Decizia penală nr. 1680/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1680/R/2011

Ședința publică din 24 octombrie 2011

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.

L. M.

G. : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul H. T. și partea civilă D. R. pentru A. și O. V. C. - în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a V. București, împotriva sentinței penale nr.289 din (...) a J.ecătoriei S. M., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. și ped. de art.270 al.3 din Legea nr.86/2006 din C. Vamal, precum și recursurile declarate de inculpatul H. T. și petenții S. M. și S. M. I. împotriva încheierii penale din 21 iunie 2011 a J.ecătoriei S. M., pronunțată în dosar nr. (...)/a1 având ca obiect contestație la măsura asiguratorie.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. T. și petenta S. M. I., asistați de apărător ales av. Sas I. din cadrul Baroului Maramureș, fără împuternicire la dosar, lipsă fiind partea civilă D. R. pentru A. și O. V. - Biroul Vamal S. M. și petentul S. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului H. T., depune memoriul cuprinzând motivele de recurs și arată că are cereri în probațiune.

Astfel, solicită audierea martorilor I. M. - martor asistent la percheziția domiciliară și Sofineț I. - care are cunoștințe despre dobândirea sumelor de bani ridicate de la domiciliul inculpatului, cererea în probațiune vizând dovedirea unor împrejurări legate de efectuarea percheziției domiciliare, ridicarea de bunuri și împrejurări în care a fost realizată cercetarea la fața locului în cea de a doua etapă.

În motivarea cererii arată că la fond, s-a încuviințat vizionarea înregistrărilor video a percheziției domiciliare și a solicitat după vizionare, a se constata nulitatea acelor imagini sau acelui suport video care a fost transmis instanței pentru vizionare și a solicitat ca IPJ să comunice și forma brută a înregistrărilor pentru că a depus la dosar o serie de înscrisuri, în care susține că a făcut dovada faptului că percheziția domiciliară a fost efectuată la un alt imobil, respectiv la alte persoane și imobile cu privire la care instanța nu și-a dat acceptul. S. că existau serioase și importante întreruperi în cronologia faptelor, astfel că a solicitat depunerea la dosar în forma brută a filmării așa cum a fost realizată la fața locului, în instanță fiind doar anumite frânturi needificatoare, cerere pe care o reiterează și în fața instanței de recurs.

Curtea pune în discuția părților cererea în probațiune formulată de apărătorul inculpatului H. T. privind audierea de martori și comunicarea înregistrării.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea cererilor în probațiune cainutile și neconcludente.

În ceea ce privește audierea martorilor asistenți la percheziție, împrejurările ce se doresc a fi dovedite cu aceștia, au fost verificate de către prima instanță, fiind audiați și alți martori; în ce privește comunicarea unui nou suport optic cu privire la aspectele locului faptei, este inutilă deoarece există la dosarul cauzei, procesul verbal ce cuprinde o planșă foto anexă semnată de către inculpat, care cuprinde toate aspectele locului faptei.

Pe lângă acestea, la dosar s-au depus o serie de scripte și s-au administrat probe testimoniale referitoare la elementul legat de contestarea de către inculpat a modului de efectuare a percheziției, astfel că există suficiente elemente pentru stabilirea stării de fapt. S. aspect care ar putea fi adus în discuție, este cel al nulității relative, legate de prezența inculpatului în stare de arest la efectuarea percheziției, dar acesta nu poate fi dovedit cu acest suport optic, astfel încât din punctul său de vedere, comunicarea acestui mijloc de probă apare ca inutilă.

Apărătorul inculpatului H. T. susține că încearcă să dovedească faptulcă acea percheziție s-a efectuat la un alt imobil, decât cel încuviințat de instanță.

Curtea deliberând, respinge cererile în probațiune, considerând căsunt inutile și neconcludente soluționării cauzei, pentru următoarele considerente: cu privire la dovedirea proprietății imobilului la care s-a făcut percheziția - autorizația de percheziția a fost dată pentru o anumită adresă și nu pentru o anumită proprietate, iar cu privire la celelalte aspecte - sunt la dosar suficiente probe care să ajute instanța la lămurirea cauzei.

Nemafiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpatului H. T. și al petenților S. M. I. și S. M. susține recursul declarat de către inculpat, în principal, raportat la considerentele reținute de către instanța de fond în sentința atacată. Solicită casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pe de altă parte, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În subsidiar, solicită casarea hotărârii și rejudecând cauza, să se admită recursul declarat și drept consecință, să fie înlăturată măsura confiscării sumelor de bani ridicate de la domiciliul inculpatului.

În principal, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pe motivul că în considerentele hotărârii, într-o singură frază, spre final, se regăsește o motivare legată de confiscarea sumelor de bani. A. se arată că se va respinge cererea de constituire de parte civilă a autorității vamale, pentru faptul că acea cantitate de țigări care a făcut obiectul infracțiunii de contrabandă a fost confiscată. Pe de o parte, se respinge acțiunea civilă formulată de către A., iar sumele de bani se confiscă pentru repararea prejudiciului. Apreciază că este o serioasă contradicție doar în conținutul acestei fraze.

Solicită a se reține că nu se înțelege care este prejudiciul pentru că, dacă datoria vamală ar fi fost pusă în discuție, atunci puteam discuta de un potențial prejudiciu. Atâta vreme cât se respinge acțiunea civilă, dar se confiscă sumele de bani, iar inculpatul este trimis în judecată pentru acte materiale comise în datele de 5 și (...), cu privire la aceste fapte materiale întreaga cantitate de țigări a fost confiscată prin hotărârea instanței de fond.

Recent I.C.C.J., s-a pronunțat cu privire la soluționarea laturii civile în cauze similare, iar în speță, sumele de bani confiscate nu provin din acțiuni infracționale, sau care să intre în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. S. că acele sume de bani sunt confiscate în mod nelegal, pentru că dacă s-ar fi făcut dovada provenienței sumelor de bani din acte infracționale, cu privire la care să se fi constatat vinovăția inculpatului și să nu se fi găsit cantitatea de țigări, puteam discuta de o confiscare a bunurilor sau a unei sume de bani. A. doar acte materiale din 5

și (...), cu privire la care țigările au fost confiscate.

A susținut și la fond nelegalitatea efectuării percheziției. A susținut că acea percheziție de la imobilul din R. nr.425 aparținând lui P. M. a fost realizată în lipsa unei autorizații emisă de judecător. A. de la dosarul cauzei vizează imobilul de la nr.426, proprietatea inculpatului. S. de bani și acel carnețel a fost ridicat de la imobilul cu nr.425 și atunci invocă faptul că până la urmă, percheziția și măsura de ridicare a acelor bunuri, respectiv carnețelul cu notițe și sumele de bani - sunt lovite de nulitate.

În al doilea rând, a invocat faptul că s-a reținut în procesul verbal de percheziție un singur martor asistent. Dar dincolo de acest lucru, pentru faptul că a avut loc o cercetare la fața locului, în aceeași zi, au confirmat inclusiv martorii propuși de către organul judiciar că această constatare s-a realizat aproximativ între orele 12,00 și 17,00. Dacă se verifică procesul verbal de efectuare a percheziției, se observă că acest proces verbal consemnează că percheziția începe la orele 14,20. Nu se mai menționează când se încheie, dar este evident că inculpatul fiind reținut la acea dată, trebuia să se găsească în două locuri diferite, dar mai cu seamă inculpatul nu a fost înștiințat de efectuarea acelei cercetări la M. G.

