Decizia penală nr. 1962/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR.1962/R/2011

Ședința publică din data de 5 decembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător

JUDECĂTORI : M. Ș.

L. M.

GREFIER : M. B.

M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații P. V., P. M. G. și P. T. și partea civilă S. ROMÂN, prin A. N. de A. F., D. G. a F. P. C., împotriva sentinței penale nr.346 din (...) a J. D., pronunțată în dosar nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.152 din OG nr.61/2002, art.146 din L. nr.19/2000, art.111 și art.112 din L. nr.76/2002, art.94 din OUG nr.150/2002, toate cu aplic.art.41 al.2

C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. V. - av. H. O., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. M. G. - av.Gânscă L. D. și av. M. M. R. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P. T. - av. F. O. L., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații P. V., P. M. G. și P. T. precum și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. prin D. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpatului P. V., în ce privește recursul părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. prin D. C., solicită respingerea acestuia ca nefondat.

În ce privește recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia și să se constate că instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile art.11 pct.2 lit.b și art.10 lit.c C.pr.pen., și a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art.111, 112 din L. nr.76/2002 întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale conform art.122 lit.e C.pen.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului inculpatului P. V., modificarea hotărârii atacate cu privire la latura civilă, urmând a fi exonerat inculpatul de pata despăgubirilor solicitate de către partea civilă.

Apărătorul inculpatului P. M., dat fiind recursul declarat șiimposibilitatea de a lua legătura cu inculpatul, înțelege că acesta a formulat recurs doar cu privire la latura civilă a cauzei.

Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul anulării în totalitate a obligațiilor civile stabilite în sarcina acestuia.

Consideră că în condițiile în care s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile prev. de art.111 și 112 din L. nr.76/200, nu se poate justifica obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.

În ce privește recursul declarat de A., solicită respingerea acestuia cu aceeași motivare.

Apărătorul inculpatului P. T., referitor la recursul declarat de inculpat,solicită a se dispune admiterea acestuia în ce privește latura civilă și în consecință, a se dispune exonerarea acestuia de la plata datoriilor către bugetul de stat, raportat la motivarea sentinței instanței de fond.

În susținerea recursului arată că nu a existat nici un moment intenția inculpatului sau tuturor celor trei inculpați de a prejudicia statul, ba mai mult, din probatoriul administrat rezultă că aceștia au efectuat aceste demersuri financiar contabile, au întocmit ordinele de plată pentru a se vira sumele către bugetul de stat, însă având în vedere că societatea comercială avea un credit la banca colaboratoare, aceasta își oprea sumele aferente ratelor creditului și din acest motiv, nu au mai rămas suficienți bani pentru acoperirea datoriilor la bugetul de stat.

Pentru aceste motive, raportat la soluția de achitare dispusă, solicită a se dispune și exonerarea de la plata acestor sume datorate statului.

Cu privire la recursul declarat de către partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - A. N. de A. F. prin D. C., solicită respingerea acestuia, apreciind că instanța de fond în mod corect a lăsat nesoluționată latura civilă, aferentă infracțiunii pentru care a dispus încetarea procesului penal.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ pentru colega pe care o substituie.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea tuturor recursurilordeclarate în cauză, ca nefondate.

În opinia sa, soluția instanței este corectă. Consideră că în mod corect corelativ soluției, s-a rezolvat latura civilă în sensul de a obliga inculpații la plata unei părți din sumele datorate, pentru motivarea pe care instanța a arătat-o pe larg la fila 8 din hotărâre, respectiv că se reține totuși culpa inculpaților cu atribuții legate de plată și corelativ obligarea acestora la plat contribuțiilor care nu au mai ajuns în bugetul statului.

Rezolvarea laturii civile corespunde dispozițiilor legale și răspunde și unei necesități de ordin practic, în esență obligațiile respective, chiar dacă nu îmbracă neplata în formă infracțională, există în materialitatea lor și trebuie să facă obiectul unei obligații de plată.

Consideră că soluția este legală și temeinică, motiv pentru care solicită menținerea ei ca atare, ca efect al respingerii recursurilor inculpaților.

Referitor la recursul părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. prin D. C. susține că este evident că instanța nu putea să oblige inculpații la plata despăgubirilor pentru soluțiile corelative, sens în care apare ca nefondat și acest recurs.

C U R T E A Prin sentința penală nr. 346 din (...) a J. D., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile prevăzute de art.152 din O. nr.61/2002, art.146 din L. nr.19/2000, art.111 și art.112 din L. nr.76/2002, art.94 din O. nr.150/2002, totul cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal și art.33 lit.a) Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.152 din O. nr.61/2002, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.146 din L. nr.19/2000, art.111 și art.112 din L. nr.76/2002, art.94 din O. nr.

150/2002, totul cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal și art.33 lit.a)

Cod penal.

- În baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.1 lit.d) Cod procedurăpenală, s-a dispus achitarea inculpaților P. M. G., fiul lui A. și V., născut la (...) în loc.Bogata de Sus, județul C., domiciliat în D., str. Î., nr.7, bloc.B.4, ap.8, județ C., CNP. 1., P. V. fiul lui A. și V. născut la (...) în loc.Bogata de Sus, județul C., domiciliat în D. str.F. nr. 3, bloc.C.5 ap.21, județ C., CNP.1. și P. T. fiul lui A. și V. născut la (...) în loc. Bogata de Sus, județul C., domiciliat în D., str. V. C., nr.63, județul C., CNP. 1., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.152 din O. nr. 61/2002, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.94 din O. nr. 150/2002, totul cu aplicarea art.41 alin.2, art.42

Cod penal și art.33 lit.a) Cod penal.

- În baza art.11 pct.2) lit.a) raportat la art.10 lit.b) Cod procedurăpenală s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. deart.146 din L. nr.19/2000.

- În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 alin.1 lit.g) Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.111 și art.112 din L. nr.76/2002.

În baza art.346 alin.4 Cod procedură penală s-au lăsat nesoluționate pretențiile civile aferente comiterii infracțiunii prev. de art.146 din L. nr.

19/2000, constând într-un debit de 120.592.684 lei ROL.

