Decizia penală nr. 1685/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1685/R/2011
Ședința publică din 24 octombrie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul D. A. și partea civilă H. T. împotriva sentinței penale nr.890 din 30 iunie 2011 a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații prev.de art.292 C., instigare improprie la fals intelectual prev.de art.31 al.2 rap.la art.289 al.1
C.și două infracțiuni de instigare improprie la mărturie mincinoasă fiecare prev.de art.31 al.2 rap.la art.260 al.1 C., toate în condițiile art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. A. asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.P. M. E. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă H. T.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. A. arată că își menține recursul declarat și este de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs, sens în care se procedează la audierea acestuia, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 25.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului D. A., solicită admiterea recursului formulat deinculpat, casarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d
C.pr.pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia.
În susținerea recursului arată că fapta inculpatului prin care în anul
2005, cu ocazia dezbaterii succesiunii după fosta soție, prin care s-a declarat în fața notarului public ca fiind unicul moștenitor al defunctei, sens în care s-a eliberat certificatul de moștenitor, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații sub aspectul laturii subiective.
Prin fapta sa, inculpatul nu a dorit fraudarea vreunei persoane cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de fiica sa, H. T., ci s-a datorat faptului că aceasta nu a dat nici un semn din anul 1989 când a fugit din
țară, inculpatul apreciind că fiica lui nu mai este în viață. Susține că până în anul 2008, partea vătămată nu a luat legătura nici măcar telefonic cu inculpatul sau cu vreo persoană din familie sau vreun cunoscut. In acest sens, apreciază că este de înțeles de ce în fața notarului public inculpatul a apreciat că este singurul moștenitor. In anul 2008, când partea civilă a apărut la poarta casei sale, inculpatul a fost uluit, a primit-o cu brațele deschise, însă, ulterior, s-a dovedit că vizita fiicei sale a fost una bazată pe interes material și anume a venit cu scopul de a-l determina pe inculpat să semneze un contract de vânzare cumpărare a casei în care locuia. In anul
2009, partea civilă a revenit la domiciliul inculpatului și împreună cu soțul ei l-au agresat pe inculpat, provocându-i vătămări corporale care au necesitat un număr de 12-13 zile de îngrijiri medicale.
In fine, pe același considerent, solicită achitarea inculpatului și cu privire la celelalte două infracțiuni de instigare improprie la mărturie mincinoasă, deoarece nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective.
În ce privește condamnarea inculpatului pentru instigarea improprie la fals intelectual, arată că această condamnare survine ca și consecință a condamnărilor pentru infracțiunile anterior menționate și pentru acest motiv solicită achitarea și pentru această infracțiune, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive.
Susține că în toate situațiile, inculpatul a acționat fără a avea intenția de a-i prejudicia pe ceilalți moștenitori, în speță pe fiica sa, în momentul săvârșirii faptelor acesta având sincera și clara convingere că fiica sa nu mai trăiește. Mai mult, așa cum a susținut și instanța de fond, prin acțiunile sale inculpatul nu au urmărit excluderea totală a fiicei sale de la întreaga moștenire, întrucât acesta a intenționat doar rezolvarea rapidă a situației acelor acțiuni pe care le putea vinde, având deja un cumpărător, și nu a evidențiat în masa succesorală celelalte bunuri pentru a profita de pe urma lor. A obținut acel certificat de moștenitor numai cu privire la acele acțiuni pe care în caz contrar le-ar fi pierdut.
În ce privește recursul formulat de partea civilă H. T., solicitărespingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ambelor recursuri canefondate.
În susținerea poziției procesuale, referitor la recursul părții civile, arată că în mod corect instanța a procedat la lăsarea nesoluționată a laturii civile.
In ce privește recursul declarat de inculpat, apreciază că este nefondat pentru că subzistă toate elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, cu conotațiile pe care instanța le-a arătat, aceasta reținând circumstanțe atenuante raportat la împrejurările cauzei și dispunând în final și operațiunea de contopire a pedepselor inclusiv sub aspectul recalculării termenului de încercare.