Mergând mai departe cu probele depuse la dosar, vis-a vis de delimitarea imobilelor administrativ 425 și 426 din R., având în vedere și declarațiile de martori care au fost date în fața instanței de fond, disp.art.118 lit.e C.pen., cu referire la infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul și măsura confiscării a cantității de țigări care fac obiectul infracțiunii de contrabandă, susține că măsura confiscării speciale a sumelor de bani este nelegală, ceea ce are drept urmare și nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.

Pentru aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în principal pentru că instanța de fond nu a motivat care este prejudiciul, și, deși a respins acțiunea civilă, a dispus totuși confiscarea sumelor de bani, fiind o vădită contradicție între aceste dispoziții.

Pentru aceleași considerente, anterior menționate, solicită admiterea recursului promovat de către inculpat și petenți împotriva încheierii prin care s-a respins contestația la măsura. S. că sumele respective de bani provin din activități licite, prin probele administrate în cursul urmăririi penale sau cercetării judecătorești, nedovedindu-se caracterul ilicit, astfel că apreciază că sumele de bani nu pot fi confiscate.

Dispozițiile Constituționale arată că averea dobândită ilicit se prezumă. Ori, atâta vreme cât împotriva petenților, dar și împotriva inculpatului nu s-a lărgit sfera ariei infracționale sau nu s-au extins cercetările penale pentru alte acte materiale, tot ce putem discuta sub aspectul soluționării laturii civile, se raportează la latura penală, în limitele actului de sesizare.

Referitor la recursul declarat de A. N. a V. - pe considerentul că s-ar fi născut o datorie vamală față de inculpat, urmare a săvârșirii acelor acte de contrabandă, invocă și aici recursul I.C.C.J., vizând modul de soluționare aacțiunilor civile alăturate acțiunilor penale în astfel de spețe și susține că nu poate exista o dublă reparație, atât confiscarea mărfii, cât și plata de taxe vamale. S-a argumentat în esență, cu ceea ce s-a argumentat constant în cauze de acest gen.

În aceste condiții, având în vedere că C. de procedură penală prevede faptul că datoria vamală se stinge și prin confiscare, apreciază că se impune respingerea recursului declarat de către partea civilă.

În ceea ce privește respectivul carnețel, ridicat cu ocazia percheziției, solicită a se reține că în conținutul acelor însemnări, erau trecuți anii 2007-

2008, dar dincolo de acest lucru, solicită a se reține faptul că nu s-a stabilit în ce împrejurări a intrat inculpatul în posesia acelor țigări. Ori, dacă discutăm de regulamentul vamal european și de regulamentul de aplicare a C. vamal, ar trebui să se fi stabilit cât și cine a trecut de primul birou vamal, ceea ce nu este stabilit în cauză.

Pentru toate aceste considerent, solicită admiterea recursurilor promovate de inculpat și petenți, casarea încheierii și a sentinței J.ecătoriei S. M. și, înlăturarea dispozițiilor privind confiscarea sumelor de bani; să se respingă recursul părții civile.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursurilor inculpatului și ale persoanelor interesate cu privire la confiscarea sumelor de bani și de asemenea, să se admită în parte, recursul părții civile.

În susținerea poziției procesuale, arată că dispozițiile instanței privind fondul cauzei în latura penală și acelea din încheierea dată separat, fără număr, prin care s-a dispus cu privire la legalitatea procesului verbal de ridicare în vederea confiscării sumelor de bani - sunt legale și temeinice.

Recursul în latura civilă a acuzei este parțial fondat.

S. lucru cu care este de acord în ce privește pledoaria apărării este că, într-adevăr prima instanță a făcut unele greșeli în ce privește aplicarea legii, făcându-se unele verificări care nu-și aveau locul și care sunt contrare unor norme de procedură elementară. Aceste greșeli sunt însă favorabile inculpatului, instanța practic verificând mult mai mult decât i-ar fi permis textele de lege, administrând o probațiune extrem de largă pentru aspecte, care nu mai puteau face obiectul unor verificări ale instanței.

Practic, în dosarul cauzei, elementele cele mai importante în apărarea inculpatului s-au referit la acest proces verbal de percheziție și la procesul verbal prin care s-a dispus ridicarea corpurilor delicte și a sumelor de bani găsite cu aceeași ocazie cu țigările de contrabandă, instanța admițând probațiunea legată de contestarea tuturor acestor acte de dispoziție procesuală și procedurală, a organelor de urmărire penală.

C. că s-a procedat greșit pentru faptul că, toate cererile formulate de inculpat în cursul judecății referitoare la constatarea nulității acestor probe erau tardive. Solicită a se observa că s-a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de percheziție prin prisma faptului că persoana inculpatului cu ocazia percheziției ar fi fost în stare de reținere sau deținere.

Aspectul este neadevărat. Percheziția a început la ora 11.00, în dimineața zilei de 6 octombrie 2010, a continuat în cursul după amiezii, iar inculpatul a fost reținut în acea seară la ora 20.00, așa cum rezultă din toate actele procesuale efectuate în cauză.

Prin urmare, consideră că acest aspect neexistând, se aplică regulile de la art.197 al.2 C., referitor la nulitățile relative, care pot fi invocate în anumite termene, ce nu au fost respectate în cauză.

Prin urmare, în ceea ce privește percheziția domiciliară și în ce privește procesul verbal de ridicare a corpurilor delicte și a bunurilor cuaceeași ocazie, cererea inculpatului de constatare a nulității acestor acte, formulată în fața primei instanțe era tardivă. Trebuia respinsă ca atare și solicită a fi privită ca atare, chiar dacă ea nu implică o casare a hotărârii, pentru că numai inculpatul a formulat recurs, însă ca efect al acestei constatări, orice verificare a instanței și orice solicitări făcute în recurs pe acest motiv sunt neavenite, momentul procesual fiind depășit.

Inculpatul a fost prezent la toată operațiunea de efectuare a percheziției domiciliare, a făcut obiecțiuni, a mers la organele de poliție, a dat declarații olografe în ziua respectivă și nu a ridicat nici o excepție. De altfel, procesul verbal este semnat fără alte obiecțiuni și problemele legate de așa zisa nerespectare a regulamentului ca și cele privitoare la proveniența ilicită sau nu a bunurilor, mai târziu în cursul urmăririi penale sau în fața instanței în diverse forme. Mai mult, la procesul verbal de percheziție menționat se atașează planșă foto cuprinzând aspecte de la locul faptei. Aceasta are valoare prevăzută de C. de procedură penală, iar solicitarea de către instanță a acestui suport optic, care de altfel cuprinde mai multe aspecte de la locul faptei, și ca urmare transpunerea acestora pe o planșă foto făcea dovada existenței sau constatării și ridicării acestor urme și pe un suport care să poată fi vizionat, astfel că ar fi fost suficient pentru instanță și doar depunerea la dosar a acestor planșe foto. Nu avea nici o utilitate juridică comunicarea acestui suport părții, pentru că nu poate rezolva problematica invocată de către inculpat.

Aceeași problemă se ridică și în cazul procesului verbal de constatare care vizează găsirea bunurilor de contrabandă în data de (...), în zona Munților Gutîi, cu privire la care se aplică aceleași reguli, pentru că este un simplu proces verbal de constatare, care urmează regulile de întocmire și validitate din C., și cu privire la care nu există un alt motiv de nulitate absolută pentru că, pe de o parte, la data la care s-a făcut cercetarea respectivă nu se cunoștea autorul faptei, se bănuia doar că este inculpatul și urmărirea și găsirea bunurilor în pădurea respectivă este evident că s-a făcut fără prezența acestuia, iar pentru că nu existau suficiente date pentru a amâna o astfel de acțiune, iar pe de altă parte, pentru că la data respectivă nimeni nu era obligat să prezinte pe acesta în fața instanței.

