Decizia penală nr. 1690/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1690/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.
: V. G. G.IER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. T., împotriva deciziei penale nr.59/A/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei B. Năsăud, inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă T. B., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.213 alin.1 C. și art.2. alin.1 C., ambele cu aplic.art.33 lit.a C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. T. personal asistat de apărător ales, av. Maier M. Raul, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile S. I., SC B. T. S. și lichidatorul judiciar SC S. S. pentru SC B. T. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului, în probațiune, raportat la poziția procesuală a inculpatului arată că în faza de apel când a fost audiat, a susținut că fapta nu a fost comisă de inculpat. În încercarea de a proba acest aspect inculpatul a depus o foaie de parcurs prin care a arătat că la data menționată în rechizitoriu ca dată de comitere a faptelor, el s-a aflat într-o altă cursă pentru altă societate comercială. S-a primit răspuns de la această societate cum că nu a lucrat la ei, însă, depune în original procesele verbale de amendare pe care le-a primit în curse pentru această societate cu autocamionul menționat în foaia de parcurs. T., pentru a arăta faptul că nu a încasat niciodată bani de la călători, ci această operațiune era făcută de administratorul societății la A., depune o adresă prin care se arată că acești bani erau încasați de către patronul firmei, fapt ce se coroborează cu declarațiile martorilor K. V. și N. V. Un alt aspect pe care dorește să-l menționeze este un înscris prin care o altă firmă cu care colabora inculpatul, i-a solicitat serviciile în acea perioadă, inculpatul menționând că este în cursă în B. Arată că, contractul de colaborare nu a putut fi depus pentru că refuzul acestei firme a fost frica de a nu fi amendați pentru că au lucrat cu persoane cu plata la negru. La filele 86,87 din dosarul de apel, instanța a solicitat părții vătămate să depună în original foaia de parcurs care ar fi atestat că la 24 respectiv (...) inculpatul ar fi condus un atare autocar, această foaie de parcurs este semnată și ștampilată de o firmă K. T. și nicidecum de partea vătămată. Instanța a efectuat adresele către partea vătămată dar nu s-a răspuns la ele. La dosar există doar o foaie în care sunt trecuți doi conducători auto, respectiv inculpatul și un alt conducător auto care nu a fost niciodată audiat deși era un martor cheie. Un alt aspect este că s-a depus la dosar o hartă a S. pe care o redepune la dosar,reprezentând un traseu între M. și localitatea de unde s-ar fi preluat călătorii și plicul cu bani. Între aceste două localități este o distanță de 600 km iar pe foaia de parcurs se menționează că se făcea cursă între R. - B. - M. dar nicidecum Roqueta del Mar. Inculpatul consideră că i-a fostpus la cale acest dosar având în vedere situația administratorilor părții vătămate cu privire la arestarea lor având în vedere refuzul inculpatului de a da mărturie mincinoasă în dosarul respectiv.
Reprezentantul P., solicită respingerea cererilor întrucât ne aflăm în calea de atac a recursului iar în apel s-au administrat probele solicitate de inculpat. C. că la dosar există toate piesele necesare pentru ca instanța să poată soluționa cauza.
Instanța, deliberând, respinge cererile în probațiune ca nefiind pertinente cauzei. Apărătorul inculpatului, reiterează cererea de efectuarea expertizei grafologice care a fost în prealabil admisă de instanță după care, în momentul depunerii de către societatea cu care s-a menționat că s-a colaborat, a faptului că nu a lucrat la ei, instanța a refuzat, deși nu vede care ar fi fost legătura și motivul dintre admiterea în prealabil și apoi refuzul de a administra proba raportat la faptul că inculpatul a menționat că nu a întocmit un astfel de tabel și nu l-a scris. Mai mult, menționează că nu a scris nici pe cele trei plicuri aflate la dosar. A. tabel, la fila 80, nu presupune deplasări în zona Roqueta del Mar, se menționează că ar fi 27 de persoane, sunt completat primele 27 de rubrici plus numele înscris pentru primele patru persoane este diferit de următoarele până la rubrica 27. C. că proba este foarte importantă.
Reprezentantul P., solicită respingerea probei solicitate.
