Decizia penală nr. 679/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 679/R/2011
Ședința publică din data de 3 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: M. R. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. G., împotriva sentinței penale nr. 80 din 23 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. G. personal asistat de apărător ales, av.Balogh Robertdin cadrul Baroului S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Bicu A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.18/1
C. apreciind că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse ținând seama de disp.art.76 lit.d C., respectiv înlocuirea pedepsei inchisorii cu amendă. Astfel, la prima instanță, inculpatul a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate prev.de art.3. C. Din probele existente la dosar rezultă că există dubii cu privire la alcoolemia inculpatului iar aceste dubii trebuie să profite în favoarea inculpatului. S. concluziile exprimate la instanța de fond, apreciind că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că în raport de probele administrate, nici unul din motivele invocate de apărare nu sutn întemeiate, prima instanță făcând o corectă individualizare a pedepsei.
Inculpatul B. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Deliberand retine ca prin sentința penală nr. 80/(...) a Judecătoriei Z., în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) și art.76 alin.1 lit.e) C., cu aplicarea art 3. C. a fost condamnat inculpatul B. G., fiul lui G. și R., născut la data de (...) în municipiul Z., jud. Sălaj, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, electrician la S. Z., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. I. N. nr. 28, Bl F9, Sc. A, ap.
12, jud. Sălaj, CNP 1., la pedeapsa de 6 (șase ) lun i în ch iso a re pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C..
În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 C., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b)
C..
În baza art.191 alin.1 C., a fost obligat inculpatul B. G. la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din Dosar nr.
1646/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. G. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având in sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.195/2002 republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...), în jurul orei
23.10, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare (...) pe care l-a condus pe strada I. N. din localitatea Z., fiind oprit de un echipaj de poliție ce se afla în supravegherea și controlul traficului rutier care l-a testat cu aparatul etilotest rezultând o îmbibație alcoolică de 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la S. J. de U. Z., unde i s-au recoltat la interval de o oră, două probe de sânge. C. buletinului de analiză toxicologică alcoolemie 651/IX/a/275,276 din (...), inculpatul a prezentat o îmbibație alcoolică în sânge de 1.05 g/l ( prima probă recoltată la ora
23.55), respectiv 0.85 g/l ( proba II recoltată la ora 0.55).
Ulterior inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei, care a fost efectuată în două variante:
- prima variantă, în care s-au luat în calcul primele declarații ale inculpatul cu privire la cantitatea de alcool consumată a concluzionat că inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoare teoretică maximă de 0,3 g/l alcool pur în sânge, atinsă în jurul orei 22.00, ceea ce indică, în opinia procurorului, cu certitudine un consum de alcool mai ridicat decât cel declarat, în condițiile în care calculul retroactiv efectuat unor date certe indică o alcoolemie cu o valoare teoretică apropiată de 1,2 g/l alcool pur în sânge la data evenimentului rutier.
- cea de a doua variantă în care s-a luat în calcul varianta de consum alcool declarată de învinuit la (...) a indicat o alcoolemie de 0.5 g/l alcool pur în sânge, procurorul apreciind ca această valoare nu corespunde adevărului și că se impune a fi înlăturată ca nesinceră de către instanță.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f. 6), declarații de învinuit (f. 9-10, 12, 13-14, 36-37), fișă de cazier judiciar (f.11), acte de prelevare probe biologice (f. 18), buletin de analiză toxicologică nr. 651/IX/a/275,276 din (...) (f.19), declarație martor N.-B. D.-A. (f. 29,35), declarație martor M. I. (f. 30,31) proces verbal de prezentare material de urmărire penală (f. 38), raport de expertiză medico-legală
6922/IX/d/360 din (...) (f. 34-35), raport de expertiză medico-legală 6922/IX/d/367 din
(...) (f. 26-27).
Prin adresa nr. 82/C/(...) a fost depus la dosarul cauzei și referatul de evaluare solicitat pentru inculpat, întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
La termenul de judecată din (...), inculpatului a fost întrebat de către instanță dacă dorește să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3. C., adică judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, inculpatul declarând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.53), instanța admițând cererea de judecată în procedură simplificată a inculpatului.
La același termen de judecată inculpatul a solicitat prelungirea dreptului de a conduce, cererea fiind respinsă de către instanță ca nefondată.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea stare de fapt :
Inculpatul este posesor al permisului de conducere pentru categoria B și la data de (...), în jurul orei 23.10, s-a urcat la volanul autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare (...) pe care l-a condus pe strada I. N. din localitatea Z., fiind oprit de un echipaj de poliție ce se afla în supravegherea și controlul traficului rutier și a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o îmbibație alcoolică de 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la S. de J. de U., unde i s-au recoltat la interval de o oră, două probe de sânge. C. buletinului de analiză toxicologică alcoolemie
651/IX/a/275,276 din (...), inculpatul a prezentat o îmbibație alcoolică în sânge de 1.05 g/l (prima probă recoltată la ora 23.55), respectiv 0.85 g/l ( proba II recoltată la ora
0.55).
