Decizia penală nr. 435/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 435/R/2011
Ședința publică din 28 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI : D. P.
G. : M. N.
V. C.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva deciziei penale nr. 260 din 14 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul C. N., fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărătorul desemnat din oficiu avocat M. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă inculpatul și apărătorul ales al acestuia avocat I. SAS, din cadrul Baroului de avocați B. și partea civilă R. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că a sosit prin fax la data de 28 martie 2011, din partea apărătorului ales al inculpatului, un memoriu privind recursul declarat de parchet, atașată fiind și delegația apărătorului ales pentru redactarea memoriului.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului C. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit i Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale sub aspectul achitării inculpatului pentru comiterea infracțiunii, arătând că din întreaga probațiune administrată atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond rezultă cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina sa prin actul de inculpare iar soluția dată își are izvorul în nerespectarea dispozițiilor art 63 Cod procedură penală referitoare la principiul coroborării tuturor probelor administrate în procesul penal.
Conform art. 62 din Codul de procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Potrivit art. 63 alin 1 din Codul de procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Deși inculpatul a negat comiterea faptei, s-a descoperit pe rama geamului de la garajul părții vătămate o urmă papilară aparținând acestuia, pe partea de geam situată în spatele grilajului metalic a fost smuls așa cum rezultă din declarațiile martorilor, geamul nu putea fi deschis decât din interiorul garajului, ori acces în garaj aveau doar inculpatul și ceilalți muncitori care lucrau la casă și care își depozitau uneltele de lucru acolo.
Se mai susține că, declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, aceștia fiind și rude cu inculpatul.
În final, se arată că instanțele de fond și de apel au făcut o greșită apreciere a probelor administrate în faza de urmărire penală și în cercetarea judecătorească apreciind că în cauză este aplicabil principiul „in dubio pro reo";.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat în temeiul art. 38515 alin 1 pct. 1 lit. b raportat la art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. c din Codul de procedură penală, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În urma examinării tuturor probelor administrate la urmărirea penală, precum și probele care au fost administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a hotărât achitarea inculpatului, întrucât s-a apreciat că nu inculpatul a comis infracțiunea respectivă. În acest moment procesual, solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefondat, dovedit fiind prin probe că nu el este persoana care ar fi comis infracțiunea reclamată de partea vătămată. În speță, inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârșirea infracțiunii de care este învinuit. D. art. 69 Cod procedură penală, prevăd faptul că declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză. În cauză, în afara urmelor papilare găsite la fața locului, nu există nicio probă care să constituie măcar un indiciu în sensul că inculpatul a comis infracțiunea de furt. Raportat la toate acestea, consideră că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază prin efectul legii, astfel că având în vedere și principiul „in dubio pro reo";, solicită menținerea hotărârilor instanței de fond și apel, prin respingerea recursului și menținerea soluției de achitare a inculpatului. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 168 din (...) J. T. L. a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului C. N. - fiul lui M. și M., născut la data de (...) în localitatea V. de Sus, județul M., CNP 1., cetățean român, necăsătorit, studii 6 clase, lucrează ocazional în domeniul construcțiilor, fără antecedente penale, domiciliat în comuna P. de Sub M., strada Z. nr.461, județul M., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal; În baza art.14 și 346 alin.3 Cod procedură penală și art.998-999 Cod civil, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M., domiciliată în Municipiul B. M., B-dul U. nr.12/16 județul M.. În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 900 lei au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 4. al P. de pe lângă J. Tg. L., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. N., cu datele de identificare din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal. În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că, în perioada 14-(...) inculpatul a pătruns prin efracție, prin înlăturarea ca obstacol a grilajului metalic de la geamul situat în spatele garajului de la parterul casei părții civile R. M., și prin escaladarea acesteia ferestre, în interiorul garajului de unde a sustras mai multe bunuri specifice atelierului mecanic respectiv mașină de găurit, flex, compresor de aer, aparat de sudură precum și truse de chei de diferite mărimi, cauzând un prejudiciu în valoare de 10.000 lei. În actul de sesizare s-a reținut următoarea stare de fapt: La începutul lunii noiembrie 2006, partea vătămată R. M. a angajat o echipă de muncitori din comuna P. de Sub M. județul M., din care făcea parte și inculpatul C. N., pentru a-i repara acoperișul la casa sa de locuit situată în comuna C. M., satul F. nr.51/A, județul M. în sensul că a înlocuit plăcile de azbociment cu tablă tip „Lindab";. Inculpatul C. N., împreună cu tatăl său C. M. au adus toate sculele de care aveau nevoie pentru lucrarea respectivă, pe care le-au depozitat la subsolul locuinței părții vătămate, după care au plecat la domiciliul lor din P. de Sub M. datorită timpului nefavorabil și s-au întors după circa o săptămână. La întoarcere, când au început lucrul, partea vătămată a adus la cunoștința muncitorilor că persoane necunoscute i-au sustras mai multe bunuri din garaj și că aceștia eu intrat prin fereastra garajului, situație în care imediat martorul C. M. a mers în garaj să vadă dacă sculele proprietatea sa mai există, ocazie cu care a putut constata că acestea se găseau în același loc în care le lăsase. La data de (...), în jurul orelor 10.00, în timp ce se afla la locuința mătușii sale-partea vătămată R. M., situată în localitatea F., în spatele casei de locuit, martorul D. H. a văzut că grilajul de la geamul garajului este dislocat și geamul deschis iar în interior a observat toate bunurile răvășite, motiv pentru care a anunțat-o pe partea vătămată care a sesizat telefonic organele de poliție din comuna C. M., care s-au deplasat la fața locului, ocazie cu care au fost relevate cu negru de fum și ridicată cu folio transparent mai multe fragmente de urme digitale de pe capacul prizei găsit în stânga geamului în afara garajului, pe partea exterioară a tocului geamului și de pe partea inferioară a ramei geamului găsit deschis, urme ce conțineau suficiente elemente pentru identificarea persoanei care le-a creat, fiind înaintate la A. 2000. Prin adresa nr.1. din (...), a Laboratorului A.- Printac Bis din cadrul Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de poliție al J. M., s-a stabilit că în urma reimplementării și reexaminării în banca de date a sistemului A. a celor două urme ridicate la data de (...) cu ocazia cercetării la fața locului, una dintre acestea a fost creată de inculpatul C. N. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei descrise. Trecând la judecarea cauzei pe fond instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în esență pentru că a sustras mai multe unelte/scule de la partea civilă, din garaj, respectiv mașină de găurit, flex, compresor de aer,aparat de sudură precum și truse de chei de diferite mărimi. Aceste obiecte, prin rechizitoriu se susține că au fost scoase pe geamul garajului, prin îndepărtarea grilajului metalic de către inculpat. Inculpatul a lucrat la partea civilă, alături de familia sa respectiv a efectuat reparații la acoperișul casei părții civile. A. s-a bazat pe această împrejurare și pe împrejurarea că pe geamul de la garaj a fost găsită o amprentă a inculpatului (foto nr.5 dosar u.p.