Instanța, deliberând, respinge proba ca nefiind pertinentă cauzei și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond referitor la două aspecte și anume, cu privire la faptul că inculpatul nu a fost legal citat. La dosar sunt dovezile prin care acesta a fost citat de la adresa din buletin și la o adresă din G., constatându-se prin procesele verbale de îndeplinirea dovezii de citare că inculpatul nu se află la domiciliu, fiind cunoscut faptul că acesta lucrează mai tot timpul în străinătate. Instanța de fond a dispus citarea acestuia prin afișare la C. Local G., ori, potrivit art.177 alin.4 teza II C.pr.pen., trebuia făcută la B. având în vedere că organul care a instrumentat cauza avea sediul la B. raportat la aspectul că faptele nu s-au stabilit care unde au fost săvârșite. C. că recursul este admisibil în baza art.385/9 pct.21 rap.la art.177 alin.4 teza II C.pr.pen. Un alt aspect este acela cu privire la decizia instanței de apel. S-a arătat că inculpatul a comis faptele prin respingerea probelor considerându-se că acesta și-a făcut o apărare mincinoasă. Inculpatul nu a fost Roqueta del Mar pentru a încasa aceste sume ci plecările se făceau din M.. De asemenea, se face vorbire de partea vătămată de necesitatea de a încasa banii de la firmă de către inculpat întrucât acesta a luat o amendă în Ungaria, ori, inculpatul a menționat că un alt coleg a încasat amenda. Niciodată inculpatul nu a condus autocarul despre care se face vorbire. Raportat la aceste aspecte, consideră că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.385/9 pct.10 C.pr.pen. Solicită admiterea recursului cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prima instanță a procedat la citarea inculpatului la toate adresele cunoscute. Nici în faza de urmărire inculpatul nu a putut fi citat și nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală întrucât s-a sustras. A.e aspecte au fost lămurite în faza de apel când inculpatul s-a prezentat și a fost audiat. Apreciază că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului.
Inculpatul P. T., având ultimul cuvânt, susține că nu a comis această faptă, nu a fost în cursă cu martorul N. V. și achiesează la concluziile puse de apărătorul său.
C U R T E A Deliberând reține că prin sentința penală nr. 522/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...) s-a dispus condamnarea inculpatului P. T., fiul lui G. și C., născut la data de (...) în G., județul G., cetățean român, căsătorit, domiciliat în comuna C., sat M., județul G., fără forme legale în G., str. F., nr. 3, bl A2, ap. 59, județul G., fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de : 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 C.; 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2. C..
Conform art. 33 lit. a C. s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt în concurs real, motiv pentru care în baza art. 34 lit. b C., contopește pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 1 an și
3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza II-a și lit. b
C..
În conformitate cu dispozițiile art. 81 și 82 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii conform art. 71 aliniat 5 C., stabilind un termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C..
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I., domiciliat în R., nr. 51, județul B.-Năsăud, și pe cale de consecință dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile mai sus menționate a sumei de 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu despăgubiri civile.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. T. S. B., cu sediul în B., B-dul D., nr. 48, sc. B, ap. 1, județul B.-Năsăud, și pe cale de consecință dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile indicată a sumei de 1.840 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu despăgubiri civile, respingând celelalte pretenții civile formulate.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC B. T. S. B., suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
S-a stabilit în favoarea avocatului Z. Z. suma de 200 lei, cu titlu onorariu avocat desemnat din oficiu, și a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 450 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu pentru faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
SC „. T. B., are ca obiect principal de activitate transportul internațional de persoane, fiind administrată de către asociatul unic M. F. care la (...) a împuternicit-o cu puteri depline în administrarea societății pe numita K. D. În realizarea obiectului său de activitate - transportul internațional de persoane SC „. T. B. a stabilit relații cu diverse agenții de turism din județul G. care centralizează cererile de transport și furnizează clienți către SC „. T. B., acesta efectuând curse cu autocarele din dotare cu destinația S. și plecarea din G..
Inculpatul P. T. a fost angajat al SC „. T. B. în calitate de conducător auto începând cu data de (...), în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 207581/(...), efectuând cu autocarele aparținând societății, transporturi intenționale de persoane pe ruta G. - S. și retur.