În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm., art.1003 Cod civil, s-a admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă A. N. DE A. F. prin D. C. - pentru S. Român, cu sediul în C.-N., P-ța A. I. nr.19, județul C., și-n consecință au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 310.456.398 lei ROL, din care:

-168.031.899 lei ROL cu titlu de impozit pe venitul din salarii plus dobânzi și penalități aferente calculate până la (...);

- 8.880.605 lei ROL reprezentând contribuție datorată de angajator la fondul de șomaj plus dobânzi și penalități aferente calculate până la (...);

-1.591.928 lei ROL cu titlu de contribuție individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj plus dobânzi și penalități aferente calculate până la (...);

- 131.951.966 lei ROL reprezentând contribuție la asigurările de sănătate plus dobânzi și penalități aferente calculate până la (...).

Au fost obligați inculpați în solidar la plata în continuare a accesoriilor calculate asupra obligațiilor fiscale principale menționate, după cum urmează:

- dobânzi și penalități de întârziere, calculate potrivit art.114 și urm. art. 120 din O. nr.92/ 2003 ( prima republicare din (...)), începând cu (...), până la 31 decembrie 2005;

- majorări de întârziere calculate în baza art.115 și urm. din același act normativ republicat la (...) (devenite art.119 și urm. la republicarea din

(...)), începând de la 1 ianuarie 2006 și până la (...), iar de la această ultimă dată dobânzi și penalități de întârziere calculate în baza art.119 și urm. din O. nr.92/ 2003, ultima republicare, astfel cum a fost modificat prin O. nr.3., aprobată prin L. nr. 4., până la data plății integrale a debitului principal.

În baza art.192 alin.1 lit.c) Cod procedură penală au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pen tru a pronunț a ac e as tă ho tăr âre, ins tanț a de f ond a reț inu t c ă:

Prin plângerea formulată pe rolul J. D. de petentul-parte civilă S.

Român prin A.-D. C., împotriva rezoluțiilor date de P. de pe lângă

Judecătoria Dej în dosarele nr.737/P/2005 și nr.155/II/2/2005, s-a solicitat desființarea acestora, cu motivarea că sunt nelegale și netemeinice.

Analizând probele dosarului, instanța de fond a reținut în esență că învinuiții P. V., P. M. și P. T. sunt asociați și fondatori ai S. F. SOMEȘEANĂ

P&4 T. P. COM S., cu sediul în D. str.Crângului nr.23, având ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor și al produselor din tutun specializate.

Potrivit art.13 din actul constitutiv al societății administrarea firmei este asumată de cei trei asociați și orice document financiar contabil este valabil numai cu semnătura unuia dintre administratori.

În intervalul 15.04 - (...), D. C. a efectuat un control al firmei pe linie de impozite, taxe, contribuții sociale și alte creanțe bugetare datorate conform legii, perioada vizată fiind (...) - (...). (Perioada este eronată, în realitate controlul a vizat intervalul (...) - (...), așa cum reiese din chiar preambulul procesului-verbal de control încheiat la data de (...),Capitolul I, unde se specifică foarte clar că ultima verificare pe linie de impozite și taxe a cuprins perioada (...) - 30.09l.2002, conform procesului-verbal de control nr.

44400/(...), în timp ce un alt ultim act de verificare pe linie de contribuții sociale s-a efectuat prin procesul-verbal de control nr. 9632/(...) și a cuprins perioada martie 1998 - februarie 2003. Asupra acestor aspecte instanța a revenit în motivare.).

Verificarea fiscală a fost solicitată de A. F. D. urmare a cererii adresate de societate T. C., pentru deschiderea procedurii de faliment.

S-a încheiat procesul-verbal de control fiscal din 30 aprilie 2004, din care rezultă că la finele anului 2003 societatea a înregistrat o pierdere fiscală mare cauzată în principal de cheltuielile privind dobânzile, în sumă de

6.728.853,397 lei, aferente creditelor bancare contractate în cursul anului

2003, în sumă de 21.543.356.215 lei. Ca atare, la data de 31 martie 2004 societatea a înregistrat o pierdere de 565.307.943 lei conform balanței de verificare.

S-a constatat că unitatea nu a virat la termenele legale, respectiv în cel mult 30 de zile de la scadență, impozitul pe venitul din salarii în sumă de

106.031.899 lei, totalul datorat cu dobânzi si penalități fiind de 168.031.899 lei, încălcându-se astfel dispozițiile art.152 din O. nr.61/2002 republicată, privind colectarea creanțelor bugetare.

Tot în perioada de referință, s-a constatat că unitatea a reținut, dar nu a virat, contribuția de asigurări sociale prevăzută de L. nr.19/2000, privindsistemul public de pensii și alte drepturi sociale, cauzându-se un prejudiciu cu acest titlu în valoare de 120.592.684 lei. De asemenea, pentru perioada (...) - (...), unitatea a calculat și reținut debitele datorate în baza L. nr.76/

2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, reprezentând contribuțiile angajatorului la fondul de șomaj, dar sumele nu le-a mai virat, contrar prevederilor art.111 din lege, prejudiciul cauzat fiind de 8.880.605 lei.

Totodată, prin nevirarea debitelor datorate în baza art.112 din aceeași lege s-a produs o pagubă în cuantum de 1.591.928 lei.

Organele de control au constatat că societatea a încălcat și dispozițiile O. nr.150/2002, privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cauzând un prejudiciu în cuantum de 131.951.966 lei, reprezentând fond de sănătate datorat 105.524.153 lei la care se adaugă dobânzi și penalități.

În cauză la data de 4 iunie 2004 sub nr.737/P/2004 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Dej, plângerea penală formulată împotriva învinuitului P. M. de către A.-D. C., prin care s-a solicitat cercetarea și tragerea sa la răspundere penală pentru infracțiunile din articolele de lege menționate, prin care s-a cauzat un prejudiciu total de 431.049.082 lei.

Cercetările au fost extinse împotriva celor trei învinuiți, care au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, întrucât societatea comercială a intrat în declin financiar în anul 2003, datorită contractelor de distribuție încheiate cu SC. BRAU UNION ROMANIA în condiții împovărătoare pentru firmă, sub aspectul investițiilor pe care au fost nevoiți să le materializeze pentru respectarea clauzelor contractuale, realizând în acest scop un împrumut bancar de la B., la care s-a adăugat neîncasarea creanțelor de la proprii debitori, context în care societatea a înregistrat pierderi financiare.

