Decizia penală nr. 395/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 395/R/2011
Ședința publică din 21 martie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. C. M.
GREFIER : M. N.
V. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. DE PE L.
TRIBUNALUL CLUJ și de către inculpatul P. M. R., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 478 din 20 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit.a și b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat O. L. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă părțile civile T. C. V., SC M. C. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul depune un memoriu la dosar, pe care solicită a-l avea instanța în vedere la pronunțarea recursului, prin care învederează faptul că îți menține memoriul depus la instanța de fond - respectiv Tribunalul Cluj prin apărătorul ales G. C..
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat în scris, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală raportat la art. 3859 pct.14, 18 din Codul de procedură penală, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g și i și alin.4 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 42 Cod penal și art. 37 lit. a, b din Codul penal la o pedeapsă cu închisoare în limitele legale cu executare în regim de detenție. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, în baza probelor administrate în cauză, instanțele au stabilit vinovăția inculpatului pentrusăvârșirea infracțiunii de furt calificat și s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. În mod greșit s-a apreciat atât de instanța de fond că raportul de constatare tehnico-științifică ADN întocmit în cauză, pentru acest act material, este absolut nerelevant, cât și de instanța de apel, care a reținut că deși este incontestabil aspectul prelevării în condiții procedurale a microurmelor, rezultatul probabilistic îl exclude pe inculpat aproape total de la crearea urmelor raportat la concluziile raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică din care a rezultat că probabilitatea de excludere a inculpatului ca și contribuitor la crearea microurmelor biologice este de 99,93 %. Chiar existând probabilitatea redusă de includere a inculpatului în amestecul de profile genetice de doar 0,07 %, acest fapt nu este un motiv suficient de a aprecia că acest raport de constatare este absolut nerelevant, câtă vreme prezența profilului genetic al inculpatului într-un amestec ce provine de la minim trei persoane, îl plasează ca și autor al actului material de furt din data de 3-4 martie 2009. Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a recunoscut nici una din faptele care i-au fost reținute în sarcină, respectiv nu doar cele deduse judecății ci și acelea pentru care deja a fost condamnat sa pentru care este încă cercetat sau judecat, deși inculpatul a negat constant săvârșirea ambelor acte materiale care fac obiectul prezentei cauze, a refuzat testul poligraf preferând să-și fabrice alibiuri folosindu-se de persoane din familie sau implicate afectiv. De asemenea, nu este de omis nici împrejurarea că inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană care a mai fost cercetată și condamnată pentru comiterea de fapte similare, iar modul în care acesta a acționat, atât în cazul furtului comis în dauna părții vătămate SC M. S. denotă faptul că acesta își plănuiește cu minuțiozitate comiterea faptelor, după ce, în prealabil, constată lipsa oricărei persoane din locația vizată și folosindu-se de telefoane mobile pentru a înlesni comiterea faptei și o mai bună mobilitate, în actul de sesizare al instanței fiind descrise în mod amplu, atât modalitatea în care inculpatul acționează dar și existența legăturilor infracționale evidente cu inculpații S. V.-M., V. O.-M. s.a., față de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor, existând probe că aceștia au plănuit comiterea mai multor fapte penale în mai multe localități din țară. De asemenea, se mai apreciază de către reprezentantul parchetului faptul că, schimbarea încadrării juridice dispusă de către instanța de fond prin încheierea din ședința din data de 13 mai 2010 , din infracțiunea de furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, în două infracțiuni de furt calificat, este netemeinică. Consideră că încadrarea juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpatului este cea prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1, lit g și i și alin.4 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal și art. 37 lit. a și b Cod penal și nu se impune schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni de furt calificat comise în condițiile art. 33 lit a din Codul penal, având în vedere că, în mod evident, inculpatul a comis cele două acte materiale pentru care a fost trimis în judecată, în baza unei rezoluții infracționale unice, acesta reprezentându-și activitatea infracțională pe care urma să o desfășoare ulterior. Se apreciază că faptele nu au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, întrucât împrejurările în care cele două fapte au fost comise exclus aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 33 lit a Cod penal. De asemenea, în urma condamnării inculpatului