- fila 12). În fața instanței au fost audiați martorii din faza de urmărire penală, iar în baza rolului activ prevăzut de art.4 Cod procedură penală, s-a dispus audierea și a altor martori. A. s-a audiat întreaga echipă care a lucrat la partea civilă. Martorul R. V., soțul părții civile, a declarat că s-au sustras bunuri materiale care puteau fi transportate cel puțin cu două căruțe; multe din lucrurile furate erau voluminoase. F. a avut loc în intervalul miercuri-vineri. Nu s-au găsit urme de mașină la fața locului. Cu o mașină mică nu puteau fi transportate, crede că o singură dată s-au sustras toate bunurile. Numai cu o mașină mare se puteau sustrage toate aceste bunuri. Muncitorii, inclusiv inculpatul aveau acces la locul unde se aflau sculele. La plecare cheile au fost predate de către muncitori, iar uneltele se aflau în garaj. C. s-au întors muncitorii la lucru, inclusiv inculpatul, aveau un comportament normal. Era convins că nu ei sunt autorii furtului ținând cont de confesiunea acestora. Inculpatul și familia acestuia aveau referințe bune anterioare. Fratele inculpatului respectiv C. V. are o dubiță de 3,5 tone în care ar fi putut încăpea toate sculele sustrase. Crede că furtul a avut loc ziua să nu atragă atenția. F. s-a produs numai pe ușă pentru că pe geam uneltele erau prea grele pentru a fi scoase. Numai aparatul de sudură avea 100 de kg. E. imposibil ca o singură persoană să-l scoată pe geam. S. că face aceste afirmații în cunoștință de cauză fiind tehnician în construcții. Pentru ca aparatul de sudură să poată fi scos pe geam trebuiau minim doi oameni. În spatele garajului nu se putea intra cu mașina pentru că a ar fi rămas urme pe teren. A. că toate bunurile sustrase erau ale sale și ale ginerelui său. A. că la fața locului era și câine. Sculele inculpaților care se aflau într-o ladă de un mc nu au fost sustrase cu toate că și această ladă se afla în garaj. (filele 31-33). Martorul C. M., care este tatăl inculpatului, arată că într-adevăr existau scule în garaj care au fost sustrase. Sculele sale, care se aflau într-o ladă, nu au dispărut. A. că echipa de muncitori a avut acces la toate încăperile casei părții civile. A. că la data când au plecat prima dată acasă au fost duși cu mașina de către partea civilă, o parte din grup până la B. S. Inculpatul a plecat împreună cu acest martor acasă și nu a lipsit nopțile, iar între localitatea de domiciliu a inculpatului P. de sub M. și casa părții civile -F. este o distanță de 180-200 km. S. că fiul său a lucrat la geamul de unde a avut loc sustragerea, respectiv a pus un dulap pe marginea geamului și de acolo o scară să ajungă la acoperiș de acolo acoperind casa (fila 34-35). Martorul D. H. I. (fila 44) afirmă că a văzut primul că grilajul de la geamul garajului era dislocat; afirmă că el a venit seara la mătușa sa după ce plecaseră muncitorii. S. că bunurile ar fi putut fi sustrase pe geam dar nu de către o singură persoană. Aparatul de sudură putea fi scos pe geam dar nu de către un singur om pentru că era mare. Grilajul era smuls nu tăiat cu flexul. Martorul Pașca Gavril (fila 45) afirmă că bunurile nu puteau fi sustrase de o singură persoană, fiind grele. De exemplu aparatul de sudură trebuia ridicat de cel puțin două persoane. Bunurile se puteau duce cu autovehiculul meseriașilor. Partea civilă în declarația de la fila 46 arată că bunurile sustrase nu puteau fi transportate cu căruța ci doar cu un autovehicul. Pe geam nu se puteau sustrage lucrurile fiind prea grele, pe ușă au fost scoase cu certitudine. Geamul a fost deschis și grilajul a fost smuls pentru a induce în eroare organele judiciare. E. probabilitatea ca bunurile sustrase să fi fost depozitate în dubița meseriașilor, nefiind nimeni de față atunci când ei și-au descărcat lucrurile