Învinuiții P. T. și P. M. și-au declinat orice responsabilitate, arătând că nu s-au ocupat de compartimentul financiar contabil și de verificarea plății obligațiilor fiscale către stat.

La rândul său învinuitul P. V. a arătat că firma a intrat în incapacitate de plată în luna august 2003, an în care societatea datora către B.- S. D. suma de 30.000.000.000 lei ROL și că până în luna august 2003, creditorul a recuperat circa 15.000.000.000 lei în contul debitului. A precizat că din încasările zilnice se proceda la crearea fondului pentru plata salariilor iar restul lichidităților se afla depus în contul firmei deschis la B. - S. D. de unde era folosit de unitatea bancară pentru diminuarea debitului contractat.

Conform bilanțului contabil firma a înregistrat o pierdere de

12.794.116.466 lei.

Deoarece nu s-a demonstrat conduita învinuiților în sensul sustragerii de la obligația de plată a contribuțiilor datorate statului, utilizarea lichidităților în alte scopuri și respectiv reținerea efectivă prin stopaj la sursă a sumelor datorate statului și neplata lor în pofida existenței resurselor financiare necesare, respectiv nu s-a făcut dovada existenței intenției infracționale, arătându-se că sumele datorate bugetului de stat și celui de asigurări social au fost calculate și reținute dosar scriptic, fără ca în realitate aceasta să existe ca disponibilități efective de plată, parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei învinuiți pentru săvârșireainfracțiunilor prev. de art.152 din O. nr.61/ 2002, art.146 din L. nr.

19/2000, art.111 și art.112 din L. nr.76/2002, art.94 din O. nr. 150/ 2002, totul cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal și art.33 lit.a) Cod penal.

Prin sentința penală nr.91/(...), pronunțată în dosarul nr. 2787/2005,

Judecătoria Dej a respins plângerea formulată de petentul S. Român prin

A.-D. C., menținând rezoluțiile parchetului ca temeinice și legale, reținând lipsa intenției infracționale, activitatea celor trei învinuiți putând angaja eventual o răspundere delictuală sub forma culpei, prejudiciul putând fi recuperat în fața unei instanțe civile.

Prin decizia penală nr.358/R/2006 pronunțată în dosarul nr.

3736/2006 s-a admis recursul petentului S. Român prin A.-D. C., iar sentința penală nr.91/2006 a fost casată în întregime, s-a admis plângerea formulată de recurent, desființându-se rezoluțiile P.ui de pe lângă

Judecătoria Dej și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

II. Prin sentința penală nr.710/2008, pronunțată în dosarul J. D. nr.(...), s-a dispus condamnarea inculpaților P. V. și P. T. la pedepsele de 6 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.6 din L.

241/2005, art.302 ind.1 Cod penal, art.146 din L. 19/2000 toate cu aplic. art.13 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni, în temeiul art.81,82 Cod penal, iar a inculpatului P. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.6 din L.

241/2005, art.302 ind.1 Cod penal, art.146 din L. 19/2000, cu aplicarea art.37 lit.b) și art.76 lit.e) Cod penal, dispunându-se executarea pedepsei de

3 luni închisoare în regim de detenție.

Prin decizia penală nr.149/A/2009 a T. C. s-a desființat în totalitate sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv că prima instanță nu a pus în discuție noua încadrare juridică, diferită față de cea indicată prin plângerea penală a finanțelor (f.5 dosar U.P.), care constituie actul de sesizare al instanței. De asemenea, văzând că în dispozitivul sentinței au fost inserate pasaje din considerentele hotărârii în cauză, inclusiv în ce privește pretențiile civile, s-a constatat că acest fapt echivalează cu nesoluționarea laturii civile, aceste neconcordanțe făcând imposibilă executarea sumelor acordate.

III. Prin sentința penală nr.777/2009, pronunțată în dosarul J. D. nr.(...), s-a dispus achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.1 lit.b) Cod procedură penală, de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art.152 din O. nr.61/ 2002, art.94 din O. nr.150/2002, iar în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.1 lit.g) Cod procedură penală s-a dispus tot achitarea, în loc de încetarea procesului penal, pentru infracțiunile prevăzute de art.111 și art.112 din L. nr.76/2002, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, lăsându-se nesoluționată latura civilă în privința pretențiilor aferente acestor fapte. Totodată, în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.1 lit.a) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.146 din L. nr.19/2000, exonerându-i de plata despăgubirilor aferente.

Pentru aceasta s-au reținut următoarele:

Împrejurarea că instanța de apel a desființat sentința penală nr.

710/2008 și pe considerentul că prima instanță nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice, nu echivalează cu obligativitatea schimbării sau punerii în discuția părților a necesității schimbării încadrării juridice, pentru că starea de fapt nu s-a modificat iar dezincriminarea unor fapte sau prescripția răspunderii penale nu reprezintă criterii care să determine schimbarea încadrării juridice. Prin D. penală nr.149/A/2009 s-au admis apelurile declarate, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, în timp ce apelul formulat de S. Român a fost admis doar cu privire la latura civilă. În aceste condiții schimbarea încadrării juridice, după admiterea apelului declarat și trimiterea cauzei spre rejudecare, prin inculparea pentru fapte care sunt pedepsite cu pedepse mai mari decât cele prevăzute pentru faptele menționate în actul de sesizare al instanței ar contraveni principiului neagravării situației în propria cale de atac prevăzută de art.372 Cod proc.penală.

Instanța a mai reținut că L. nr.241/2005 nu era în vigoare la data săvârșirii faptelor, astfel că nu se putea aplica în această situație. Reglementarea anterioară în vigoare a fost L. nr.87/1994, iar potrivit art.17 lit.f) din acest act normativ "Constituie contravenție…nereținerea sau nevărsarea potrivit legii la termenele legale, de către contribuabili cărora le revine asemenea obligații, a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursă";.

De asemenea, potrivit art.6 din L. nr.241/2005 "Constituie infracțiune

și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă";.