pentru ambele acte materiale, se impune și admiterea acțiunii civile exercitate în cauză de partea civilă SC M. C. S., urmând a fi obligat inculpatul la recuperarea prejudiciului cauzat și acestei părți civile. Cu privire la recursul declarat de către inculpat, solicită respingerea acestuia cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărâriiatacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală, respectiv fapta din 21 februarie 2009 nu a fost săvârșită de către inculpat. Cu privire la această faptă, consideră că din probele existente la dosar nu rezultă vinovăția acestuia, întrucât fapta nu este dovedită. Există declarațiile unor martori care afirmă că nu au văzut decât o persoană ieșind din bloc iar pe baza acestor declarații s-a realizat un portret robot din care rezultă că nu este vorba de inculpat. Se mai arată că singura probă pe care o contestă este cea a ADN-ului, apreciind că inculpatului nu i s- au recoltat probe biologice, baza de date fiind luată dintr-un raport întocmit în data de 5 aprilie 2007 din care reiese că urmele lăsate sunt a cel puțin două persoane, astfel încât consideră această această probă ca nefiind una certă și indubitabilă. Cu privire la fapta săvârșită în data de ¾ martie 2009, consideră că instanța de fond a aplicat o pedeapsă temeinică și legală, întrucât există martori care confirmă faptul că inculpatul se afla la B. la data în care a avut loc spargerea în C.-N. De asemenea, cu privire la faptul că inculpatul nu a avut o chitanță cu care să dovedească șederea sa la hotelul „., arată că acest lucru se practică în hotelurile din România. Cu privire la acțiune civilă solicită respingerea acesteia ca nefondată. Cu onorariu avocațial. Cu privire la recursul parchetului, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Inculpatul P. M. R. având ultimul cuvânt, arată că solicită respingerea recursului parchetului și admiterea recursului său, achiesând la concluziile apărătorului său. C U R T E A Prin sentința penală nr. 518/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. g, i C.pen. cu aplicarea art.37 lit. a,b C.pen. a fost condamnat inculpatul P. M. R., la 4 ani și 8 luni închisoare (fapta din 21/(...)); - în baza art.61 C.pen. s-a revocat restul de 420 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2886/2006 a Judecătoriei Baia Mare, rest contopit cu pedeapsa aplicată în cauză stabilind pedeapsa cea mai grea - aceea de 4 ani și 8 luni închisoare, pe care inculpatul să o execute în condițiile art. 71 - art. 64 lit. a teza II C.pen.; - în baza art.350 C., s-a menținut starea de arest; - în baza art.88 C.pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată prevenția de la 22 martie 2009 la zi; - în baza art.11 pct.2 lit. a C. rap. la art.10 lit. c C., a fost achitat inculpatul P. M. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit. g, i C.pen. cu aplic.art.37 lit. a, b C.pen. (fapta din 3/(...)); - în baza art.14/346 C., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă T. C. V., cu domiciliul în C.-N., str. Calea D., nr.78, ap.29, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 21.000 lei; - a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. M. C. S., prin administrator B. I. din C.-N., str. C., nr.71, jud. C.; - în baza art.191 al.1 C., a fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin R. nr. 4. din data de (...) P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată în stare de arest a inculpatului P. M. R. pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g,i și alin.4 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2C.pen., art.42 C.pen. și art. 37 lit. a C.pen., în fapt, reținându-se că la data de 03 martie 2009, pe timp de noapte și prin ruperea butucului yalei ușii de acces, a pătruns în incinta SC M. G. S. din C.-N., str. Iuliu M., nr.4 și a sustras dintr-un seif suma de 196.646 lei, iar la data de 21 februarie 2009, pe timp de noapte și prin ruperea butucului yalei ușii de acces, a pătruns în locuința părții vătămate T. C. V. sustrăgând bunuri în valoare de cca. 20.000 lei. În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale. Analizând întregul material probator instanța de fond a reținut că în noaptea de 21/(...) inculpatul P. M. R. a pătruns, prin ruperea butucului yalei ușii de acces, în apartamentul părții vătămate T. C.-V. din C.-N., Calea D. nr.78, ap.29, jud. C., sustrăgând din interior bunuri (ceasuri, bijuterii) și bani, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 20.000 lei. Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestui act de executare nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății. Inculpatul și-a construit o apărare mincinoasă, potrivit căreia în noaptea de 21/(...) s-ar fi aflat împreună cu prietena sa W. T. la locuința sa din str. D. nr.15, ap.6, din C.