Ca urmare, în opinia sa, toate demersurile făcute de instanță sunt guvernate de lipsa unei valori juridice, pentru că toate excepțiile referitoare la nulitățile relative criticate de inculpat cu privire la actele de percheziție, constatare și ridicare de bunuri, sunt tardive.

Pe lângă acest aspect, făcând o verificare și a celor din dosarul cauzei, nu s-a învederat nici un element care să conducă la apărarea inculpatului.

De altfel, în opinia sa, în acest dosar actele de urmărire sunt realizate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, cuprinzând semnături și toate elementele care se trec în astfel de procese verbale și cu respectarea normelor de procedură.

Pe de altă parte, în opinia sa ca și în opinia instanței care a verificat separat și aspectul legat de proveniența banilor, proveniență contestată sub aspectul naturii sale și prin urmare vizând înlăturarea dispoziției de confiscare, de asemenea este de acord cu instanța că pe fondul cauzei, din probațiunea administrată nu rezultă nici un element care să dovedească că aceste sume ar fi aparținut unor terțe persoane. De fapt, în privința sumelor confiscate nu s-a pus problema art.118 lit.e C.pen. C. că nu este nici o contradicție între dispozitivul sentinței și motivarea acesteia, pentru că instanța reține în final, art.18 lit.e C.pen. F. că instanța a respinsconstituirea de parte civilă, nu are nici o importanță sub aspectul casării, deoarece temeiul confiscării a fost cel prev. de art.118 lit.e C.pen.

Textul art.118 lit.e C.pen., nu se referă la confiscarea unor sume sau bunuri provenite din infracțiuni. De altfel, textul are aceeași structură și același conținut de la ultima modificare substanțială a C. Se referă la proveniența unor bunuri sau bani din fapte penale, ceea ce nu înseamnă că trebuie să se dovedească caracterul de infracțiune. În intenția sa, legiuitorul s-a referit la situațiile în care sunt indicii că faptele au caracter penal.

Atât timp cât există indicii substanțiale că acești bani provin din fapte ilicite, nu există nici o justificare sub aspect legislativ, ca ele să fie lăsate în posesia inculpatului, pentru că altfel, se ajunge la concluzia că deși cunoaștem sau avem elemente suficiente pentru a stabili că ele au proveniență ilicită, nu trebuie ridicate din patrimoniul persoanelor în cauză.

În cauză există probe că acești bani provin din acte de contrabandă, ale căror date exacte și mod efectiv de realizare nu au putut și nu pot fi în mod obiectiv stabilite, pe de o parte, pentru că inculpatul nu a colaborat cu organele de urmărire penală și instanță, negând în totalitate comiterea actelor infracționale, explicațiile date de acesta nefiind de natură să stabilească adevărul și pe de altă parte, pentru că la dosar s-au depus procesul verbal de percheziție domiciliară, care atestă atât în scris cât și prin fotografiile anexe depuse la dosar, faptul că banii au fost găsite într-un loc ascuns, atât bunuri, care era evident că provin din contrabandă, iar sumele de bani respective sunt găsite ascunse într-o anexă gospodărească.

De asemenea, nu se poate ignora carnetul găsit cu această ocazie la domiciliul inculpatului, în care apar mențiuni exprese cu privire la situația bunurilor din contrabandă. Atunci când se menționează numere de pachete de țigări de natura celor găsite, după care mențiuni de genul „. sunt la mine"; sau „am strâns atâtea sume"; - acestea se referă la sume ilicite.

Prin urmare, pe baza tuturor acestor elemente, există o prezumție serioasă care poate fi folosită în cauză cu valoarea pe care o conferă, de altfel, jurisprudența în domeniu și practica în spețe similare, în sensul că aceste sume de bani, în condițiile în care s-a și făcut o verificare a instanței și nu s-a dovedit că ele provin licit din patrimoniul unor terți, sunt rezultatul onor operațiuni nelegale.

Dispozițiile art.118 lit.e C.pen., în forma menționată, justifică soluția de confiscare la care instanța a ajuns în final.

Pe de altă parte, consideră că toate celelalte probe din dosarul cauzei nu fac decât să confirme acuzarea adusă inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, consideră că recursul părții civile este parțial fondat, raportat și la practica C. de A. C. care are soluții constante, în a aprecia că, devreme ce bunurile au trecut de P. punctul vamal, se datorează taxe vamale. Nu consideră fondat recursul sub aspectul solicitării de a se obliga inculpatul și la plata accizelor și TVA-ului, pentru că și instanțele au stabilit în spețe similare, că aceste taxe, prin natura lor, raportat și la definiția din codul fiscal, se datorează atunci când bunurile trecute prin punctul vamal ar fi fost introduse în circuitul comercial, producând un efect care să se încadreze în definiția accizei și a TVA-ului.

Prin urmare, recursul părții civile este fondat doar în sensul de a fi obligat inculpatul și la plata taxelor vamale, fără plata altor taxe echivalente, cu aplicarea dispozițiilor referitoare la majorări de întârziere, dobânzi și penalități.

Apărătorul inculpatului H. T., în replică, solicită a se reține că în acelcarnețel, ridicat de la inculpat . consemnări cu privire la perioada

2006 până în 2010. Nu este stabilit prin consemnările din acel carnețel, când, în ce punct vamal a deținut sau a transportat țigări sau le-a trecut peste frontieră inculpatul. P. discuta eventual de o deținere, dar nu există o datorie vamală până în 2010.

Nu vede cum s-ar putea stabili care ar fi o potențială datorie vamală sau care ar fi un prejudiciu cauzat prin infracțiune, pentru că se vorbește de fapte penale. Ori, dacă se discută de fapte penale, trebuie să se discute de probe și a se face dovada că a săvârșit fapte penale.

Petenta recurentă S. M. arată că își însușește concluziile apărătoruluisău.

Inculpatul recurent H. T., având ultimul cuvânt, arată că pentru faptape care a săvârșit-o se simte vinovat. A primit trei pedepse pentru o singură faptă. I s-a dat pedeapsa închisorii cu suspendare, marfa a fost confiscată și a treia pedeapsă este confiscarea banilor. A fost de două ori în America și a câștigat banii în mod cinstit. Se ocupă de organizarea construcției casei copiilor săi. Nu consideră că este drept să primească trei pedepse pentru o singură faptă.

Cu privire la recursul părții civile, solicită ca acesta să fie respins.

C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 289 d in 21 iun ie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art.345 al.2

C.proc.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H. T. (fiul lui A. și Ana, născut la data de (...), în R., jud. Maramureș, cetățean român, are liceul, pensionar, fără antecedente penale, posesor al C.I. seria MM, nr. 2., eliberat de P. S. M., CNP 1., domiciliat în R., nr. 426, jud. Maramureș,) - pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 al.3 din Legea nr.

86/2006, privind C. Vamal al R., modificată și completată prin O. 5., cu aplicarea art. 74 lit. „c";, 76 lit. „d"; C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii începând cu 06 octombrie 2010-07 octombrie 2010, iar în temeiul art.118 lit.";e"; C.pen., s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 4490 pachete țigarete marca

„Viceroy"; și 2980 pachete de țigări marca „Jin Ling";, precum și a sumelor de

30.000 lei și 15.000 euro, bunuri ridicate de la locuința inculpatului H. T.

S-a respins cererea de constituire ca parte civilă formulată de A. N. A V. prin D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., cu sediul în O., str. A. R., nr.4, jud. Bihor, pentru BIROUL VAMAL S. M. cu sediul în S. M., str. B. Vodă, nr.125

A, jud. Maramureș .