Condamnând pe inculpați pentru fapte prevăzute de art.6 din legea

241/2005 s-ar fi încălcat principiul prevăzut de art.11 din C. penal, potrivit căruia "L. penală nu se aplică faptelor, care la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.";.

Prin decizia penală nr.162/A/2010 a T. C., sentința apelată de partea civilă S. Român A. - D. C. a fost desființată cu trimitere spre rejudecare, pe motiv că:

- prima instanță a ignorat succesiunea de legi invocată de partea civilă când a dispus achitarea pentru infracțiunea prev. de art.152 din O. nr.

61/2002, republicată, în sensul că prin art.200 din O. nr.92/2003 privind

C. de procedură fiscală a fost abrogată O. nr.61/2002, însă cu excepția art. 152, tocmai textul incriminator. După prima republicare a codului fapta a fost preluată în cuprinsul acestuia la art.188 alin.2, pentru ca în prezent să fie prevăzută drept contravenție de art.219 alin.1 lit.p), afară de cazul când constituie infracțiune în condițiile art.6 din L. nr. 241/2005.

- cu privire la celelalte soluții de achitare, ca și soluția de încetare a procesului penal - fiind greșită mențiunea achitării - prima instanță nu le fundamentează pe argumente de niciun fel, fiind lipsite de orice motivare. De asemenea, este eronată soluția dată laturii civile în caz de prescripție a răspunderii penale, când acțiunea trebuie soluționată.

IV. Examinând probele administrate în cauză, instanța a constatat următoarele:

De la bun început trebuie spus că actul de sesizare îl reprezintă plângerea formulată în instanță de către A.-D. C., în temeiul art. 278^1 Cod procedură penală, împotriva rezoluției P.ui de pe lângă Judecătoria Dej, de scoatere de sub urmărire penală a celor trei inculpați, foști asociați și administratori ai S. F. SOMEȘEANĂ P&4 T. P. COM S. D. (ulterior radiată din evidențele O.R.C. C. în baza sentinței comerciale a T. C. C. nr.3742/2007; f.218) pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.152 din O. nr.61/2002, art.146 din L. nr.19/ 2000, art.111 și art.112 din L. nr.76/2002, art.94 din O. nr.150/2002, totul cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal și art.33 lit.a) Cod penal.(f.17 dosar de urmărire penală).

În raport de faptele imputate și încadrarea lor juridică, s-au constatat următoarele:

Infracțiunea prevăzută de art.152 din O. nr.61/2002, republicată.

1. Obligația angajatorului, impusă imperativ de lege în calitate de contribuabil (în prezent, art. 60 din C. fiscal - L. nr.571/2003), este de a calcula și reține lunar impozitul aferent veniturilor salariale ale fiecărui salariat, datorat de acesta din urmă și de a-l vira la bugetul de stat (până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care s-a plătit venitul salarial).

Văzând procesul-verbal de control fiscal încheiat la data de (...) (f.21 și urm. dosar de urmărire penală), rezultă în speță că perioada supusă verificării pe linia impozitului pe venitul din salarii este cuprinsă în intervalul (...) - (...), când în această materie a fost în vigoare, pentru început, O. nr.73/1999, privind impozitul pe venit, unde, prin art.25 s-a prevăzut că "Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi. ".

Dispoziția a fost preluată în noua reglementare făcută prin art.25 din O. nr.7/2001 (aprobată, cu modificări, prin L. nr.493/2002) potrivit cu care "Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare. ", în vigoare până la abrogarea legii făcută prin art.298 din C. fiscal - L. nr. 571/2003, de când textul se regăsește la art.60 în aproximativ același conținut.

În cadrul unui asemenea raport juridic de drept fiscal subiecte sunt, pe de o parte, statul (prin organele financiare având atribuții specifice realizării veniturilor bugetare), iar, pe de altă parte, contribuabilii, persoane fizice sau juridice, obligați să plătească impozitul pe salarii și pe venituri asimilate salariilor.

Consecințele evaziunii fiscale pe plan economic și social au impus, după anul 1989, adoptarea L. nr.87/1994, pentru combaterea acestui fenomen, iar potrivit art.17 lit.f) - devenită litera e) după republicare (iulie

2003) - din lege s-a prevăzut că este contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune

"nereținerea sau nevărsarea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabilii cărora le revin asemenea obligații, a impozitelor, taxelor și acontribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursă". În absența unui text alinfracțiunii, cu limite de pedepse aplicabile, răspunderea penală nu poate fi angajată.

Cât privește venitul din salarii, incriminarea ca infracțiune s-a făcut începând din 14 august 2003, cu ocazia republicării O. nr.61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare, unde, prin art.152 s-a stipulat că "Reținerea

și nevărsarea de către plătitorii obligațiilor bugetare a sumelor reprezentândimpozit pe salarii și venituri asimilate salariilor…în cel mult 30 de zile de la scadență, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei. ".

Prin urmare, activitatea cumulativă de reținere și nevărsare a impozitului pe salarii a ajuns să fie incriminată ca infracțiune pentru prima dată doar cu începere din 14 august 2003. Până la acel moment se sancționa contravențional încălcarea obligației alternative de nereținere sau nevărsare la termenele legale a acestui impozit. Dacă prin folosirea conjuncției disjunctive "sau";, se delimita cu claritate în latura obiectivă a contravenției amintite două modalități de săvârșire ( prima consta în nereținerea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabilii cărora le revin asemenea obligații, a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursă, iar a doua în nevărsarea acestora la termenele legale), legiferarea ca infracțiune a avut în vedere o singură activitate, diferită de cea contravențională, și anume "reținerea și nevărsarea" acestor sume de plată "în cel mult 30 de zile de la scadență".

Infracțiunea astfel reglementată și-a găsit aplicare și după abrogarea ordonanței menționate, produsă prin art.200 lit.c) din O. nr.92/2003 privind

C. de procedură fiscală, până la apariția L. nr.174 din 17 mai 2004, pentru aprobarea O. nr.92/2003, când a fost preluată în acest cod la articolul nou introdus sub nr.182^1, alineatul 2) (devenit art.188 la prima republicare din iunie 2004), în sensul că "Reținerea și nevărsarea de către plătitorii obligațiilor fiscale a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în cel mult 30 de zile de la scadență, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la

100.000.000 lei la 500.000.000 lei. ".

