Decizia penală nr. 1694/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1694/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : C. I.
: V. G. GREFIER : L. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.
N. A. - S. T. C. - reprezentat prin
PROCUROR : A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., împotriva sentinței penale nr.231/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., privind pe inculpații R. G. M., S. I. C., M. P., C. V., C. O. M., R. G. T., O. D., N. P., C. C., C. C., trimiși în judecată prin rechizitoriul M. P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. după cum urmează:
- inc. R. G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de : abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 248 C.., art.2481 C.., rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; luare de mită, prev. de art.254 alin.1 și 2 C.., rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată cu aplicarea art.41 alin.2 C..; spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr 78/2000. modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..;totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.; - inc. S. I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art.248 C..rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C.; - inc. M. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.248 C.., art.2481 C.., rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000, modificată și completată cu aplicarea art.41 alin.2 C..; luare de mită, prev. de art.254 alin.1 și 2 C. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu art.41 alin.2 C..; spălare de bani, prev. de art.23, lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C.., totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.. - inc.C. V., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.26C.,art.248C.,art.2481C.rap.laart.17lit.ddinLegeanr.78/2000modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C.; dare de mită, prev. de art.255 alin.1 C.., rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; concurență neloială, prev. de art.5 lit.g din Legea nr. 298/2001 de modificare și completare a Legii nr.l 1/1991, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art. 17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..;totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen; - inc. C. O. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art.26 C.., art.254 alin.l și 2 C.., rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C.; complicitate lainfracțiunea de spălare de bani, prev. de art.26 C.., rap. la art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art. 17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.p.; - inc. R. G. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art.26 C.., art.254 alin.l și 2 C.., rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; complicitate la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.p.; - inc. O. D. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.a din Legea nr.78/2002; totul cu aplicarea art.33 lit.a C.p.; - inc. N. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art.26 Cod penal, art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată; totul cu aplicarea art.33 lit.a C.p. - inc. C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la dare de mită, prev. de art.26 C.., art.255 alin.l C.., rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, modificată și completată; spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art. 17 lit.a din Legea nr.78/2002; totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.p. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. G. M. personal asistat de av. A. S. în substituirea apărătorului ales, av.Iordăchescu E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul M. P. personal asistat de apărător ales, av.Gidro Stanca, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, av.Pintea O. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S. I. C., av.M. A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V., av.Pintea O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpata C. O. M. personal asistată de apărător ales, av.Pintea O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul R. G. T. personal asistat de apărător ales, av.Onofrei C. L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O. D., av.Paven E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul N. P. personal asistat de av.Perța B. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.P. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. C., av.P. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V., av.Pintea O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpații S. I. C., C. V., O. D., C. C., C. V., părțile responsabile civilmente SC G. S., SC E. El G. S. și părțile civile SC E. SA și S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu astfel: pentru inculpatul R. G. M., av.M. L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, pentru inculpatul M. P., av.Mureșan D. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, pentru inculpata C. O. M., av.Nuț C. T., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, pentru inculpatul R. G. T., av.T. O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată. Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului. Reprezentantul P., susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei primei instanțe învederea continuării judecății pe fondul cauzei. Apreciază că soluția primei instanțe este criticabilă deoarece este rezultatul unei interpretări excesive a prevederilor referitoare la conținutul rechizitoriului. A., în procedura reglementată de disp.art.300 C. activitatea de verificare a actului de sesizare se poate finaliza prin identificarea unor carențe de legalitate ori cu concluzia deplinei conformități a rechizitoriului cu cerințele impuse de lege. Din examinarea rechizitoriului se poate concluziona că nu există temeiuri pentru a se reține că nu au fost respectate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței. Instanța de fond a reținut în legătură cu neregularitatea actului de sesizare care îl privește pe inculpatul N. P. că procurorul a omis să descrie care este fapta imputată. S-a mai reținut că în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani ori complicitate la spălare de bani, starea de fapt este deficitară. Soluția de restituire pentru refacerea actului de sesizare vizează infracțiunea de complicitate la spălare de bani reținută în sarcina inculpatului N. P., ori, activitatea acestui inculpat este prezentată în actul de inculpare unde la fila 48 se arată că acesta a ridicat de la W. B. T. suma de 320.000.000 ROL provenită din relații comerciale frauduloase, disimulând adevărata natură a acesteia. Mai mult, în cauză au fost respectate dispozițiile legale înscrise în art.263 C., rechizitoriul cuprinzând o expunere amănunțită a activității desfășurate unde este descrisă contribuția concretă a fiecărui inculpat la desfășurarea activității infracționale. După expunerea activității infracționale derulate se indică care este încadrarea juridică a faptelor. Un alt aspect pentru care instanța a apreciat că se impune restituirea cauzei în constituie împrejurarea că în procedura verificării regularității actului de sesizare, constatând lipsa oricăror mențiuni referitoare la infracțiunea de complicitate la spălare de bani reținută în sarcina inculpatului N. P., a acordat un termen în vederea refacerii actului de sesizare, apreciind că neregularitatea constatată neputând fi remediată în alt mod. C. că emiterea unui nou rechizitoriu nu ar fi fost în măsură să înlăture neregularitatea reținută ci ar fi condus la existența a două rechizitorii în cauză, în condițiile în care, primul, apreciat de instanță ca fiind neregulat întocmit, este în ființă în lipsa unor dispoziții de desesizare a instanței iar al doilea, remediat până la termenul acordat în acest sens, ar fi avut același conținut , diferit doar cu privire la detaliile ce descriu aceeași stare de fapt. P. toate