A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 530 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu parțial pentru avocat din oficiu .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației nr. 2. din 17 noiembrie 2010, înregistrat la instanță sub dosar nr. 3871/307/(...), a fost trimis în judecată inculpatul H. T. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006, privind C. Vamal al R., modificată și completată prin O. 5..

Se reține în conținutul actului de sesizare a instanței că inculpatul H. T. în luna octombrie 2010 a deținut și comercializat țigări de proveniență ucraineană, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Inculpatul H. T. a recunoscut parțial săvârșirea faptelor, în sensul că recunoaște că a deținut țigări de proveniență ucraineană, însă nu recunoaște că a abandonat baxurile cu țigări, găsite ulterior pe muntele G.

Din probele de la dosar, instanța a reținut că, în toamna anului 2010 inculpatul H. T. a depozitat la locuința sa din comuna R. țigări de proveniență ucraineană, care au fost introduse în țară ilegal .

Deși nu s-a putut stabili modalitatea concretă în care țigările au fost introduse în țară, inculpatul a declarat că le-a găsit pe dealul ,,H. aproape de frontieră.

În dimineața zilei de 5 octombrie 2010, inculpatul fiind cu autoturismul său marca ,,Opel Zafira"; s-a deplasat înspre municipiul B. M. Pe raza localității D., organele de poliție i-au făcut semnale regulamentare de oprire în vederea controlului însă inculpatul le-a ignorat continuându-și deplasarea în mare viteză spre masivul G.

Ajungând în zona împădurită, inculpatul a ieșit de pe DN 18 intrând pe drumul forestier din locul numit ,,V. A. și după ce a parcurs o distanță de aproximativ 700 - 800 m, a abandonat baxurile cu țigări pe care le avea asupra sa, ascunzându-le sub vegetație.

Coletele conținând 3290 pachete de țigări au fost găsite a doua zi de către o echipă de cercetare formată din polițiști de frontieră. Totodată s-a efectuat o percheziție la locuința inculpatului, descoperindu-se într-o groapă din curtea imobilului având destinația de fosă septică, 6 colete conținând

4180 pachete de țigări provenind din Ucraina. De asemenea, într-o anexă a locuinței folosită ca magazie, într-o pungă de plastic acoperită cu știuleți de porumb au fost găsiți banii provenind din comercializarea țigărilor respectiv

30.000 lei și 15.000 euro.

Starea de fapt prezentată rezultă din: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele cu fotografii judiciare (f.4-17 dosar urmărire penală); declarațiile martorilor asistenți (f.18-20 dosar urmărire penală și 38-39 dosar instanță ); procesul verbal de percheziție domiciliară și planșele cu fotografii judiciare (f.24-45 dosar urmărire penală); raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică (f.46-53 dosar urmărire penală); adresa nr.

3279/2010 a Biroului Vamal S. M. (f.55 dosar urmărire penală); procesul verbal de constatare (f.70 dosar urmărire penală); declarația inculpatului H. T. (f.78 dosar urmărire penală și 21 dosar instanță ); procesul verbal de prezentarea materialului de urmărire penală, (f.84 dosar urmărire penală).

În drept, a constatat instanța de fond că fapta inculpatului H. T., așa cum a fost descrisă, mai sus, întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al R., modificată și completată prin O. 5..

Apărătorul inculpatului a arătat că acesta a recunoscut activitatea infracțională de la locuința sa, însă contestă faptele reținute ca fiind săvârșite pe muntele G. C. că nu se poate ține seama de cercetarea la fața locului, aceasta făcându-se cu încălcarea disp. art. 104 al. 5 C. care prevede că este interzisă efectuarea de acte materiale în absența inculpatului, astfel că procesu-verbal încheiat cu acea ocazie este lovit de nulitate absolută.

Analizând argumentele aduse în apărare, instanța de fond a constatat că potrivit disp. invocate și anume art. 104 al.5 C. se prevede că atunci când, persoana la care se efectuează percheziția este reținută sau arestată, este interzisă efectuarea în același timp a oricăror alte acte procedurale înaceeași cauză care, prin natura lor, împiedică persoana respectivă să participe la percheziție.

Potrivit disp. art. 129 al. 2 C. cercetarea la fața locului se face în prezența părților, atunci când este necesar.

Prin încheierea penală nr. 426 din 6 octombrie 2010 s-a admis sesizarea P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și s-a autorizat efectuarea percheziției la imobilul situat în R. nr. 426, emițându-se autorizația de percheziție din 6 octombrie 2010, ora 12.30.

Potrivit Ordonanței de reținere, față de inculpat s-a luat această măsură pe timp de 24 ore, începând cu data de 6 octombrie 2010 ora 20.00, fila 83 dosar urmărire penală.

Așadar, percheziția efectuându-se în data de 6 octombrie 2010 începând cu ora 12.30, inculpatul nu era reținut, dar a participat la percheziție.

Din procesul-verbal încheiat la data de 6 octombrie 2010, fila 4 dosar urmărire penală reiese că cercetările pe muntele G. s-au efectuat în data de

5 octombrie 2010 și s-au continuat a doua zi, când în jurul orei 14.00 au fost descoperite ascunse sub crengi, în trei locuri diferite mai multe colete voluminoase, conținând țigări de proveniență ucraineană.

Din textele de lege coroborate și raportat la succesiunea evenimentelor, instanța de fond a reținut că inculpatul nu era reținut în momentul efectuării percheziției, dar a participat la aceasta.

La cercetarea munților G. nu a participat și chiar dacă aceasta s-a efectuat atât anterior cât și concomitent cu percheziția, nu au fost încălcate disp. legale, nefiind incident nici un caz prevăzut de disp. art. 197 C.

Prezența inculpatului nu era obligatorie, astfel că s-a putut efectua cercetarea în pasul G., inculpatului nefiindu-i încălcat nici un drept.

Cu privire la apărarea vizând carnețelul cu notițe, instanța de fond a reținut că nu se face vorbire în materialul de urmărire penală despre faptul că acesta a fost descoperit lângă bani, în aceeași pungă, susținerea apărătorului inculpatului în acest sens neavând susținere.

Mai mult, nu are nicio relevanță locul în care a fost găsit acel carnețel, importante fiind înscrisurile existente în acesta.

Nici apărarea privind faptul că directiva C. E. de Justiție nu a fost efectiv adoptată de R. nu a putut fi primită de către prima instanță, atâta timp cât se cunoaște faptul că o Directivă europeană se adoptă fără a fi nevoie ca toți membrii să participe la aceasta, D. urmând a se implementa în toate statele Uniunii E..

Inculpatul contestă starea de fapt în ce privește prezența sa și abandonarea baxurilor cu țigări pe muntele G., deși în declarația dată inițial în fața organelor de urmărire penală inculpatul a recunoscut că în data de 5 octombrie 2010 s-a aflat în locul numit ,,V. A. cu intenția de a cumpăra ciuperci și se deplasa dinspre B. M. spre S. M.

Nici această susținere nu este dovedită la dosar, ba mai mult prezența lui acolo este confirmată de procesul verbal de aplicarea a sancțiunii contravenționale, încheiat de organele de poliție ca urmare a neopririi la semnalele regulamentare.

Nu în ultimul rând, a învederat prima instanță, este de reținut că de pe unul din coletele abandonate au fost ridicate urme papilare care conform raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică au fost create de degetul inelar de la mâna stângă a inculpatului (f.46-53 dosar urmărire penală).