în garaj. A. că și-a văzut sculele cu o zi înainte de a venit inculpatul și familia acestuia la lucru. N. nu se putea fura pentru că era liniște și se auzea. Ușa de la garaj era metalică și ar fi provocat zgomot. Casa avea sistem de alarmă, ziua era dezactivat și noaptea se activa. În noaptea dinaintea constatării furtului era activat sistemul de alarmă. C. casei au fost predate de către șeful echipei mamei părții civile. E. adevărat că i-a dat fratelui inculpatului celui care conducea autovehiculul de 3,5 tone 130 milioane ROL, pentru materiale de construcție, iar acesta i-a dus marfa și factura. S. că inculpatul nu avea de ce să lucreze la geam pentru că el trebuia să lucreze în altă parte. S-a furat în echipă nu doar de un singur om și s-au folosit mănuși probabil; chiar și în garaj se aflau mănuși. S. că atunci când a plecat echipa, a plecat cu autovehiculul meseriașilor. Martorul C. Bilici V., fratele inculpatului, declară la fila 79 că el conducea autovehiculul meseriașilor. Din echipa de lucru făcea parte și inculpatul. A. că meseriașii și-au dus sculele într-o ladă cam de 1,5 metri lungime, 1 metru lățime și 1 metru înălțime. Lada era căptușită cu tablă și închisă cu lacăt. Probabil de aceea nu s-a furat de la ei nimic. A. că echipa de lucru a fost dusă luni la partea civilă, fiind început de săptămână, iar el nu a stat cu ei la lucru. A. că nu el a dus echipa de muncitori acasă înainte de constatarea furtului și că a auzit de furt la două săptămâni după producerea lui. Părții civile i-a fost reparat acoperișul de la casă. El nu a fost în zonă anterior constatării furtului, cu autovehiculul. Martorul C. M. a fost reaudiat de către instanță (fila 80). Arată că nu - și explică de ce numai urmele fiului său au fost găsite în zonă pentru că și el a umblat pe acolo. A. că lui nu-i trebuie sculele sustrase pentru că el are, fiind dulgher de peste 30 de ani. S. că atunci când au plecat joi sau vineri au fost duși o parte din muncitori chiar de către partea civilă cu autovehiculul până la B. S. C. el a plecat joia gratiile nu erau date jos de la geamul garajului. Își menține declarațiile date anterior. Martorul Miculaiciuc I. (fila 97) care a făcut și el parte din echipa de lucru, afirmă că a plecat cu partea civilă prima dată de la casa acesteia. Știe că erau unelte în garaj dar nu crede că puteau fi sustrase cu căruța. Știe că au plecat prima dată de la partea civilă datorită vremii rele. Nu știe ce s-a furat de la partea civilă. Martorul C. Alexa, fratele inculpatului declară la fila 98 că au lucrat la partea civilă, prima dată au plecat de la aceasta fiind vremea rea, după care s- au întors și au terminat lucrarea. Știe că în garaj partea civilă avea scule, știe că șoferul cu autovehiculul meseriașilor după ce a dus echipa la partea civilă nu s-a mai întors până la terminarea lucrării. Nu mai ține minte când a plecat și cum de la partea civilă, trecând foarte mult timp 3-4 ani. Din declarațiile acestor martori nu s-au confirmat acuzațiile aduse inculpatului prin rechizitoriu. S-a reținut că la fața locului s-au găsit două amprente. Una a inculpatului pe geam, explicabilă prin împrejurarea că acesta a lucrat la partea civilă având acces atât în garaj cât și în împrejurimi. Mai mult s-a reținut că a desfășurat anumite activități chiar în jurul geamului pe care s-a găsit amprenta. Din probatoriu a rezultat cu puterea evidenței că bunurile nuputeau fi sustrase de o singură persoană pe geamul a cărui grilaj a fost dislocat și pe care s-a găsit urma papilară. A. s-a dovedit că nu se confirmă starea de fapt din rechizitoriu privind modul de sustragere a bunurilor. Bunurile au fost sustrase pe ușă ținând cont de greutatea acestora (aparat sudură peste 100 kg) și de mai multe persoane. Se reține că pe pământ nu au fost găsite urme de autovehicul lângă geam. Ținând cont că casa era prevăzută cu sistem de alarmă activat seara se poate reține că furtul a avut loc în cursul zilei. Bunurile nu au putut fi sustrase decât cu un autovehicul cu o mare capacitate de transport. C. casei au fost predate de către echipa