Conducătorii angajați la societate aveau (potrivit contractelor de muncă încheiate), ca atribuții de serviciu conducerea și întreținerea autovehiculelor cu care efectuau cursele, îndeplineau în fapt și o altă activitate respectiv la plecarea în S. către R. încasau de la clienții îmbarcați sumele reprezentând contravaloarea transportului pânăla destinația din R., eliberau chitanțe, predând ulterior reprezentanților societății sumele încasate și duplicatul chitanțelor eliberate clienților.
În prima etapă a cursei respectiv pe ruta G. - S., autocarele opreau în municipiul A., înainte de punctul de trecere a frontierei spre a întâlni un autocar al aceleiași societăți ce pleca din B. către S. în care se afla administratorul K. D. Aceasta încasa contravaloarea transportului de la călători și le elibera chitanțe, după care autocarele aparținând SC „. T. B. își continua drumul spre S.
La data de (...), în baza ordinului de deplasare (delegație) în străinătate și a foii de parcurs, inculpatul a plecat în cursă din R. cu destinația M. - S. cu autocarul aparținând societății cu nr. (...), urmând ca apoi să plece din S. spre R. în data de (...). Ajungând în S., autocarul condus de inculpatul P. T. a staționat în localitatea R. de Mar care era și punctul de plecare al cursei de întoarcere spre R. În seara zilei de (...) la autocarul SC „. T. s-au deplasat părțile vătămate S. I. și fiul său, partea vătămată S. B. care intenționau să expedieze prin intermediul inculpatului (pe care îl cunoșteau întrucât efectua curse repetate cu plecarea din localitatea unde erau stabiliți), niște sume de bani unor rude din R.
Astfel, partea vătămată S. I. a încredințat inculpatului un plic ce conținea suma de
1.000 euro ce era destinată numitului R. I., iar partea vătămată S. B. i-a încredințat un plic în care de asemenea se afla suma de 1.000 euro pe care dorea să o expedieze numitului S. T. zis „Filu Borșică";. Cei doi au notat pe plicuri numele și prenumele destinatarilor, precum și numerele de telefon spre a fi înștiințați de către reprezentanții SC „. T. că plicurile au sosit în B., la sediul societății.
Inculpatul P. T. a verificat conținutul plicurilor și constatând că în fiecare dintre ele se afla suma arătată de părțile vătămate, le-a lipit și a scris pe fiecare plic mențiunea olografă „1.000 E";.
La data de (...) partea vătămată N. M. D. s-a deplasat la locul în care se afla autocarul aparținând SC „. T. ce urma să plece în R. în aceiași zi și l-a rugat pe inculpat (pe care îl cunoștea întrucât călătorise anterior cu autocarul condus de acesta), să ia cu sine un plic ce conținea suma de 1.000 euro, a scris pe plic mențiunea „1.000 E"; destinat lui N. Ș. din R. Inculpatul a acceptat și a verificat conținutul plicului, constatând existența sumei de 1.000 euro, în timp ce partea vătămată a notat pe același plic numele și prenumele destinatarului, precum și numărul său de telefon.
Cu cele trei plicuri primite, inculpatul a pornit către R., însă ajungând în țară nu le-a predat conducătorului autocarului aparținând aceleiași societăți ce avea destinația B. spre a fi duse la sediul SC „. T.
În A., în autocarul condus de inculpat, a urcat numitul N. V., angajat în calitate de conducător auto la aceiași societate spre a-l însoți pe inculpatul P. T. până la G., iar de acolo să plece în (...), cu același autocar în cursă spre S., deoarece inculpatul urma să fie liber o săptămână după cursa efectuată.
În drum spre G. inculpatul i-a relatat colegului său N. V. despre cele trei plicuri cu bani arătând că a uitat să le trimită la sediul societății cu celălalt autocar și rugându-l să le predea reprezentanților societății cu ocazia efectuării cursei G. - S. din (...). N. V. a acceptat, însă inculpatul nu i-a remis plicurile, urmând să revină cu ele la autocar în (...), cu ocazia plecării martorului în cursă.
Astfel în dimineața zilei de (...) inculpatul P. T. s-a prezentat la autocar sub pretextul ajutării colegului său la îmbarcare, a solicitat și încasat de la pasagerii îmbarcați contravaloarea transportului cu destinația S., întocmind un tabel nominal în care a consemnat numele călătorilor, agenția care furnizase clienții către SC „. T., destinația la care urmau a fi transportați cu autocarul și suma încasată de la aceștia. Inculpatul a completat tabelul până la poziția 27 inclusiv.
