Decizia penală nr. 1678/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. P.Ă NR.1678/R/2011
Ședința publică din data de 24 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: ANA C. - judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca împotriva deciziei penale nr.441 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., privind pe inculpatul G. A. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. A. V., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Pânzaru Anatol, din cadrul
Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului G. A. V., solicită amânarea cauzei pentru pregătirea apărării. Susține că a fost un incident legat de transferul inculpatului de la Penitenciarul Ploiești la Penitenciarul Gherla, fiind transferat inițial la Penitenciarul Bistrița. Inculpatul este pentru prima dată în fața instanței și a fost în imposibilitate de a lua contact cu acesta. De asemenea, în această perioadă așteaptă un răspuns de la P. de pe lângă Judecătoria Gherla, fiind vorba de o cauză care are o anumită legătură cel puțin cu motivarea parchetului, inclusiv în rechizitoriul trimiterii în judecată.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de către apărătorul inculpatului.
Reprezentantul M. P., nu se opune amânării cauzei pentru motivulreferitor la facerea apărării pentru inculpat, acesta este arestat în altă cauză, este prezent și apreciază pertinentă solicitarea pentru a se reface apărarea. C.lalte aspecte referitoare la legătura cauzală pretinsă cu alte cauze, nu are legătură cu speța.
Curtea deliberând, respinge cererea de amânare formulată deapărătorul inculpatului, având în vedere că nu s-a dovedit o legătură directă între cauza care se susține că este pe rolul P. de pe lângă Judecătoria Huedin și prezenta cauză, și, în al doilea rând, prezenta cauză a fost angajată de apărătorul ales de la primul termen, suntem la al treilea termen de judecată, același apărător asistând inculpatul și în celelalte faze procesuale iar apărarea se face de către apărător și nu de către inculpat.
Acordă timp de o oră pentru studierea dosarului.
D. reluarea cauzei, întrebat fiind de către instanță, inculpatul G. A. V., arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are de făcut completări la aceasta.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. P., susține recursul așa cum a fost formulat,solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței Judecătoriei C. N., pentru considerentele arătate pe larg și în memoriu scris depus la dosar.
În susținerea recursului arată că soluția T.ui C. este netemeinică sub aspectul dispoziției de achitare a inculpatului iar sentința este legală și temeinică prin prisma condamnării acestuia. Soluția tribunalului s-a bazat în cea mai mare parte pe concluziile raportului de expertiză științifică întocmit la solicitarea instanței de apel care a avut ca obiective determinarea unei identități între autorul faptei și alte elemente de identificare rezultate în cauză.
A. că sunt deficiențe de natură tehnică a acestui raport insistând asupra mai multor circumstanțe referitoare la inconsecvența metodei folosite de către specialist și asupra concluziilor care sunt urmarea raționamentului greșit pentru că pornindu-se de la metoda comparării nu se putea ajunge la o concluzie pe care instanța să o poată folosi în procesul de liberare, întrucât expertul concluzionează că persoana din înregistrările video seamănă cu o altă persoană aleasă la întâmplare. A. că este o concluzie care nu folosește la nimic. D. de aceste aspecte, susține că această probă este nulă absolut, sens în care solicită a fi înlăturată ca atare.
Solicită de asemenea a se observa că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor atât a C. de procedură penală cât și a legilor speciale, iar proba dispusă nu putea să fie dispusă. Are în vedere disp.art.118
C.pr.pen., art.116, art.119 al.2 și al.3 C.pr.pen. În cauză, instanța a considerat necesară opinia unui expert criminalist pe specialitatea audio video care să stabilească un procedeu de măsurare metrică a unei persoane pe baza unei înregistrări video pusă la dispoziție de partea civilă. In conformitate cu dispozițiile C. de procedură penală, opinia unui expert în domeniu nu poate fi exprimată decât printr-o expertiză și că există experți oficiali în domeniu. De altfel, instanța cunoștea acest element. Experții care sunt trecuți pe lista publicată anual de Ministerul Justiției în condițiile legii speciale, au răspuns foarte clar. Imaginile nu îndeplinesc condițiile calitative pentru efectuarea unui examen. A.e elemente le preia și expertiza efectuată în dosarul cauzei. Prin urmare, ne aflăm în condițiile art.119 al.2 C.pr.pen. A. că instanța ar mai fi avut soluția de la al.3 însă consideră că nu se încadrează în acest aliniat.
În cauză nu putem considera că sunt împrejurări deosebite.
Instanța, neverificând textul de lege, apelează la acest institut pentru tehnologii avansate. A. institut nu are nici un expert angajat care să fie îndreptățit să facă expertize. S. nu este expert. Prin urmare, întrucât ne aflăm în situația în care problema care se pune este a organului care a efectuat proba, iar acesta nu este un expert, opinia sa este că această expertiză este nulă absolut și trebuia privită ca atare.
Susține că se face confuzie între faptul că un expert poate determina de pe o imagine, caracteristicile unei persoane prin măsurare științifică și faptul că acea persoană a fost văzută nu înseamnă că nu e el. În acest caz, trebuia să se facă aplicarea art.63 C.pr.pen.