acestea, solicită admiterea recursului cu consecința trimiterii cauzei primei instanțe pentru continuarea judecății. Apărătorul inculpatului R. G. M., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Apreciază că în mod corect a sesizat instanța fondului că cercetarea judecătorească nu poate începe. În ceea ce privește infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. P., este de remarcat că instanța nu a sesizat o insuficientă descriere a faptei de complicitate la infracțiunea de spălare de bani ci a constatat că nu s-a putut identifica nici un element privitor la această faptă iar acest lucru împiedică începerea cercetării judecătorești. Instanța a observat că în cazul în care s-ar demara cercetarea judecătorească, audierea inculpaților cu privire la această faptă ar fi extrem de dificilă și ar aduce atingere dreptului lor la apărare în condițiile în care nu sunt suficiente elemente care să dea posibilitatea, pe de o parte, instanței, să verifice poziția inculpaților în raport de acuzații iar pe de altă parte, inculpaților să facă dovada contrară și să aducă probe în apărare. Este evident că în lipsa unor repere de timp și de loc, a unor explicații cu privire la operațiunile pretins fictive ori documentele pretins alterate, concluzia procurorului cu privire la existența acestei infracțiuni devin imposibil de combătut de inculpat și imposibil de verificat de instanță. Cu toate că în memoriul de recurs se susține că în preambulul expunerii ar exista o descriere a contribuției fiecărui inculpat, descrierea nu-l privește pe inculpatul N. P. și nu vizează infracțiunea de spălare de bani ci doar considerații personale. Referitor la argumentul prezentat în memoriul de recurs potrivit căruia rechizitoriul conține în partea introductivă descrierea referitoare la componența grupului și activitatea desfășurată de inculpat în cadrul grupuluiinfracțional, este de precizat că cercetarea și audierea lor cu privire la această infracțiune nu face obiectul prezentei cauze. Totodată, în ceea ce privește cercetările efectuate față de inculpați sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, au fost finalizate cu o soluție de scoatere de sub urmărire penală. În ceea ce privește soluția instanței de a acorda un termen parchetului în vederea completării lipsurilor existente în conținutul rechizitoriului, trebuie avut în vedere că acesta nu a reprezentat unul dintre motivele principale pentru care s-a dispus restituirea cauzei și nu prezintă importanță la acest moment în condițiile în care soluția de restituire a cauzei în vederea refacerii actului de sesizare este una legală și temeinică. Cu privire la hotărârile judecătorești invocate în susținerea motivelor de recurs, este de remarcat că decizia nr.74/2001 a ÎCCJ nu este aplicabilă în speță, în condițiile în care hotărârea se referă la o situație de nelegalitate vădită în care rechizitoriul nu conține descrierea faptei. De asemenea, decizia nr.1626/2010 a Curții de A. B. confirmă considerentele pentru care instanța a înțeles să se desesizeze. P. toate acestea, solicită respingerea recursului parchetului. Apărătorul inculpatului M. P., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Arată că a invocat două excepții la instanța de fond. A invocat că preluarea dosarului de către structura centrală și întocmirea rechizitoriului de către un alt procuror decât cel care a efectuat în întregime urmărirea penală, este total nelegală. Instanța de fond a considerat că nu este justificată această excepție dar ea explică de rechizitoriul nu are logică. S-a anexat motivelor de recurs, o hotărâre a ÎCCJ în care se arată că există doar două situații în care se poate trimite dosarul spre refacerea actului de sesizare și anume aceea în care nu există fapta în rechizitoriu sau există dificultate de a înțelege în ce constă cauza. C. că instanța trebuie să analizeze rechizitoriul pentru a vedea în ce măsură se poate înțelege exact fiecare faptă pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, pentru că, a încheia un rechizitoriu care să descrie concret și corect faptele, reprezintă un act de respect față de instituțiile justiției și față de dreptul la apărare al fiecărui inculpat. Inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, luare de mită și spălare de bani, infracțiuni foarte serioase. Procurorul explică față de un grup infracțional al inculpatului C., că inculpatul C. l-a cunoscut pe inculpatul R., că inculpatul R. i l-a prezentat pe inculpatul S. și de aici încolo nu se mai înțelege nimic ce legătură are inculpatul M. cu aceștia. Totul este la modul impersonal astfel că se impune refacerea rechizitoriului. P. motivele arătate, consideră că se impune respingerea recursului parchetului. Apărătorul inculpaților S. I. C., C. V. și C. O. M., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Apreciază că instanța de fond a admis în mod corect excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată. C. că starea de fapt descrisă în rechizitoriu este deficitară și nu se indică condițiile de timp și de loc în care au avut loc faptele și nu se arată în ce a constat înțelegerea frauduloasă dintre inculpați. C. că instanța de judecată nu se poate substitui procurorului. În tot cuprinsul rechizitoriului nu se face referire la probatoriul administrat și nu sunt indicate mijloacele de probă. Toate aceste lipsuri afectează grav dreptul la apărare al inculpaților. Apărătorul inculpatului R. G. T., solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Susține că există multe neregularități ale actului de sesizare și achiesează concluziilor puse de antevorbitorii săi. Apărătorul inculpatului O. D., solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Achiesează concluziilor puse de antevorbitorii săi apreciind că dreptul la apărare a fost încălcat. Cu onorar din FMJ. Apărătorul inculpaților N. P. și C. C. solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate, ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Apreciază că primainstanță a analizat foarte bine lipsa condițiilor de fond respectiv descrierea faptei astfel că-și însușește opinia instanțe. Apreciază că rechizitoriul a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale privind conținutul său, nefiind individualizate actele materiale ce alcătuiesc infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, nu sunt indicate atribuțiile pretins a fi încălcate, data fiecărui act material ori prejudiciul corespunzător fiecăruia. Mai mult, descrierea stării de fapt este lacunară și nu sunt indicate în amănunt actele materiale ce alcătuiesc infracțiunile. În mod corect s-a apreciat de către prima instanță că în lipsa unei creionări a faptelor nu se poate demara cercetarea judecătorească. Toate aceste lipsuri afectează grav dreptul la apărare al inculpaților astfel că se impune respingerea recursului. Inculpatul R. G. M., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită respingerea recursului apreciind că actul de sesizare nu este corect întocmit. Inculpatul M. P., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său apreciind că actul de sesizare nu este corect întocmit și nu înțelege de ce a fost trimis în judecată și pentru ce anume. Inculpata C. O. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței apreciind însă că rechizitoriul nu este întocmit corect și nu înțelege de ce a fost trimis în judecată. Inculpatul R. G. T., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului parchetului. Inculpatul N. P., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului parchetului. C U R T E A Prin sentința penală nr. 231 din 6 iunie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția nelegalei sesizări a instanței. În baza art. 300 al. 2 C. instanța s-a desesizat și a restituit cauza în vederea refacerii actului de sesizare privind pe inculpații M. P., N. P., R. G. M., R. G. T., C. O. M., C. V., C. C., S. C. și O. D., D. N. A.