Ajungând la B. inculpatul P. T. a coborât din autocar predând lui N. V. tabelul nominal întocmit fără a-i remite și sumele încasate, motivând că va relata lui K. V., soțul numitei K. D. despre motivul însușirii banilor. N. V. i-a solicitat predarea plicurilor cu bani primite din S., însă inculpatul i le-a remis goale, fără sumele de bani înscrise pe acestea, motivând că suma de 3000 euro o reține el, urmând a discuta cu K. V.
Ca urmare, numitul N. V. l-a contactat telefonic pe numitul K. V. relatând-i cele întâmplate. A.a din urmă l-a contactat la rândul său pe inculpat (care a răspuns la telefon doar după mai multe insistențe), acesta din urmă confirmând că și-a însușit banii din încasări, precum și cei 3.000 euro din plicuri, cu motivarea că trebuia să-și plătească unele datorii și o amendă (referindu-se probabil la suma de 7.000 euro pe care o primise de la autoritățile maghiare în cursul lunii ianuarie 2008).
Din acel moment inculpatul nu s-a mai prezentat la SC „. T.
De menționat că reprezentanții SC „. T. au emis călătorilor chitanțe pentru sumele predate inculpatului, autocarul continuându-și deplasarea spre S.
Restul pozițiilor din tabelul nominal întocmit de inculpat a fost completat de martorul N. V. care a încasat contravaloarea transportului de la clienții care au urcat în autocar după plecarea inculpatului.
Raportat la starea de fapt, instanța a apreciat că fapta inculpatului P. T. de a-și însuși suma de 1.000 euro sumă ce-i fusese încredințată de partea vătămată S. I., întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 C., text legal în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
T., fapta aceluiași inculpat de a-și însuși suma de 1.840 euro aflată în gestiunea sa, cauzând astfel o pagubă părții civile SC „. T. B., întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 2. C., text legal în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 14 și 346 C.pr.pen., rap. la art. 998 și urm. Cod civil, instanța a admis acțiunea civila formulată de partea civilă S. I. și a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile mai sus menționate a sumei de 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu despăgubiri civile.
În baza acelorași texte de lege, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. T. S. B. și a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile indicată a sumei de 1.840 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu despăgubiri civile, respingând celelalte pretenții civile formulate (suma de 1.000 de euro solicitată în plus de partea civilă SC B. T. S. B., nereprezentând un prejudiciu ce decurge din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul P. T., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre - prin reaprecierea probelor administrate - să se dispună achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor deduse judecății în baza art. 10 lit. c C.proc.pen.
În motivarea apelului s-a relevat că prin hotărârea primei instanțe s-a reținut o stare de fapt neconformă realității, bazată pe elemente probatorii care au fost administrate aproape în totalitate în faza de urmărire penală, dar care sunt confuze și contradictorii.
În concret, s-au evidențiat contradicțiile existente în diferitele declarații date de martorii N. V. și K. D. referitoare la nr. de înmatriculare al autocarului condus de inculpat, la numărul persoanelor înscrise de inculpat în tabelul nominal înainte de plecarea în cursă din mun. G., la localitatea în care a rămas inculpatul la plecarea martorului N. V. în cursă (G. sau B.) și la motivul rămânerii inculpatului în acea localitate ca și la orașul de destinație din S. (M. sau R. de Mar) arătându-se că, în realitate, apelantul efectua curse regulate doar pe traseul M. - G., localitatea R. de Mar aflându-se la o distanță de 592,5 km, de capitala S., conducând autocarul cu nr. de înmatriculare BN 4485 și nu BN - 12-W.
Inculpatul apelant a precizat că foaia de parcurs și ordinul de deplasare - acte depuse la dosar - nu poartă semnătura sa și nici mențiuni ale organelor de frontieră; că tabelul nominal invocat nu a fost scris de acesta și că mențiunile făcute pe cele trei plicuri „1000 euro"; nu îi aparțin.