Chiar făcând abstracție de această expertiză, la dosarul cauzei sunt multiple depoziții de persoane fizice, din care rezultă un fapt care se regăsește în toate probele și nu există dubii că inculpatul dedus judecății a fost persoana care în ziua menționată s-a prezentat și a indus în eroare funcționarul părții civile și a creat prejudiciul care a fost recuperat în stare de judecată prin plata acestuia de către inculpat.
A.e persoane identifică inculpatul ca fiind persoana respectivă precum și modul său de operare și care a fost sesizat pentru că în acest mod s-a procedat la identificarea și prinderea inculpatului.
Instanța a înlăturat aceste probe, pe motivul că devreme ce un expert nu a putut să măsoare identitatea este clar că nici partea nu avea cum să o facă.
Pe de altă parte, s-a subliniat că devreme ce această persoană lua contact cu organele de poliție, nu mai putea să facă recunoaștere decât în aceste condiții. In primul rând, opinia unui specialist în măsurarea identității nu este echivalent cu percepția unei persoane fizice. Faptul că anterior acestei persoane i s-a arătat un buletin nu are relevanță.
Consideră că impactul unei probe științifice într-o cauză nu trebuie să fie acela de a influența legalitatea administrării tuturor probelor.
Percepția părții vătămate nu necesită cunoștințele unui expert iar partea subliniază în fața instanței că nu are nici un dubiu.
Prin urmare, consideră că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.63 C.
Solicită a se constata că acest raport este nul și a se menține soluția primei instanțe.
Apărătorul inculpatului G. A. V., sub aspectul nesusținerii pct.3 dinmotivele de recurs solicită în primul rând a se clarifica dacă pct.3 mai este susținut azi în fața instanței.
Reprezentantul M. P., arată că susține în totalitate recursul declarat.
Apărătorul inculpatului G. A. V., solicită admiterea în parte a recursului declarat de parchet doar în ce privește admiterea pct.3, prin care parchetul solicită admiterea cererii inculpatului de a se dispune restituirea sumei ce a fost achitată în fața instanței de fond, cu titlu de cauțiune, care a și fostinițial judecată în data de (...). Ulterior s-a admis recursul parchetului, cauza cu privire la această cerere a fost retrimisă spre rejudecare la instanța de fond iar la termenul la care s-a finalizat cercetarea judecătorească această cerere a rămas fără obiect.
A. că este prea puțin să vorbim azi doar sub aspectul legalității sau ilegalității acestei probe a acestei expertize care a fost admisă de către instanța de judecată pentru că în această ordine de idei ajungem să discutăm doar probleme teoretice în condițiile în care dosarele ridică mult mai multe probleme juridice.
Începe prin a prezenta faptul că inculpatul a fost trimis în judecată întrucât se presupune că ar fi săvârșit fapta din data de (...) la orele 15,00 în cartierul M., în incinta unei sucursale a băncii San P. prin modalitatea descrisă în rechizitoriu.
A. că această instituție, institut pentru tehnologii avansate, este în măsură să furnizeze informații legale care din punct de vedere al C. de procedură penală, art.62-63 pot constitui probe într-un dosar penal și de acest institut a beneficiat chiar președintele României care a și fost parte într-un proces care viza o înregistrare video ce a fost expertizată de acest institut.
Insistă a invoca acea încheiere penală din fața T.ui C. atunci când a formulat această cerere în probațiune, din cursul anului 2009, atunci când bazându-se pe acele informații care au fost furnizate de către apărare instanței, au dus la admiterea acestei cereri în probațiune.
Conform acestei expertize, la momentul prezentării dosarului acestei instituții, s-au prezentat toate înregistrările video ce au fost efectuate cu camerele de supraveghere din incinta băncii San P., spre deosebire de planșa foto care există la dosarul cauzei și care a fost folosită de instanța de fond. D. este enormă pentru că potrivit actelor din dosarul de urmărire penală rezultă că organele de poliție au solicitat transcrierea unei singure înregistrări care au fost efectuate de camera nr.8, cea care a fost poziționată din partea dreaptă spate a părții vătămate și care teoretic filma persoana care a săvârșit infracțiunea doar în partea stânga față. In momentul în care au fost prezentate toate înregistrările, este o diferență între modul în care organul de cercetare penală a reușit să furnizeze informațiile instanței de fond și modul în care acestea au fost reevaluate de către specialiști în domeniu.
A. instituție are abilități practice și teoretice de a furniza informații pe care instanța de judecată le poate aprecia ca fiind probe la dosarul cauzei.
A. că martorii trebuie împărțiți în două categorii : în primul rând este partea vătămată din punct de vedere legal care era obligată să efectueze anumite operațiuni cu privire la înregistrarea în evidența calculatorului a acelei persoane care s-a prezentat în fața ei și a vrut să efectueze un anumit schimb de bancnote. A. persoană are o declarație dată în data de (...), în condițiile în care ea a fost rugată de către organele de poliție să declare, pentru că la acel moment inculpatul deja era reținut în incinta B. San P. din Mărăști. A. parte vătămată din data de (...), ora 15,00 nu sesizează în nici o formă organele de poliție. D. ei apare în condițiile în care deja acesteia i se prezintă buletinul inculpatului, știe numele, prenumele și cum arată în acest buletin. A. că declarațiile părții vătămate ar trebui înlăturate, ea a greșit din punct de vedere profesional la locul de muncă și a și fost sancționată că a încălcat acele proceduri pe care trebuia să le desfășoare și urmărea să recupereze banii pe care i-a dat băncii, care în realitate a fost prejudiciată în data de (...).