-N., primind vizita numitului S. V. M. și a iubitei acestuia. Potrivit alibiului, vizita ar fi durat aproximativ două ore cuprinse în intervalul orar 21,00 - 24,00, iar la plecarea vizitatorilor, inculpatul ar fi fost îmbrăcat în pijama și pregătit de culcare. Apărarea inculpatului în legătura cu actul material comis în dauna părții vătămate T. C. -. a fost înlăturată de către instanța de fond, în urma analizării următoarelor mijloace de dovadă: 1. Raportul de constatare tehnico-științifică ADN nr. 342652/(...) întocmit de I. de C. din cadrul IGPR, din ale cărui concluzii rezultă că mai multe urme ridicate din celule epiteliale descoperite la fața locului, pe suprafețe relevante, conțin profilul genetic al inculpatului P. Cât privește proba nr. 5 - cutie de carton albastră, cu inscripția „Swarowski";, microurme notate T342652051 constituite din celule epiteliale, a evidențiat un amestec de profile genetice în care este inclus (ca și în alte probe mai puțin relevante) profilul genetic obținut din proba biologică de referință recoltată de la inculpat (cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico-științifică nr.76794/(...) în dosarul nr. 379832/2007 al IPJ C.). În urma calculelor biostatistice a rezultat că inculpatul are de 444.444.444.444 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație. O altă persoană din populația caucaziană care să îl substituie pe inculpat în acest amestec ar putea fi găsită la un număr mai mare de 444.444.444.444 indivizi neînrudiți genetic (f.121- vol.1 dup). Raportând aceste informații la populația actuală a planetei Pământ, care este de 6,5 miliarde persoane (adică 6.500.000.000), rezultă că nu există absolut nicio șansă ca un alt individ în afara inculpatului să fi fost contribuitor la crearea microurmei în speță. Sesizând probabil importanța acestei probe tehnico științifice, inculpatul, prin apărătorii săi, a încercat să arunce asupra sa urme de îndoială. Astfel, asusținut că proba de referință recoltată cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico-științifică nr.76794/(...) în dosarul nr. 379832/2007 al IPJ C. ar fi fost recoltată nelegal. Instanța de fond a acvirat documentele menționate și a constatat contrariul, proba de referință fiind recoltată prin periaj bucal. De altfel, un astfel de raport de constatare face credință până la constatarea caracterului fals al acestuia. A mai susținut inculpatul că între probele biologice recoltate în dosarul din 2007 s-ar fi produs o eroare substanțială cauzată de o greșeală de numerotare a probelor recoltate de la inculpatul P., respectiv de la coinculpatul C. N. această susținere nu a fost primită de prima instanță întrucât în raportul respectiv s-a comis doar o greșeală de dactilografiere, iar nu una de fond, cum de altfel rezultă și din ansamblul constatărilor și concluziilor documentului. 2. În urma efectuării la data de (...) a unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului V. O. M., prieten al inculpatului P., membru al anturajului său și în raport de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor, au fost descoperite cinci ceasuri sustrase din locuința victimei. Ceasurile respective au fost recunoscute după caracteristicile lor de către T. A.-P., soțul părții civile. 3. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului P. și în autoturismul Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare CJ-0. aparținând acestuia au fost găsite mai multe perechi de mănuși, măști de protecție respiratorie, chei reglabile, șurubelnițe, levier, dispozitiv din oțel cu șurub interior, precum și alte unelte ce folosesc la ruperea butucului yalei ușilor de acces. 4. Potrivit constatărilor raportului de analiză preliminar al IPJ C. - Unitatea teritorială de analiză a informațiilor, cartela telefonică nr.756235957 („M. Buc.";, „M.";, „Ich orange";, cartela activată în perioada (...)- (...) în patru terminale mobile ridicate de la inculpatul P.) a apelat două numere de telefon la orele 2.,22 respectiv 2.,07, apelantul fiind localizat în C.-N., zona str. V. V., Iuliu Mall, respectiv C.-N., zona strada F. Cel de-al doilea număr de telefon apelat de către inculpatul P. aparține numitului S. V. M. (martor propus în alibiul inculpatului P., inculpat el însuși în dosarul de față în raport de care s- a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor), acesta (adică numitul S.) efectuând el însuși o convorbire la ora 2.,17 în timp ce se afla în zona străzii F. din C.-N. Din toate aceste informații rezultă, pe de o parte, că apărarea inculpatului este mincinoasă și, pe de altă parte, că la construirea alibiului fals și-a dat concursul numitul S., în legătură cu care instanța de fond a apreciat că există indicii temeinice de coparticipare la săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate T. C.-V. Având în vedere absoluta insuficiență a probatoriului în raport de fapta comisă în noaptea de 03/0(...), la casa de schimb valutar M.grup, probatoriu constând în raport de constatare tehnico-științifică ADN absolut nerelevant și apărarea neinfirmată de probe a inculpatului, susținută de altfel și de declarațiile martorilor R. R., B. A., instanța de fond a dispus achitarea inculpatului P. în raport de acest act material. Fapta inculpatului P. M. R., comisă în dauna părții vătămate T. C.-V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b C.pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal și în acest context de nesinceritatea lui P. M. R., de antecedența penală pentru același tip de infracțiuni, de gradul relativ sporit depericol social al infracțiunii care rezultă din valoarea sporită a prejudiciului creat și de specificul furtului din locuință. Pentru aceste considerente, instanța de fond, l-a condamnat pe inculpatul P. M. R. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare cu executare, menținând starea de arest și a scăzut prevenția. Sub aspectul laturii civile în baza art. 14/346 C., instanța de fond a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă T. și a respins ca nefondată acțiunea civilă a părții civile M. În baza art.191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1500 lei. Împotriva acestei hotărâri au promovat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul P. M. R., declarațiile fiind înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca, la data de (...). În motivarea apelului, inculpatul P. M. R. a criticat soluția instanței de fond ca nelegală sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 21/(...), deoarece la data și ora comiterii furtului se afla la domiciliul său, aspecte ce pot fi confirmate de către prietena sa, W. T., amicul său S. V. M., precum și prietena acestuia. Arată că raportul de constatare tehnico-științifică conține erori grave cu privire la concluziile sale, iar recoltarea probelor de comparație s-a realizat ilegal. Ceea ce a arătat instanța de fond cu privire la locația de unde a purtat convorbirile telefonice nu este în măsură să contrazică apărarea sa, în condițiile în care locuința sa era pe A. D., iar antena de telefonie mobilă era pe strada V. V. (Iulius Mall), deci în imediata sa apropiere a locuinței sale, iar dacă a ieșit, în seara respectivă a ieșit numai pentru a închiria un DVD ori pentru a cumpăra o pâine, sau ceva de genul acesta, context în care este posibil să fi purtat convorbirea pentru care a fost localizat ca fiind în zona străzii F. P. de pe lângă J. C. N. a criticat soluția instanței de fond atât ca nelegală sub aspectul achitării inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în data de ¾.03.2009, deoarece probatoriul cauzei converge spre demonstrarea fermă și neechivocă a vinovăției inculpatului, cât și sub aspectul netemeiniciei acesteia, susținând că pedeapsa aplicată de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate T. C. este total insuficientă pentru realizarea scopului său, în condițiile datelor ce caracterizează persoana inculpatului. Prin decizia penală nr. 478/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C., s-au respins ca nefondate apeluriledeclarate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul P. M. R., fiul lui P. și V., născut la data de (...) în B., dom. în com. Glina, sat. C., str. Intrarea Școlii nr. 24, jud. Ilfov, cu reședința în C.-N., str. D., nr. 15, ap. 6, jud. C., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 518/(...) a Judecătoriei C.-N. În baza art. 88 Cod P., s-a scăzut din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) la zi. În temeiul art. 350 al.1 C., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat. În temeiul art. 192 al.2 C., a fost obligat inculpatul apelant P. M. R. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în apel în sumă de 400 lei, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu, av. Pușcă A.. În baza art. 192 al. 3 C., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune în acest sens, T. a constatat că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prev. de art. 363 al. 1 C., termen ce a curs în mod diferit pentru cei doi apelanți. Astfel pentru P., termenul de declararea a apelului a curs de la data pronunțării soluției și anume (...), potrivit art. 363 al. 2 C., iar pentru inculpatul arestat, și care nu a fost prezent la pronunțarea soluției, de la data comunicării copiei de pe minuta sentinței atacate, comunicare ce s-a realizat la data de (...), în conformitate cu prevederile art. 363 al. 3 C. Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel formulate în cauză, s-a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, instanța de fond a administrat un probatoriu complet, care chiar controversat fiind, a fost interpretat corect și concis, deși ușor sumar. În raport de interpretarea probatoriului, T. a ținut să sublinieze, față de apărările inculpatului P. M. R., legate de fapta comisă la data de 21/(...), că notarea cu același număr, respectiv R., a probelor biologice de referință recoltate de la inculpat și de la numitul C. O. în cuprinsul raportului de constatare tehnico- științifică biocriminalistică nr. 76794/0(...), reprezintă o eroare de dactilografiere, acest lucru rezultând în mod evident din cuprinsul întregului raport de constatare, ca și din fluxul tehnologic rezultat din cuprinsul desfășurării constatării. Cu privire la această probă, s-a ținut a se preciza că actul normativ indicat de către inculpat în motivele de apel depuse, nu are legătură cu modul de recoltare a probelor biologice de referință, L. nr.8/2008 privește aprobarea O.G. nr. 30/2007 cu privire la reglementarea unor măsuri financiare. Însă, fără urmă de îndoială că prelevarea probelor biologice de referință s-a realizat conform art. 4 al. 5 din L. nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.ului Național de D. G. J. Legat de convorbirile telefonice purtate de inculpat în seara zilei de (...), deși inițial a susținut vehement că nu a părăsit locuința sa de pe strada D., și că în fapt convorbirea purtată la ora 2.,22 din zona străzii A. V. V., Iulius Mall, nu este relevantă, deoarece locuința sa de pe A. D. este situată în imediata proximitate a zonei indicate, ulterior „și-a amintit"; că este posibil să fi ieșit să cumpere „ceva"; sau să închirieze un DVD, astfel explicându-și convorbirea purtată la ora 2.,07 din zona străzii F. Vizionând harta municipiului C.