Apreciază că nu se poate primi apărarea inculpatului referitoare la o starea de eroare în care s-a aflat pentru că împrejurarea invocată de acesta nu este reală. Acesta nu a precizat în fața notarului că fiica sa este decedată ci pur și simplu a determinat alte persoane să susțină ipoteza nereală.
În opinia sa, starea de eroare de fapt esențială în sensul textului de lege ar putea fi reținută doar în situația în care persoana nu se afla în dubiu mai ales că dubiul pretins de inculpat este superfluu.
În consecință, solicită respingerea recursurilor formulate în cauză ca fiind nefondate.
Inculpatul D. A., având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat.
Susține că a vândut acțiunile cu suma de 3.000 euro. La întrebarea instanței, inculpatul arată că nu a dat fiicei sale din acești bani întrucât aceasta a spus că este directoare la firma M. și câștigă 15.000 euro.
Solicită achitarea sa pentru toate faptele.
Cu privire la recursul părții civile H. T., arată că nu se justifică admiterea acestuia și solicită să fie respins.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 890 din data de (...) pronunțată în dosar nr. (...) de Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus condamnarea inculpatului D. A., fiul lui S. și M., născut la data de (...) în Beclean,jud. Bistrița Năsăud cu domiciliul în C.-N., str. D., nr. 134, jud. C., posesor al CI seriaKX nr. 5., CNP 1., cetățean român, studii superioare, pensionar, văduv, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în declarații, prev. si ped de art. 292 C pen., cu aplic art. 74 lit. a, art. 74 alin. 2 C. penal rap. la art. 76 lit. e C. penal la o pedeapsa de 2 luni închisoare; instigare improprie la fals intelectual, prev.si ped. de art. 31 al. (2) rap. la art. 289 al. (1) C. pen.,cu aplic art. 74 lit a C. penal art. 74 alin. 2 C. penal rap. la art. 76 lit. e C. penal la o pedeapsa de 5 luni închisoare; instigare improprie la mărturie mincinoasă, prev.si ped. de art. 31 al. (2), rap. la art. 260 al. (1) C. pen., cu aplic art. 74 lit. a C. penal, art. 74 alin. 2 C. penal rap. la art. 76 lit. d C. penal la o pedeapsa de 6 luni închisoare; instigare improprie la mărturie mincinoasă, prev.si ped.de art. 31 al. (2), rap. la art. 260 al. (1) C. pen., cu aplic art. 74 lit. a C. penal art.74 alin. 2 C. penal rap. la art. 76 lit. d C. penal la o pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și sunt concurente cu infracțiunea de vătămare corporala din culpa pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr. 496/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin d.p. nr 403/(...) a T.ului C.
În temeiul art. 85 alin. 1 C. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.
496/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin d.p. nr.
403/(...) a T.ului C.
În temeiul art. 85 alin. 1 C., raportat la art. 34 lit. b C. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală sus-menționată, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei
In temeiul art. 85 alin. 3 C., raportat la art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 82 C., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a aplicat anterior suspendarea, respectiv 0(...).
În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 359
C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 privind revocarea suspendării condiționate.
In temeiul art. 346 C. proc. penala s-a lăsat nesoluționată acțiunea civila formulată în cauză de partea civilă H. T.
In temeiul art.14 alin. 3 lit. a C. proc penala rap. la art. 348 C. pr. pen., s-a dispus desființarea în întregime a certificatului de moștenitor întocmit cu date care nu corespund adevărului. nr. 23 din data de (...).
Conform art. 189 C. proc. penala onorariul av. oficiu s-a avansat din
FMJ, iar în conformitate cu art. 191 alin.1 C.proc.penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. P. de pe lângă P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis in dosar nr.
6019/P/2010 la data de (...) și înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. de mai sus la data de (...), inculpatul D. A., fiul lui S. și M., născut la data de (...) în Beclean,jud. Bistrița Năsăud cu domiciliul în C.-N., str. D., nr. 134, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 5., CNP 1., cetățean român, studii superioare, pensionar, văduv, fără antecedente penale, a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor: de fals în declarații, prev. de art. 292 C pen., instigare improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 al. (2) rap. la art. 289 al. (1) C. pen și două infracțiuni de instigare improprie la mărturie mincinoasă, prev. fiecare de art. 31 al. (2), rap. la art. 260 al. (1) C. pen., toate în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.