- Secția de C. a I. C. de C. În baza art. 189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 800 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, av.M.a R. și Ianoliu M., care se avansează din FMJ. P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul M. P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. au fost trimiși în judecată inculpații: R. G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de : abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 248 C.., art.2481 C.., rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; luare de mită, prev. de art.254 alin.l și 2 C.., rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată cu aplicarea art.41 alin.2 C..; spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr 78/2000. modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..;totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.; S. I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.248 C.., art.2481 C.., rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C.., M. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.248 C.., art.2481 C.., rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000, modificată și completată cu aplicarea art.41 alin.2 C..; luare de mită, prev. de art.254 alin.l și 2 C.., rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; spălare de bani, prev. de art.23, lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..totul cu aplicarea art.33 lit.a din C..; C. V., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contraintereselor publice în formă calificată, prev. de art.26 C.., art.248 C.., art.2481 C.., rap. la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; dare de mită, prev. de art.255 alin.l C.., rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; concurență neloială, prev. de art.5 lit.g din Legea nr. 298/2001 de modificare și completare a Legii nr.l 1/1991, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art. 17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..;totul cu aplicarea art.33 lit.a din C..; C. O. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art.26 C.., art.254 alin.l și 2 C.., rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; complicitate la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art.26 C.., rap. la art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art. 17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; totul cu aplicarea art.33 lit.a din C..; R. G. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art.26 C.., art.254 alin.l și 2 C.., rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; complicitate la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, cu aplicarea art.41 alin.2 C..; totul cu aplicarea art.33 lit.a din C..; O. D. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.a din Legea nr.78/2002; N. P., pentru săvârșirea infracțiunii de: complicitate la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art.26 C.., art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată și C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:complicitate la dare de mită, prev. de art.26 C.., art.255 alin.l C.., rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, modificată și completată; spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art. 17 lit.a din Legea nr.78/2002; totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.. La termenul de judecată din data de (...) s-a invocat de către inculpatul R. G. M. prin avocat, în temeiul art. 300 rap. la art. 197 al. 2 și 4 C., excepția nelegalei sesizări a instanței și s-a solicitat în temeiul art. 300 al. 2 rap. la art. 332 al. 1 și 2 C. restituirea dosarului organului de urmărire competent urmând a fi refăcută atât urmărirea penală cât și actul de sesizare al instanței. În susținerea excepției arată că, prin rechizitoriul P. de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție - DNA ST C. din data de 17 iulie 2009 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilo r de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen., rap. la art. 17 lit. d din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen., luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 și 2 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a din Legea656/2002, rap. la art. 17 lit e din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. S-a apreciat că se impune restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale datorită caracterului ilegal al principalei probe care a fost avută în vedere la reținerea vinovăției sale, deoarece ulterior momentului punerii sub învinuire a inculpatului, la data de (...), în cauză s-a dispus în baza art. 11 din OUG 43/2000 rap. la art. 112 C., efectuarea de către specialiștii din cadrul DNA - S. centrală a unui raport de constatare tehnico-științifică prin care se dorea să se stabilească printre altele legalitatea și realitatea operațiunilor de achiziție efectuate de căt re instituția a cărui director general a fost, precum și întinderea eventualului prejudiciu cauzat acestei unități. Concluziile specialiștilor DNA au fost cuprinse într - un vast Raport de constatare tehnico-științifică (93 pag. plus anexe) și într-o completare la acesta (16 pag. plus anexe), ele fiind apoi preluate în totalitate în cuprinsul actului de sesizare al instanței. A., acuzația că inculpatul ar comis infracțiunea de abuz în serviciu, de care se leagă și existența celorlalte infracțiuni ce i se imp ută, se sprijină exclusiv pe concluziile raportului de constatare științifică. Acest raport față de ale cărui concluzii nu a putut să formuleze nici un fel de apărări stabilește atât existența și întinderea prejudiciului, cât și vinovăția sa penală. Arată că, art. 112 C. stabilește posibilitatea de a se recurge la constatarea tehnico-științifică atunci „când există pericolul de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei". Rezultă așadar că, pentru a fi permis recursul la astfel de mijloace de probă trebuie îndeplinite două condiții cumulative, respectiv existența unui pericol de dispariție a unui mijloc de probă sau de schimbare a unei situații de fapt și existența unei urgențe pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei. S-a considerat că, în speța de față se poate observa cu ușurință că niciuna din aceste condiții nu era îndeplinită la momentul dispunerii efectuării acestei constatări. Realizarea unei constatări de acest gen se face fără a exista comunicări prealabile a rezoluției către inculpat și fără posibilitatea ca acesta să conteste obiectivele constatării sau să propună altele. În plus, raportul se realizează de către specialiști din cadrul organului de urmărire penală, fiind evident că imparțialitatea specialistului este departe de a fi asigurată. În mod normal, procurorul ar fi trebuit, dată fiind neîndeplinirea evidentă a condițiilor prevăzute în art. 112 C., să dispună efectuarea unei expertize. Or, dacă s-ar fi dispus realizarea unei expertize, atunci rezoluția ar fi trebuit să fi fost comunicată inculpatului, pentru a-i dreptul de a numi un expert care să asiste la realizarea sa, aveam dreptul de a contesta obiectivele expertize i și de a propune noi obiective, iar aceasta ar fi fost realizată de către o persoană neutră față de organul de anchetă penală. În acest context, se subliniază faptul că aceste garanții de ordin procedural pe care le conține legea procedurală română sunt esențiale în vederea realizării unei proceduri echitabile în faza de urmărire penală și să asigure echilibrul armelor între acuzare și persoana acuzată. Invocă de asemenea, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit că art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului include ca și garanție esențială a unei proceduri echitabile posibilitatea unei persoane acuzate penal de a participa la realizarea oricărei activități de cercetare științifică a unor aspecte ale stării de fapt. Se subliniază și faptul că de concluziile acestei constatări a depins, în mod esențial, existența tuturor infracțiunilor care au fost reținute în sarcina inculpatului de către procurori. A. se poate constata că proba esențială a dosarului penal în care este cercetat