Deși inculpatul susține că banii descoperiți la locuința sa nu provin din comercializarea țigărilor, apare ca cel puțin suspect modul în care erau ținuți aceștia și locul în care erau ascunși. De asemenea, inculpatul declară că ținea banii ascunși fiindu-i teamă să nu fie acuzat de contrabandă, afirmație care în contextul probelor apare și ea suspectă.

Deși se invocă faptul că acești bani au fost descoperiți într-o anexă care aparținea mamei sale, din suportul optic vizionat de către instanță nu se observă acest lucru, nefiind delimitată această construcție în vreun fel de restul locuinței inculpatului, ba mai mult, nici inculpatul și nici alte persoane nu au interzis organelor de poliție să intre, lucru confirmat și de martorul asistent.

Față de aceste aspecte și având în vedere că nici din alte probe nu se confirmă afirmațiile inculpatului, instanța de fond, în baza art. 345 al.2 din codul de procedură penală, a dispus condamnarea inculpatului potrivit dispozitivului hotărârii, dispunând suspendarea executării pedepsei, considerând că raportat la persoana inculpatul, la vârsta acestuia și la faptul că nu a mai fost condamnat, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Din pedeapsa aplicată, instanța a dedus durata reținerii de 24 ore, începând cu 06 octombrie 2010-07 octombrie 2010.

În temeiul art.118 lit.e C.pen., s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 4490 pachete țigarete marca „Viceroy"; și 2980 pachete de țigări marca „Jin Ling";, precum și a sumei de 30.000 lei și 15.000 euro, bunuri ridicate de la locuința inculpatului H. T.

Cu privire la cererea de constituire ca parte civilă, având în vedere că s-a dispus confiscarea sumelor de bani găsite la locuința inculpatului, suma fiind indisponibilizată tocmai pentru asigurarea reparării prejudiciului, instanța de fond a respins această cerere.

În final, a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 530 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu parțial.

În aceeași zi, în care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, s-a formulat în cauză și o contestație la măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale, contestație ce a fost soluționată separat, dar în aceeași zi, pr in înche iere a pen al ă d in 21 iun ie 2011 pronunț ată în dos ar ul nr. (...)/ a1 de Judecător ia S ighe tu M ar maț ie i , prin care, în temeiul art.168 C. s-a respinsplângerea formulată de petenții H. T., S. M. și S. M. I.

Pentru a pronunța această încheiere, judecătoria a reținut că în data de

6 octombrie 2010 s-a efectuat o percheziție la imobilul situat în R. nr. 426, jud. Maramureș, în urma căreia s-au descoperit sume de bani ascunse într- o pungă, într-o anexă.

Deși se invocă faptul că acești bani au fost descoperiți în anexa care aparținea lui P. M., din suportul optic vizionat de către instanță nu se observă acest lucru, nefiind delimitată această construcție în vreun fel de restul locuinței inculpatului, ba mai mult, nici petenții și celelalte persoane care au asistat nu au interzis organelor de poliție să intre, lucru confirmat și de martorul asistent. În aceste condiții, instanța nu a constatat încălcarea vreunei dispoziții legale în măsură să atragă sancțiunile prevăzute de disp. art. 197 C.

Cu privire la apărarea vizând carnețelul cu notițe, instanța de fond a reținut că într-adevăr, acesta conține însemnări cu privire la anumite cantități de țigări, marca acestora fiind trecută prescurtat.

Mai mult decât suspect, apare faptul că banii erau ținuți într-o pungă ascunsă în anexă, și nu la vreo instituție bancară, cu toate că petentul a depus la dosar extrase de cont privind operațiunile bancare efectuate anterior și cu atât mai mult, apare ca dubios faptul că banii erau ținuți în condițiile amintite.

În ceea ce privește susținerea că petenții au muncit în străinătate, din actele depuse nu reiese că aceștia ar fi avut câștiguri semnificative, care să le permită adunarea atâtor bani, în condițiile în care au și construit o casă. De altfel, aceștia au muncit în urmă cu mai mulți ani în Spania și nu recent.

Din anul 2009, de la revenirea în țară, petentul S. M. arată că a lucrat pe diferite șantiere însă fără contract de muncă, iar din declarația martorului I. S. M. (fila 35), nu reiese cu ce s-a ocupat petenta.

Petenții nu au făcut dovada sumelor de bani obținute din munca prestată în Spania sau în țară și deși arată că a lucrat pe șantier nu a făcut- o cu contract de muncă și nu a declarat veniturile pentru a fi impozitate, astfel că instanța de fond nu a putut aprecia ca a realizat venituri în perioada 2009-2010. A proceda altfel, ar însemna a încuraja munca la negru și evaziunea fiscală.

Din actele de la dosar reiese cu certitudine că sumele de bani nu au putut fi obținute din munca în Spania, singura perioadă pentru care petenții au prezentat înscrisuri, perioada de după revenirea în țară neputând fi luată în considerare.

În urma analizei probelor, instanța de fond a apreciat că banii au fost obținuți în urma vânzării țigărilor de proveniență ucraineană, astfel că a respins cererea petenților.

Împotriva sentinței J.ecătoriei S. M. pronunțate pe fondul cauzei, în termen legal, au formulat recurs inculpatul H. T. și partea civilă D. R. pentru A. și O. V. C., iar împotriva încheierii pronunțate la aceeași dată - 21 iunie 2011, de aceeași instanță, asupra contestației împotriva măsurii asiguratorii, au formulat recurs inculpatul H. T. și petenții S. M. și S. M. I.

Întrucât recursurile formulate de inculpatul H. T. și petenții S. M. și S. M. I., înregistrate sub nr. dosar (...)/a1 se referă la o încheiere privind o cerere accesorie fondului cauzei (care, ar fi trebuit soluționată odată cu fondul cauzei, mai ales că dezbaterile au avut loc în aceeași zi), ins tanț a de

recurs a reun it cele dou ă c auze, având ca obiect recursurile inculpatului și părții civile împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei și, respectiv, recursurile inculpatului și petenților împotriva încheierii pronunțate asupra contestației la măsura asiguratorie, ambele cauze sub nr. dosar (...).

Partea civilă D. R. pentru A. și O. V. C., a solicitat casarea sentinței atacate sub aspectul laturii civile și rejudecând, să fie admisă în întregime acțiunea civilă promovată în cauză și, să fie obligat inculpatul la plat sumei de 73.938 lei despăgubiri civile (reprezentând taxe vamale, TVA și accize), la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.

S-a arătat în motivarea recursului acestei părți că, în mod greșit instanța a considerat că datoria vamală s-a stins prin confiscarea țigărilor de contrabandă, având în vedere dispozițiile legale în materie: art.224, art.4 pct.13 și pct.14 lit.a din Legea nr.86/2006 privind C. Vamal al R., art.202 din C. Vamal Comunitar, art.206/5 lit.b, art.206/6 și art.206/7 lit.d , art.131 lit.a, art.136 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind C. Fiscal, precum

și jurisprudența europeană în materie (Hotărârile din (...) în cauza C-459/7

și din (...) în cauza 24-68 c/Italiei ale C. E. de Justiție).

Prin recursurile inculpatului H. T. și petenților S. M. și S. M. I., s-a solicitat casarea sentinței și încheierii atacate și, rejudecând, în principal, rejudecarea cauzei de către instanța de fond, iar în subsidiar, reținând cauza spre rejudecare, instanța de recurs să înlăture dispozițiile din sentință privind confiscarea specială a sumelor de bani, în temeiul art.118 lit.e C.pen., implicit, ca o consecință a admiterii contestației la măsura asiguratorie și ridicării sechestrului asigurător.