Sub aspectul învinuirilor se reține pe scurt în actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul la data de (...), a declarat în fața notarului public C. C.-C. faptul că este unicul moștenitor al soției sale decedate D. R., aspect care nu corespundea adevărului, întrucât inculpatul are o fiică H. T., după care, le-a solicitat martorilor M. J. și O. T. să declare în fața notarului public că inculpatul a avut un singur fiu, predecedat, profitând de împrejurarea că martorii nu au cunoștință de împrejurarea că inculpatul are și o fiică, ceea ce aceștia au și făcut la data de (...), determinându-l, urmare a acestor declarații mincinoase, cu intenție, pe notarul public să-i elibereze certificatul de moștenitor nr. 2., în care inculpatul a fost menționat, din cauza erorii cauzate, ca unic moștenitor al soției sale decedate D. R.
Pe parcursul derulării procesului penal, inculpatul a expus diverse versiuni, încercând să acrediteze ideea că în reprezentarea sa fiica H. T. a decedat, atât timp cat nu a mai știut nimic despre ea, iar citat în fata instanței acesta a refuzat să se prezinte.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale in materie, instanța de fond a reținut următoarele:
IN FAPT In anul 1967 inculpatul D. A. s-a căsătorit cu numita D. R., căsătoria încetând la data de (...), când a intervenit decesul acesteia. In urma căsătoriei, au rezultat doi copii, respectiv D. A., predecedat în anul
1986 și persoana vătămată D. T., actualmente H., stabilită în Germania, încă din anul 1989.
In cursul anului 2005, inculpatul D. A. 1-a contactat pe martorul A. I., căruia s-a oferit să îi cesioneze un număr de 82 de acțiuni nominale la SC „." SA C., care, însă, figurau pe numele defunctei sale soții D. R. M. A. I. l-a informat pe inculpatul D. A. că nu va putea vinde respectivele acțiuni numai după ce se va proceda la dezbaterea succesiunii după defuncta soție și va obține un certificat de moștenitor. În data de (...), inculpatul D. A. a formulat la BNP C. C.-C. o cerere prin care solicita dezbaterea succesiunii după defuncta sa soție D. R., arătând că este singurul moștenitor al acesteia, unicul lor fiu D. A. fiind predecedat, fără a menționa ceva în legătură cu fiica D. T. Inculpatul le-a solicitat martorilor M. J. și O. T. să îl însoțească la notar pentru a confirma faptul că nu există alți moștenitori după defuncta D. R., profitând de ignoranța acestora, care nu aveau cunoștință de împrejurarea că, pe lângă fiul predecedat, inculpatul are o fiică. Urmare a acestor declarații, inculpatului i-a fost eliberat certificatul demoștenitor nr. 23 din data de (...), în care era făcută mențiunea necorespunzătoare adevărului că inculpatul D. A. este unicul moștenitor al defunctei D. R. și prin care întreaga masă succesorală și anume 82 de acțiuni nominale la SC „." SA C., îi era atribuită inculpatului. In anul
2006, inculpatul a cesionat acțiunile nominale la SC „." SA C., alături de acțiuni deținute la alte societăți comerciale (care însă nu au fost menționate în certificatul de moștenitor eliberat inculpatului) martorului A. I., în schimbul sumei totale de 6022, 4 lei.
Fiind audiat în urmărire penală, inculpatul D. A. a declarat faptul că nu a menționat nimic în legătură cu fiica sa în fața notarului public întrucât, din anul 1989 de când fiica sa a trecut ilegal frontiera, nu a mai știut nimic despre ea, nici măcar dacă mai este în viață, aceasta din urmă neluând legătura cu familia sa. Toate aceste considerente explică, în viziunea inculpatului, caracterul irelevant al indicării fiicei sale ca fiind, alături de acesta, moștenitor după defuncta D. R. Scopul deliberat de a o îndepărta pe fiica sa de la moștenire este evident prin faptul că a ascuns cu bună-știință atât notarului public cât și celor doi martori împrejurarea că a mai avut un copil, nefăcând nicio referire la aceasta. Mai mult, inculpatul a declarat în repetate rânduri faptul că, deși erau pe numele soției sale, acțiunile respective au fost plătite exclusiv de către el aspect evocat pentru a justifica săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, deși acest aspect nu are nicio relevanță în cauză. Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că nu știe de ce nu a declarat, în fața notarului, că „este convins că fiica sa este decedată", idee pe care încearcă să o inoculeze în prezent.
