5 potârnichi cu arma de vânătoare marca IJ seria P23151, calibrul 12/2.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: sesizarea făcută de martorul T. S. către conducerea A. C., proces verbal de conducere în teren, raport de constatare tehnico-științifică nr.256.109/(...)privind starea armei folosită de inculpat, declarațiile martorilor T. Ș., B. I., B. A., P. I. și O. A., proces verbal de confruntare, dovezi de ridicare și depunere a armei la camera de corpuri delicte, copie a autorizației de vânătoare colectivă, declarațiile inculpatului în care acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale.
Analizând întregul material probator instanța de fond a reținut că la data de (...), în baza autorizației seria A. nr. 211459/ (...), inculpatul O. I. C. a organizat o acțiune colectivă de vânătoare pe fondul de vânătoare nr. 20
B., pe raza loc. Sânpaul, jud. C., la care au luat parte și martorii T. S., paznic de vânătoare, B. I., B. A., P. I. și O. A., vânători.
În timp ce vânătorii se deplasau într-o altă zonă a aceluiași fond de vânătoare, situată pe raza loc. S., jud. C. (deplasarea făcându-se cu 3 autoturisme, astfel: în primul autoturism - inculpatul O. și martorul P. I., în al doilea autoturism - martorii T. S. și B. I., iar în al treilea autoturism martorii B. A. și O. A.), inculpatul O. I. C., în timpul urcării unei pante a oprit mașina la volanul căreia se afla, a coborât geamul portierei stânga față și a executat un foc cu arma de vânătoare marca IJ, seria P23151, calibrul
12/2, proprietatea sa, asupra unui stol de potârnichi reușind uciderea a trei exemplare și rănirea altor două, recuperate ulterior de câinii de vânătoare.
Întrucât în luna ianuarie vânarea potârnichilor este prohibită, martorul T. S., care se afla cu autoturismul la mică distanță de cel al inculpatului, a anunțat conducerea A. C. și apoi organele de poliție.
Valoarea de despăgubire pentru exemplarele împușcate se ridică la suma de 1100 euro (f.60 d.u.p.).
F. audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății, susținând în mod mincinos, că păsările împușcate ar fi fost nu potârnichi ci ciori, care erau cuprinse în autorizație. A refuzat testarea poligraf.
A mai susținut inculpatul că acuzațiile din dosarul de față ar fi neadevărate, fiind rodul stării de dușmănie existente între acesta - care, la data respectivă, era șeful grupei de vânătoare și martorii B. I. - care ocupă această funcție în prezent și T. S. - paznic de vânătoare (f.7,8 d.i.).
Poziția de nerecunoaștere a inculpatului este infirmată, fără putință de tăgadă de declarațiile martorilor T. S., B. I. și B. A. care, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, au declarat că inculpatul a executat foc asupra unui stol de potârnichi reușind uciderea a trei exemplare și rănirea altor două. Cele două potârnichi rănite au fost aportate de câinele de vânătoare al martorului B. A. (un exemplar) și de câinele de vânătoare al martorului O. A. (un exemplar). Toate cele cinci potârnichi au fost introduse într-o pungă de către martorul P. I. - care era ocupant al locului din dreapta față al mașinii conduse de inculpat, iar punga a fost depusă în autoturism.
Referitor la animozitățile preexistente între inculpat și martorii B. I. și
T. S., instanța de fond a constatat că, chiar în ipoteza subzistenței unei stări de dușmănie mocnită, faptele s-au petrecut astfel cum s-a reținut în precedent. Cu alte cuvinte, situația în cauză nu reprezintă nicidecum o înscenare, cum a încercat să pretindă inculpatul, cu atât mai mult cu cât acuzațiile sunt susținute și de martorul B. A. - cu care inculpatul nu se afla în relații de dușmănie. O., în reprezentarea inculpatului, importanța funcției sale de șef de grupă de vânătoare și strădaniile martorilor B. și T. de a-l uzurpa, sunt hipertrofiate tocmai pentru „justificarea"; comiteriiinfracțiunilor. Săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor în cauză este dovedită, în plus față de probatoriul testimonial la care s-a făcut referire, și de răspunsul dat de către acesta, cu ocazia audierii de către judecător (f.7 d.i.) la întrebarea dacă T. avea un interes direct în schimbarea sa din funcția de șef de grupă și anume „l-am găsit și pe el pe teren (adică în timp ce vâna fără autorizație)";.