În motivarea recursurilor s-a arătat, sub aspectul solicitării principale că, hotărârea atacată este criticabilă în privința laturii civile pentru că, pe de o parte, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pe latura civilă a cauzei, iar pe de altă parte, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Astfel, deși se susține în considerentele hotărârii că sumele de bani ridicate de la inculpat au fost indisponibilizate în vederea reparării prejudiciului, totuși, instanța respinge acțiunea civilă formulată în cauză de către A. N. a V. (rezultând deci, că nu există prejudiciu în cauză), iar pe de altă parte, dispune confiscarea acestor sume de bani, în temeiul art.118 lit.e C.pen., ca fiind bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Există deci o vădită contradicție între aceste dispoziții.

Sub aspectul solicitării subsidiare, s-a arătat că este nelegalăconfiscarea sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de contrabandă comisă în perioada 05-06 octombrie 2010, având ca obiect deținerea cantității totale de 7470 pachete țigări de proveniență ucraineană, țigări care au fost confiscate, așa încât nu se mai poate vorbi nici de existența vreunui prejudiciu care să trebuiască a fi acoperit cu sumele de bani ridicate de la inculpat, dar nici de obținerea vreunor sume de bani din vânzarea țigărilor de contrabandă, care să fie necesar a fi confiscate, pentru că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru alte acte de contrabandă, în afară de cele pentru care s-au confiscat țigările, nu s-au dovedit alte acte materiale în sarcina sa. Sub același aspect, al greșitei rețineri a provenienței banilor, s-a arătat că însemnările din carnetul ridicat de la inculpat se referă la evenimente din anul 2008 și la mărci de țigări care nu sunt de proveniență ucraineană și, deci care, nu pot constitui obiectul contrabandei din 2010 reținută în sarcina inculpatului și, pe cale de consecință, să se poată susține că banii ar proveni din acte infracționale.

Legat atât de dispoziția instanței, considerată nelegală, privind confiscarea sumelor de bani ridicate de la inculpat, dar și de greșita respingere a plângerii contra măsurii asiguratorii, recurentul inculpat a arătat că acestea sunt nefondate și prin prisma nelegalității actelor procedurale efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv, percheziția domiciliară în urma căreia, au fost ridicate și indisponibilizate sumele de bani.

În primul rând, s-a arătat că percheziția domiciliară a fost efectuată laun alt imobil decât cel autorizat, și anume la imobilul din R. de la nr.425, proprietatea numitei P. M., iar autorizația se referea la imobilul de la nr.426, proprietatea inculpatului H. T. S-a apreciat astfel că, trebuie constată nulitatea percheziției domiciliare, precum și a ridicării sumelor de bani, în virtutea dispoz. art.197 alin.2 C.

Pe de altă parte, autorizația de percheziție nu avea conținutul prevăzut de lege, adică nu a indicat locul percheziției și numele persoanei la domiciliul sau reședința căreia se efectuează percheziția, astfel că, făcându- se percheziția la imobilul proprietatea numitei P. M. și ridicându-se de aici un carnețel și sume de bani - actul ridicării bunurilor este lovit de nulitate absolută.

La percheziție nu au fost prezenți martori asistenți în nr. prevăzut de lege - cel puțin doi.

În al doilea rând, trecând peste neregularitățile procedurale ale percheziției, pe fondul măsurii ridicării sumelor de bani și confiscării lor prinsentință, s-a arătat că s-a dovedit în cauză proveniența licită a acestora, respectiv, a banilor în valută din munca prestată în Spania în perioada

2004-2009 de petenții recurenți - fiica și, respectiv, ginerele inculpatului H. T., bani pe care îi păstrau la domiciliul inculpatului, pentru că acesta se ocupa îndeaproape de achiziționarea de materiale de construcții și edificarea unei case pentru petenți, la adresa de la R. nr. 4. banii în moneda națională provin din munca prestată de inculpatul H. T. în SUA, inițial în dolari, schimbați apoi în lei.

V erif ic ân d h o tăr âre a și în cheiere a atac a te , în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondate recursurile declarate de inculpatul H. T. și partea civilă A., D. R. pentru A. și O. V. C. și nefondate recursurile petenților S. M. și S. M., în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recursul părții civile A., D. R. pentru A. și O. V. C. - Curtea îl apreciazăca fondat, întrucât, în mod greșit instanța a considerat că, deoarece s-au confiscat de la inculpat anumite sume de bani, acestea fiind indisponibilizate tocmai în vederea reparării prejudiciului cauzat părții civile, nu se mai impune obligarea inculpatului la despăgubiri.

Motivația este total greșită și excede practic, obiectului acțiunii civile promovate în cauză, excede condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța făcând confuzie între instituții.

Astfel, una este răspunderea civilă delictuală, urmare a comiterii unei infracțiuni cauzatoare de prejudicii și, alta este instituția confiscării, în cadrul căreia trebuie avut în vedere temeiul confiscării, temei, de altfel greșit indicat de instanță, pentru motivele ce le vom arăta cu ocazia analizării celorlalte recursuri.

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în cauză de D. R. pentru

A. și O. V. C., Curtea constată că aceasta este întemeiată și, trebuia admisă, în parte, de către instanță, în temeiul art.346, 14 C.

S-a constata în cauză, în mod corect de către instanță, că inculpatul

H. T., se face vinovat de comiterea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al R., constând în aceea că, în luna octombrie 2010 a colectat și deținut țigări de proveniență ucraineană, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

De altfel, inculpatul a recunoscut în parte, fapta reținută în sarcina sa, doar cu privire la cele 4180 pachete de țigări găsite la locuința sa, nu și cu privire la cele 3290 pachete de țigări găsite în locul numit „. A. din masivul G., aspect însă, care nu a mai fost contestat în calea de atac a recursului care, face referire doar al latura civilă a cauzei și măsura confiscării.

În consecință, vinovăția inculpatului fiind dovedită, ca de altfel și cuantumul prejudiciului cauzat prin fapta sa ( arătat fiind modul de calcul de către partea civilă - fila 55 dos. up.), inculpatul trebuia obligat la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, sub aspectul taxelor v amale ș i accizelor, nu însă și a TVA-ului.

Aceasta deoarece, conform art.224 din Legea nr.86/2006 privind C. Vamal al R., datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul R. a mărfurilor supuse drepturilor de import; potrivit art.4 pct.13 din același Cod - datoria vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau export, iar potrivit art.4 pct.14 lit.a - drepturile de import sunt taxele vamale și taxele cu efect echivalent acestora, de plătit la importul de mărfuri.

Debitorii datoriei vamale sunt nu numai cei care introduc ilegal mărfurile în țară, ci și orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal, conform art.224 alin.3 lit.c din C. vamal.

Pe de altă parte, conform art.256 alin.1 lit.d din C. vamal, datoria vamală se stinge, printre altele, prin confiscare, dar numai dacă aceasta s-a produs înainte de acordarea liberului de vamă, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implică obligația de plată a drepturilor. Ori, inculpatul nu primise liber de vamă, nu a trecut practic prin vamă, așa că nu se poate considera că, prin confiscarea țigărilor s-a stins datoria vamală.

De asemenea, sunt datorate și accize, în virtutea dispoz. art.206/5 lit.b, art.206/6 și 206/7, art.206/9 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 privind C. Fiscal, potrivit cărora, produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul, printre altele, al importului acestora pe teritoriul C. accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, iar eliberarea pentru consum reprezintă, printre altele, deț inere a de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile legale , iar pl ătitor de acc ize este persoana care deține produse accizabile, iar în cazul unui import neregulat, orice persoană implicată în import.