de lucru mamei părții civile. F. s-a săvârșit prin folosirea cheilor de la ușa garajului, ținând cont că nu a fost forțată ușa. Din declarațiile martorilor rezultă că martorul C. V., cel care conducea duba, nu este autorul furtului. El fiind singurul în măsură să poată transporta bunurile sustrase. Din probele administrate a rezultat că echipa de lucru nu a mai fost anterior acuzată că ar fi sustras bunuri de la persoanele la care au lucrat anterior. La fața locului s-a mai găsit o amprentă pe un capac de plastic alb (foto nr.4 dosar u.p. fila 11), care a aparținut martorului D. H. (fila 15 u,p.). Ca urmare a celor de mai sus, prin modul de săvârșire a faptei nu s-a dovedit că inculpatul este autorul furtului. S-a reținut că în condițiile art.52 Cod procedură penală inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. De aceeași prezumție inculpatul beneficiază și în baza art.6 alin.2 din Convenția CEDO. Prezumția este relativă și poate fi răsturnată de către cei interesați. În cazul de față, din probatoriul administrat în cauză, inclusiv din oficiu, instanța a apreciat că nu s-a înlăturat această prezumție de care beneficiază inculpatul. Mai mult, din probatoriu nu s-a confirmat modul de operare descris prin actul de sesizare al instanței. S-a reținut din declarațiile martorilor că acestea se coroborează între ele, existența unor inadvertențe între ele nu pun la îndoială nevinovăția inculpatului, iar aceste inadvertențe sunt explicabile prin faptul că de la data săvârșirii faptei -noiembrie 2006, până la data audierii martorilor au trecut mai mulți ani, fapt ce a dus în mod rezonabil la ștergerea unor amintiri, multe dintre ele nesemnificative în soluționarea cauzei. Ca urmare, în baza principiului in dubio pro reo, reținându-se că nimeni nu poate fi condamnat doar pe simple bănuieli, instanța l-a achitat pe inculpat, în condițiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală. Urmare a achitării inculpatului, instanța a respins și acțiunea civilă a părții civile, în contextul în care s-a reținut că inculpatul nu este autorul furtului, iar una dintre condițiile răspunderii civile delictuale în condițiile art.998-999 cod civil este ca fapta să fie săvârșită de către inculpat; condiție neîndeplinită în cazul de față, conform celor detaliate mai sus. Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. T. L. și partea civilă R. M. Prin decizia penală nr.260/A din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) în temeiul art. 379 pct. 1 litera „b"; din Codul de procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. Tg. L. și de partea civilă R. M. împotriva Sentinței penale nr. 168/(...) a J.ecătoriei Tg. L.. Conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligată apelanta parte civilă să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în sumă de 100 lei. S-a dispus plata din fondurile M.ui Justiției a sumei de 200 lei în favoarea avocatului T. A. desemnată din oficiu pentru intimatul inculpat C. N. Examinând apelurile declarate tribunalul a reținut că prin actul de trimitere în judecată s-a reținut în sarcina intimatului-inculpat C. N. că în perioada 14-(...) a pătruns în interiorul garajului, prin efracție, prin înlăturarea grilajului metalic de la geamul situat în spatele garajului de la parterul locuinței părții vătămate R. M. situate în comuna C. M., sat F. nr. 51 și prin escaladarea ferestrei, de unde a sustras mai multe bunuri specifice atelierului mecanic, respectiv mașină de găurit, flex, compresor de aer, aparat de sudură precum și truse de chei de diferite mărimi. Așa cum a reținut și instanța de fond, săvârșirea faptei de către inculpat nu a fost probată fără putință de tăgadă pentru a se putea reține vinovăția acestuia din următoarele considerente: La începutul lunii noiembrie 2006, partea vătămată R. M. domiciliată în B. M., a angajat o echipă de muncitori din comuna P. de sub M. formată de inculpatul C. N., tatăl acestuia martorul C. M., pentru a-i repara acoperișul de la casa de locuit situată în comuna C. M., satul F. nr. 5. Inculpatul și tatăl acestuia nu