Ulterior, infracțiunea a fost abrogată expres prin art.16 lit.c) din L. nr.

241/15 iulie 2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial), iar de atunci, potrivit art.6 din lege, "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă ", în timp ce potrivit art.189 alin.1 lit.o) din O. nr.92/2003 - introduse prin L. de modificare și completare nr.210/(...), activitatea constând în "o) reținerea și nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni. ", atrage răspunderea contravențională. La republicarea C.ui de procedură fiscală din 31 iulie 2007, contravenția se regăsește în același conținut la art.219 litera p), aspect valabil și-n prezent.

Rezumând cele expuse, rezultă că activitatea infracțională imputată în formă continuată pentru perioada (...) - (...) a ajuns să fie incriminatăîncepând din 14 august 2003, cu ocazia republicării O. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare, prin dispozițiile art.152, care a prevăzut că "Reținerea și nevărsarea de către plătitorii obligațiilor bugetare a sumelor reprezentând impozit pe salarii și venituri asimilate salariilor…în cel mult 30 de zile de la scadență, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei. ". Actele materiale au început sub legea contravențională și s-au epuizat sub imperiul reglementării penale menționate, în vigoare până la momentul apariției L. nr.174/(...), prin care articolul 152 a fost abrogat în mod expres, precum s-a arătat mai sus.

Problema care se pune este legată de legea penală aplicabilă raportului de drept dedus judecății, fapta fiind săvârșită înainte de intrarea în vigoare a

L. nr.241/2005.

Văzând dispozițiile art.13 Cod penal, ținând seama că limitele pedepsei închisorii sunt mai reduse în cazul primei legiferări, care, spre deosebire de L. nr.241/2005, nu prevede nici interziceri de drepturi, precum cel de a fi fondator sau administrator de societăți comerciale, ca pedeapsă complementară obligatoriu de luat în baza legii amintite, în atare situație instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este O. nr.61/2002, republicată, chiar dacă ultima legiferare prevede cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor, întrucât acestea nu mai au aplicabilitate concretă în prezenta speță, cât timp prejudiciul cauzat bugetului de stat trebuia recuperat în întregime și cel mai târziu până la primul termen de judecată.

2. Cât privește fondul, instanța a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea menționată, în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a subliniat anterior, perioada supusă verificării a fost cuprinsă în intervalul (...) - (...), aspect consemnat prin procesul-verbal de control încheiat la data de (...). La Capitolul I se specifică univoc faptul că ultima verificare a societății pe linie de impozite și taxe a avut în vedere perioada (...) - (...), finalizată prin încheierea procesului-verbal de control nr.44400/(...), în timp ce un alt ultim act de verificare pe linie de contribuții sociale s-a efectuat prin procesul-verbal de control nr.9632/(...) și a vizat perioada martie 1998 - februarie 2003.

Așadar, în materie de impozite și taxe controlul a urmărit în concret activitatea desfășurată de societatea comercială a inculpaților în intervalul (...) - (...), iar pe linie de contribuții sociale controlul a vizat exclusiv perioada (...) - (...). (f.21 și urm. dosar de urmărire.).

În privința impozitului pe venitul din salarii, s-a constatat că acesta nu a fost virat de unitatea controlată, soldul înregistrat la data de (...) fiind de 106.096.730 lei ROL.

Instanța a constatat că activitatea analizată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, lipsind vinovăția inculpaților ca element component al laturii subiective, deoarece nu este rezultatul intenției lor directe sau indirecte, nevirarea în termenul legal a obligațiilor bugetare ce se constituie prin reținere la sursă datorându-se faptului că societatea nu a avut posibilitatea financiară de a efectua aceste plăți. În condițiile în care nuau existat disponibilități bănești,unitatea fiind pe pierdere, inculpații nu au avut cum să achite toate impozitele și taxele datorate.

Astfel, după cum reiese din procesul-verbal de control, pierderea mare înregistrată de societate la finele anului 2003, în cuantum de

12.794.116.466 lei ROL, se datorează în principal cheltuielilor cu dobânzile în sumă de 6.728.853.397 lei ROL aferente creditelor bancare contractate în cursul acelui an, în sumă de 21.543.356.215 lei ROL, pentru ca la data de (...), conform balanței de verificare, societatea să înregistreze deja o pierdere de 565.307.943 lei. De menționat că prin încheierea nr.458/ C/(...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. 10770/2003, s-a dispus deschiderea procedurii judiciare prev. de L. nr. 6., la cererea societății comerciale.

Pe acest fond, este de observat că, deși s-au întocmit la termen formalitățile contabile privind calculul impozitului pe venitul din salarii, sumele nu au mai ajuns să fie efectiv virate după depunerea actelor în bancă, întrucât în fiecare lună unitatea bancar creditoare a înțeles din oficiu să-și oprească din contul deschis pe seama societății banii necesari plății ratelor scadente, fapt ce a condus în cursul anului 2003 la blocaj și intrarea agentului economic în criză de resurse financiare, disponibilitățile bănești rămase dovedindu-se insuficiente pentru acoperirea tuturor obligațiilor devenite scadente (chiar și salariile angajaților) inclusiv față de stat; o parte au fost achitate - contribuția prev. de O. nr. 1. și impozitul prev. de O. nr.83/1998 - iar în cazul altor creanțe bugetare s-au virat în timp sume în plus, precum situația contribuției la fondul special pentru sănătate publică, plusul plătit fiind de 22.865.163 lei ROL. (f.26 dosar de u.p.).

În aceste condiții, inculpaților - care au avut conducerea societății - le este imputabilă cel mult din culpă impasul financiar creat, prin aceea că nu au luat măsuri de prevenire a unui astfel de blocaj, prin intensificarea acțiunii de colectare a datoriilor de la clienți, obținerea unei amânări la plata creditului sau a unei refinanțări, suspendarea contractelor de muncă și chiar concedieri de salariați pe considerente de ordin economic, când se operează restructurări sau retehnologizări.

Așa fiind, instanța de fond a constatat că inculpații nu au comis cu intenție nevirarea la bugetul de stat a sumelor reprezentând impozitul pe salarii, lipsind un element constitutiv al infracțiunii analizate, motiv de achitare a lor în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.1 lit.d) Cod procedură penală.