inculpatul, a fost obținută fără ca acesta să fi fost informat despre acest fapt, fără să poată participa la obținerea sa, astfel încât să existe siguranța unor constatări neutre, utile aflării adevărului. Modul în care s -a dispus realizarea raportului de constatare indică, astfel, nu dorința procurorului de afla adevărul, ci mai degrabă dorința de confirmare a unor suspiciuni ale sale, fără ca cineva să i le poată contesta. Această concluzie rezultă, fără urmă de îndoială, atât din faptul că prevederile art. 112 C., au fost încălcate în mod evident, cât și din obiectivele stabile pentru specialistul care a realizat raportul și care indică mai degrabă răspunsuri decât întrebări. În aceste condiții, consideră că proba a fost obținută în mod ilegal, cu încălcarea dreptului meu la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat prin art. 21 alin. 3 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și pe cale de consecință nu poate fi folosită în procesul penal în condițiile art. 64 al. 2 C.pr. pen. Având în vedere că în ciuda acestui aspect raportul de constatare tehnico-științifică al DNA este preluat în totalitate în cuprinsul actului de sesizare, stând la baza soluției de trimitere în judecată, apreciază că se impuneconstatarea nulității a rechizitoriului în temeiul art. 197 C., și refacerea urmăririi penale cu respectarea principiului legalității. De asemenea, apreciază că instanța a fost nelegal sesizată, deoarece actul de sesizare, respectiv rechizitoriul, ca și act procedural, a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la conținutul acestuia. S-a arătat că, potrivit art. 317 C. "Obiectul judecății se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței". Exigențele art. 317 C. se r e g ă se s c ș i î n co n ț in u t u l d i sp o zi ț i i l o r ca re r e g l e me n t e a ză c u p rin su l rechizitoriului. A., dispozițiile art. 263 alin. 1 C. prevăd faptul că „rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art . 203 datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa". A., rechizitoriul apare ca ultimul act întocmit de procuror înainte de sesizarea instanței competente, act care marchează finalizarea primei faze a procesului penal. P. aceasta, este firesc ca rechizitoriul să reflecte întreaga activitate infracțională care a făcut obiectul cercetărilor. Mai mult decât atât, rechizitoriul trebuie să fie în măsură a oglindi în întregime activitatea d e urmărire penală desfășurată de organele de anchetă, începând cu primul moment al sesizării acestora și până la finalizarea anchetei. Conform doctrinei expunerea din rechizitoriu trebuie să conțină descrierea tuturor împrejurărilor de loc, timp, mijloace, mod și scop în care a fost săvârșită fapta, în vederea stabilirii corectei încadrări juridice, precum și a individualizării pedepsei. Mai mult decât atât, și în jurisprudență s -a afirmat în mod constant faptul că sesizarea instanței cu judecarea unei infracțiuni este legală numai în măsura în care în cuprinsul actului de trimitere în judecată este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, nefiind suficientă descrierea acesteia făcută în dispozitivul rechizitoriului. Solicită a observa faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu, infracțiunea de luare de mită și infracțiunea de spălare de bani, toate aceste trei infracțiuni reținându -se a fi comise în formă continuată. Conform art. 41 alin. 2 C. „există infracțiune continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care reprezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni". A., dat fiind faptul că în sarcina inculpatului s -a reținut comiterea acestor infracțiuni în formă continuată era absolut necesar ca întreaga activitate infracțională desfășurată să fie descrisă în mod amănunțit, și mai ales ca rechizitoriul să prezinte toate acțiunile sau inacțiunile care fac parte din structura infracțiunii continuate. Cu toate acestea, în partea expozitivă a rechizitoriului, se face prezentarea presupusei activități infracționale, în ansamblu, fără a fi determinate modalitățile de comitere a fiecărei acțiuni în parte, de natură a individualiza fiecare act material care intră în structura infracțiunii continuate. A., cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, rechizitoriul nu reflectă cu exactitate modalitatea de comitere a acesteia, respectiv atribuțiile de serviciu încălcate, mijloacele prin care s-au realizat aceste încălcări, precum și datele exacte în care au avut loc aceste fapte de abuz în serviciu, pentru a putea justifica reținerea unei infracțiuni de abuz în serviciu în formă continuată. în acest sens, în rechizitoriu se face vorbire doar despre o așa -zisă „stratagemă" concepută de inculpat, prin care acesta ar fi urmărit încălcarea atribuțiilor de serviciu. Or, în condițiile în care se susține că în mod repetat, în perioada septembrie - octombrie 2003, inculpatul ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, procurorul era obligat a arăta în mod explicit de fiecare dată în această perioadă care au fost atribuțiile încălcate, în ce mod s-a produs încălcarea cu fiecare ocazie, și mai mult decât atât, ce prejudiciu s-a cauzat prin respectiva încălcare. Fiind vorba despre oinfracțiune continuată compusă din mai multe acte mat e ria le , este de la sin e î nțe les că p rin fieca re a ct ma te ria l s -a cau za t u n prejudiciu distinct, fiind imperios necesar a se arăta cu certitudine valoarea a ce st u ia în f ie ca re ca z î n p a rte . Dimpo t rivă , p rocuro ru l n efă câ nd o individualizare concretă a fiecărei presupuse fapte de abuz în serviciu, acesta conchide că prejudiciul total cauzat prin întreaga activitate infracțională specifică abuzului în serviciu în formă continuată este de peste 50 miliarde lei, fără a se face o defalcare a acestui prejudiciu prin raportare la fiecare acțiune ce intră în structura întregii infracțiuni continuate. În egală măsură, infracțiunea de luare de mită nu este individualizată prin arătarea cu precizie a fiecărui act material component al acestei infracțiuni. A., se susține faptul că „de la începutul discuțiilor" - fără a se preciza cu exactitate în ce modalitate și cu ce ocazie - inculpatul a pretins suma de 1,5 miliarde lei de la C. V., în schimbul acceptului de achiziții de produse, iar apoi faptul că „în cursul lunii iunie 2004" - nu se știe când - , ar fi virat în contul bancar al SC G. S. suma de 4 miliarde lei. Fără a individualiza cu exactitate împrejurările în care a pretins, și mai ales a primit aceste sume, nu se poate stabili cu precizie faptul că ne aflăm în prezența unei infracțiuni continuate de luare de mită. Mai mult decât atât, cele două modalități de comitere a infracțiunii nu sunt similare, respectiv pretinderea și virarea în contul bancar, situație în care nu suntem în prezența unei infracțiuni continuate, ci al unui concurs de infracțiuni. Procurorul nu a putut descrie în concret activitatea de luare de m ită în cele două cazuri, neprocedând în mod riguros la individualizarea acestor fapte, motiv pentru care apreciem că infracțiunea în formă continuată nu poate fi reținută ca atare. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea 656/2002, este lesne de observat faptul că procurorul nu alocă nici un paragraf pentru a schița măcar elementele constitutive ale acesteia, modalitatea de comitere sau împrejurările specifice fiecărui act material, întrucât și raportat la această infracțiune a fost reținută forma continuată. Singura referire din întreg rechizitoriul la această faptă o face procurorul atunci când stabilește încadrarea juridică a acesteia - în drept, p. 43 din rechizitoriu -, descriind sumar fapta, fără a oferi explicații asupra laturii obiective și subiective ale acesteia. De asemenea, fiind vorba despre o infracțiune comisă în formă continuată, actele materiale ce intră în structura ei trebuiau analizate separat, explicitat de fiecare dată care este suma de bani ce a fost spălată, în ce împrejurare și prin ce modalitate. Nici în acest caz însă nu s-a procedat la o asemenea individualizare a întregii infracțiuni, situație în care apreciază că rechizitoriul nu îndeplinește condițiile legale nici sub acest aspect. Totodată, argumentele expuse cu privire la nedescrierea în concret a activității infracționale în formă continuată în partea expozitivă sunt întărite și mai mult prin faptul că în dispozitivul actului de sesizare procurorul nu identifică căror fapte le corespund infracțiunile reținute. Dimpotrivă, acesta se limitează strict la enumerarea infracțiunilor pentru care dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului. Pe lângă toate acestea, se afirmă că actul de sesizare al instanței cuprinde și alte neregularități. A., împotriva lui R. G. T. a fost începută urmărirea penală, în calitate de învinuit, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută și pedepsită potrivit art. 26 C., art. 254, alin. 1 și 2 C.pen, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. și complicitate la infracțiunea de spălare de bani prevăzută și pedepsită conform art. 23,lit. (a) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17, lit. (e) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C., totul cu aplicarea art. 33, lit. (a) C. Prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru infracțiunile conținute în rezoluția de începere a urmăririi penale, precum și scoaterea de sub urmărire penală a acestuia cu privire la infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat și la infracțiunea de complicitate de abuz în serviciu contra intereselor publice. Rap. la aceste infracțiuni arătăm însă faptul că împotriva lui R. G. T. nu s-au efectuat niciodată cercetări, nefiind începută urmărirea penală. De asemenea, prin rezoluția din data de 3 septembrie 2007 a procurorului C. N. B. din cadrul P. de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție - DNA, ST C. s-a început urmărirea penală față de învinuitul S. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la infracțiunea de spălare de bani, aducându-i-se la cunoștință învinuirea la data de 28 septembrie 2007. Cu toate acestea rechizitorul nu cuprinde nici o dispoziție cu privire la modalitatea în care au fost soluționate infracțiunile reținute în sarcina învinuitului (disjungerea în vederea continuării urmăririi penale, încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau trimiterea în judecată), învinuitul apare însă pe lista persoanelor propuse ca martori în rechizitoriu. Nu în ultimul rând, în cuprinsul rechizitoriul se reține faptul că s -au efectuat acte de cercetare cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice de către S. I. C., însă urmărirea penală, precum și trimiterea în judecată s-au dispus pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. Apărătorul inculpatului M. P. a invocat la rândul său excepția nelegalei sesizări a instanței, sens în care a solicitat instanței, în temeiul art. 300 alin.2 C.pr pen., restituirea dosarului organelor care au întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, apreciind că actul de sesizare al instanței nu îndeplinește condițiile legale. În susținerea excepției, s -a arătat că, instanța este obligată să verifice din oficiu, la prima înfățișare „regularitatea actului de sesizare" (printre care, evident, și concordanța dintre partea expozitivă și dispozitivul rechizitoriului), iar în cazul constatării unei neregularități să o înlăture cerând procurorului să completeze, în mod corect, rechizitoriul sau chiar să restituie dosarul organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia. Dispozițiile art. 300 din C. reprezintă una din aplicațiile principiului rolului activ al instanței de judecată care nu trebuie să se limiteze, în mod formal, numai la litera strictă a dispozitivului rechizitoriului, închi zând ochii sau ignorând că, de fapt, rechizitoriul nu are părți independente una de alta, ci este un ansamblu unitar, de care trebuie să se țină seama în întregime și nu numai în parte. Ca act de trimitere în judecată, pe lângă cerințele de fond, de formă și competență a organului judiciar abilitat să-1 emită și să sesizeze instanța, art. 262, pct. 1, art. 264 , art. 209, alin. 5 C., rechizitoriul concentrează de fapt întreaga activitate de urmărire penală, sub aspectul legalității și temeiniciei, fiind "og linda" fazei preliminare judecății, întrucât nu poate fi emis în mod valabil decât dacă "au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, dacă urmărirea penală este completă, existând probe necesare și legal administrate". C. de procedură penală, în art. 300, alin. 2 a prevăzut în mod expres posibilitatea acoperirii neregularităților de îndată sau prin acordarea unui termen de judecată în care să fie înlăturate neregulile actului de sesizare a instanței. Având în vedere natura viciilor pe care le conține rechizitoriul în această cauză, consideră că remedierea acestora nu poate avea loc decât prin restituirea dosarului la P. pentru refacerea actului de sesizare cu respectarea strictă a principiului legalității, în caz contrar ajungându-se la ignorareafazei de urmărire penală prin efectuarea actelor de urmărire penală în fața instanței de judecată, ceea ce este inadmisibil, venind în vădită contradicție cu dreptul la apărare al inculpaților. Solicită instanței a observa faptul că la f.55 din rechizitoriu, se menționează că în perioada (...) -(...) s-a început urmărirea penală față de cei 10 învinuiți și li s-a adus la cunoștința acestora învinuirea adusă, iar în perioada (...) - (...) le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, rechizitoriul fiind întocmit la 2 ani după acest moment, respectiv 17 iulie 2009, de către procurorul șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor din D. N. A., d.nul Ț. Doru, la dosar neexistând vreo rezoluție motivată legată de transferul dosarului, având în vedere că urmărirea penală s-a făcut de către D. N. A. - S. T. C., iar după doi ani, dosarul a fost transferat la S. centrală. Problema este aceea de a stabili dacă un procuror poate doar să întocmească rechizitoriul fără a efectua nici un fel de act de urmărire penală, și dacă acea consemnare cu pixul de pe înscrisul depus la fila 70 vol. XIX u.p. prin care se dispune preluarea dosarului de către structura centrală întrunește exigențele impuse de art. 209 al. 4/1 C., dispoziție de preluare fiind necesar a se constitui într-o rezoluție motivată. În opinia sa, consemnarea cu pixul de pe referatul întocmit la data de (...) nu poate fi considerată o rezoluție motivată iar restituirea la parchet a dosarului s-ar impune fiind încălcate normele de competență materială a organelor de urmărire penală. S-ar putea susține că este vorba despre o nulitate relativă însă în acest caz a se observa că nu a existat un alt moment pentru a fi invocată și consideră că această nulitate nu poate fi acoperită decât prin restituirea dosarului pentru refacerea actului de inculpare și a celor anterioare. C. că rechizitoriul nu respectă exigențele art. 263 C., sens în care solicită instanței a constata nulitatea tuturor actelor de urmărire penală și să dispună, în temeiul art. 300 C.pr. pen. rap. la art. 197 C., trimiterea dosarului organului competent în vederea refacerii urmăririi penale și a rechizitoriului. Aceleași excepții au fost susținute oral de către apărătorii celorlalți inculpați și în scris de către apărătorul inculpaților C. V. și C. C. Analizând prezentele excepții în raport cu dispozițiile legale în materie și față de actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că este întemeiată excepția nelegalei sesizări a instanței, pentru argumente ce vor fi expuse în cele ce urmează, soluția pentru remedierea acestei situații fiind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare. Concret, la data de (...) s-a întocmit rechizitoriul D. N. A.