Apărătorul inculpatului a solicitat, în principal, achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit.a C.pr.pen. apreciind că fapta nu există întrucât potârnichile împușcate nu au fost găsite, iar paznicul de vânătoare - martorul T. Ș. nu a reținut pe loc păsările respective.
Instanța de fond a apreciat solicitarea ca netemeinică și nelegală întrucât, pe de o parte, regimul probatoriu al infracțiunilor în cauză nu pretinde vreun mod special de construcție a dovezilor iar, pe de altă parte, potrivit art.63 alin.2 C.pr.pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea acestora făcându-se de către instanța de judecată care, în speță, și-a format convingerea pe baza probatoriului testimonial discutat în precedent.
În subsidiar, s-a solicitat de către apărare achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.b ind.1 C.pr.pen..
Nici această solicitare nu a putut fi primită în raport de contravaloarea prejudiciului - 1100 euro, de contextul comiterii infracțiunii și de atitudinea constant mincinoasă a inculpatului.
Doi dintre martorii cauzei au dat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății declarații care susțin apărarea mincinoasă a inculpatului.
Astfel, martorul P. I. (f.17,18 d.i. și declarațiile din cursul u.p.) a declarat, în mod neadevărat, că nu a văzut asupra cărui tip de vânat a executat foc inculpatul, că nu s-a deplasat să ridice potârnichile împușcate, că nu a auzit reproșurile adresate inculpatului de către martorul T. S. A. în condițiile în care din declarațiile martorilor T., B. și B. rezultă că martorul P. se deplasa chiar cu mașina inculpatului, pe locul din dreapta față, că acesta a adunat într-o pungă cele trei potârnichi ucise - deplasându-se personal pe dâmb pentru a le culege și a primit apoi și celelalte două exemplare aportate de câinii de vânătoare.
Martorul O. A. R. a declarat că, a înțeles din discuțiile purtate
„colectiv"; că s-a tras asupra unor ciori și mai ales că, copoiul său nu a aportat de pe teren nici o potârniche. A. în condițiile în care din declarațiile martorilor T., B. și B. rezultă că martorul O. se deplasa în același autoturism cu martorul B. și că, copoiul martorului O. a aportat una din cele două potârnichi rănite, ce a fost apoi dată martorului P. I. care a introdus-o în pungă.
Față de cele menționate, instanța de fond a constatat că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către martorii P. I. și O. R. a infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C., sens în care un exemplar al prezentei hotărâri și copia întregului dosar s-au trimis Pachetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea efectuării cuvenitelor cercetări.
Faptele inculpatului O. I. C. așa cum au fost reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj prev. de art. 42 al. 1 lit. a ind. 1 din Legea nr. 407/2006 și ale infracțiunii de uz de armă letală fără drept prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, ambele cu aplic. art.33 lit.a C.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de fiecare infracțiune, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale deindividualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal si în acest context, de limitele de pedeapsă, de nesinceritatea lui O. I. C., de lipsa antecedentelor penale, de gradul concret de pericol social care rezultă din valoarea pagubei
și din împrejurările comiterii faptei.
Pentru aceste considerente, instanța, prin reținerea circ. aten. prev. de art. 74 lit. a C. - în raport de infracțiunea de braconaj, a condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14/346 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. C. și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1100 euro - echivalent in lei la data plătii, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (f.3 dos. inst.).
În baza art.191 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei.
Împotriva acestei sentințe , în termen legal, a declarat recursinculpatul O. I. C. solicitând casarea acesteia în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. b C.pr.pen. și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a coroborat cu art.10 lit.a C., întrucât faptele imputate nu există.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, bazată pe interpretarea greșită a probelor administrate în cauză. Soluția criticată se bazează în exclusivitate pe trei mărturii potrivnice inculpatului - ale martorilor T. S., B. I. și B. A. - martori care au participat la partida de vânătoare și care (aspect pe care instanța nu l-a luat în considerare) se aflau într-o mai veche stare de dușmănie cu inculpatul, având un interes personal de a face mărturii cu privire la o stare de fapt nereală. De asemenea, nu s-a avut în vedere că nici unul dintre acești martori nu a văzut săvârșirea infracțiunii, fiecare declarând că a aflat de la celălalt ce s-a întâmplat.