Infracțiunea prevăzută de art.146 din L. nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

- ". persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri și nevirarea labugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale, reținută de la asigurat, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.";

Din probele administrate rezultă că în perioada supusă verificării (...) -

(...) agentul economic a reținut și nu a virat contribuția asiguraților, în cuantum de 95.764.882 lei ROL. (proces-verbal de control, f.30 dosar de u.p.).

Văzând starea de fapt anterior relevată, rezultă că și suma datorată bugetului asigurărilor sociale de stat nu a mai ajuns să fie virată din acelașimotiv: al lipsei de lichidități suficiente în cont, banca refuzând ordinele de plată emise cu acest titlu, în condițiile în care se îndestula cu prioritate din disponibilitățile bănești ale societății, încasându-și rata cu dobânzile aferente. În niciun caz inculpații nu au avut intenția de a nu vira contribuția, întocmindu-se actele necesare, și nici nu au dispus ca sumele reținute scriptic de la asigurați să nu fie virate, ci utilizate intenționat în alte scopuri, primind așadar o altă destinație - ca o cerință esențială, strâns legată de elementul material și pentru întregirea laturii obiective a acestei infracțiuni.

Însă, s-a constatat că prin art.196 lit.a) din L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, L. nr.19/2000 a fost abrogată cu începere de la (...), operând astfel dezincriminarea faptei ca infracțiune.

Așa fiind, văzând că, potrivit art.12 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, se impune soluția achitării inculpaților pentru această infracțiune, în baza art.11 pct.2) lit.a) raportat la art.10 lit. b) din C. de procedură penală.

Infracțiunile prevăzute de art.111 și art.112 din L. nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

-ART.111: "Încălcarea de către angajator a obligațiilor prevăzute laart.26 alin.(1) și la art. 27, constând în sustragerea de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă.";.

- ART.112: " Reținerea de către angajator de la salariați a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj și nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă.";.

ART. 26 alin.1) Angajatorii au obligația de a plăti lunar ocontribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplicăasupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art.27 alin. (1).

ART. 27 alin.1) Angajatorii au obligația de a reține și de a viralunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, acărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art.19.

În măsura în care nu ar fi intervenit prescripția răspunderii penale, instanța ar fi constatat și-n cazul acestor infracțiuni neîntrunirea elementele constitutive, lipsind intenția ca element al laturii subiective, din aceleași considerente. Inculpații nu au avut o conduită de sustragere intenționată pe perioada verificată (...) - (...) de la obligația de plată a acestor contribuții către bugetul de asigurări pentru șomaj, în cuantum de 6.868.935 lei ROL cu titlu de contribuție datorată de angajator la fondul de șomaj, și 1.225.196 lei ROL reprezentând contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Văzând însă împlinirea în speță, atât a termenului legal de 3 ani al prescripției răspunderii penale aplicabil celor două infracțiuni potrivitart.122 alin.1 lit.e) Cod penal, cât și a termenului prescripției speciale de 4 ani și 6 luni calculat în baza art.124 Cod penal, instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpați în baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 alin.1 lit.g) Cod procedură penală.

Infracțiunea prevăzută de art.94 din O. nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

- " Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art.302^1 din C. penal.";.

O. nr.150/2002 a fost abrogată prin L. nr.95/2006, iar textul infracțiunii a fost preluat la art.303 din noua legiferare în materie, practic în același conținut și cu aceleași limite de pedeapsă: ". persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor din C. penal.";.

În speță, inculpații nu au dispus utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond în mod intenționat a contribuției amintite, în sumă de

105.524.153 lei ROL. Dimpotrivă, în perioada supusă verificării (...) - (...) se constată că au efectuat formalitățile contabile și au emis ordine de plată, însă virarea sumelor datorate lunar nu s-a mai realizat după depunerea actelor în bancă decât în funcție de încasări, dovedindu-se că lichiditățile din contul bancar al societății nu erau suficiente nici chiar pentru achitarea a ratelor de credit, reținute din oficiu lunar de unitatea bancară, lucru care a determinat în cursul anului 2003 intrarea agentului economic în criză de resurse financiare, disponibilitățile bănești neputând acoperi toate obligațiile scadente, motiv de achitare a lor în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.1 lit.d) Cod procedură penală.

V. În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că A.-D. C. s- a constituit parte civilă pentru suma totală de 431.049.082 lei, reprezentând datorii la bugetul de stat și accesorii aferente, derivate din neplata impozitului pe veniturile din salarii, a contribuției de asigurări sociale, a contribuției datorată de angajator la fondul de șomaj și a celei individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv a contribuției la asigurările de sănătate. M. de calcul al sumelor prezentat prin plângere (f.17 dosar u.p.) se regăsește în procesul-verbal de control fiscal f.n. din 30 aprilie 2004 (f.21 dosar u.p.) și este confirmat de expertiza judiciară contabilă administrată în cursul cercetării judecătorești (f.161 și urm.).

Potrivit art.346 alin.4 Cod procedură penală, instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art.10 alin.1 lit. b) - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Așa fiind, cum instanța a dispus achitarea inculpaților, în baza art.11 pct.2) lit.a) raportat la art. 10 lit.b) din C. de procedură penală, de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.146 din L. nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a lăsat nesoluționate pretențiile civile aferente, constând într-un debit de

120.592.684 lei ROL.(f.17 plângere).

S-a admis în schimb acțiunea civilă pentru restul sumelor pretinse, obligându-i pe inculpați la plata lor în solidar, pentru considerentele următoare:

Din economia prevederilor art.14, art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil, rezultă că instanța penală este competentă să soluționeze potrivit legii civile pretențiile de natura celor formulate în speță de partea civilă A.-D. C.

În lumina dispozițiilor art.1003 Cod civil, persoanele care prin fapta lor ilicită cauzează în comun un prejudiciu altei persoane, răspund solidar față de cel prejudiciat.

În calitate de asociați și administratori ai S. F. SOMEȘEANĂ P&4 T. P.