- Secția de C. a I. C. de C. prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților amintiți mai sus, pentru infracțiunile la care indicate la începutul considerentelor prezentei sentințe penale, sub aspectul stării de fapt reținându-se pe scurt, aceea că între anii 2003-2004 prin mituirea inculpaților R. G. M. și M. P. și cu complicitatea inculpatului R. G. T., de către inculpatul C. V., aceștia împreună cu inculpatul S. I. C. și-au încălcat atribuțiile de serviciu privind achizițiile publice, cumpărând produse contrafăcute, falsificate sub marca S., ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu de peste 50.000 miliarde Rol în patrimoniul SC E. SA. Activitatea de vânzare a produselor contrafăcute a fost coordonată de inculpatul C. V. și i-a implicat pe inculpații S. I. D., N. P., O. D., C. C. și C. O. M. care au disimulat natura ilicită a sumelor de bani provenite din infracțiunea de abuz în serviciu, prin întocmirea în fals de contracte de vânzare cumpărare,consultanță ori împrumut. Potrivit art. 300 al. 1 C. instanța este datoare să verifice din oficiu la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare, iar aliniatul 2 statuează că, atunci când sesizarea nu este făcută conform legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia. Așadar, instanțele de judecată își desfășoară activitatea în baza unui act de sesizare, în cazul de față un rechizitoriu, care este supus verificării instanței conform art. 300 C. sub aspectul regularității sale. Această verificare a regularității rechizitoriului desemnează condițiile de fond și de formă de a căror respectare depinde legala sesizare și investire a instanței, în acest context fiind avute în vedere natura actului de sesizare, dacă autorul actului era îndreptățit a-l emite, respectarea celorlalte cerințe de formă ale actului (ex. semnarea actului, aplicarea ștampilei instituției, confirmarea rechizitoriului etc.). Strict formal, sub aspectele precizate mai sus rechizitoriul întocmit la data de (...) ar putea fi considerat ca fiind legal întocmit. În plus însă, conform art. 263 C. rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată și sesizarea instanței de judecată trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, și trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203 C., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată. Aceste dispoziții legale instituie și consacră garanții ale dreptului la apărare, un rechizitoriu ce a depășit aceste limite ori care este lacunar în anumite privințe, nefiind în principiu legal întocmit și neputând produce efectul trimiterii în judecată pentru acele fapte ori persoane față de care s-a efectuat urmărirea penală. În cazul de față s-a retinut că principala neregularitate care afectează valabilitatea rechizitoriului îl privește pe inculpatul N. P. care a fost trimis în judecată în prezentul dosar pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani, prev. de art.26 C. rap. la art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, modificată și completată, însă din considerentele rechizitoriului lipsește cu desăvârșire descrierea faptei imputată acestuia, singura referire la activitatea infracțională a acestui inculpat fiind aceea care se regăsește la încadrarea juridică a faptei sale, unde se reține că „fapta inculpatului N. P. care a ridicat de la W. B. T. suma de 320.000.000 ROL provenită din relațiile comerciale frauduloase dintre SC E. El G. S. T. și E. Transilvania, disimulând adevărata natură a acesteia, constituie infracțiunea de complicitate la spălare de bani";. Însă, astfel cum s-a afirmat în mod constant în practica instanțelor de judecată și în cea a instanței supreme, sesizarea instanței cu judecarea unei infracțiuni este legală atâta timp cât în cuprinsul rechizitoriului este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, fără a fi suficientă descrierea acesteia în dispozitivul rechizitoriului. Cu atât mai mult, cu cât descrierea este mai mult decât sumară și în dispozitivul actului de trimitere în judecată, iar în considerentele rechizitoriului descrierea acesteia lipsește. Nu este vorba că fapta a fost insuficient descrisă, ori că actele materiale ce o compun nu sunt detaliate din perspectiva circumstanțelor de timp, de loc ori de mijloace, ori că nu au fost analizate mijloacele de probă din care rezultă elementele constitutive ale infracțiunii, pur și simplu procurorul a omis să descrie care este fapta imputată inculpatului N. P., ceea ce face imposibilă demararea cercetării judecătorești, instanța neputând fi legal investită în aceste condiții, iar dreptul la apărare al inculpatului considerăm că este grav afectat. Aceasta în condițiile în care, în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani ori complicitate la spălare de bani după caz, starea de fapt descrisă în rechizitoriu este de asemenea deficitară și în privința celorlalți inculpați, în condițiile în care expunerea este mai mult decât sumară, fiind indicate punctual anumite „. financiare fictive"; care ar întruni elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fără indicarea condițiilor concrete de timp și de loc în care acestea au avut loc, fără descrierea împrejurărilor care susțin teza că cei implicați cunoșteau proveniența ilicită a acestor sume de bani și fărăexpunerea circumstanțelor în care s-a realizat înțelegerea frauduloasă între inculpați, în privința unora fiind reținută participația lor sub forma complicității. De ex. se afirmă că suma de 3. lei a fost ridicată succesiv în numerar de către inculpații O. D. și C. O. M., care ar fi folosit documente fictive, fără nici un fel de alte precizări privind data ridicării, de unde anume s-au ridicat banii, ce documente fictive s- au folosit, nu sunt indicate mijloacele de probă avute în vedere, apoi se arată că la data de (...) E. virează în contul persoanei fizice B. Lili suma de 800099000 lei cu titlu „contravaloare împrumut";, de asemenea fără nici o altă explicație. Situația este aceeași în cazul fiecărei „manopere"; care în opinia parchetului realizează conținutul infracțiunii de spălare de bani, descrierea fiind absolut sumară iar elementele constitutive ale infracțiunii în discuție nu sunt analizate, ca de altfel nici mijloacele de probă, pe care teoretic ar trebui să se sprijine acuzarea. Se concluzionează cu nonșalanță că „astfel cum se întâmplă în cazul banilor negri atât primirea cât și folosirea lor au stat sub semnul disimulării prin intermediul documentelor bancare și contabile false, precum și al transferurilor pe bază de operațiuni fictive în strict interes personal";, dar nu se explică de ce operațiunile sunt fictive ori care sunt acele documente bancare și contabile de care se face vorbire. Oricum, în tot cuprinsul rechizitoriului nu se face nici o referire concretă la probatoriul administrat, nu sunt analizate și indicate mijloacele de probă avute în vedere de procuror, nici cel puțin declarațiile inculpaților, pentru a se reține poziția lor față de învinuirea ce li se aduce. În legătură cu această neregularitate a actului de sesizare care îl privește pe inculpatul N. P. (deși situația este aproximativ aceeași și în privința celorlalți inculpați trimiși în judecată pentru infracțiunea de spălare de bani sau complicitate la această infracțiune), parchetul, în condițiile în care instanța de judecată a acordat un termen în vederea remedierii sale, a înțeles să depună la dosar o precizare în care se reiterează practic cele reținute de procuror în rechizitoriu la încadrarea juridică a faptei și la care ne-am referit mai sus, afirmând că în legătură cu aceste aspecte inculpatul N. P. a fost pus sub acuzare și audiat iar în rechizitoriu se face referire la folosirea firmei SC C. S. C. T. în operațiunile comerciale și bancare frauduloase derulate de grupul infracțional condus de inculpatul C. V. Reamintim că instanța de judecată în procedura verificării regularității actului de sesizare, potrivit art. 300 C., constatând lipsa oricăror mențiuni referitoare la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpatului N. P., deci chiar inexistența faptei în cuprinsul rechizitoriului, a acordat un termen în vederea refacerii actului de sesizare, neregularitatea constatată neputând fi în opinia a noastră