Din declarațiile martorilor M. J. și O. T. rezultă faptul că, la data de
(...), când s-au prezentat în fața notarului public, nu au știut faptul că inculpatul D. A. a mai avut un copil, fiind doar cunoștințe iar nu prieteni apropiați cu familia D. despre care cunoșteau faptul că au avut un băiat care a decedat într-un accident. În același sens a declarat și martorul A. I., care i-a explicat inculpatului D. A. care este procedura de parcurs pentru a putea vinde acțiunile defunctei sale soții, știind că inculpatul este singurul moștenitor al defunctei D. R. cu care a avut un singur fiu predecedat.
Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate H. T. (fila 7); proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (fila 8);declarațiile inculpatului D. A. (filele 10-13); declarațiile martorilor: A. I. (fila 14); O. T. (filele 21-23); M. J. (filele 24-25), copia certificatului de moștenitor nr. 23 din data de (...) (fila 16); copiile contractelor de cesiune de acțiuni încheiate între învinuit și martorul A. I. (filele 15, 17-20); extras din registrul de naștere D. T. (fila 26); copia declarației scrise personal de învinuitul în fața notarului public (fila 29); copia certificatului de deces al numitei D. R. (fila
31); copia certificatului de căsătorie a inculpatului D. A. cu D. R. (fila 32); copia certificatului de deces al numitului D. A. (fila 34); depozițiile mincinoase date în fața notarului public de către martorii O. T. și M. J. (filele 35-36); copii ale înscrisurilor doveditoare ale deținerii acțiunilor nominale la SC „." SA C. de către D. R. (filele 37-38).
IN DREPT Fapta inculpatului D. A. care, la data de (...), a declarat în fața notarului public C. C.-C. faptul că este unicul moștenitor al soției sale decedate D. R., aspect care nu corespundea adevărului, întrucât inculpatul are o fiică H. T., determinându-l, urmare a acestor declarații mincinoase, cu intenție, pe notarul public să-i elibereze certificatul de moștenitor nr. 2., încare inculpatul a fost menționat, din cauza erorii cauzate, ca unic moștenitor al soției sale decedate D. R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen.
Fapta inculpatului D. A. care le-a solicitat martorilor M. J. și O. T. să declare în fața notarului public că inculpatul a avut un singur fiu, predecedat, profitând de împrejurarea că martorii nu au cunoștință de împrejurarea că inculpatul are și o fiică, ceea ce aceștia au și făcut la data de (...), determinându-l, urmare a acestor declarații mincinoase, cu intenție, pe notarul public să-i elibereze certificatul de moștenitor nr. 2., în care inculpatul a fost menționat, din cauza erorii cauzate, ca unic moștenitor al soției sale decedate D. R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 al. (2) rap. la art. 289 al. (1) C. pen.
Fapta inculpatului D. A. care a solicitat martorului M. J. să declare în fața notarului public că inculpatul a avut un singur fiu, predecedat, profitând de împrejurarea că martorul nu a avut cunoștință de împrejurarea că inculpatul are și o fiică, ceea ce acesta a și făcut la data de (...), determinându-l, urmare a acestor declarații mincinoase, cu intenție, pe notarul public să-i elibereze certificatul de moștenitor nr. 2., în care inculpatul a fost menționat, din cauza erorii cauzate, ca unic moștenitor al soției sale decedate D. R., întrunește elementele constitutive ale infractiunii de instigare improprie la mărturie mincinoasă, prev. de art. 31 al. (2), rap. la art. 260 al. (1) C. pen.