COM S., inculpații răspund din culpă în solidar pentru faptele lor păgubitoare constând în neplata către bugetul de stat a impozitului pe veniturile din salarii, a contribuției datorată de angajator la fondul de șomaj și a celei individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv a contribuției la asigurările de sănătate, debite însumând cu accesoriile aferente un total de 310.456.398 lei ROL. Cei în cauză sunt culpabil vinovați de îndeplinirea necorespunzătoare a atribuției de administrare a societății, în sensul păstrării echilibrului financiar între venituri și cheltuieli astfel încât să nu se ajungă la o lipsă de lichidități care să paralizeze activitatea economico-productivă a firmei lor, prin luarea unor măsuri de prevenire și de eliminare a cauzelor producerii de dezechilibre (cauze cum ar fi: întârzieri în recuperarea creanțelor de la clienți, imobilizarea de resurse financiare în mărfuri pe stoc, etc.), generatoare în timp de lipsa lichidităților și imposibilitatea continuării activității sau a efectuării diferitelor plăți scadente printre care și îndestularea creanțelor bugetare.

În considerarea celor expuse, s-a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata debitului însumând 310.456.398 lei ROL, din care:

168.031.899 lei ROL cu titlu de impozit pe venitul din salarii plus dobânzi și penalități aferente; 8.880.605 lei ROL contribuție datorată de angajator la fondul de șomaj plus dobânzi și penalități aferente; 1.591.928 lei ROL contribuție individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj plus dobânzi și penalități aferente ; 131.951.966 lei ROL contribuție la asigurările de sănătate plus dobânzi și penalități aferente. A.oriile au fost calculate până la data încheierii procesului-verbal de control f.n. din (...), inclusiv. (f.21 și urm. dosar de urmărire penală). În vederea recuperării integrale a prejudiciului, perceperea accesoriilor se impune a fi făcută însă până la data achitării integrale a debitului principal de plată. Așa fiind, inculpații au fost obligați la plata în continuare a dobânzilor și penalităților de întârziere, calculate potrivit art.114 și urm. art.120 din O. nr.92/2003 (prima republicare din (...)) începând cu (...) și până la 31 decembrie 2005, după care vor achita majorări de întârziere calculate în baza art.115 din același act normativ republicat la (...) (devenite art. 119 și urm. la republicarea din

(...)), începând de la 1 ianuarie 2006 și până la (...), iar de la această ultimă dată din nou dobânzi și penalități de întârziere calculate în baza art.119 și urm. din O. nr. 92/2003 (ultima republicare), astfel cum a fost modificată prin O. nr. 3., aprobată prin L. nr.4., până la data plății integrale a debitului principal. ( Aceasta deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.(2) din L. nr.210/2005 privind aprobarea O. nr.20/2005 pentru modificarea șicompletarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.580 din 5 iulie 2005, noțiunile de "dobânzi și/sau penalități de întârziere" s-au înlocuit cu noțiunea de "majorări de întârziere", prevedere abrogată la rândul ei prin dispozițiile O. nr.3..).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declaratrecurs inculpații P. V., P. M. G. și P. T. și partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. N. DE A. F. prin D. G. A F. P. C.

Inculpații recurenți au solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună exonerarea lor de obligația plății despăgubirilor solicitate de partea civilă, fără a arăta în scris motivele de recurs și fără a se prezenta în instanță pentru susținerea lor. Apărătorii desemnați din oficiu, în esență, au arătat că această soluție se impune prin prisma temeiurilor legale ale achitării inculpaților pentru infracțiunile prev. de art.152 din O. nr. 61/2002, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.94 din O. nr. 150/2002 - art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. ( lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunilor - intenția, în speță) și, respectiv, pentruinfracțiunea prev. de art.146 din L. nr.19/2000 - art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b Cod procedură penală ( fapta nu este prevăzută de legea penală) și, de asemenea, al încetării procesului penal pentru infracțiunile prev. de art.111 și art.112 din L. nr.76/2002 - art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală ( a intervenit prescripția răspunderii penale).

Partea civilă recurentă Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. prin D. G. a F. P. C. a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și, sub aspectul laturii penale, cu privire la greșita achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art.146 din L. nr.19/2000 și, rejudecând, să se dispună condamnareainculpaților și pentru această infracțiune și, obligarea acestora și la plata prejudiciului cauzat prin această infracțiune - în sumă de 12059 lei.

În motivarea recursului, partea civilă a arătat că în mod eronat instanța a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art.146 din L. nr.19/2000, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, în condițiile în care, atât la data comiterii, cât și în prezent, fapta comisă de inculpați era prevăzută de legea penală - L. nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, iar în prezent este reglementată de art.6 din L. nr.241/2005 privind evaziunea fiscală (reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă).

Așadar, fapta inculpaților, care au dispus utilizarea în alte scopuri și nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale, reținută de la asigurat - fiind reglementată și în prezent de lege, se impunea condamnarea inculpaților și pentru această faptă și, pe cale de consecință, în virtutea dispoz. art.346 alin.1 C.pr.pen. trebuia să fie obligați

și la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat prin această infracțiune.

V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă, în baza lucrărilor și materialului dela dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondate recursurile declarate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și- o însușește, fiind de acord cu ea, instanța de control judiciar va analiza doar acele aspecte invocate și contestate de recurenți, bineînțeles, în urma examinării cauzei sub toate aspectele, în virtutea dispoz. art.385/6 alin.3

C.pr.pen.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, în mod corect judecătorul fondului, cu privire la infracțiunile prev. de art.152 din O. nr. 61/2002, cuaplicarea art.13 Cod penal și art.94 din O. nr. 150/2002 reținute prin actul de sesizare - a dispus achitarea inculpaților P. M. G., P. V. și P. T. - în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., pe motiv că infracțiunilorimputate, le lipsește un element constitutiv - elementul subiectiv, intenția.

A rezultat din probele administrate că, într-adevăr, în perioada (...) -

(...), cei trei inculpați, în calitate de asociați și administratori la S. F. S. P&4 T. P. Com S. D. nu au vărsat la bugetul statului în termenul legal, sumele reținute cu titlu de impozit pe salarii, în sumă de 106.096.730 Rol - dar, aceasta s-a datorat impasului financiar în care s-a aflat societatea inculpaților, neavând posibilitatea obiectivă de a efectua aceste plăți, la (...) societatea înregistrând o pierdere de 565.307.943 Rol, fiind deschisă, de altfel și procedura lichidăriijudiciare prev. de L. nr.6. a acesteia, lipsind deci, intenția cerută de lege pentru ca faptele acestora să constituie infracțiuni.