remediată în alt mod, această „precizare"; susținută și oral, considerăm că nu schimbă cu nimic situația, deoarece codul de procedură penală nu prevede o atare posibilitate de remediere a deficiențelor constatate, deoarece rechizitoriul ca act de sesizare al instanței reprezintă un tot unitar, o sinteză a celor constatate de procuror din analiza obiectivă și coerentă a mijloacelor de probă de la dosar și trebuie să conțină descrierea stării de fapt, cu indicarea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii, or în cazul de față această descriere lipsește întrutotul iar împrejurarea că inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea și că a fost audiat nu este în măsură să acopere deficiențele constatate. Aceasta cu atât mai mult cu cât lecturând rezoluția de începere a urmăririi penale se poate observa cu ușurință că se rețin aceleași aspecte sumare, iar declarația inculpatului N. P. este axată în principal și preponderent pe infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă pentru care prin prezentul rechizitoriu s-a dispus încetarea urmării penale, relatările inculpatului fiind doar în sensul că a încasat două file CEC în valoare de 320 milioane lei. Oricum indiferent de aceste aspecte, lipsa oricăror referiri concrete la activitatea infracțională imputată inculpatului N. P. (și în general, descrierea cu totul superficială ainfracțiunii de spălare de bani reținută și în sarcina altor inculpați) afectează valabilitatea prezentului rechizitoriu și sub aspectul dreptului la apărare al acestuia din urmă, inculpatul fiind pus în situația de a-și face apărarea în raport de o faptă insuficient individualizată. Instanța de judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei și persoanei cuprinse în actul de sesizare, este necesar ca acesta să conțină descrierea mai mult sau mai puțin detaliată a faptei, cu referire la toate împrejurările de timp și de loc, mijloace, mod, scop în care a fost comisă fapta, dacă acestea au consecințe asupra încadrării juridice a acesteia sau la individualizarea răspunderii penale. În caz contrar, instanța este în imposibilitate de a verifica atât temeinicia acuzării, cât și argumentele invocate în apărare de către inculpat, atâta timp cât efectiv, fapta imputată inculpatului lipsește, instanța fiind pusă în situația de a intui care este fapta antisocială imputată acestuia. Fără îndoială nu se poate pretinde ca descrierea în rechizitoriu a faptei pentru care o persoană este trimisă în judecată să fie desăvârșită, cuprinzătoare ori absolut convingătoare, pentru a ușura sarcina judecătorului, dar în același timp nu se poate cere acestuia să se substituie procurorului iar cercetarea judecătorească să suplinească lipsuri de acest fel, mai ales în contextul gravității și complexității faptelor pentru care inculpații sunt cercetați. Așadar, consideră că regularitatea conținutului rechizitoriului (art. 263 C.) ca act de sesizare al instanței se plasează în domeniul normei procesual-penale imperative de ordine publică iar încălcarea cerințelor legale referitoare la actul de sesizare se integrează cazului de nulitate absolută prevăzut expres de art. 197 al. 2 C., ceea ce impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare. În privința argumentelor invocate de inculpați în susținerea excepțiilor invocate de aceștia, s-au precizat următoarele: - cu referire la caracterul ilegal al unei probe respectiv raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de specialiști din cadrul DNA, s-a arătat faptul că verificarea actului de sesizare potrivit art.300 alin .1 C., la prima înfățișare poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra condițiilor privind conținutul său și a respectării cerințelor art.264 alin.3 C., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispozițiile ce reglementează desfășurarea urmăririi penale. Examinarea modului în care au fost respectate dispozițiile ce reglementează efectuarea urmăririi penale, este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare iar dispozițiile art.300 și 332 C. nu se confundă. Drept urmare, în această procedură nu se poate invoca caracterul ilegal al unei probe și pentru acest motiv anularea rechizitoriului, deoarece sancțiunea pentru situația în care o probă nu a fost administrată cu respectarea legii este înlăturarea ei, nu restituirea la parchet. - s-a susținut că rechizitoriul a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale privind conținutul său, cu referire la art.263 alin.1 C., în sensul că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, și trebuie să cuprindă „ fapta reținută în sarcina persoanei trimisă în judecată"; or, în cazul de față nu sunt individualizate actele materiale ce alcătuiesc infracțiunile în formă continuată pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, nu sunt indicate atribuțiile de serviciu pretins a fi încălcate, data fiecărui act material, ori prejudiciul corespunzător fiecăruia. Apreciem că rechizitoriul nu întrunește nici sub aceste aspecte, pe deplin exigențele art.263 C. deoarece descrierea stării de fapt este lacunară în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani în sensul arătat mai sus și chiar infracțiunea de concurență neloială este tratată cu destulă superficialitate, chiar dacă în privința celorlalte infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, putem afirma că starea de fapt nu este la fel de lipsită de conținut, fiind mai cursiv descrisă, atribuțiile deserviciu pretins încălcate sunt prevăzute însă doar generic și nu sunt indicate în amănunt actele materiale ce alcătuiesc infracțiunile în formă continuată. - s-a invocat în privința inculpatului R. G. T. că nu s-ar fi început urmărirea penală împotriva sa, pentru infracțiunea de aderare la grup infracțional organizat și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, însă în rechizitoriu există o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru aceste infracțiuni. Într-adevăr, rezultă din actele dosarului că s-a început urmărirea penală față de acest inculpat pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită și complicitate la infracțiunea de spălare de bani, infracțiuni pentru care inculpatul a și fost trimis în judecată, însă faptul că s-a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru aderare la grup infracțional organizat, nu afectează valabilitatea rechizitoriului sub acest aspect și nu încalcă dreptul la apărare al inculpatului, ceea ce prezintă relevanță este să fi fost începută urmărirea penală pentru faptele pentru care inculpatul a și fost trimis în judecată, - în privința lui S. I., s-a arătat că ar fi fost cercetat pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 C. însă a fost trimis în judecată pentru această infracțiune în formă calificată, prev. de art.248, 2. C. R. că inculpatului S. I. i s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru fapta pentru care a și fost trimis în judecată, în privința sa s-a început urmărire penală prin rezoluția din (...) pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată. - s-a invocat de către inculpatul M. P. excepția nelegalei sesizări a instanței conform art.300 alin.2 C. și drept urmare restituirea cauzei la parchet, invocându-se faptul că în perioada 18 iunie 2007 - 13 decembrie 2007, s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților din prezentul dosar, iar în perioada (...) - (...) a avut loc prezentarea materialului de urmărire penală pentru ca rechizitoriul să fie întocmit abia la data de (...) de către un procuror din cadrul structurii centrale a D.N.A., în baza unui referat întocmit de către procurorul șef al S.ui T. C. din data de (...), din care rezultă că dosarul a rămas în nelucrare în această perioadă, fiind în imposibilitatea soluționării sale, astfel încât se solicita analizarea preluării dosarului de către structura centrală,ceea ce s-a și întâmplat. Într-o atare situație se invocă două aspecte : a) cum este posibil ca după ce urmărirea penală a fost efectuată de către un procuror, la un interval