Martorul B. A., persoana care se afla în mașina următoare împreună cu paznicul de vânătoare T. Ș., are declarații contradictorii la urmărire penală și în fața instanței, asupra unor aspecte esențiale - a văzut sau nu a văzut cine a executat focul de armă, nu a văzut potârnichile împușcate și că nu știe ca vreunul dintre ceilalți participanți să-i fi reproșat inculpatului faptele sancționate.
De asemenea, martorul B. I. are declarații contradictorii cu ale martorului B. A. și ambii se feresc să aducă acuzații directe inculpatului, nu spune niciunul că a văzut când a împușcat potârnichile, că a văzut modul în care s-a executat focul de armă, precizând doar că au aflat ulterior și din discuții de la T. Ș. că s-a executat un foc de armă asupra unei specii prohibite.
Martorul T. S., paznicul de vânătoare și persoana care a încunoștințat conducerea A. C., a afirmat că imediat a anunțat organele de poliție, respectiv autoritatea competență a A. C. și că i-a făcut reproșuri de față cu toți participanții, inculpatului - aspecte nereale, întrucât din probele de le dosar ( sesizarea făcută de A. C. în data de (...), sesizarea Biroului de arme și muniții din (...)), rezultă că aceste autorități s-au sesizat ca urmare a unei adrese și nu ca urmare a unui apel telefonic.
Mai mult, dacă cele relatate de acest martor sunt reale, ele nu corespund modului în care acesta ar fi trebuit să acționeze în virtutea atribuțiilor de serviciu - paznicul de vânătoare potrivit art.50 din Legea
407/2006, reprezintă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, o autoritatepublică, este înarmat cu armă de foc și se află pe fondul de vânătoare în prezența vânătorilor, ca să asigure desfășurarea corectă a partidei de vânătoare. F. vorba de o acțiune autorizată, în condițiile în care paznicul de vânătoare ar fi sesizat comiterea unei infracțiuni, potrivit O.ui nr.353/2008 privind organizarea și practicarea vânătorii, avea obligația să întrerupă pe loc vânătoarea, să consemneze în autorizația de vânătoare, data, ora, vânatul capturat și să-l excludă pe inculpat de la acea acțiune, cu obligația corelativă prev. de art.45/1 din Legea nr.407/2006, de a-i reține arma, permisul de vânătoare, permisul de armă și de a anunța organele de poliție.
S-a dovedit în cauză că între acest martor și inculpat exista o veche stare conflictuală legată de acuzele pe care inculpatul le-a adus martorului de-a lungul timpului, față de comportamentul acestuia, ca vânător - lipsit de etică profesională - și față de interesul atribuirii unuia sau altuia, a unor fonduri de vânătoare.
Așa fiind, lipsa probelor fizice cu privire la vânatul dobândit, coroborat cu declarațiile condiționate, subiective ale martorilor - duc la concluzia inexistenței faptelor imputate inculpatului și, pe cale de consecință, necesitatea achitării acestuia.
V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă , în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen.,
Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În sarcina inculpatului recurent O. I.-C. s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, la data de (...), pe fondul de vânătoare nr.20 B., în apropiere de localitatea S., jud. C., ar fi împușcat, fără a avea autorizație pentru acest tip de vânat - 5 potârnichi, cu arma de vânătoare marca IJ, seria P 23151, cal 12/2.
Curtea constată însă că instanța de fond, în baza probelor judicios administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, analizate în detaliu, dar interpretate în mod eronat, a confirmat starea de fapt din rechizitoriu, pronunțând o soluție greșită de condamnare a inculpatului recurent.
Așa cum de altfel a menționat și judecătorul fondului, în virtutea dispoz. art.63 alin.2 C.pr.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea acestora făcându-se de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate ( examinare realizată în speță de către judecător, chiar în mod minuțios) dar, în scopul aflării adevărului, o astfel de examinare trebuie să ducă în final la o soluție de condamnare sau achitare, ori încetare a procesului penal, numai dacă coroborarea lor, în ansamblu, formează convingerea certă, lipsită de echivoc, în sensul uneia sau alteia din soluțiile enunțate.