În mod întemeiat, instanța a reținut aceeași lipsă de intenție și în comiterea infracțiunii de deturnare de fonduri prev. de art.94 din O. nr.

150/2002 - constând în aceea că, în perioada (...) - (...) inculpații nu au virat la fond, contribuțiile reținute de la salariați cu titlu de contribuții la asigurările sociale de sănătate în sumă de 105.524.153 Rol - cu aceeași motivare, a lipsei fondurilor, formalitățile contabile și emiterea ordinelor de plată fiind efectuată, însă virarea sumelor nu s-a mai realizat, din lipsa lichidităților.

Totodată, pentru infracțiunile prev. de art.111 și art.112 din L. nr.76/2002, imputate a fi comise în perioada (...) - (...) constând însustragerea de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv, reținerea de către angajator de la salariați a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj - în cuantum de

1.222.196 Rol - și nevirarea acestora în termen legal în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare - în mod corect, judecătorul fondului a constatat intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, fiindîmplinit termenul de 4 ani și 6 luni prev. de art.124 rap. la art.122 alin.1 lit.e C.pen., față de pedepsele prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni ( închisoarea de la 6 luni la 1 an sau amenda și, respectiv, de la 3 luni la 6 luni sau amenda).

Sub aspectul laturii civile însă, chiar dacă pentru infracțiunile, mai sus menționate, instanța a dispus achitarea inculpaților și, respectiv, încetarea procesului penal, în mod legal și întemeiat i-a obligat pe inculpați la plata despăgubirilor civile aferente prejudiciilor cauzate prin aceste infracțiuni, cu dobânzi și penalități aferente până la data achitării debitelor, în cazul achitării, datorită temeiului legal al acesteia, legea permițândobligarea la repararea pagubei cauzate, potrivit legii civile, în virtutea dispoz. art.346 alin.2 C.pr.pen., iar în cazul încetării procesului penal, de asemenea, repararea pagubei nu este expres interzisă de dispoz. art.346 C.pr.pen., dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Ori, în cauză, instanța în mod corect a constatat că, există fapta ilicită a inculpaților ( chiar dacă aceasta nu a îmbrăcat forma ilicitului penal), există un prejudiciu creat prin faptele ilicite și o legătură de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, iar faptele le sunt imputabile inculpaților, aceștia acționând cu vinovăție (chiar dacă nu în forma cerută de lege pentru existența infracțiunilor, cel puțin sub forma culpei - neglijență sau imprudență - în administrarea societății), așa încât, trebuie obligați la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă, ca reprezentând prejudiciul creat prin faptele ilicite, anterior descrise (impozit pe venitul din salarii; contribuție datorată de angajator la fondul de șomaj; contribuție individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj; contribuție la asigurările de sănătate).

Cu privire la infracțiunea prev. de art.146 din L. nr.19/2000 privindsistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - constând în aceea că, în perioada (...) - (...) agentul economic, al cărui administratori și asociați erau inculpații, a reținut și nu a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale, în cuantum de 95.764.882 ROL - în mod corect instanța a dispus achitarea inculpaților pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b din C. de procedură penală.

Aceasta deoarece, de la data comiterii faptei și până al soluționarea definitivă a cauzei, normele care incriminau fapta au suferit mai multe modificări, L. nr.19/2000 fiind abrogată prin art.196 lit. a din L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare de la 1 ianuarie 2011, lege care, totodată, reglementează situația relativ la nevirarea acestor contribuții reținute de la asigurați dar, de data aceasta - c a ș i

con tr avenț ie - în art.144 lit. p - constituie contravenție fapta persoanei de anu vira, pentru o perioadă de trei luni consecutiv, la bugetul asigurărilorsociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat.

Așadar, nu poate fi primită critica părții civile recurente, în sensul că

și în prezent fapta este reglementată ca infracțiune de dispoz. art.6 din L. nr.241/2005 a evaziunii fiscale, deoarece, chiar dacă conținutul textelor legale este similar, această lege reprezintă dreptul comun în privința prevenirii și combaterii infracțiunilor de evaziune fiscală în legătură cu toate categoriile de obligații fiscale (obligații prevăzute de C. fiscal și de C. de procedura fiscală), în timp ce L. nr.263/2010 este legea specială în materia sistemului de pensii, astfel că, în acest domeniu, infracțiunile și contravențiile sunt cele prevăzute de această lege, care se aplică cu prioritate, în virtutea principiului specialia generalibus derogant. Numai dacă legea specială nu ar fi reglementat situația în discuție (a sancționării nevirării contribuției reținute de la asigurați cu titlu de contribuție de asigurări sociale), s-ar fi aplicat dreptul comun în materie de obligații fiscale.

Pe cale de consecință, corect a soluționat instanța și acțiunea civilă aferentă prejudiciului cauzat prin această faptă ilicită, în sensul că fapta nefiind prevăzută de legea penală (ci doar de cea contravențională), în virtutea dispoz.346 alin.4 Cod procedură penală, a lăsat nesoluționatăacțiunea civilă, partea civilă având posibilitatea recuperării pagubei pe calea separată a unei acțiuni civile - aspectele invocate de recurentă, în sensul imposibilității recuperării prejudiciului în cadrul procedurii de faliment - fiind fără relevanță în prezentul cadru procesual.

Pentru toate considerentele, anterior descrise, Curtea va respinge ca nefondate recursurile în cauză, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.189 C.pr.pen. se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu ( avoc.H. O. I.n, Gânscă I. D., F. O.), ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, din care, câte 300 lei reprezentând onorarii avocațiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații P. V., P. M. G. și P. T. și partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. N. DE A. F. prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței penale nr. 346 din 30 martie

2011 a J. D..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 3 x300 lei - onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorarii avocațiale.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 05 decembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. M. Ș. L. M.

GREFIER M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

4 ex./(...) Jud.fond: I. C. G.

← Decizia penală nr. 1295/2011, Curtea de Apel Cluj  Sentința penală nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1962/2011, Curtea de Apel Cluj