Fapta inculpatului D. A. care a solicitat martorului O. T. să declare în fața notarului public că inculpatul a avut un singur fiu, predecedat, profitând de împrejurarea că martorul nu a avut cunoștință de împrejurarea că inculpatul are și o fiică, ceea ce acesta a și făcut la data de (...), determinându-l, urmare a acestor declarații mincinoase, cu intenție, pe notarul public să-i elibereze certificatul de moștenitor nr. 2., în care inculpatul a fost menționat, din cauza erorii cauzate, ca unic moștenitor al soției sale decedate D. R., întrunește elementele constitutive ale infractiunii de instigare improprie la mărturie mincinoasă, prev. de art. 31 al. (2), rap. la art. 260 al. (1) C. pen..
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se
ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensuladaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându- se cont de gradul de pericol social, în concret relativ ridicat al faptei comise agravata de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este străin de rigorile legii penale este o persoană ajunsa la o anumită maturitate si care superficial a abordat rezolvarea problemei sperând cu ușurință că nu se va descoperi versiunea expusa notarului. In concret, nu se poate spune că inculpatul în interiorul său a urmărit excluderea fiicei sale de la întreaga moștenire întrucât se poate ușor observa faptul potrivit căruia acesta a intenționat rezolvarea rapidă a situației acțiunilor pe care le putea vinde având deja un cumpărător si nu a evidențiat în masa succesorala celelalte bunuri pentru a profita exclusiv de pe urma lor. Această acțiune a inculpatului se datorează si economiei subterane precare, iar pe de altă parte, se poate spune că inculpatul a considerat ca este îndreptățit să profite de propriile economi, banii necesari achiziționării acestora fiind comuni si situația trebuie văzuta prin prisma unei persoane de 70 de ani la nivelul anului 2005-2006, persoană singură fără ajutor material care nu a provenit nici măcar din partea fiicei sale, dar care a ridicat pretenții la momentul dat. Nu mai departe, chiar dacă faptele există în materialitatea lor, nu se poate ignora poziția fiicei inculpatului care cel puțin din punct de vedere moral este criticabilă prin aceea ca a ajuns să formuleze plângere penală împotriva propriului părinte, în loc să încerce amiabil rezolvarea neînțelegerii. In lumina criteriilor prev. de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Urmând a fi avută în vedere si data la care se judecă prezentul dosar, după mai bine de 5 ani de zile, aspect ce nu este imputabil inculpatului, iar de la aceea data considerată ca fiind cea la care s-au săvârșit faptele, desi până în prezent inculpatul nu a mai interacționat cu sfera infracțională, ceea ce denotă că reinserția sa sociala s-a realizat cu maxima eficienta si fără aplicarea vreunei pedepse, astfel că trebuie acordata clementa inculpatului prin aplicarea unor pedepse sub minimul special aplicând circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului pentru a ajunge la pedepse sub limita speciala potrivit art. 74 lit. a, 74 alin 2 C. penal (evocate anterior, cum ar fi vârsta inculpatului, nevoile materiale, etc.) rap. la art. 76 lit. d si e C. penal.
Judecând in aceste limite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse de 5 luni închisoare pentru instigare la fals intelectual, 2 luni închisoare pentru fals în declarații, 6 luni închisoare pentru instigare la mărturie mincinoasă, 6 luni închisoare pentru instigare la mărturie mincinoasă sunt în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.
În temeiul art. 33 lit. a C. instanța a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și sunt concurente cu infracțiunea de vătămare corporala din culpa pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr. 496/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin d.p. nr 403/(...) a T.ului C..
În temeiul art. 85 alin. 1 C. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.
496/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin d.p. nr.
403/(...) a T.ului C..
În temeiul art.85 alin.1 C., raportat la art.34 lit.b C. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală sus-menționată, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 C. instanța a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art.64 lit.a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile, când nu era cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră. Instanța are în vedere și faptul că infracțiunile săvârșite de inculpat nu sunt de gravitate excesiv de ridicată, iar executarea pedepsei în regim privativ de libertate ar putea să aibă consecințe negative asupra acestuia. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. penal, în temeiul art. 85 alin. 3 C., raportat la art. 81 C. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 82 C., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a aplicat anterior suspendarea, respectiv 0(...).
În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 359
C. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 privind revocarea suspendării condiționate.