au început lucrarea imediat, ci și-au depozitat prima dată sculele la subsolul locuinței unde urmau să efectueze lucrarea și datorită timpului nefavorabil s-au deplasat la domiciliul lor în comuna P. de sub M., reîntorcându-se apoi să înceapă lucrarea după circa o săptămână. La întoarcere, când au început lucrul, partea vătămată le-a adus la cunoștință că persoane necunoscute i-au sustras mai multe bunuri din garaj, că aceste persoane au intrat prin fereastra garajului, situație în care inculpatul și tatăl acestuia s-au deplasat în garaj să vadă dacă sculele proprietatea lor pe care le depozitaseră aici mai există, ocazie cu care au constatat că lor nu le-a dispărut nici un bun. Prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică s-a concluzionat că dintre cele două fragmente de urme digitale ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de pe rama geamului de la garaj, una a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului C. N., însă această probă nu a putut fi coroborată cu restul probațiunii testimoniale administrată în cauză. A., martorul R. V., soțul părții civile a declarat că bunurile sustrase erau voluminoase și că puteau fi transportate cel puțin cu două căruțe sau cu o mașină mare, dar la fața locului nu s-au găsit urme de roți de mașină. A mai declarat acest martor că bunurile nu puteau fi transportate de o singură persoană, ci de cel puțin două iar aparatul de sudură avea 100 de kg și ar fi fost imposibil ca o singură persoană să-l poată scoate pe geam. Martorul C. M., tatăl inculpatului a declarat că atât el, inculpatul, cât și echipa de muncitori cu care lucrau au avut acces la toate încăperile casei părții civile și confirmă că într-adevăr inculpatul a lucrat la geamul de unde a avut loc sustragerea, respectiv a pus un dulap la marginea geamului și de acolo o scară, ca să poată ajunge la acoperiș. Martorul D. H. I. a susținut că bunurile ar fi putut fi sustrase pe geam dar nu de către o singură persoană, chiar și aparatul de sudură. În contradicție cu depozițiile martorilor menționați mai sus, partea civilă a arătat că bunurile sustrase nu puteau fi transportate decât cu autovehiculul, și cu certitudine nu puteau fi scoase pe geam întrucât erau prea grele. Din probele administrate a mai rezultat că echipa de lucru din care făcea parte inculpatul nu a mai avut probleme anterior și cu alte persoane la care a efectuat lucrări. Ceilalți martori audiați (C. Bilici V. și C. Alexa) au confirmat susținerile inculpatului și ale tatălui acestuia în sensul că nu au început lucrul la locuința părții civile decât după o perioadă de timp întrucât a fost o vreme nefavorabilă, astfel că toată echipa a fost transportată în P. de sub M. În consecință, tribunalul a apreciat că în mod întemeiat instanța de fond a considerat că probațiunea administrată nu confirmă cu certitudine acuzele aduse inculpatului prin rechizitoriu, astfel că aplicarea principiului „in dubio pro reo"; în ce-l privește pe acesta este pe deplin justificată. Ca urmare, s-a considerat că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond și întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. c din C.pr.penală este legală și temeinică. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. În motivarea recursului s-a considerat că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale sub aspectul achitării inculpatului C. N. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, 209 lit.i C.p., deoarece din probațiunea administrată rezultă cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat. În acest sens s-a arătat că, deși inculpatul a negat comiterea faptei, pe rama geamului de la garajul părții vătămate s-a descoperit o urmă papilară aparținând acestuia; s-a precizat că este puțin probabil ca bunurile să fi fost scoase pe geamul de la garaj întrucât bunurile erau voluminoase și grele, aparatul de sudură având 100 kg, de unde rezultă că au fost scoase pe ușa garajului de la care muncitorii aveau cheile pe care le-au predat la plecare. În susținerea comiterii faptei s-a mai învederat că în ziua în care