În declarația dată la data evenimentului rutier, adică în data de (...) inculpatul a arătat că a consumat aproximativ 1 l bere în jurul orelor19.30-22.00 (f.9)
Ulterior în data de (...), inculpatul a declarat că a consumat 200 ml țuică in jurul orelor 22.50 cu aport alimentar iar în data de (...) inculpatul a declarat că a consumat
150 ml țuică și o bere cu alcool în intervalul 21.10-23.00.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei, care a fost efectuată în două variante:
- prima variantă, în care s-au luat în calcul primele declarații ale inculpatului cu privire la cantitatea de alcool consumată a concluzionat că inculpatul putea avea la ora evenimentului rutier o alcoolemie cu o valoare teoretică maximă de 0,3 g/l alcool pur în sânge, atinsă în jurul orei 22.00, valoare mult inferioară valorilor stabilite prin buletinului de analiză toxicologică alcoolemie 651/IX/a/275,276 din (...), (potrivit căruia inculpatul a prezentat o îmbibație alcoolică în sânge de 1.05 g/l la prima probă recoltată la ora
23.55, respectiv 0.85 g/l proba II recoltată la ora 0.55). De asemenea această valoare teoretică maximă de 0,3 g/l alcool pur în sânge este inferioară și valorii indicate în calculul retroactiv efectuat pe baza unor date certe (1,2 g/l alcool pur în sânge)
- cea de a doua variantă în care s-a luat în calcul variantă de consum alcool declarată de învinuit la data de (...) (200 ml țuică) a indicat o alcoolemie de 0.5 g/l alcool pur în sânge, care este mult inferioară valorilor stabilite prin buletinului de analiză toxicologică alcoolemie 651/IX/a/275,276.
Potrivit prevederilor art.69 C., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În prezenta cauză, declarațiile inculpatului cu privire la consumul de alcool nu se coroborează cu probele științifice administrate în cauză respectiv buletinul de analizătoxicologică alcoolemie 651/IX/a/275,276 din (...), motiv pentru care au fost înlăturate de către instanță.
Pe cale de consecință instanța a înlăturat și concluziile expertizei medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei cu privire la valorile teoretice maxime ale alcoolemiei stabilite pe baza declarațiilor inculpatului, respectiv valoarea teoretică de 0,3 g/l alcool pur în sânge stabilită în baza primei declarații a inculpatului și valoarea teoretică de 0,5 g/l alcool pur în sânge stabilită în baza declarației inculpatului din data de (...).
De asemenea instanța a înlăturat și declarația martorului N.-B. D.-A. pe care a apreciat-o părtinitoare și necorespunzând adevărului, instanța a considerat că precizia cu care martorul a dat detalii cu privire la o faptă petrecută cu mai bine de șase luni în urmă ridică semne serioase de întrebare cu privire la sinceritatea acesteia.
Instanța a apreciat ca la momentul evenimentului rutier inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,8 g‰, deci peste limita legală. Această stare de fapt reținută de instanță este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f. 6), acte de prelevare probe biologice (f. 18), buletin de analiză toxicologică nr. 651/IX/a/275,276 din (...) (f.19), declarație martor M. I. (f. 30,31), raport de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei 6922/IX/d/360 din (...) din care instanța a reținut doar concluzia potrivit căreia valoarea teoretică a alcoolemiei la ora evenimentului rutier era apropiată de 1,2 g‰, această valoare fiind stabilită pe baza unor date certe precum: valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, faza toxicocinetică a alcoolului în organism și timpul scurs da la data evenimentului rutier până la prima recoltare de sânge.
În drept, fapta inculpatului B. G., care, la data de (...) a condus un autoturism pe drum public având o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0, 80 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată și pedepsita cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. C. prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită și anume 0.8 g/l. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 651/IX/a/275,276 din (...) (f.19) (rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de de 1,05 g/l ( prima probă recoltată la ora
23.55, respectiv 0.85 g/l ( proba II recoltată la ora 00.55) și cu expertiza medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei 6922/IX/d/360 din (...) din care instanța a reținut doar concluzia potrivit căreia valoarea teoretică a alcoolemiei la ora evenimentului rutier era apropiată de 1,2 g‰. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s- a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, și cu toate că nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având însânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1
O.U.G.nr.195/2002 republicată
Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art. 3. alin.7 C., inculpatul a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹ alin.2 C., urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, fără a fi implicat în vreun eveniment rutier care să implice rănirea sau/și producerea de prejudicii altor persoane.
Instanța a considerat că acest tip de infracțiune poate genera consecințe grave dar, a apreciat că gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat trebuie apreciat în raport de situația concretă, el fiind direct proporțional cu îmbibația alcoolică pe care acesta o avea in sânge la momentul săvârșirii faptei și trebuie raportat și la starea psiho-fiziologică a inculpatului, urmând a ține seama de aceste aspecte la individualizarea pedepsei.