Persoana vătămată H. T. a solicitat în plângerea penală obligarea inculpatului la plata, în favoarea sa, a contravalorii acțiunilor la care era îndreptățită în calitate de moștenitori, fără a preciza suma pe care înțelege să o solicite. Astfel că, instanța de fond a respins acțiunea civilă a părtii vătămate întrucât acesta nu a fost stabilita cu certitudine de către aceasta ori doar un prejudiciu cert poate fi acordat.
In fata instanței s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro daune materiale însa instanța de judecata a apreciat, în primul rând, că exercitarea acțiunii civile în cadrul unor infracțiuni de pericol nu este admisibilă, dar în al doilea rând, chiar dacă solutia ce va fi data pe latura civila nu se înscrie expres în limitele dispozițiilor art. 346 C. proc. penala lăsarea nesoluționată a acțiunii civile totuși, în concret, în speță este oportună o astfel de soluție întrucât nu i se încalcă dreptul părții civile la recuperarea unui eventual prejudiciu prin promovarea unei acțiuni civile separate, după ce actele false sunt desființate se va relua procedura succesorala, se vor stabili cotele moștenitorilor si se va stabili activul și pasivul succesoral după defuncta D. R., iar în cazul înstrăinării unor bunuri de un singur moștenitor raportarea la masa succesorală a sumei obținute ori în această fază a procesului penal instanța are posibilitatea anulării înscrisului falsificat, dar nici pe departe stabilirea calității de moștenitor a părtii civile, stabilirea masei succesorale sau a cotelor ce revin în urma succesiunii dezbaterii moștenirii, aspecte ce pot fi lămurite edificator doar separat in cadrul instanței civile, instanța penala nu se poate subroga procedurii succesorale notariale, regulă comună în materie saucelei contencioase în domeniu, context în care se vor administra probe inclusiv cu privire la acceptarea expresă sau tacită a moștenirii.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a lăsat nesolutionată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă H. T.
In temeiul art.14 alin. 3 lit. a C. proc penala rap. la art. 348 C. pr. pen., s-a dispus desființarea în întregime a certificatului de moștenitor întocmit cu date care nu corespund adevărului, nr. 23 din data de (...).
S-au aplicat prevederile art.189 și art.192 C.pr.penală.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul D. A. și partea civilă H. T. audeclarat recurs.
Inculpatul a solicitat achitarea sa conform art.10 lit.d Cod procedură penală, arătând că motivat de lipsa elementelor constitutive, obiective și subiective, ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare inculpatul a solicitat ca la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată să fie avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, comportarea sinceră a inculpatului., respectiv să se facă aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, având în vedere și prevederile art.21 Cod penal.
A mai arătat inculpatul că acțiunile au fost cumpărate de acesta din banii săi, atât cele ce erau pe numele lui, cât și cele ce figurau pe numele soției, că nu a dorit fraudarea niciunei persoane, cu atât mai puțin a fiicei sale, despre care nu a știut dacă mai este în viață, deoarece nu a avut nicio veste de la ea din anul 1989 și până în anul 2008. că a avut un trai greu, o pensie.
Partea civilă H. T. a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală deoarece a lăsat nesoluționată latura civilă. Solicită obligarea inculpatului la plata de despăgubiri constând în suma de 40.000 euro pentru acțiunile care i s-ar fi cuvenit ca moștenire după mama sa și care au fost înstrăinate de inculpat fără a-i da partea cuvenită.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constatăcă recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de (...) inculpatul recurent D. A. a declarat în fața notarului public C. C.-C. faptul că este unicul moștenitor al soției sale decedate D. R., aspect care nu corespundea adevărului, întrucât inculpatul are o fiică H. T., determinându-l, urmare a acestor declarații mincinoase, cu intenție, pe notarul public să-i elibereze certificatul de moștenitor nr. 2., în care inculpatul a fost menționat, din cauza erorii cauzate, ca unic moștenitor al soției sale decedate D. R., că le-a solicitat martorilor M. J. și O. T. să declare în fața notarului public că a avut un singur fiu, predecedat, profitând de împrejurarea că martorii nu aveau cunoștință de faptul că inculpatul are și o fiică, ceea ce aceștia au și făcut la data de (...).
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului D. A. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a declarat doar că nu cunoștea dacă fiica sa mai este sau nu în viață.