In altă ordine de idei, se prezintă celelalte declarații : declarația lui M. L. care este angajată a băncii, și care, în data de 18.12. a sesizat o modalitate ciudată din punctul său de vedere, prin care o persoană se prezintă la un ghișeu. A. martoră sesizează conducerea băncii că o persoană dorește să facă schimb de bancnote. În aceste împrejurări nu vede ce legătură are declarația martorei M. cu persoana care a săvârșit infracțiunea în data de (...), întrucât ea doar reclamă modalitatea prin care inculpatul, care s-a prezentat la ghișeu, a dorit să facă acel schimb de bancnote. U. ceilalți trei martori, C., M. și G., angajații băncii, care în data de 17 decembrie 2008, în jurul orei 16,00 sunt sesizați de către partea vătămată că o anumită persoană ar fi înșelat-o în momentul în care a predat banii. A.e trei persoane se prezintă la calculatorul părții vătămate, examinează modalitatea în care trebuia să se facă acele înregistrări în calculator și care nu s-au făcut, nimeni nu știa de inculpat și ulterior vizionează înregistrările care s-au făcut cu camere de supraveghere. Ei vizionează aceste înregistrări, însă procedura este total nelegală iar la cererea apărării în probațiune nu s-a permis să efectueze experiment judiciar.
Astfel, apreciază că hotărârea instanței de apel este corectă în momentul în care îndepărtează acele declarații pentru că ele prezintă oapreciere personală pe care o fac martorii respectivi, care, chiar nu au nici o calitate de specialiști și care nu au la îndemână aparatura specializată. A. că aceste declarații sunt doar în măsură să justifice faptul că H. I. a sesizat în data de 17 decembrie 2008, în cursul orei 16,00 că s-a săvârșit o faptă a cărei victimă era această persoană.
De aceea, hotărârea pronunțată de către instanța de apel este temeinică și legală.
Consideră că înlăturând această probă, nu există nici o cercetare penală. Inlăturarea probei se poate face doar în condițiile în care se apreciază că aceasta nu este probă. Art.63 spune ce anume poate fi probă. A. că dacă această probă susține că nu inculpatul este cel care a săvârșit infracțiunea, o eventuală condamnare poate fi bazată doar pe incertitudini care ar trebui să fie justificate cu acte din dosar.
Se poate observa că la instanța de fond, la două termene de judecată cercetarea judecătorească s-a finalizat, în condițiile în care a vorbit despre existența unei asemenea infracțiuni și instanța de judecată ar fi putut avea o reacție mult mai drastică vis-a-vis de un asemenea infractor. Cert este că probele dosarului ar trebui să aibă aceeași valoare probantă și ar trebui să ducă la o singură concluzie, fără nici un dubiu, că persoana aflată azi în instanță este persoana care trebuie condamnată.
La dosarul cauzei există dovada cu plata sumei de 2.000 Ron și prezintă copie după actele de la momentul respectiv.
Curtea, având în vedere că obiectul cauzei este infracțiunea deînșelăciune, că în primul ciclu procesul s-a achitat prejudiciul chiar în fața instanței, pune în discuție luarea în considerare a motivului de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.20 C.pr.pen., intervenirea unei legi penale mai favorabile raportat la introducerea art.74/1 C., prin L. nr.2. care într-adevăr ulterior a fost declarat neconstituțional dar a intervenit între momentul săvârșirii faptei și momentul pronunțării soluției în cauză.
Reprezentantul M. P., apreciază că este posibilă aplicarea acestuiarticol cu privire la care lasă soluția la aprecierea instanței.
Solicită ca în cazul în care se va considera că este aplicabil acest articol, să se facă nu în baza art.13 C. ci în baza art.11 C. Consideră că nu sunt întrunite condițiile legii mai favorabile deoarece susține în continuare punctul de vedere că nu se poate compara codul penal cu o decizie a C. C..
D. instanța ia în considerare conduita procesuală de plată efectivă care s-a realizat înainte ca acest text de lege să fie declarat neconstituțional poate fi aplicat acest text de lege, sens în care solicită a fi avute în vedere în măsura în care instanța va considera că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Apărătorul inculpatului G. A. V., apreciază că trebuie luat înconsiderare și acest motiv, dar subliniază că acea sumă de bani a fost achitată de mama inculpatului, în condițiile în care a apreciat că este singura modalitate de a încheia cercetarea judecătorească în fața instanței de fond, dar nu are legătură cu o recunoaștere a vinovăției.
Inculpatul G. A. V., având ultimul cuvânt, arată că dacă ar fi fostvinovat nu ar mai fi declarat recurs la acea suspendare. Achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.175 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, a fost condamnat inculpatul G. A. V., fiul lui I. și R., născut la datade 30 iulie 1976 în P., jud. Prahova, domiciliat în P. str. L. nr.6, jud. Prahova, CNP 1., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, cetățean român, studii - 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, 4 copii minori, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.86 ind. 1 C. s-a dispus suspendarea executării pedepsei inculpatului G. A. V. sub supraveghere.