-N., s-a apreciat că și această apărare a inculpatului, de ultimă oră, este creată în ideea realizării unei diversiuni (că dacă nu o fi fost acasă, o fi fost „undeva";), în condițiile în care A. D. se află la ceva distanță de strada F., fiind necesară parcurgerea mai multor străzi, iar durata în timp, de nici 7 minute, între cele două convorbiri telefonice, sugerează evident că în momentele respective inculpatul era în deplasare (a se vedea în acest sens ). Oricum, s-a reținut că apărarea inculpatului nu are logică, în contextul în care a susținut că l-a sunat la 2.,07 pe numitul S. V. M., când a ieșit să cumpere „ceva";, repetăm, din zona străzii F., care nu se află în imediata apropiere a Aleii D., unde sunt suficiente magazine nonstop, cum ar fi cele din zona Complexului Mercur, de unde se pot achiziționa alimente de larg consum, ca să-l întrebe pe acesta dacă mai întârzie mult, ceea ce înseamnă că la ora 2.,07 numitul S. nu sosise la domiciliul inculpatului, ori la ora 2.,17, mai sus- numitul era din nou la locuința sa de pe strada F. din C.-N., ori în acest context instanța se întreabă, desigur nu retoric, când s-au consumat cele două ore de vizită la domiciliul inculpatului P., și care au avut loc în intervalul 21:00-24:00, dacă la ora 2.,07 martorul S. încă nu sosise, iar la ora 2.,17 era deja din nou acasă. Prin urmare, instanța de fond a stabilit corect vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat din data de 21/(...), în dauna părții vătămate T. C. Raportat la motivele de apel ale P. de pe lângă J. C. N., s-a apreciat că acestea nu sunt convingătoare în susținerea vinovăției inculpatului pentru comiterea faptei de furt calificat din data de 3/(...). Astfel, sunt redate aproape în amănunt declarațiile martorilor C. Ana E., angajata societății parte vătămată și cea care a constatat spargerea acesteia, precum și declarația martorului K. J., recepționer la H. A. din C.-N., situat în apropierea casei de schimb valutar care, fiind de serviciu în noaptea de 3/4 martie 2009, în jurul orelor 03,00, auzind gălăgie, a ieșit în stradă unde a văzut un grup format din trei bărbați, a auzit un zgomot și a văzut cum aceștia au intrat undeva. Pentru a se lămuri unde au intrat aceștia, martorul a trecut strada, ocazie cu care a observat că poarta de la imobilul cu nr. 4 nu mai era asigurată cu lanțul cu care era închisă. După aproximativ 2-3 minute, martorul declară că s-a retras în fața hotelului A., iar după alte 2-3 minute, a auzit din nou zgomotul produs de scârțâitul unei uși, zgomot pe care-l auzise și anterior și, uitându-se în direcția zgomotului, i-a văzut pe cei trei indivizi ieșind și îndreptându-se spre P-ța. U., constatând totodată și împrejurarea că, într-adevăr lanțul de la poarta imobilului cu nr. 4 lipsea. Faptul spargerii casei de schimb valutar aparținând S. M. C. S. este mai presus de orice îndoială, și oricum nu aceasta este problema în discuție, ci cea a autorului, sau autorilor spargerii. După cum se poate lesne observa, din declarația martorilor de mai sus, nu răzbate niciun moment ideea că inculpatul ar fi, sau măcar ar putea fi, autorul infracțiunii comise în noaptea de 3 spre 4 martie 2009. Este real că, cu ocazia cercetării la fața locului, în prezența martorilor asistenți Șoaită Tudor-Cristian și F. C.-R., de la fața locului au fost descoperite și ridicate mai multe mijloace materiale de probă, consemnate în procesul- verbal întocmit cu acea ocazie și care au fost ambalate în plicuri, sigilate și semnate de martorii asistenți. Nu mai puțin real este și faptul că martorii asistenți mai sus indicați au confirmat desfășurarea în condiții procedurale a activității de cercetare la fața locului, precum și ridicarea a 8 urme papilare, din care 5 de pe suprafața exterioară a capacului metalic al cutiei metalice cu inscripția DSC descoperită pe podea în casierie, o urmă papilară de pe suprafața interioară a unui fragment ceramic de culoare albă găsit pe podea în casierie și două urme papilare de pe tocul ușii casieriei. Martorii mai arată, la fel de veridic, că au fost descoperite și ridicate urme materiale cu aspect de țesătură, pe scara aflată în incinta casei de schimb valutar, iar în incinta casei de schimb valutar a fost descoperită și ridicată goarna soneriei sistemului de alarmă din care era ruptă o bucată din material plastic, goarnă la care, precizează martorul F. C. R. era instalată deasupra ușii de acces și la care accesul se poate face doar cu scara. Ulterior, mijloacele de probă descoperite și ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, au fost trimise, în vederea expertizării, la I. de C. B. - S. de B. din cadrul I.G.P.R., fiind supuse expertizării A. Prin Raportul de constatare tehnic-științifică nr. 3. din (...), s-a concluzionat că bucata de circuit electronic descoperită în casieria casei de schimb valutar, pe suprafața podelei, ridicată și analizată în cadrul raportului, conține celule epiteliale iar profilul genetic obținut din proba biologică de referință recoltată de la inculpatul P. M. R. (Raportul de constatare tehnico- științifică nr.76794 din 0(...) în dosarul nr. 379832/2007 al IPJ C. - S. de I. C.), este inclus în locii corespunzători în acest amestec, astfel că inculpatul nu poate fi exclus ca un contribuitor la crearea microurmelor biologice prezente pesuprafața fragmentului de circuit electronic. Cu toate acestea, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică stabilește că probabilitatea de excludere a inculpatului, ca și contributor, la crearea microurmelor biologice este de 99,93%, prin urmare, foarte aproape de o excludere totală. De altfel, profilul genetic ce ar conține alele corespunzătoare cu cele din proba de referință prelevată de la inculpatul P. M. R., fac parte dintr-un amestec mai complex ce provine de la cel puțin trei persoane, ceea ce face identificarea și suprapunerea microurmelor extrem de dificilă și de improbabilă. Din nou, s-a arătat că este incontestabil aspectul prelevării în condiții procedurale a microurmelor, însă rezultatul probabilistic îl exclude pe inculpat aproape total de la crearea urmelor biologice. S-a apreciat că prelucrarea, de către S. Român de I., a imaginilor înregistrate de camera de supraveghere aparținând LEUMI BANK, situată în P- ța U. nr. 31 din C.-N., aflată la o distanță mică de casa de schimb valutar, și în care, în opinia P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, apare o persoană ce prezintă semnalmente asemănătoare dacă nu identice cu cele ale inculpatului, numai pentru faptul că și persoana din imagini poartă ochelari, „la o oră târzie din noapte";, nu reprezintă o probă ce are caracter de certitudine. A. de mai sus sunt simple supoziții din partea redactorului motivelor de apel, și pe care nu se poate întemeia o soluție de condamnare. Deși P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca face o interpretare tendențioasă a declarațiilor martorilor ce susțin apărarea inculpatului, declarația martorului R. R., care nu poate fi bănuit de subiectivism, fiind recepționer la H. „., se coroborează cu ce a martorei W. T. și a inculpatului, care plasează și ei, precum și martorul B. A., prezența în B. în seara zilei de 3 martie 2009 a inculpatului, precum și a martorului W. W. Punând în balanță probele în acuzare față de cele în apărare, s-a constatat că de la locul incontestabil al infracțiunii au fost recoltate microurme biologice ce au fost create de cel puțin trei contributori, dar că, cu o probabilitate de 99,93% inculpatul P. M. R. este exclus ca fiind contributor la acest amestec. De asemenea, s-a putut constata că în apropiere de locul faptei, pe camerele de luat vedere ale unei bănci au fost surprinse imagini, prelucrate ulterior, și pe care apare un bărbat a cărui fizionomie este asemănătoare cu cea a inculpatului P., pentru argumentul furnizat de P., că „. era noapte";, purta ochelari, ca și cum cine are nevoie de ochelari, ar putea să nu poarte noaptea, sau în tot cazul nu este foarte clar din motivația P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca ce legătură are noaptea cu purtatul ochelarilor. Pe de altă parte, numai pentru faptul că inculpatul poartă ochelari nu poate fi condamnat, aceasta părând să fie, în opinia P., singura asemănare dintre inculpat și persoana surprinsă în imaginile discutate. S-a mai constatat că P. nu contestă că, cândva, la începutul lunii martie 2009, inculpatul s-ar fi aflat în B., fără să poată stabili, prin probațiune, când anume în intervalul (...)-(...). Toate datele de mai sus, nu pot, așa cum foarte bine a stabilit instanța de fond, să fundamenteze, dincolo de orice dubiu rezonabil, o soluție de condamnare. Așa fiind, și sintetizând toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C., T. a respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul P. M. R. împotriva sentinței penale nr. 518/(...) a Judecătoriei C.-N., ale cărei dispoziții au fost menținute în întregime. T. a constatat că prima instanță a dedus corect din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...) și până la datapronunțării sentinței atacate, și anume (...), iar în baza art. 381 C., s-a scăzut din pedeapsa aplicată și perioada scursă după pronunțarea sentinței apelate, începând cu data de (...) la zi. În temeiul art. 350 al.1 C., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de cercetarea inculpatului în stare de libertate, în condițiile în care acesta nu are un loc de muncă dar dovedește un nivel de trai peste mijloacele materiale rezultate din această condiție, a suferit și alte condamnări pentru fapte de furt calificat în care a acționat „la pont";, după un plan minuțios elaborat, ajutat de alte persoane, a căror identitate nu este, de cele mai multe ori, descoperită. În temeiul art. 192 al.2 C., a fost obligat inculpatul apelant P. M. R. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în apel în sumă de 400 lei, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu, av. Pușcă A.. În baza art. 192 al. 3 C., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cât și inculpatul P. M. R. Prin recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului pentru săvârșireainfracțiunii de furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că în baza probelor administrate în cauză, instanțele au stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea primei infracțiuni de furt calificat reținută în sarcina inculpatului și s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. În mod greșit însă s-a arătat că s-a apreciat atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel că raportul de constatare tehnico-științifică ADN întocmit în cauză, pentru al doilea act material este absolut nerelevant. S-a mai arătat că inculpatul nu a recunoscut niciuna din faptele care i- au fost reținute în sarcină, negând constant săvârșirea actelor materiale care fac obiectul cauzei și refuzând testul poligraf. Mai mult, inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană care a mai fost cercetată și condamnată pentru comiterea unor fapte similare, iar modul în care acesta a acționat denotă faptul că își plănuiește cu minuțiozitate comiterea faptelor. S-a mai apreciat faptul că schimbarea încadrării juridice dispusă de către instanța de fond din infracțiunea de furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, în două infracțiuni de furt calificat, este netemeinică, având în vedere că, în mod evident, inculpatul a comis cele două acte materiale pentru care a fost trimis în judecată, în baza unei rezoluții infracționale unice, acesta reprezentându-și activitatea infracțională pe care urma să o desfășoare ulterior. De asemenea, s-a arătat că în urma condamnării inculpatului pentru ambele acte materiale, se impune și admiterea acțiunii civile exercitate în cauză de partea civilă SC M. C. S., cu recuperarea prejudiciului cauzat și acestei părți civile. Cu privire la recursul declarat de către inculpat, P. a solicitat respingerea acestuia cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Prin propriul recurs, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, întrucât fapta din (...) nu a fost săvârșită de către acesta, fapta nefiind dovedită. Cu privire la fapta săvârșită în noaptea de 3-4 martie 2009, s-a arătat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă temeinică și legală, întrucât există martori care confirmă faptul că inculpatul se afla la B. la data în care a avut loc spargerea în C.-N. Cu privire la acțiune civilă, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Referitor la recursul P., inculpatul a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Analizând recursurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acestea sunt ambele nefondate. Atât instanța de fond cât și cea de apel au procedat în mod judicios la analizarea amănunțită a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, reținând în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat săvârșită la data de 21-(...) în dauna părților vătămate T. A. și T. C. Totodată, în mod corect s-a stabilit în urma probatoriului administrat că în cauză nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul este autorul infracțiunii de furt calificat săvârșită în noaptea de 3-4 martie 2009 în dauna părții civile S. M. C. S. C.-N. Fără a relua starea de fapt expusă pe larg în cuprinsul hotărârilor atacate, Curtea precizează că își însușește argumentația juridică care a stat la baza pronunțării hotărârilor atacate, argumentație care din aceste motive nu va fi reluată, urmând ca să fie analizate strict motivele de recurs ale P. de pe lângă Tribunalul Cluj și ale inculpatului P. M. R. În ceea ce privește recursul declarat de parchet prin care s-a contestat soluția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat din noaptea de 3-4 martie 2009, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile potrivit cărora raportul de constatare tehnico-științifică ADN pentru acest act material ar fi fost înlăturat de către prima instanță și de către instanța de fond. A. deoarece, așa cum în mod corect ambele instanțe au arătat, concluziile acestui raport îl exclud apropare în totalitate pe inculpat de la crearea urmelor epiteliale, probabilitatea ca inculpatul să fie autorul acestora fiind de 0,07 %. La toate acestea se adaugă faptul că inculpatul a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurare că la data comiterii faptei acesta nu se afla în mun. C.