Instanța a constatat de asemenea că la momentul recoltării probelor biologice avea o comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, atenția era concentrată, judecata coerentă și nu prezenta halenă alcoolică, așa cum rezultă din buletinul de examinare clinică, toate acestea indicând un pericol social concret scăzut al faptei și o periculozitate redusă a inculpatului.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de (...), în municipiul C.-N., este în vârstă de 53 de ani și este încadrat în muncă.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar (f.13) a rezultat că inculpatul nu a avut nici o condamnare fiind fără antecedente penale, nu s-a sustras de la recoltarea probelor biologice, iar în fața instanței s-a prezentat decent, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a) C. .
Având în vedere aceste criterii, făcând aplicarea art. 3. alin.7 C. și reținând în privința inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a) C.p instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, potrivit disp. art. 76. al.1 lit.e C.p.
Având în vedere faptul că judecata cauzei s-a făcut în procedură simplificată, circumstanțele reale și personale ale cauzei, circumstanțele atenuante reținute în beneficiul inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, s-a impus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare care a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu prioritate față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c), d) și e) C..
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.1 C., respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.1 lit.a); inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de alin.1 lit.b); experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 C..
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 C., instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 C., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 171 (3) C., asistența juridică obligatorie a inculpatului în cursul judecății a fost asigurată prin apărător ales av. Balogh Robert din cadrul Baroului de A. S.
În baza art.191 alin.1 C., instanța l-a obligat pe inculpatul B. G. la plata sumei de
450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul B. G., criticand hotararea atacata ca fiind netemenica si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care sa se dispuna, în principal, achitarea sa în temeiul art.18/1 C. apreciind că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse ținând seama de disp.art.76 lit.d C., respectiv înlocuirea pedepsei inchisorii cu amendă.
In motivarea recursului, inculpatul a invocat faptul ca a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate prev.de art.3. C. si ca din probele existente la dosar rezultă că există dubii cu privire la alcoolemia avuta, dubii care trebuie să-i profite în favoarea sa. Mai arata că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei si ca o pedeapsa constand in amenda este corespunzatoare si suficienta pentru reeducarea inculpatului.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:
Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omis faptul ca infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002, fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri.
Chiar dacă inculpatul a avut o poziție sinceră și a colaborat în toate fazele proceului penal, nu posedă antecedente penale, a manifestat regret și posedă un loc demuncă nu poate fi ignorat faptul că a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie ridicată si pe timp de noapte (concluzia fiin ca gradul de atenuare a aptitudilor sale au fost serios diminuate), astfel că securitatea circulației rutiere a fost grav pusă în pericol.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva punerii în pericol a siguranței circulației rutiere. Din aceasta perspectiva Curtea retine ca reducerea intr-o masura mai sporita a cuantumului pedepsei ori aplicarea unei amenzi penale nu este posibila deoarece in acest fel s-ar ajunge la aplicarea unei sanctiuni in vadita disproportie cu gradul concret de peicol social al faptei, cu consecinta eludarii scopului pedepsei.
Referitor la aplicarea art.181 C. curtea reține ca in mod corect a fost inlaturata aceasta aparare. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului. Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse. De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el. Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Or, din probe rezultă că desi inculpatul a condus pe timp de noapte, când traficul este, în general, mai redus, nu se poate aprecia că această împrejurare conferă faptei un pericol social scăzut, câtă vreme conducerea pe timp de noapte, pe un fond evident de oboseală, coroborat și cu consumul de băuturi alcoolice, poate determina producerea unor accidente, cum de- altfel, se întâmplă în mod frecvent, soldate cu victime și cu importante pagube materiale, accidente în care nu este obligatoriu să fie implicați și alți participanți la trafic, fiind suficient să fie implicat autovehiculul condus de persoane aflate sub influență băuturilor alcoolice. De-asemenea, nu se poate reține că gradul de alcoolemie este unul scăzut întrucât limita legală a fost depășită substantial cu cca. 0,40 g%o, fiind consecința unui consum ridicat de băuturi alcoolice. În final, motivatia potrivit căreia ar exista dubii referitoare la alcoolemia stabilită nu poate fi primită atâta timp cât, în procedura prevăzută de art. 3. C., inculpatul a recunoscut fapta si vinovăția și a achiesat la probele din faza de urmărire penală deoarece această poziție nu mai poate fi retractată, fiind irevocabilă. Așa fiind, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond, a cărei executare a fost suspedată conditionat este o pedeapsă justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C. Pentru toate aceste motive, temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. G., domiciliat in Z., str. I. Nechita, bl.F.9, ap.12, jud. S., împotriva sentintei penale nr. 80 din 23 februarie 2011 a Judecătoriei Z.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. M. R. GREFIER, LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. R.I.R.
| ← Decizia penală nr. 1632/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1337/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