echipa de muncitori a plecat, partea vătămată s-a întâlnit pe drum cu autoutilitara fratelui inculpatului care însă nu s-a oprit să discute cu ea. Examinând recursul declarat Curtea constată că acesta urmează a fi analizat în raport de condițiile cazului de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.18 C.p.p., constând în comiterea unei erori grave de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare. Pentru analiza acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt reținute atât în actul de trimitere în judecată cât și de către instanțele de fond. A., starea de fapt expusă în rechizitoriu constă în aceea că în perioada 14-(...) inculpatul C. N. a pătruns prin dislocarea grilajului metalic de la geamul din spatele garajului situat la parterul locuinței părții vătămate din satul F. nr.55, jud.M. și, prin escaladarea ferestrei, a pătruns în interiorul garajului de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de 10.000 lei. În detalierea stării de fapt s-a reținut că la începutul lunii noiembrie 2006 partea vătămată R. M. domiciliat în B. M. a angajat o echipă de muncitori din comuna P. de Sub M. formată din inculpat și martorul C. M. - tatăl acestuia pentru a-i repara acoperișul casei din F., respectiv să-i înlocuiască plăcile de azbociment cu tablă „Lindab";. Cei doi au adus toate sculele de care aveau nevoie și le-au depozitat la subsolul casei după care au plecat la domiciliul lor datorită timpului nefavorabil, însă s-au întors după o săptămână. Cu această ocazie partea vătămată le-a spus celor doi că persoane necunoscute i-au sustras mai multe bunuri din garaj situație în care martorul C. M. a mers în garaj să vadă dacă sculele lor mai sunt acolo, ocazie cu care a constatat că acestea se găseau în același loc. În (...) în jurul orei 10,00 nepotul părții vătămate, martorul D. H., a văzut că grilajul de la geamul din spate al garajului este dislocat, geamul deschis, iarîn interior bunurile erau răvășite; organele de poliție au ridicat două fragmente de urme digitale de pe partea interioară a ramei geamului găsit deschis, una din acestea fiind creată de inculpatul C. N. Instanțele de fond au hotărât, respectiv decis achitarea inculpatului în baza art.10 alin.1 lit.c C.p.p. pentru infracțiunea menționată considerând în esență că nu s-a dovedit că inculpatul este autorul furtului; în acest sens au apreciat că amprenta găsită se explică prin aceea că inculpatul a lucrat la partea civilă inclusiv în jurul geamului pe care s-a găsit amprenta, iar bunurile nu puteau fi sustrase de o singură persoană; datorită greutății bunurilor sustrase s-a apreciat că acestea au fost luate de către mai multe persoane fiindcă nu au fost găsite urme de târâre sau de autovehicul chiar lângă geam, Curtea constată că starea de fapt reținută în actul de trimitere în judecată este foarte lapidară fiind indicat un interval mare de comitere a faptei - 4 zile - iar ca modalitate, s-a reținut scoaterea bunurilor pe geam de către o singură persoană, inculpatul. Se observă că în căile de atac P. a acreditat ideea unei alte stări de fapt, respectiv comiterea faptei în data de 17 nov.2006 prin scoaterea bunurilor pe poarta garajului de către mai multe persoane, respectiv echipa de muncitori și transportarea lor cu dubița condusă de către fratele inculpatului. În primul rând, se constată că această stare de fapt nu corespunde încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată - respectiv comiterea faptei de către o singură persoană fără niciun complice - ci vizează doar oferirea unei noi variante plauzibile care să contrazică motivele pentru care instanțele de fond nu au reținut comiterea faptei în varianta din actul de trimitere în judecată. E. evident că o asemenea modalitate de susținere a stării de fapt nu este proprie unui proces penal care are drept scop constatarea în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală - art.1 C.p.p. ; de asemenea art.3 C.p.p. prevede că în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, prin care se înțeleg toate aspectele referitoare la starea de