Faptul că nu cunoștea dacă fiica sa mai este sau nu în viață nu este de natură a-l exonera pe inculpat de răspunderea penală, acesta având obligația de a aduce la cunoștința notarului public faptul că are o fiică despre care nu mai știe nimic din anul 1989, caz în care notarul putea efectua verificări sau putea să ceară inculpatului să declanșeze procedura de declarare judecătorească a morții.
De asemenea nici neînțelegerile avute de inculpat cu fiica sa atât înainte de 1989 cât și după revenirea acesteia în țară în anul 2008 nu atenuează răspunderea penală a inculpatului.
Probele administrate pun în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C.
La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., ținând cont de gradul de pericol social, în concret relativ ridicat al faptei comise agravata de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este străin de rigorile legii penale este o persoană ajunsa la o anumită maturitate si a abordat superficial rezolvarea problemei sperând cu ușurință că nu se va descoperi versiunea expusa notarului. Inculpatul nu a urmărit excluderea fiicei sale de la întreaga moștenire, intenționând rezolvarea rapidă a situației acțiunilor pe care le putea vinde având deja un cumpărător si nu a evidențiat în masa succesorala celelalte bunuri pentru a profita exclusiv de pe urma lor.
Împrejurarea că inculpatul este o persoană singură, pensionară, cu o pensie de 800 lei, din care 400 lei reprezintă costul medicamentelor, fără alt ajutor material, nici măcar din partea fiicei sale, coroborată cu datele de mai sus ce privesc gravitatea infracțiunii au condus la aplicarea unor pedepse de 5 luni închisoare pentru instigare la fals intelectual, 2 luni închisoare pentru fals în declarații, 6 luni închisoare pentru instigare la mărturie mincinoasă, 6 luni închisoare pentru instigare la mărturie mincinoasă, în favoarea inculpatului fiind reținută și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, respectiv conduita sa bună înainte de comiterea prezentelor fapte penale.
Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare este urmarea contopirii conform normelor ce reglementează concursul de infracțiuni a pedepselor de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.496/2007 a J. C.-N..
Executarea pedepsei rezultante a fost suspendată condiționat, pe durata termenului de 4 ani, ce curge de la data de (...), astfel că la data de
(...) inculpatul va fi reabilitat de drept dacă nu va comite cu intenție noi infracțiuni în acest termen.
Nu sunt incidente prevederile art.21 Cod penal referitoare la tentativă, inculpatul comițând infracțiunile în forma consumată.
Reținând că în cauză au fost dovedite toate elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, că pedeapsa a fost judicios dozată, un cuantum final mai mic de 2 ani închisoare nefiind posibil de aplicat ca urmare a existenței unei pedepse anterioare pentru o infracțiune concurentă aplicată în acest cuantum și care are autoritate de lucrujudecat, că pedeapsa finală este suspendată condiționat, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
În ce privește recursul părții civile H. T. curtea reține că în mod corect instanța de fond a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, întrucât infracțiunile comise de inculpat sunt infracțiuni de pericol, care reclamă judecarea în regim de urgență, regim ce nu poate fi realizat dacă judecata se întârzie prin administrarea probațiunii pe latura civilă a cauzei.
Partea civilă are posibilitatea rezolvării situației civile reclamate printr-o acțiune civilă separată, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale și administrarea tuturor probelor necesare stabilirii adevărului juridic în acea cauză.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate recursurile declarate de inculpatul D. A. și partea civilă H. T. împotriva sentinței penale nr. 890 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al J. C.-N.. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( av. P. M. E.), sumă ce se va plăti din FMJ. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpatul D. A. și partea civilă H. T. să plătească câte 400 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei (în cazul inculpatului D. A.) reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul D. A., domic. în C.-N., str. D. nr.134, jud. C. și partea civilă H. T., domiciliată în Germania, strada S. nr.98, H. 71083 - împotriva sentinței penale nr. 890 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N.. În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( av. P. M. E.), sumă ce se va plăti din FMJ. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul D. A. și partea civilă H. T. să plătească câte 400 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei ( în cazul inculpatului D. A.) reprezentând onorariu avocațial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.L.M. Dact.H.C./(...) Jud.fond: A.B. B.;
| ← Decizia penală nr. 1131/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1576/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