Curtea apreciază că în speță, ansamblul probelor administrate nu conduce la concluzia certă, univocă, în sensul comiterii de către inculpatul O. I.-C. a celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că există dubiu cu privire la natura vânatului, lipsind astfel, unul din elementele constitutive ale infracțiunilor imputate - elementul material al laturii obiective.
Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a negat comiterea faptelor imputate, arătând că în cadrul vânătorii organizateîn data de (...), a executat un foc de armă asupra unui stol de ciori.
Martorul T. S. - paznicul de vânătoare, a afirmat în mod constant că a văzut cum inculpatul a executat foc asupra unui stol de potârnichi, reușinduciderea a trei exemplare și rănirea altor două, că cele două potârnichi rănite au fost aportate de câinele de vânătoare al martorului B. A. (un exemplar) și de câinele de vânătoare al martorului O. A. (un exemplar) și că, toate cele cinci potârnichi au fost introduse într-o pungă de către martorul P. I. - care era ocupant al locului din dreapta față al mașinii conduse de inculpat - iar punga a fost depusă în autoturism și, că i-a reproșat inculpatului că a împușcat potârnichi în perioada prohibită. Mai afirmă martorul că, toți ceilalți participanți la vânătoare au observat împușcarea vânatului prohibit.
În esență, martorul B. I., aflat în aceeași mașină cu martorul T. S., a relatat la urmărire penală și în fața instanței, aceleași aspecte, privind focul de armă tras de inculpat, natura vânatului - potârnichi și, respectiv, reproșurile martorului adresate inculpatului relativ la împușcarea unei specii prohibite de păsări în sezonul respectiv.
Pe de altă parte, în totală opoziție cu declarațiile celor doi martori, anterior menționați și care susțin acuzarea, sunt declarațiile constante ale martorilor P. I. și O. A. R. - pe care însă, instanța le-a apreciat (spunem noi, fără o argumentație solidă, de netăgăduit), ca fiind mincinoase.
Astfel, martorul P. I. a declarat că nu a văzut asupra cărui tip de vânat a executat foc inculpatul, că nu s-a deplasat să ridice potârnichile împușcate, că nu a auzit reproșurile adresate inculpatului de către martorul
T. S.
Martorul O. A. R. a declarat că a înțeles din discuțiile purtate „colectiv"; că s-a tras asupra unor ciori, că copoiul său nu a aportat de pe teren nici o potârniche și, nu a menționat nimic despre vreun reproș adresat inculpatului de martorul T. S. cu privire la specia de păsări asupra căreia s- a tras.
Avem așadar probe testimoniale, care susțin în egală măsură atât acuzarea, dar și poziția de nerecunoaștere a faptelor de către inculpat.
În mod cu totul neîntemeiat, instanța a adăugat la probele ce susțin acuzarea, declarațiile martorului B. A. - contradictorii între ele, dar și cu ale martorului O. ( aflat în aceeași mașină cu el), precum și răspunsul dat de către inculpat cu ocazia audierii în fața instanței, la întrebarea „. T. avea un interes direct în schimbarea sa din funcția de șef de grupă"; și anume - „l-am găsit și pe el pe teren (adică în timp ce vâna fără autorizație)";.
S-a dat prioritate, neargumentat - apreciem noi, probelor care susțin acuzarea, în contextul în care, două din declarațiile constante în acest sens sunt ale unor persoane aflate în conflict cu inculpatul (împrejurare recunoscută chiar de către acești martori), iar cea dea treia declarație, pentru considerentele de mai jos, în mod eronat a fost apreciată ca obiectivă, ca reflectând starea de fapt reală, iar pe de altă parte, prin interpretarea greșită, izolată, scoasă din context, a unei simple afirmații a inculpatului.
A. deoarece:
1) martorul B. A. declară la urmărire penală că, a ajuns la loculincidentului, după ce a observat mașinile din față oprite, că i s-a spus (numai știe exact, de către inculpat sau de către martorul T.) că au fostîmpușcate niște potârnichi, că o potârniche a fost aportată de către câinele său, iar alta de către câinele lui O. R. și că, din discuții, a înțeles că focul a fost tras de inculpat și că, nu s-a discutat între participanți că, la vremea respectivă, era interzisă vânătoarea de potârnichi, nu a auzit așadar vreun reproș adresat inculpatului de către martorul T., sub acest aspect; în fața instanței, același martor (aducându-și aminte între timp), arată că inculpatul a spus că s-a tras asupra unor potârnichi, pentru ca, în cadrul aceleașideclarații, la un aliniat mai jos, să arate că președintele (martorul T., s.n.) i-aspus că inculpatul susține că s-a tras asupra unor ciori.