T., cel în cauză a invocat faptul că nu a încasat niciodată banii pe curse, aceștia fiind încasați de M. F., N. N. sau R. I. că nu a primit vreun plic cu sume de bani din R. de M. că nu a încasat contravaloarea transportului de la pasagerii ce se deplasau pe ruta G. - S. la data de (...), cu atât mai mult cu cât, din data de (...), acesta plecase într- o altă cursă externă, pe ruta B. - B., depunând în acest sens o foaie de parcurs emisă de S. GM I. B. (f.28 dos. apel).
În cursul judecării apelului, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului care nu dăduse declarație în fața primei instanțe, a martorului N. V. și s-au cerut relații de la S. GM I. B. pentru a verifica susținerile inculpatului cu privire la deplasarea externă pretins a fi efectuată în perioada 29.01. - (...) pe ruta B.-B.
Prin decizia penală nr. 59/A din 14 iunie 2911 a T.ui B. Năsăud, în baza art. 379 punctul 1 litera b C.proc.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. T., împotriva sentinței penale nr. 522 din 27 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. (...).
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în favoarea statului în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, prin prisma verificării tuturor actelor și lucrărilor dosarului în cauză, efectuate în cursul cercetărilor penale ca și în cele două etape ale cercetărilor judecătorești (fond și apel), că apelul promovat de inculpat este nefondat, astfel încât în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. a fost respins ca atare.
Din analiza probatoriului administrat în cauză tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, stabilind o corectă stare de fapt, dând încadrări juridice corespunzătoare faptelor deduse judecății, aplicând pedepse în limite legale și just individualizate. T., statuând asupra existenței faptelor reținute în sarcina inculpatului precum și a vinovăției acestuia în săvârșirea lor, instanța de fond a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei.
Ansamblul probator administrat relevă fără putință de tăgadă că inculpatul este autorul faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, apărările apelantului fiind demontate de probele acuzării, probe obținute în calea de atac a apelului.
Astfel, martorul N. V., audiat pentru prima dată în apel, a relevat cu lux de amănunte condițiile în care, în mun. A., a urcat în autocarul aparținând SC";B. T. B., care se întorcea din S., condus de inculpat, dar și discuțiile purtate cu acesta până în localitatea de destinație - mun. G. - discuții în cursul cărora inculpatul i-a relatat că primise în S. un număr de trei plicuri conținând câte 1.000 euro ce urmau a fi remise unor persoane din județul B. Năsăud (f.82).
Martorul a mai arătat că, pe drumul înspre G. inculpatul a apelat telefonic mai multe firme de transport, interesându-se dacă nu fac angajări, manifestându-și în mod explicit intenția de a pleca din cadrul firmei la care era angajat; că în cursul zilei următoare, fiind zi liberă a dus autocarul la o spălătorie auto indicată de inculpat și că, în cursul zilei următoare, într-o zi de joi, s-a întâlnit cu inculpatul, a trecut cu autocarul pe la agențiile de turism din oraș, îmbarcând pasagerii cu destinația S. - inculpatul încasând contravaloarea transportului de la cetățenii care nu cumpăraseră bilet de la agenție și întocmind tabelul nominal cu pasagerii - după care, însoțit de inculpat s-adeplasat în mun. B. unde au procedat în mod similar, inculpatul încasând de la pasageri costul călătoriei, concomitent cu completarea tabelului amintit.
Potrivit relatărilor aceluiași martor, la ieșirea din B. înspre B. acesta a oprit autocarul într-o stație de carburanți pentru a da posibilitatea inculpatului să coboare, ocazie cu care i-a cerut acestuia să îi remită sumele de bani primite în S. și cele încasate de la călători, fapt refuzat de inculpat, fără prea multe explicații, acesta cerându-i martorului să ia legătura cu patronul firmei și remițându-i cele trei plicuri goale pentru ca administratorul „să știe câți bani trebuie să dea oamenilor";.
În fine, martorul a precizat și posibila motivație a inculpatului în adoptarea acestei conduite, relevând că la o anterioară cursă externă acesta fusese amendat în Ungaria iar SC";B. T. B. refuzase să deconteze acea amendă, fapt ce l-a nemulțumit pe inculpat (f.84).
În fine, relațiile obținute de instanță de la S. GM I. B., combat susținerile inculpatului potrivit cărora, la data indicată acesta ar fi efectuat o deplasare externă în B. pentru această firmă, relevând caracterul mincinos al declarațiilor apelantului.