Conform art. 86 ind. 2 C. a fost stabilit termen de încercare de 4 ani pentru inculpatul G. A. V. termen care s-a adăugat cuantumului pedepsei aplicate.
Potrivit art.86 ind.3 C. pe durata termenului de încercare inculpatul
G. A. V. se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte la S. de protecția victimelor și reintegrare socială a infractorilor în vederea stabilirii programului de supraveghere, S. de pe lângă
T. P.
- Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
- Să comunice informații de natură a le putea fi controlate mijloacele de existență.
I-a fost atrasă atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 ind.4 C. rap. la art.83 și art.84 C.
În temeiul art.350 C.proc.pen. rap. la art.88 C. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii
și arestului preventiv cu începere din (...) la zi.
S-a constatat lipsa pretențiilor civile.
Conform art.191 C. a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
In data de (...), în jurul orelor 15,00 inculpatul a intrat în Punctul de lucru al B. I. S. SA, situat pe str. P. nr.1 din mun. C.-N., unde s-a îndreptat spre ghișeul numitei H. O., angajată a acestei instituții în calitate de joint- teller cu atribuții de casieră și a cerut să-i schimbe suma de 4500 lei din bancnote mari în bancnote mici. D. ce a intrat în posesia banilor inculpatul a început să-i numere și profitând de neatenția numitei H. O. folosindu-se de abilitatea sa manuală a reținut suma de 2400 lei, restul banilor dându-i din nou părții vătămate cu intenția de a-i schimba în euro. În acel moment partea vătămată H. O. care nu a sesizat cele întâmplate anterior i-a cerut inculpatului cartea de identitate, act necesar conform normelor bancare pentru schimbul valutar. Inculpatul i-a spus că nu are buletinul la el dar că- i poate prezenta datele de identificare spunându-i că se numește G. A. Pe acest fond, între aceștia s-au purtat discuții contradictorii și la scurt timp inculpatul a părăsit în grabă incinta băncii, nu înainte însă de a-i cere numitei H. O. suma de bani. D. plecarea inculpatului partea vătămată a sesizat lipsa sumei de 2400 lei, a anunțat conducerea agenției care a avertizat sucursalele băncii asupra modului în care inculpatul a acționat în vederea prevenirii altor evenimente similare.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând că a sosit în municipiul C.-N. cu o zi înainte si că s-a cazat la un hotel al cărui nume nu și-l mai amintește, urmând să plece în Ungaria împreună cu frații săi,martorii G. T. și G. E. B. pentru cumpărături, apropiindu-se sărbătorile de iarnă. A. susținere s-a coroborat cu depozițiile celor doi martori G. T. si G. E. B. însă instanța de fond le-a înlăturat din următoarele considerente. In primul rând este de reținut că cei doi martori sunt frații inculpatului și au sosit împreună în mun. C.-N. din municipiul P. la volanul unui autoturism marca BMW. Chiar dacă au sosit cu o zi înainte în mun. C. și au fost cazați la hotelul D., acest fapt nu are importanță pentru cauza dedusă judecații. E. de menționat că a doua zi, (...), în aceiași formație au sosit în fata unei alte bănci unde inculpatul a intrat pentru a schimba bani, de unde toți trei au fost ridicați de organele de poliție. E. de menționat că pe raza municipiului T. la sediul unei alte agenții bancare o persoană cu semnalmentele inculpatului a procedat în același fel. A.e două situații se află în cercetare la organele de poliție. C. prezentate subliniază faptul că perioada în care inculpatul și frații săi au fost în mun. C.-N., nu are relevanță în cauza dedusă judecații. In timpul urmăririi penale s-a procedat la recunoașterea inculpatului după planșe fotografice și la recunoașterea din grup, partea vătămată H. O. a afirmat fără dubiu, că inculpatul este autorul înșelăciunii. A. poziție exprimată de partea vătămată s-a coroborat cu declarațiile martorilor M. L. E., M. D., G. V. G. și C. E. precum și cu înregistrările de pe CD-ul conținând imaginile preluate de pe camerele sistemului de supraveghere din incinta băncii. Gradul de participare a fraților inculpatului nu a fost stabilit.
Fapta inculpatului, care la data de (...) a sustras pe nedrept prin metoda „. de bani"; cu ocazia unui schimb de bancnote la A. M. a B. I. S. SA, cauzând un prejudiciu părții vătămate H. O. de 2400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,3
C.
Reținând vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 C., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul G. A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3 C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Instanța de fond a apreciat că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins si dacă inculpatul nu executa pedeapsa în regim de detenție astfel că în temeiul art.86 ind. 1 C., a dispus executarea pedepsei inculpatului G. A. V. sub supraveghere. Instanța de fond a reținut la stabilirea formei de executare a pedepsei lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are în întreținere copii minori precum și faptul că în timpul cercetării judecătorești acesta a plătit paguba creată numitei H. O.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G. A. V.
Prin decizia penală nr. 441 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul G. A. V. împotriva sentinței penale nr. 175/(...) a
Judecătoriei C.-N. care a fost desființată în întregime.
Procedând la o nouă judecată în acest sens, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul G. A. V., de sub acuza săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada (...) - (...).