Așa fiind, inculpatul a deținut produse accizabile, este deci plătitor de accize, iar acestea sunt datorate din momentul importului, chiar dacă nu el este importatorul.

În ceea ce privește TVA, situația este cu totul alta, deoarece, nu sunt îndeplinite în cauză toate condițiile pentru obligarea la plata acesteia. Astfel, chiar dacă această taxă se datorează pentru intrarea pe teritoriul C. de bunuri, care nu se află în liberă circulație, în sensul art.24 din Tratatul de înființare a C. E. și, aceasta devină exigibilă odată cu exigibilitatea taxelor vamale ( art.131 lit.a și art.136 alin.1 din C. Fiscal ), persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri supuse taxării, este importatorul, conform art.151/1 din același act normativ.

Ori, în cauză, nu s-a dovedit că inculpatul a introdus bunurile în țară

și, spre deosebire de accize care se datorează și de către persoana care, deține doar bunuri accizabile sau persoana implicată în importul neregulat de bunuri, în privința TVA, legea prevede această obligație doar în sarcina importatorului.

În consecință, inculpatul datorează părții civile taxe vamale și accize în sumă de 56.560 lei ( fila 55 dos. u.p.), la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități aferente, până la achitarea integrală adebitului, conform art.119, 120 și 120/1 din C. de procedură fiscală, potrivit cărora, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.

În ceea ce privește recursul inculpatului H. T., acesta este fondat în parte, pentru următoarele considerente:

Deși critica privind contradicția dintre motivarea soluției și dispozitivul hotărârii este întemeiată, în cauză nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât contradicția s-a datorat greșitei interpretări a legii sub aspectul soluționării laturii civile, neregularitate care, putând fi remediată de către instanța de recurs, va determina pe cale de consecință, și înlăturarea contradicției invocate.

În ceea ce privește critica pe fondul cauzei, aceasta vizează, în principal, nelegala ridicare a banilor de la locuința inculpatului ( întemeiată pe mai multe motive - neregularitatea percheziției și, respectiv, proveniența banilor - din munca prestată de inculpat și petenți) și, ulterior, nelegala confiscare a acestor sume de bani.

Sub aspectul neregularității percheziției, criticile aduse de recurentul inculpat sunt nefondate. Astfel, motivele invocate - că percheziția domiciliară a fost efectuată la un alt imobil decât cel autorizat; că autorizația de percheziție nu avea conținutul prevăzut de lege, adică nu a indicat locul percheziției și numele persoanei la domiciliul sau reședința căreia se efectuează percheziția; că la percheziție nu au fost prezenți martori asistenți în nr. prevăzut de lege, cel puțin doi - sunt neregularități care, în nici un caz nu pot atrage nulitatea absolută a actului procedural al percheziției, întrucât nu sunt prevăzute expres printre încălcările prev. de art.197 alin.2 C. ca fiind sancționabile cu nulitatea absolută. Poate fi vorba, eventual, de o nulitate relativă care însă, nu a fost invocată în condițiile și termenele prev. de art.197 alin.1,4 C., iar instanța nu consideră că, pentru aflarea adevărului ar fi necesară luarea în considerare, din oficiu, a acestor încălcări, nefiind îndeplinite nici condițiile prev. de art.197 alin.4 teza II C.

De altfel, nici pe fondul neregularității privind efectuarea percheziției domiciliare la un alt imobil decât cel autorizat - criticile nu sunt fondate, pentru că, acest lucru nu s-a dovedit, din procesul-verbal de percheziție (fila 24 dos. u.p.) rezultând că organele de poliție s-au deplasat la adresa indicată în autorizație (R. nr.426, jud. Maramureș ), iar persoana percheziționată nu a avut de făcut nici un fel de obiecțiuni cu privire la efectuarea percheziției - fila 26 dos. u.p.), semnând, de altfel, procesul- verbal de percheziție. F. că punga cu bani ar fi fost ridicată dintr-o anexă aflată pe proprietatea numitei P. M., nu este dovedit cu nota de constatare și cu planul de amplasament efectuate de inginer Ț. G. la data de, important,1(...), deci ulterior efectuării percheziției, odată pentru că este o constatare extrajudiciară, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada unei delimitări clare, oficiale ( prin carte funciară sau hotărâre judecătorească) a proprietății în discuție și, repetăm, în condițiile în care, cu ocazia percheziției, inculpatul nu a făcut nici un fel de obiecțiuni cu privire la pătrunderea organelor de poliție pe o altă proprietate decât a sa.

Sub aspectul nelegalității confiscării sumelor de bani, întrucât anterior, s-a arătat că recursul părții civile este întemeiat și, pe cale de consecință,inculpatul trebuie obligat la despăgubiri ( taxe vamale și accize), vom inversa ordinea raționamentului, a analizei problemei invocate de recurenți.

Astfel, în cauză, dovedindu-se existența prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, se constată pe cale de consecință că, instanța trebuia să se pronunțe asupra măsurii asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale conform art.357 alin.2 lit.c C., respectiv, asupra sechestrului asigurator instituit la 27 octombrie 2010 asupra sumelor de 30.000 lei și 15 euro ( ordonanță procuror - fila 61 dos. u.p.).

Potrivit art.163 C. - măsurile asiguratorii se iau în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Chiar dacă procurorul a instituit măsura în vederea confiscării banilor, apreciind la momentul respectiv, că provin din săvârșirea infracțiunii de contrabandă - comercializarea țigărilor de contrabandă, instanța trebuie să clarifice în urma cercetării judecătorești acest aspect, lucru care de altfel, s-a făcut în final, instanța considerând că banii sunt indisponibilizați pentru asigurarea reparării prejudiciului, caz în care, ar fi trebuit să mențină sechestrul asigurător și, nu să confiște banii, pentru că, nu s-a făcut dovada că aceștia provin din vreo activitate infracțională.

Așa cum a arătat și apărarea, în cauză nu există nicio probă că inculpatul a comercializat țigări de contrabandă, chiar dacă, având în vedere cantitatea totală deținută de acesta, există presupunerea rezonabilă că inculpatului nu îi erau străine activitățile de comercializare.

Perioada activității infracționale este cea din octombrie 2010, așa încât susținerile din actul de sesizare în sensul că, comercializarea țigărilor este dovedită cu însemnările din carnețelul ridicat cu ocazia percheziției domiciliare ( filele 32-38 dos. u.p.) sunt simple supoziții fără nici un suport probator. Sunt însemnări referitoare, într-adevăr, la diverse cantități de țigări, sume de bani de primit, dar nimic concret, vreun martor care să fi cumpărat țigări de la inculpat sau alte indicii, în sensul perioadei comercializării, cantităților comercializate, pentru a se putea stabili cu certitudine că, s-au obținut efectiv aceste sume de bani din comercializarea țigărilor de contrabandă.

De altfel, organul de urmărire penală însăși, arată în rechizitoriu că informațiile pe care le-au avut cu privire la numitul G. I. V., în sensul că acesta ar fi fost cumpărătorul țigărilor transportate de inculpat, nu s-au confirmat în cele din urmă.

Chiar dacă, nu este exclus ca anterior, o astfel de activitate să fi fost desfășurată de inculpat, atât timp cât el a fost trimis în judecată pentru o activitate infracțională din octombrie 2010, iar consemnările din carnețel nu dovedesc cert nicio activitate infracțională aferentă acestei perioade și, nici alte probe de la dosar nu sunt în acest sens, nu poate fi reținută, ca modalitate alternativă a infracțiunii de contrabandă - comercializarea țigărilor , ci doar colectarea și deținerea țigărilor de contrabandă.