Astfel, din adresa nr. 72/(...), emisă de societatea comercială mai sus menționată rezultă că inculpatul P. T. nu a efectuat transporturi în numele și în beneficiul S. GM I. B. în perioada ianuarie - februarie 2008, foaia de parcurs depusă de apelant în probațiune neexistând în evidențele firmei (f.97).
Pentru toate aceste considerente apărările inculpatului au fost înlăturate, reala stare de fapt fiind cea reținută prin actul de sesizare a instanței și prin hotărârea judecătoriei.
Potrivit disp. art. 371 alin. 2 C.proc.pen., tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele constatând însă că nu există temeiuri pentru desființarea sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond, a formulat recurs inculpatul P. T., criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza, să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond motivându-se că inculpatul nu a fost legal citat, iar cercetarea judecătorească este incompletă, fiind incidente cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.21 rap.la art.177 alin.4 teza II C.pr.pen. și de art.385/9 pct.10
C.pr.pen.
În susținerea recursului s-a arătat că la dosar există dovezile prin care inculpatul a fost citat de la adresa din buletin și la o adresă din G., constatându-se prin procesele verbale de îndeplinirea dovezii de citare că inculpatul nu se află la domiciliu, fiind cunoscut faptul că acesta lucrează mai tot timpul în străinătate. Deși instanța de fond a dispus citarea inculpatului prin afișare la C. Local G., potrivit art.177 alin.4 teza II C.pr.pen., citarea trebuia făcută la B. având în vedere că organul care a instrumentat cauza avea sediul la B. raportat la aspectul că nu s-a stabilit locul comiterii faptelor.
S-a arătat că în mod eronat au fost înlăturate probele considerându-se că acesta și-a făcut o apărare mincinoasă. Astfel, inculpatul nu a fost în Roqueta del Mar pentru a încasa aceste sume deoarece plecările se făceau din M. și nici nu a condus autocarul despre care se face vorbire. De asemenea, nu subzistă nici mobilul comiterii faptelor, respectiv acela de a recupera o sumă de bani achitată pentru o amendă în Ungaria, nedecontată de partea vătămată, întrucât inculpatul a menționat că un alt coleg a fost amendat.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanta de fond, cât si cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât si în fata instantei, probatoriu pe bazacăruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul recurent a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Pe baza stării de fapt astfel stabilite s-a dat o încadrare juridică legală infractinilor comise de inculpat, iar sanctiunile penale aplicate au fost corespunzator individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât si a modalitatii de executare, Curtea apreciind că pedeapsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:
Potrivit art. 213 al. 1 C. abuzul de încredere constă în însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Art 2. al. 1 C. arată că infractiunea de delapidare presupune însusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza.
În final, art. 147 al. 2 C. defineste notiunea de ";. ca fiind orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145, precum si orice salariat care exercita o însarcinare în serviciul unei alte persoane juridice.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul P. T. a fost angajat al SC „. T. B. în calitate de conducător auto începând cu data de (...), în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 207581/(...), efectuând cu autocarele aparținând societății, transporturi intenționale de persoane pe ruta G. - S. și retur.
Potrivit contractului de muncă încheiat, inculpatul avea ca atribuții de serviciu conducerea și întreținerea autovehiculelor cu care efectua cursele, iar în fapt îndeplinea și o altă activitate, respectiv la plecarea în S. către R. încasau de la clienții îmbarcați sumele reprezentând contravaloarea transportului până la destinația din R., eliberau chitanțe, predând ulterior reprezentanților societății sumele încasate și duplicatul chitanțelor eliberate clienților.
Din această perspectivă inculpatul a avut calitatea de ";. cerută de lege în sensul art. 147 al. 2 C.
Apoi, din declaratiile martorului N. V., care în mun. A. a urcat în autocarul aparținând SC";B. T. B., care se întorcea din S., condus de inculpat, rezultă că inculpatul personal i-a relatat că primise în S. un număr de trei plicuri conținând câte 1.000 euro ce urmau a fi remise unor persoane din județul B. Năsăud (f.82), sustineri care sunt confirmate si de partea vatamata S. I. (f. 22-24 dos.u.p.) si martorii R. I. (persoană căreia îi era destinată suma de 1000 euro trimisă de martorul S.- f. 25 dos.u.p., f. 189 dos.fond) și K. V., precum și de persoanele păgubite S. T. și N. Ș., persoane carora urma a le fi remise câte 1000 euro, sume trimise de către S. B. și N. M. (dar care nu au formulat plângere penală- f. 27, 29 dos.u.p.).