-N., ci la B., aspecte confirmate fără echivoc de martorii R. R., W. T. și W. W. În raport de cele reținute de tribunal, cel puțin primul martor din cei trei nu poate fi acuzat de subiectivism, la fel cum nici faptul că în noaptea respectivă camerele de luat vederi ale unei bănci din aproprierea comiterii faptei ar fi surprins un bărbat cu o fizionomie asemănătoare cu a inculpatului P. De altfel, chiar acuzarea nu a contestat faptul că la începutul lunii martie, în perioada 2 - 6 martie 2009, fără a putea fi precizată exact perioada, inculpatul s-a aflat la B. În aceste condiții, Curtea nu-și poate însuși critica P. potrivit căreia procentul de probabilitate de 0,07 % ca inculpatul să se fi aflat la locul fapteiîn noaptea comiterii furtului ar reprezenta o certitudine, avându-se în vedere modul de creare al urmei și locul de unde proba a fost prelevată. Din contră, Curtea constată că în cauză își găsește pe deplin aplicabilitatea principiul in dubio pro reo, motiv pentru care apreciază că soluția de achitare a inculpatului față de această învinuire este temeinică și legală. Faptul că inculpatul a mai fost cercetat și condamnat pentru comiterea de fapte similare sau că acesta ar avea legături cu persoane bănuite de comiterea aceluiași gen de fapte, persoane față de care au fost disjunse cercetările, de asemenea nu este de natură a răsturna prezumția de vinovăție care funcționează în favoarea inculpatului. Cu privire la recursul declarat de inculpat prin care acesta a solicitat achitarea sa și pentru comiterea infracțiunii comise la data de 2. februarie 2009, așa cum s-a arătat, Curtea urmează să-l respingă și pe acesta ca nefondat, apreciind că față de această învinuire vinovăția inculpatului a fost dovedită. Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea că în seara zilei de 21 februarie 2009 nu a purtat convorbiri telefonice din zona unde se afla locuința părților vătămate T. A. și T. C., în concordanță cu cele reținute de prima instanță și de instanța de apel, Curtea consideră că a fost administrat un probatoriu complet, din care a reieșit vinovăția inculpatului. În mod corect s-a reținut de către tribunal că notarea cu același număr a probelor biologice de referință recoltate de la inculpat și de la numitul C. O. în cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică din data de 5 aprilie 2007 reprezintă o simplă eroare de dactilografiere, aspect care se desprinde în mod neechivoc din conținutul întregului raport de constatare. De asemenea, din examinarea aceluiași raport reiese cu certitudine faptul că prevalarea probelor biologice de referință a fost realizată potrivit art. 4 alin. 5 din L. nr. 76/2008. Se observă din considerentele deciziei atacate că Tribunalul Cluj a făcut o analiză amănunțită a alibiului invocat de inculpat, cu referire la convorbirile telefonice purtate de acesta în seara zilei de 21 februarie 2009, înlăturând în mod argumentat apărările acestuia. Așa cum s-a arătat anterior, instanța de control judiciar își însușește această argumentație, apreciind că nu este necesar să o reia și subliniază faptul că potrivit raportului de constatare-tehnică științifică nr. 76794 din data de 5 aprilie 2007 întocmit în dosarul nr. 379832/2007 al I.P.J.C., calculele biostatistice efectuate cu privire la urmele ridicate din celulele epiteliale descoperite la fața locului au indicat faptul că inculpatul are de 444.444.444.444 mai multe șanse să fie contributor la formarea acestui amestec decât orice altă persoană din populația caucaziană. La toate acestea se adaugă și probele indirecte, respectiv faptul că în urma efectuării la data de (...) a unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului V. O. M., prieten al inculpatului P., membru al anturajului său și în raport de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor, au fost descoperite cinci ceasuri sustrase din locuința victimei. Ceasurile respective au fost recunoscute după caracteristicile lor de către T. A.- P., soțul părții civile. Totodată, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului P. și în autoturismul Jeep Grand Cherokee cu nr. de înmatriculare CJ-0. aparținând acestuia au fost găsite mai multe perechi de mănuși, măști de protecție respiratorie, chei reglabile, șurubelnițe, levier, dispozitiv din oțel cu șurub interior, precum și alte unelte ce folosesc laruperea butucului yalei ușilor de acces, aspect cu privire la care inculpatul nu a fost în măsură să ofere vreo explicație plauzibilă. Din punct de vedere al modului de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru această infracțiune, Curtea apreciază că raportat la toate criteriile prevăzute de art. 72 C. prima instanță a aplicat o pedeapsă care este de natură să reflecte gradul de pericol social al infracțiunii comise, astfel încât nici motivele de recurs ale parchetului care vizează majorarea acesteia nu vor fi primite, Curtea apreciindu-le ca fiind neîntemeiate. În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și inculpatul P. R. M., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 478 din 20 decembrie 2010 a T.ui C.. Potrivit art. 88 Cod P. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 martie 2009 și până în prezent. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea inculpatului recurent la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial, celelalte cheltuieli judiciare în recurs rămânând în sarcina statului. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și inculpatul P. R. M., arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 478 din 20 decembrie 2010 a T.ui C.. Potrivit art. 88 Cod P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 martie 2009 și până în prezent. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. A. D. L. I. C. M. GREFIER M. N. Red.ADL/dact.MS 5 ex./(...) Jud.fond: L.B. Jud.apel: L.Cociș/A.Țopan
| ← Decizia penală nr. 270/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 123/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