S-a constatat lipsa pretențiilor civile.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și la apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că atât procurorul cât și prima instanță de judecată s-au bazat, primul pentru întocmirea actului desesizare a instanței și trimiterea în judecată a inculpatului, iar instanța pentru soluția de condamnare a inculpatului, pe declarația părții vătămate H. O., pe recunoașterea de către aceasta a inculpatului după planșa foto, pe înregistrările video ale camerelor de supraveghere din bancă și pe declarațiile martorilor M. L. E., C. E., M. D. și G. V. C., ultimul martor asistent la recunoaștere.
Inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, susținând din primul și până în ultimul moment că nu este autorul infracțiunii, că a ajuns în mun. C.-N. abia la ora 18.30 în data de (...) și că s-a cazat la un hotel al cărui nume nu îl mai reține. Ulterior, a depus la dosarul cauzei dovada faptului că a fost cazat începând cu data de (...) la hotelul D. din mun. C.-N., însă această apărare nu dovedește decât faptul că inculpatul a ajuns în C.-N. în data de (...), fără a conferi acestuia un alibi pentru ora săvârșirii infracțiunii.
Potrivit art. 52 din Codul de procedură penală ce reglementează prezumția de nevinovăție, „. persoană este considerată nevinovată până la condamnarea sa printr-o hotărâre penală definitivă";. Prezumția de nevinovăție trece sarcina probațiunii asupra aceluia care învinuiește, cu obligația de a dovedi în mod cert vinovăția inculpatului. A. lucru înseamnă că, în ipoteza în care vinovăția nu este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, nu poate avea loc condamnarea, îndoiala profitând celui acuzat (in dubio pro reo). În cauza de față nu s-a demonstrat fără nici un dubiu că inculpatul este autorul infracțiunii și acest lucru rezultă în primul rând din întregul raport de expertiză criminalistică întocmit de I. de T. A. (f. 83-101 dosar apel). A. institut a îmbunătățit calitatea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere din cadrul băncii, aspect ce duce la concluzia că, în afara părții vătămate H. O., care l-a văzut „în carne și oase"; pe cel care i-a cerut să-i schimbe banii, ceilalți martori (M. L. E., C. E. și M. D.), care au văzut doar înregistrarea inițială a camerelor, nu au perceput înregistrările la calitatea îmbunătățită, logic, ei pornind la identificarea inculpatului ca autor al infracțiunii cu un handicap față de expert. E. a stabilit, după respectiva îmbunătățire a calității imaginilor, comparând fața inculpatului G. (GAV) cu fața autorului infracțiunii (AI) că gradul de asemănare : al distanței dintre comisurile externe ale ochilor estede - 9. al lățimii bazei nazale de - 9. al distanței dintre comisurile gurii de - 9. înălțimea ariei faciale între limita superioară a frunții și linia sprâncenelor - 9. înălțimea ariei faciale între linia sprâncenelor și baza nazală - 95%; înălțimea ariei faciale între baza nazală și limita inferioară a bărbiei - 96%; unghiul format între baza nazală și comisurile externe ale sprâncenelor - 9. înălțimea urechii în profil dreapta - 96%; unghiul dintre linia frunții și linia nasului în profil - 90% S-a stabilit că în regiunea facială există coincidență a morfologiei craniene, dar că nu există grad de asemănare pentru inserția părului și baza nazală, că nările și ochii nu sunt simetrici la cele două persoane, că la nivelul calotei craniene nu există coincidență a morfologiei craniene, că nu există coincidență a liniilor de profil (stânga și dreapta) în regiunea frunții și în regiunea occipitală. În urma comparației feței autorului infracțiunii (AI) și a celeilalte persoane (AP), gradul de asemănare : al distanței dintre comisurile externe ale ochilor de - 9. al lățimii bazei nazale de - 9. al distanței dintre comisurile gurii - 96%; înălțimea ariei faciale între limita superioară a frunții și linia sprâncenelor - 100%; înălțimea ariei faciale între linia sprâncenelor și bazanazală - 100%; înălțimea ariei faciale între baza nazală și limita inferioară a bărbiei - 100%; unghiul format între baza nazală și comisurile externe ale sprâncenelor - 97% S-a stabilit că există continuitate analitică a buzelor, bărbiei, bazei nazale și inserției părului, coincidență a morfologiei craniene. Concluzia expertului în cauză a fost următoarea: „Pr in co mp ar aț iile an tropo me tr ice ef ectu ate, s -a cons tatat c ă amb ele perso ane, atât G. A. V. c ât ș i perso an a il us tr ată în cele tre i f otogr af ii color pe supor t h âr tie f otogr af ică, f or mat 21 c m x 15 c m., prez in tă u n gr ad mare de asemăn are al f iz io no miilor cu ce a a au torulu i inf racț iu n ii surpr ins în înreg is tr ăr ile v ideo al e s is te mulu i de supr aveghere d in inc in ta B. S. SA din C. - N., din data de (...). D in c auz a c al ităț ii re duse a f rag men telor f aciale ale au torulu i inf racț iun ii ș i a imp os ib il ităț ii de ter min ăr ii unor tr ăs ătur i, amb ele co mp ar aț ii sun t af ectate de erori mari care au condus la formularea concluziei de identitate posibilă (nu es te exclus ă) cu G. A. V., precu m ș i de iden titate probab ilă (insuficienteelemente comparate, dar în c azul celor co mp ar ate, ase măn are a es te mai mare decât în cazul lui G. A. V.) cu persoana din fotografiile color pe suport de hârtie f otogr af ic ă, f or mat 2 1 c m x 15 c m."; În