A.e neconcordanțe, la care se adaugă susținerea infirmată de martorul
O. ( aflat în aceeași mașină cu el), că un exemplar din cele împușcate a fost aportat de câinele acestuia din urmă ( fără să existe vreun motiv dovedit pentru care, tocmai stăpânul câinelui să infirme această susținere) - conduc la concluzia nesincerității martorului B. A. și, pe cale de consecință, necesitatea înlăturării depoziției acestuia.
2) împrejurarea că inculpatul a răspuns la întrebarea instanței că „l- am găsit și pe el pe teren - pe martorul T., s.n. (adică în timp ce vâna fără autorizație)"; - nu echivalează în nici un caz cu recunoașterea împrejurării că și inculpatul s-ar fi găsit în aceeași situație în prezenta cauză, în contextul :
- negării constante a faptelor de către inculpat;
- în condițiile în care, din coroborarea tuturor probelor, așa cum s-a argumentat anterior, nu s-a putut stabili fără echivoc, fără urmă de îndoială că vânatul a fost unul prohibit, pentru care inculpatul nu poseda autorizație și că, în aceste condiții, deci, fără drept, a folosit arma letală, în sensul normelor incriminatoare invocate de acuzare - aceasta, și în lipsa unor dovezi directe, concrete, cu privire la natura vânatului, chiar dacă acest lucru nu era absolut obligatoriu, din punct de vedere probator (prezentarea vânatului prohibit organelor abilitate a face identificarea acestuia, în condițiile în care, în virtutea obligațiilor ce-i reveneau în calitate de O. al acțiunii de vânătoare, martorul T. avea posibilitatea, chiar obligația de altfel, de a exclude de la acțiune inculpatul și a reține vânatul recoltat - art.43 din Regulamentul privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii, aprobat prin O. nr.353/2008 al M. A. și D. R.).
Pentru toate aceste considerente, constatând în cauză, cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.12 C.pr.pen., Curtea constată întemeiat recursul inculpatului, astfel că în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., acesta va fi admis, sentința atacată va fi casată în întregime și rejudecând:
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului O. I.-C. de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de.
- braconaj - prev. de art. 42 al 1 lit a/ 1 din Legea nr. 407/2006,
- uz de armă letală fără drept prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004
În baza art. 346 alin.2 C.pr.pen. se va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă A. C., întrucât potrivit legii civile, nu s-a făcut dovada despăgubirilor solicitate, în sensul că nu s-a dovedit prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, respectiv că vânatul pentru care s-au cerut despăgubiri, era cel prohibit.
În baza art. 192 alin.1 pct.1 lit. b C.pr.pen. va fi obligată partea civilă
A. C. să plătească 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, la fond.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de
50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu în recurs (avoc. D. Borzan), sumă ce se va avansa din fondurile M. Justiției.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU A.E M.IVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul O. I. C., cu domiciliul ales în C.-N., str. D. nr.30-32, jud. C.împotriva sentinței penale nr.1098 din (...) a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în întregime și rejudecând:
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. achită inculpatul
O. I.-C., fiul lui I. și A., născut la data de (...) în mun. C.-N., domiciliat în com. B. nr. 147, jud. C. (și domic. procesual în C.-N., str. D. nr.30-32, jud. C.), posesor al CI seria KX nr. 0., CNP 1., de cetățenie română, studii medii, mecanic auto, fără antecedente penale, de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de:
- braconaj - prev. de art. 42 al 1 lit a/ 1 din Legea nr. 407/2006,
- uz de armă letală fără drept prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004
În baza art. 346 alin.2 C.pr.pen. respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă A. C.
În baza art. 192 alin.1 pct.1 lit. b C.pr.pen. obligă partea civilă A. C., cu sediul în C.-N., str. Cuza V., Bl. A, jud. C. să plătească 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, la fond.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de
50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu în recurs (avoc. D. Borzan), sumă ce se va avansa din fondurile M. Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...) Jud.fond: L. B.
| ← Decizia penală nr. 1560/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1869/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