Martorul a mai arătat că, în ziua în care trebuia să plece în cursă spre S., s-a întâlnit cu inculpatul, a trecut cu autocarul pe la agențiile de turism din G. si apoi din B., îmbarcând pasagerii cu destinația S., iar inculpatul a încasat contravaloarea transportului de la cetățenii care nu cumpăraseră bilet de la agenție și a întocmit tabelul nominal cu pasagerii.
Același martor a mai arătat că inculpatul a coborât din autocar la iesirea din orasul B. si a refuzat să-i predea banii încasati de la călători, precum si plicurile cu bani, cerându-i martorului să ia legătura cu patronul firmei, remițându-i doar cele trei plicuri goale pentru ca administratorul „să știe câți bani trebuie să dea oamenilor";.
A. fapt este confirmat si de către martorul K. V. (pe care martorul N. V. l-a contactat telefonic si i-a relatat cele întâmplate) care, la rândul său, l-a contactat la rândul său pe inculpat (care a răspuns la telefon doar după mai multe insistențe) si căruia i-a confirmat că și-a însușit banii din încasări, precum și cei 3.000 euro din plicuri, cu motivarea că trebuia să-și plătească unele datorii și o amendă.
Ulterior acestui moment, inculpatul nu s-a mai prezentat la SC „. T.
Din cele expuse rezultă că inculpatul si-a însusit fără drept atât sumele de bani predate în S. pentru a fi remise destinatarilor din tară, cât si sumele încasate de la călători.
Din această perspectivă, nu prezintă importantă dacă inculpatul este cel care a făcut mentiunile de pe plicuri sau daca a întocmit tabelul cu numele călătorilor, după cum nu interesează locul unde au fost predate acele plicuri (M. sau alta localitate spaniola) deoarece sub aspectul laturii obiective a infractiunilor deduse judecatii esential este faptul intrării în posesia inculpatului a sumelor de bani (pentru a fi predati destinatarilor si, respectiv, ca si contravaloare a transportului), urmat de faptul însusirii pe nedrept a acestor sume.
Curtea retine că nu s-a confirmat sustinerea inculpatului potrivit căreia în perioada infractională ar fi fost angajat la o altă firmă pentru care a efectua transporturi în B. deoarece S. GM I. B., prin adresa nr. 72/(...) arată inculpatul P. T. nu a efectuat transporturi în numele și în beneficiul acesteia în perioada ianuarie - februarie 2008, foaia de parcurs depusă de inculpat în fata instantei de apel neexistând în evidențele firmei (f.97 dos. apel).
Cât priveste înscrisul provenind de la SC „. S. G., depus în fata instanței de recurs (f. 29 ), Curtea apreciază că este lipsit de forță probatorie deoarece nu face dovada că la momentul comiterii faptei inculpatul s-ar fi aflat în altă localitate decât cea reclamată de victime, emitentul înscrisului făcând vorbire doar despre o simplă afirmatie a inculpatului.
Critica vizând nelegala citare este nefondată. Curtea observă că inculpatul a fost citat la localitatea de domiciliu, iar comunicările au fost preluate de către soția acestuia care a confirmat că inculpatul are domiciliul la adresa de citare. Î. că inculpatul efectua curse în afara țării nu echivalează cu existența unui alt domiciliu sau a unei alte reședințe. Mai mult, faptul că inculpatul a avut cunoștință de derularea procedurii penale rezultă atât din procesele verbale de citare din faza de urmărire penală, dar și din împrejurarea că inculpatul a declarat personal căile de atac după comunicarea, la aceeași adresă, a hotărârii instanței de fond.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluțiile atacate se vor menține în totalitate ca fiind legale și temeinice.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. T. împotriva deciziei penale nr. 59/A din 14 iunie 2911 a T.ui B. Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. G.
G.IER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond. Petrișor Alexandru D.
| ← Decizia penală nr. 1692/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1723/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