condițiile în care persoana din fotografii, presupusul Pilică Constantin, seamănă mai mult cu autorul infracțiunii decât inculpatul, în favoarea acestuia din urmă se naște un dubiu serios că nu el este autorul infracțiunii. A. dubiu este alimentat și de împrejurarea că identificarea după planșa foto la care a fost supusă partea vătămată este serios viciată, și în opinia instanței nulă, din cauza faptului că părții vătămate, înainte de a i se prezenta planșa foto cu fotografiile mai multor persoane asemănătoare, i s-a prezentat cartea de identitate a inculpatului G., situație în care practic, partea vătămată a recunoscut din planșa foto pe inculpat (după ce văzuse fotografia de buletin a acestuia) și nu pe autorul infracțiunii. Cum mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal potrivit art. 64 alin. 2 din Codul de procedură penală, recunoașterea făcută de partea vătămată nu are valabilitate și va fi înlăturată. În ceea ce privește declarațiile martorei M. L. E., s-a reținut că aceasta nu l-a văzut pe autorul infracțiunii ci a văzut doar înregistrarea video a camerelor de supraveghere, iar apoi, pe coridorul secției de poliție pe inculpat. Am stabilit mai sus că ceea ce a văzut martora (înregistrările) nu avea calitatea corespunzătoare pentru a se stabili cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii. Nici măcar în forma îmbunătățită acele înregistrări nu fac dovada certă a faptului că inculpatul este autorul infracțiunii, expertul neputând afirma decât că e posibil ca el să fie (asta în condițiile în care a afirmat că e probabil ca persoana cealaltă - presupusul Pilică să fie autorul, ori probabil înseamnă mai mult decât posibil). În condițiile în care expertiza nu a stabilit cu certitudine că inculpatul este cel din înregistrările video, martora în mod cert nu are cum să o facă, mai ales că înregistrarea văzută de ea e mult mai slabă calitativ decât cea văzută de expert. Iar faptul că a văzut mai înainte pe coridor pe inculpat, înainte ca ea să dea declarație, i-a influențat de asemenea declarația. De reținut este că martora afirmă că persoana din înregistrări avea o înălțime de cca. 1,75 - 1,80 m, ten închis la culoare, nebărbierit, brunet, ori așa arată și Pilică și inculpatul și alte multe persoane. Drept urmare, nici declarația acestei martore nu are relevanță. În privința celorlalți martori, C. E. și M. D., s-a reținut că, de asemenea nu au văzut pe autorul infracțiunii ci, ori înregistrările, ori direct pe inculpat despre care au presupus din start că este autorul infracțiunii, declarațiile lor nedovedind altceva decât că persoana care în data de (...) (deci nu (...)) a încercat să schimbe bancnote de cupiură mică în bancnote de cupiură mare în sediul I. S. B. - A. 1 Decembrie 1918 din C.-N. (deci nu A. M.) este inculpatul, însă această împrejurare nu dovedește că inculpatul a înșelat casiera de la A. M. înainte cu o zi. În legătură cu declarația părții vătămate H. O., s-a amintit mai sus că recunoașterea pe care aceasta a făcut-o după planșa foto nu este valabilă, prin urmare, ceea ce ar putea avea valoare probatorie din declarație este doar modul în care s-a desfășurat acțiunea autorului infracțiunii, precum și convingerea ei intimă că inculpatul este autorul infracțiunii. D. cu desfășurarea acțiunii suntem de acord, aceasta fiind de altfel înregistrată de camerele de supraveghere (declarația părții vătămate sub acest aspect coroborându-se cu înregistrările), nu putem spune același lucru și despre valoarea probatorie a afirmației cum că inculpatul G. A. V. este autorul infracțiunii și aceasta deoarece această afirmație nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă (dovedind deja că expertiza criminalistică indică pe altă persoană ca autor probabil al infracțiunii, că recunoașterea foto nu este valabilă și că declarațiile de martori nu sunt concludente). Ori, potrivit art. 75 din Codul de procedură penală declarația părții vătămate poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. S-a mai reținut că autorul infracțiunii a declarat că se numește G. A. însă nu a prezentat nici un act de identitate în acest sens, în lipsa unui astfel de act el putând afirma că se numește oricum. De asemenea, este relevant și faptul că inculpatul nu are antecedente penale pentru astfel de infracțiuni și că a fost constant în declarații. Întrucât la dosarul cauzei nu există suficiente probe care să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală se va admite apelul declarat de inculpat, și, procedându-se la o nouă judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului G. A. V. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal. Împotriva mai sus menționatei decizii a declarat recurs în termenul legal P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, solicitând casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței penale nr.175 din (...) a Judecătoriei C.-N. deoarece în mod eronat instanța de apel a reținut ca singura probă certă expertiza criminalistică întocmită de I. de tehnologii avansate din cadrul SRI ale cărei concluzii și le-a însușit fără obiecții ignorând restul materialului probator administrat în cauză și că nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au pronunțat asupra restituirii cauțiunii deși inculpatul a solicitat acest lucru în mod expres în motivele de apel. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, Curtea constată că acesta este fondat însă pentru alte considerente decât cele invocate de Ministerul Public. Astfel, Curtea constată că în mod corect instanța fondului a reținut vinovăția inculpatului constând în aceea că în data de 17 decembrie 2008 în jurul orelor 15,00 a intrat în punctul de lucru al B. I. San P. SA de pe str.P. din C.-N. și a cerut angajatei de la ghișeu H. O. să-i schimbe suma de 4500 lei din bancnote mari în bancnote mici. D. ce a intrat în posesia banilorinculpatul a procedat la numărarea lor și profitând de un moment de neatenție a părții vătămate a reținut suma de 4500 lei, restul banilor dându- i din nou părții vătămate cu intenția de a-i schimba în euro. La solicitarea părții vătămate care nu a observat manevra inculpatului de a prezenta o carte de identitate care era necesară pentru efectuarea schimbului valutar inculpatul a arătat că nu are buletinul la el și s-a prezentat cu numele de G. A. În aceste condiții partea vătămată a refuzat să facă schimbul valutar discutând în contradictoriu cu inculpatul pe această temă. Inculpatul i-a cerut acesteia să-i dea înapoi banii renunțând la operațiunea de schimb valutar. Imediat după plecarea inculpatului partea vătămată a observat lipsa sumei de 2400 lei și apoi a anunțat conducerea băncii în legătură cu cele întâmplate. A. stare de fapt reiese, în opinia C., fără putință de tăgadă din coroborarea și interpretarea judicioasă a întreg materialului probator administrat în cauză. În acest sens sunt: declarațiile părții vătămate H. O. care l-a identificat pe inculpat fără nicio ezitare ca fiind persoana care a înșelat-o prin maniera anterior descrisă, recunoaștere care s-a făcut atât după planșa foto cât și după înregistrările video din bancă, ale martorilor M. L. E. colegă a părții vătămate care l-a recunoscut de asemenea pe inculpat după imaginile înregistrate de camerele video din interiorul agenției și care l-a văzut apoi pe inculpat pe holul poliției, M. D. care a relatat că o persoană cu semnalmentele comunicate de partea vătămată s-a prezentat în ziua următoare producerii incidentului de la A. M. și la agenția unde-și desfășura activitatea încercând să o inducă în eroare, persoană pe care a recunoscut-o ca fiind inculpatul prezent în boxă cu ocazia audierii sale, C. E. care de asemenea l-a recunoscut pe inculpat în ziua următoare producerii incidentului și care a fost prezent în momentul în care partea vătămată l-a identificat pe inculpat ca fiind autorul faptei din ziua precedentă. Vor fi înlăturate ca subiective declarațiile martorilor G. T. și G. E. B. având în vedere relațiile de rudenie cu inculpatul. Instanța de apel a ignorat aceste probe și și-a fundamentat decizia de achitare a inculpatului pe o singură probă și anume lucrarea întocmită intitulată raport de expertiză de către I. de T. A. În opinia noastră acest raport de expertiză poate constitui o probă în procesul penal deoarece potrivit dispozițiilor art. 116 și urm. C. este întocmit de către un expert. A. stipulează că atunci când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei în vederea aflării adevărului sunt necesare cunoștințele unui expert instanța de judecată dispune la cerere sau din oficiu efectuarea unei expertize. Or din scriptul existent la f.83-99 din dosarul de apel reiese că lucrarea intitulată expertiză a fost întocmită de către un de către un expert autorizat în condițiile legii.. Procedura de acreditare a experților este una strict reglementată de dispoziții legale speciale, ca atare nu orice specialist are calitatea de expert și valoarea scriptelor întocmite de aceștia pot fi considerate sau nu probe în procesul penal. În acest sens sunt prevederile OG 75/2000 modificată și completată prin L. care stipulează în ce condiții poate fi dobândită calitatea de expert criminalist. Astfel expertizele criminalistice judiciare se efectuează de experți criminaliști autorizați care își desfășoară activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor publice ori private de specialitate, constituite conform dispozițiilor legale. E. criminalist trebuie să fie imparțial și independent în exprimarea și formularea opiniilor științifice. Alin 3 al art.1stipulează că institutele publice, laboratoarele publice sau private de specialitate, precum și experții criminaliști autorizați sunt cuprinși în T. nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați, constituit la nivel național, întocmit pe specialități și actualizat de Ministerul Justiției. T. se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și se afișează pe pagina de internet a M. J. E. din prezenta cauză, angajat în cadrul I.ui de T. avansate este înscrisă în acest tabel conform verificărilor efectuate de instanța de recurs. În consecință va fi respinsă ca neîntemeiată cererea orală a M. P. de constatare a nulității absolute a raportului de expertiză întocmit în condițiile anterior menționate. A. împrejurare fiind lămurită rămâne a fi analizată concludența probei administrate în condițiile în care concluziile acesteia sunt de maniera identitate probabilă și identitate posibilă și acestea afectate de erori mari . În plus, în cauză există răspunsul experților criminaliști de la I. N. de E. C. care au precizat că imaginile video nu îndeplinesc condițiile calitative necesare pentru efectuarea unui examen comparativ pe baza căruia să poate fi stabilită corespondența între caracteristice