fapt. Din aceste principii generale rezultă că nu se poate dispune condamnarea unei persoane doar prin oferirea unei variante plauzibile de comitere a unei fapte penale constatate, deoarece aflarea adevărului implică certitudinea existenței faptei și a identificării sigure a făptuitorului. Chiar dacă motivele de recurs vizează aspectele de fapt referitoare la o altă variantă de comitere a faptei decât cea din actul de inculpare și de trimitere în judecată a inculpatului, Curtea, ca instanță de recurs, este obligată să le analizeze, fiindcă recursul declarat se examinează în raport cu motivele cazului de casare invocat. S.rea recurentului că fragmentul de urmă papilară aparținând inculpatului de pe rama geamului reprezintă un element cert de comitere a faptei de către acesta, este contrazisă chiar de către cealaltă susținere a recurentului conform căreia bunurile au fost scoase pe poarta garajului deschisă cu cheia aflată la dispoziția echipei de muncitori; sub un alt aspect, din raportul de constatare (f.27) rezultă că celălalt fragment de urmă digitală de pe urma geamului nu a fost creat de către inculpat, fiind posibil să aparțină adevăratului făptuitor. În fine, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul chiar a lucrat în apropierea geamului mutând un dulap. Referitor la cel de-al doilea element de fapt, vizând modalitatea în care bunurile au fost scoase din garaj este evident că acest element nu poate fi certde vreme ce chiar parchetul a reținut probabilitatea mai multor variante dintre care a apreciat că cea mai puțin probabilă este aceea ca bunurile să fi fost scoase pe geamul de la garaj fiindcă erau voluminoase și grele. În cele din urmă, referitor la întâlnirea de pe drum dintre partea vătămată și autoutilitara condusă de către fratele inculpatului se observă că din declarația ultimului, necontestată de către partea vătămată, echipa de muncitori era formată din 6 persoane care au plecat de la partea respectivă în felul următor (f.80): doi, printre care și inculpatul, au plecat mai repede cu o ocazie; trei au fost duși cu autoturismul de către partea civilă până în B. S., iar atunci când au plecat au fost întorși din drum de către partea civilă care le-a dat să mănânce după care chiar ea i-a dus în B. S.; martorul audiat a ajutat la coborârea sculelor din dubița fiului său, iar cele sustrase nu erau în dubiță. Ca atare, susținerea că dubița s-a intersectat pe drum cu partea vătămată și nu a oprit este eronată, deoarece partea vătămată a dus o parte din muncitori la ea la masă apoi pe o parte i-a transportat ea la B. S., restul mergând cu dubița; în tot acest timp cheia a fost dată inițial mamei părții civile de la care însă a fost luată în prezența părții civile și dată acesteia. Analizând și varianta părții civile potrivit căreia muncitorii din echipă sunt singurii care puteau sustrage bunurile deoarece ale lor nu au fost sustrase deși erau în aceeași încăpere, se observă că sculele muncitorilor erau închise într-o ladă cu lacăt, iar lada era acoperită cu tablă pe interior, astfel încât nu se poate susține că bunurile erau amestecate iar făptuitorii le-ar fi sustras doar pe cele care nu erau ale lor. O altă împrejurare deosebit de importantă este aceea că între partea civilă și inculpat a existat o relație de încredere deosebită astfel încât prima i-a dat acestuia 10.000 Euro pentru materiale fără a fi necesară încheierea vreunui act scris în acest sens (f.34). În concluzie se constată că motivele de recurs invocate nu întrunesc condițiile cazului de casare menționat prev. de art.3859 alin.1 pct.18 C.p.p. La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță. Așa fiind în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefundat recursul P.. Văzând și disp.art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 260 din 14 decembrie 2010 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. D. L. D. P. V. C. M. N. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1747/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1680/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