În consecință, dispoziția de confiscare a banilor, în temeiul art.118 lit.e C.pen. este nelegală, însă prejudiciul cauzat părții civile prin fapta inculpatului nu s-a recuperat, astfel că, banii indisponibilizați servesc la repararea pagubei produse prin infracțiune, impunându-se menținerea sechestrului asigurător, dar, numai până la concurența unei sume care să acopere despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul - 56.560 lei (anterior motivat).

Se constată astfel că, suma de 15.000 euro (echivalentul a 64.845 lei la cursul BNR din 24 octombrie 2011) este suficientă pentru a acoperidespăgubirile acordate, restul accesoriilor ( dobânzi, penalități și majorări de întârziere) nefiind precizate de partea civilă, nefiind cuantificate nici măcar de la data faptei până la data constituirii de parte civilă sau, eventual, data promovării recursului, fiind obligația celui care solicită a face dovada, inclusiv a cuantumului acestor accesorii.

Soluționând în acest fel acțiunea civilă și măsura confiscării, pe cale de consecință, se impune și admiterea contestației contra măsurii asiguratorii formulate de inculpat, în sensul că, indisponibilizarea sumei de

15.000 euro este suficientă pentru a sigura repararea pagubei ( atât cât a fost dovedită ) astfel că, se impune a fi restituită suma de 30.000 lei, indisponibilizată și ea, prin același sechestru.

De menționat că, instanța de recurs poate face o astfel de modificare a temeiului măsurii asigurătorii, dispuse în cursul urmăririi penale ( cu ocazia menținerii acesteia), în sensul că are ca obiect recuperarea prejudiciului și nu confiscarea sumelor de bani, greșit apreciate ( de organul de urmărire penală) ca provenind din infracțiune. Aceasta, deoarece avem și recursul părții civile, care vizează chiar recuperarea pagubei, iar pe de altă parte, văzând și efectul devolutiv al recursului - art.385/6 alin.3 C.

În privința recursurilor petenților S. M. și S. M., Curtea constată că acestea sunt nefondate, deoarece, corect prima instanță, față de aceștia a respins contestația la măsura asiguratorie ( chiar dacă cu o motivare greșită, aceea că banii provin din comercializarea țigărilor de contrabandă, aceștia fiind, așa cum s-a arătat, ridicați pentru asigurarea reparării pagubei cauzate prin infracțiune), nefiind făcută dovada în cauză că, banii indisponibilizați sunt dintre cei obținuți prin munca prestată în străinătate, din actele depuse nu reiese că aceștia ar fi avut câștiguri semnificative, care să le permită adunarea sumei de bani în euro, în condițiile în care au și construit o casă. De altfel, aceștia au muncit în urmă cu mai mulți ani în Spania și nu recent.

Din anul 2009, de la revenirea în țară, petentul S. M. a arătă că a lucrat pe diferite șantiere însă fără contract de muncă, iar din declarația martorului I. S. M. (fila 35 dosar contestați), nu reiese cu ce s-a ocupat petenta.

Petenții nu au făcut dovada sumelor de bani obținute din munca prestată în Spania sau în țară și, deși au arătat că au lucrat pe șantier, nu au făcut-o cu contract de muncă și nu au declarat veniturile pentru a fi impozitate, astfel că instanța de fond nu a putut aprecia ca au realizat venituri în perioada 2009-2010.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.d C. se vor admite recursurile declarate de inculpatul H. T. și partea civilă A., D. R.

PENTRU A. ȘI O. V. C. - împotriva sentinței penale nr. 289 din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S. M. și, respectiv, recursul inculpatului H. T. împotriva încheierii penale din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al aceleași instanțe.

Se va dispune casarea în parte a încheierii penale din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1, doar cu privire la soluția față de plângerea inculpatului H. T. și a sentinței penale nr.289 din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S. M. doar cu privire la greșita confiscare asumelor de bani ( 30.000 lei și 15000 euro) și, respectiv, greșita respingere a acțiunii civile formulate în cauză.

Rejudecând în aceste limite, se va înlătura din sentința atacată dispoziția confiscării în favoarea statului a sumelor de 30.000 lei și 15000 euro ridicate de la locuința inculpatului H. T.

În baza art.14 rap. la art.346 C. va fi obligat inculpatul H. T. să plătească către partea civilă A., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. despăgubiri civile în sumă de 56.560 lei (reprezentând taxe vamale și accize) la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități aferente, până la achitarea integrală a debitului și, se vor respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă.

În baza art.357 alin.2 lit. c și e C. se va menține sechestrul asigurător instituit prin O. procurorului din (...) în dosar nr. 2. al P. de pe lângă

Judecătoria Sighetu Marmației doar asupra sumei de 15 000 euro ridicată de la inculpatul H. T. și, se va dispune restituirea către același inculpat a sumei de 30.000 lei - urmare a admiterii în parte, a contestației contra măsurii asiguratorii formulate de inculpat .

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și încheierii atacate.

În baza art.385/15 pct.1 lit.b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții S. M. ȘI S. M. -. încheierii penale din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al aceleași instanțe.

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. Sabo S.), sumă ce se va plăti din

FMJ.

În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați petenții S. M. și S. M. la câte

200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.192 alin.3 C. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art.385/15 pct.1 lit.d C. admite recursurile declarate de inculpatul H. T., domiciliat în comuna R. nr.426, jud. Maramureș și partea civilă A., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. - cu sediul în O., str.A. R., nr.4, jud. Bihor - împotriva sentinței penale nr. 289 din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S. M. și, respectiv, recursul inculpatului H. T. împotriva încheierii penale din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al aceleași instanțe.

Casează în parte încheierea penală din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1, doar cu privire la soluția față de plângerea inculpatului H. T. și sentința penală nr.289 din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al

J.ecătoriei S. M. doar cu privire la greșita confiscare a sumelor de bani (

30.000 lei și 15000 euro) și, respectiv, greșita respingere a acțiunii civile formulate în cauză.

Rejudecând în aceste limite,

Înlătură din sentința atacată dispoziția confiscării în favoarea statului a sumelor de 30.000 lei și 15000 euro ridicate de la locuința inculpatului H. T.

În baza art.14 rap. la art.346 C. obligă inculpatul H. T. să plătească către partea civilă A., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. despăgubiri civile în sumă de 56.560 lei (reprezentând taxe vamale și accize) la care se adaugămajorări de întârziere, dobânzi și penalități aferente, până la achitarea integrală a debitului; respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă.

În baza art.357 alin.2 lit. c și e C. menține sechestrul asigurător instituit prin O. procurorului din (...) în dosar nr. 2. al P. de pe lângă

Judecătoria Sighetu Marmației doar asupra sumei de 15 000 euro ridicată de la inculpatul H. T. și, dispune restituirea către același inculpat a sumei de 30.000 lei - urmare a admiterii în parte, a contestației contra măsurii asiguratorii formulate de inculpat .

Menține restul dispoz. sentinței și încheierii atacate.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții S. M. ȘI S.

M., domiciliați în S. M., strada A. I. nr.42/7, jud. Maramureș - împotriva încheierii penale din 21 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al aceleași instanțe.

În baza art.189 C. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. Sabo S.), sumă ce se va plăti din

FMJ.

În baza art.192 alin.2 C. obligă petenții S. M. și S. M. la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.192 alin.3 C. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. M. Ș. L. M.

G. M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

3 ex./(...) J..fond M.L. A.

← Decizia penală nr. 435/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1713/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1680/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1680/2011, Curtea de Apel Cluj