identificatoare ale persoanelor și că nu a fost posibilă efectuarea unei îmbunătățiri satisfăcătoare a imaginilor (f.70,71 dosar apel). Cu toate acestea specialistul din cadrul I.ui pentru T. A. afirmă că a reușit acest lucru și a comparat persoana din imaginile surprinse de camerele de supraveghere cu fotografiile aflate la dosar aparținând inculpatului și a unei alte persoane pentru a stabili dacă există identitate între acestea și a concluzionat că ambele persoane atât G. Antoniu V. cât și persoana ilustrată în cele 3 fotografii color prezintă un grad mare de asemănare a fizionomiilor cu cea a autorului infracțiunii surprins de înregistrările de video ale sistemului de supraveghere din incinta B. San P. SA din C. N. din data de 17 dec. 2008. S-a mai arătat că din cauza calității reduse a fragmentelor faciale a autorului infracțiunii și a imposibilității determinării unor trăsături ambele comparații sunt afectate de erori mari care au condus la formularea concluziei de identitate posibilă cu G. Antoniu V. precum și de identitate probabilă cu persoana din fotografiile color pe suport hârtie fotografică. Instanța de apel și-a însușit în mod selectiv concluziile de o manieră, în opinia nostră lipsite de profesionalism, ale acestui document pe care nu le-a coroborat cu restul probelor administrate în cauză deși aceste probe existau și nu erau viciate. Nu vedem în ce manieră faptul că părții vătămate prin prezentarea cărții de identitate a inculpatului i s-ar fi influențat în mod semnificativ recunoașterea după planșa foto a inculpatului, în condițiile în care martora are o anumită vârstă și a perceput în mod direct persoana inculpatului. D. în carte de identitate ar fi fost prezentată fotografia unei alte persoane, alta decât autorul infracțiunii, partea vătămată nu ar fi identificat acea persoană, ca atare înlăturarea acestei probe ca nulă instanța de recurs o constată ca fiind netemeinică. În aceeași manieră au fost înlăturate și declarațiile martorilor M., C. și M. aspect care de asemenea este netemeinic. În consecință Curtea de apel constată că la dosarul cauzei există dovezi certe de vinovăție a inculpatului. În susținerea acestei afirmații este și împrejurarea că inculpatul a achitat părții vătămate suma de 2400 lei cu care aceasta a fost prejudiciată, împrejurare care în mod indirect denotă o recunoaștere a vinovăției. Nu vedem care ar fi motivul pentru care o persoană nevinovată să achite un prejudiciu cauzat de altcineva. A. din urmă împrejurare a determinat instanța de recurs să pună în discuția părților incidente prev. art.74/1 C. care a fost introdus prin L. 2. intrată în vigoare la data de 26 noiembrie 2010 dispoziție care a fost declarată neconstituțională prin D. C. C. din 3 mai 2011. În opinia C. acest articol constituie lege penală mai favorabilă și ca atare ea trebuie aplicată faptelor judecate în perioada în care ea a fost în vioare și și-a produs efectele. Trebuie să observăm că această dispoziție legală a intervenit în momentul anterior pronunțării deciziei instanței de apel și că ea nu a fost pusă în discuția părților, neaducându-i-se la cunoștință inculpatului că achitarea prejudiciului cauzat printr-o infracțiune de înșelăciune poate duce la aplicarea unei amenzi administrative. A. omisiune a instanței de apel va fi îndreptată de instanța de recurs care va constata că inculpatul a achitat prejudiciul cauzat părții vătămate până la soluționarea cauzei în primă instanță și va dispune în consecință încetarea procesului penal în conf. cu disp.art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.i1 C. și îi va aplica inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 800 lei. Instanța de recurs constată că, deși s-a solicitat și în fața instanței de apel, aceasta nu s-a pronunțat cu privire la restituirea cauțiunii în sumă de 2000 lei consemnată la CEC B. S. C. cu recipisa de consemnare 5. din (...) și va dispune restituirea acesteia conform dispozitivului constatând că sunt întrunite cerințele art.1605 alin.4 lit.c C. S-a mai constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 18 dec. 2008 - 3 martie 2009, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ- NAPOCA împotriva deciziei penale 441/A din (...) a T.ui C., pe care o casează în întregime împreună cu sentința penală nr.175 din (...) a Judecătoriei C.-N.. Rejudecând cauza, dispune încetarea procesului penal declanșat împotriva inculpatului G. A. V., fiul lui I. și R., născut la (...) în Pitești, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, 4 copii minori, CNP 1., cu antecedente penale, domiciliat în P. str. L. nr.6 jud.Prahova, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune. Aplică inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 800 lei. Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării fondului cauzei în cuantum de 800 lei. Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada (...) - (...). Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 2.000 lei consemnată la CEC B. S. C. cu recipisa de consemnare 5. din data de (...), chitanța seria TTB nr 2662106/1 din (...). Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av Bădău C. E., ce se va achita din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...) rGREFIER
| ← Decizia penală nr. 1992/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1694/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