de timp considerabil rechizitoriul să fie întocmit de către un altul, fără acesta să efectueze nici un fel de acte de urmărire penală și b) dacă rezoluția din data de (...), prin care dosarul a fost preluat de structura centrală întrunește cerințele legale, respectiv dacă poate constitui o rezoluție motivată în sensul art.209 alin.4/1 C.? Conform art.209 alin.4/1 C. procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua în vederea urmăririi penale cauze de competența parchetelor inferioare prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior, printre altele și în anumite împrejurări „obiective"; astfel cum se prevede la lit. d a textului de lege invocat. O astfel de împrejurare obiectivă considerăm că poate fi lipsa de procurori din cadrul S.ui T. C. al D.N.A. iar sintagma „în vederea efectuării urmăririi penale"; apreciem că nu poate avea în vedere întreaga fază de urmărire penală, deoarece o atare situație ar putea crea grave prejudicii celor implicați. Chiar dacă dispoziția conducătorului parchetului apare ca fiind lapidară, totuși, rap. la referatul întocmit și la textele legale indicate, respectiv art.22/3 din OUG 43/2002 și art.209 alin.4/1 C. - care se referă la această preluare, nu credem că era necesară o rezoluție motivată, atâta timp cât ambele texte vorbesc despre dispoziții ale conducătorului parchetului. Într-adevăr art.203 C. vorbește despre ordonanțe și rezoluții motivate, dar textul citat se referă la acte efectuate „ în desfășurarea urmării penale";, deci privesc activitatea propriu-zisă de urmărire penală, or, în cazul nostru se au în vedere dispoziții ale conducătorului parchetului. Pe cale de consecință, apreciem că în mod legal dosarul a fost preluat de structura centrală iar împrejurarea că procurorul care a întocmit rechizitoriul nu a efectuat nici un act de urmărire penală, nu poate afecta valabilitateaactului de sesizare și nici nu impune restituirea cauzei la parchet, nefiind încălcate în nici un fel dispozițiile la care se referă art.332 C. sub sancțiunea nulității absolute. Pe cale de consecință, pentru toate argumentele expuse anterior, tribunalul a admis excepția nelegalei sesizări a instanței și pe cale de consecință, în baza art. 300 al. 2 C. s-a desesizat și a restituit cauza în vederea refacerii actului de sesizare privind pe inculpații M. P., N. P., R. G. M., R. G. T., C. O. M., C. V., C. C., S. C. și O. D., D. N. A.- Secția de C. a I. C. de C. În baza art. 189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 800 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, care s-a avansat din FMJ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. N. A. - S. T. C., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegala si a solicitat casarea acesteia si trimiterea cauzei pentru continuarea judecătii la prin instantă. În motivarea recursului s-a arătat că solutia instnatei de fond este rezultatul unei interpretări excesive a prevederilor referitoare la conținutul rechizitoriului, că din examinarea rechizitoriului se poate concluziona că nu există temeiuri pentru a se reține că nu au fost respectate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței si că infracțiunea de complicitate la spălare de bani reținută în sarcina inculpatului N. P. este prezentată în actul de inculpare unde la fila 48 unde se arată că acesta a ridicat de la W. B. T. suma de 320.000.000 ROL provenită din relații comerciale frauduloase, disimulând adevărata natură a acesteia. Se mai arată că în cauză au fost respectate dispozițiile legale înscrise în art.263 C., rechizitoriul cuprinzând o expunere amănunțită a activității desfășurate de fiecare inculpat si este descrisă contribuția concretă a fiecăruia la desfășurarea activității infracționale, precum si încadrarea juridică a faptelor. Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat. Potrivit C.ui de procedură penală, „nulitatea"; nu este o excepție, ci o sancțiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art. 197 C. proc. pen.). Invocarea eventualelor încălcări ale legii în activitatea de urmărire penală se face, uneori din oficiu, dar de regulă prin formularea de către procuror sau partea interesată a unei cereri (art. 197 alin. 4 C. proc. pen.). Distinct de „., „. și „. prealabile"; - astfel cum sunt reglementate de C. de procedură penală - pentru verificarea anumitor acte ale fazei urmăririi penale au fost instituite proceduri juridice specifice (speciale) care trebuie aplicate de judecător. A., pentru verificarea actului de sesizare (rechizitoriului), legiuitorul a instituit o procedură specifică, cea reglementată în art. 300 C. proc. pen. Potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen., în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia. În doctrină și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la „. instanței"; are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la „. primară"; (sesizarea prin rechizitoriu), „. suplimentară"; (extinderea acțiunii penale, extinderea procesului penal) și „. de trimitere"; (casarea cu trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență, strămutarea). Respectarea dispozițiilor care reglementează sesizarea primară a primei instanțe de judecată privește organul sau persoana care o face și actul prevăzut de lege prin care este învestită instanța de judecată. Altfel spus, normele se referă la sesizarea instanței prin rechizitoriu (și nu printr-un alt act al procurorului), iar rechizitoriul să fi fost emis cu respectarea unor dispoziții esențiale (de un procuror competent și fără depășirea limitelor prevăzute de lege potrivit art. 263 C. proc. pen.). Jurisprudența și doctrina sunt, într-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art. 264 alin. (3) C. proc. pen. Or, din examinarea rechizitoriului întocmit în cauză se constată că nu există temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate „dispozițiile privitoare la sesizarea instanței";, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 262, art. 263 și art. 264 C. proc. pen. (condiții de formă și de conținut). Actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C. proc. pen., și anume datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță. Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror. Nu poate fi omisă împrejurarea că, atâta timp cât instanța este sesizată cu o stare de fapt, în conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. pen., inculpatul poate fi judecat și condamnat și pentru o altă faptă decât cea la care se referă rechizitoriul (procedându-se la suplimentarea sesizării potrivit legii) sau poate fi judecat și condamnat și pentru alte acte materiale aparținând infracțiunii supuse judecății (prin extinderea acțiunii penale din partea instanței). Față de argumentele expuse Curtea constată ca neîntemeiată concluzia existenței unor „neregularități"; ale actului de sesizare, în sensul că nu se poate trece la judecarea faptei și persoanei trimisă în judecată, motive pentru care se va admite ca fondat recursul declarat în cauză, iar sentința penală nr. 231 din 6 iunie 2011 a T.ui C. se va casa în întregime, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Potrivit art. 189 C. se vor stabili onorarii parțiale pentru avocații din oficiu în sumă totală de 2000 în favoarea Baroului de A. C., onorarii ce se vor suporta din fondul M. Justiției. Potrivit art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de D. N. A. - S. T. C., împotriva sentinței penale nr. 231 din 6 iunie 2011 a T.ui C., pe care o casează în întregime și dispune continuarea judecății de către Tribunalul Cluj. Stabilește suma de 2000 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va avansa din fondul M. Justiției in favoarea Baroului de avocați C. Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. C. I. V. G. GREFIER, L. S. Dact.L.H./Dact.S.M 3 ex./(...) Jud.fond. A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 1678/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1627/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
