Decizia penală nr. 1909/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1909/R/2011

Ședința publică din 25 noiembrie 2010

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. judecător JUDECĂTORI : L. H.

G. : L. S.

: V. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul C. L. G. și partea civilă C. G. împotriva deciziei penale nr.43/A/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș in dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă și refuz de recoltare a probelor biologice prev.de art.182 alin.2 C.pen. și art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.33 lit.a C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 noiembrie

2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Deliberând retine că prin sentința penală nr. 112 din 27 ianuarie 2010 a J.ecătoriei B. M. s-a dispus condamnarea inculpatului C. L. G. la pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2

C.pen. și de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr.

195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

În temeiul art. 34 lit. b C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din L. nr. 5., s-a revocat grațierea condiționată cu privire la pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 539/(...) a J.ecătoriei B. M. și a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1581/(...) a aceleiași judecătorii, pedepse care au fost adiționate la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 112/2010 a J.ecătoriei B. M., dispunându-se executarea, în final, de către inculpat a pedepsei de 2 ani 11 luni închisoare.

I s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. pe o perioadă indicată în art. 71 alin. 2 C.pen.

În baza art. 7 din L. nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice pentru S.N.D.G.J.

În temeiul art. 14 C.pr.pen. și a art. 998 C.civ., inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. G. a următoarelor sume: de 4.240 lei - despăgubiri pentru daune materiale; de 15.000 lei - despăgubiri pentru daune morale; de 14.578 lei - beneficiul nerealizat în perioada dec.2006-dec.2009; de 394 lei - prestație periodică lunară ce s-adispus a se plăti începând cu data pronunțării sentinței și până la încetarea stării de invaliditate sau noi dispoziții.

Inculpatul a fost obligat să achite S.ui J. de U. B. M. suma de 8.749,47 lei - cheltuieli de asistență medicală ale părții vătămate.

În baza art. 193 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

C. G. suma de 1.000 lei - chelt. judiciare.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 650 lei - chelt. jud. către stat.

În considerentele sentinței s-a reținut faptul că la data de 9/(...) inculpatul C. L. G. se afla în localul „Exotic"; situat pe strada C., nr. 2 din Municipiul B. M. împreună cu martorul G. P. F., care îi este naș, și cu martorii R. C. M. și D. A.

Inculpatul C. L. a fost nemulțumit de faptul că băutura servită nu ar fi fost corespunzător de rece, motiv pentru care a adresat injurii martorei C. L., precum și altor angajate ale localului.

M. C. L. i-a reproșat inculpatului atitudinea acestuia necuviincioasă, fapt ce a determinat o discuție contradictorie, urmată de părăsirea localului de către inculpat și martorul G. P. F., martorii R. C. și D. M. rămânând în continuare în bar.

M. C. L. l-a contactat telefonic pe soțul său C. G.-administrator al societății comerciale căreia îi aparține localul, ce s-a deplasat la bar pentru a se informa despre cele întâmplate.

M. Costinș L. însoțită de partea vătămată C. G. au plecat pe jos pentru a-i ajunge din urmă pe inculpatul C. L. și martorul G. P. F. care părăsiseră de puțin timp localul, îndreptându-se spre str. G. Ș. prin C. V. al orașului.

În apropierea M.ui „C.";, martora C. L. și partea vătămată C. G. i-au observat pe inculpat și martorul G. P. ce se deplasau pe strada Gh. Ș. în direcția P. Municipiului B.

M., motiv pentru care martora C. L. a strigat după inculpat.

Cu privire la modul cum s-au derulat faptele în continuare declarațiile inculpatului sunt contradictorii și în neconcordanță cu declarațiile martorilor și cu constatările actelor medico-legale.

Astfel, în fața instanței inculpatul C. L. a declarat faptul că în apropierea fostului Hotel Minerul (amplasat vizavi de M. C. - n.n.) „am fost ajunși din urmă de partea vătămată C. G. care mi-a sărit în spate, eu m-am aplecat iar partea vătămată a căzut. La scurtă distanță se afla și martora C. L. (f. 60 dos.fond).

Inculpatul și-a fundamentat apărarea pe ideea că partea vătămată i-a sărit în spate și, fiind surprins de gestul acestuia, s-a scuturat, iar partea vătămată a căzut lovindu-se cu capul de asfalt, ca urmare a propriei sale acțiuni.

Apărarea inculpatului este nefondată fiind infirmată prin chiar declarațiile inculpatului date inițial în faza de urmărire penală, precum și de declarațiile părții vătămate și ale martorilor.

La fila 18 dos.u.p. inculpatul afirmă: „. am ajuns lângă M. „C."; am auzit-o pe patroană (martora C. L.), striga de departe după mine diverse injurii, amenințări";.

La fila 21 dos.u.p. inculpatul declară: „ospătara (martora C. L. - n.n.) cu un necunoscut (partea vătămată C. G. - n.n.) venea în spatele nostru la distanță destul de mare.... la un moment dat m-am trezit cu amândoi în spate, .... m-am speriat și m-am scuturat de ei din spate căzând unul peste altul";.

La fila 23 dos.u.p. inculpatul susține că: „bărbatul (partea vătămată C. G. - n.n.) care o însoțea fără să spună nimic mi-a sărit în spate și m-a prins de gât";.

Din analiza acestor declarații rezultă indubitabil faptul că inculpatul nu a fost nicidecum surprins de apariția părții vătămate și a soției sale din moment ce aceștia din urmă au strigat după inculpat de la distanță, motiv pentru care inculpatul știa că este urmărit previzionând chiar și un eventual gest agresiv, fapt ce exclude posibilitatea ca inculpatul să fi fost atacat pe la spate, așa cum în mod nesincer a susținut.

Pe de altă parte, inculpat se contrazice susținând într-o altă declarație că a fost atacat atât de partea vătămată cât și de soția acestuia care i-au sărit în spate, iar în altă declarație precizează că numai partea vătămată i-a sărit în spate.

Martorul P. V. a perceput consumarea incidentului de la mică distanță ca și martora C. L.-soția părții vătămate. A. martor l-a văzut pe inculpat care l-a lovit cu pumnul pe partea vătămată care a căzut la pământ.

Martorul a auzit zgomotul provocat de căderea părții vătămate cu capul de caldarâm, fapt ce denotă că acest martor se afla destul de aproape de locul comiterii faptei.

În momentele următoare partea vătămată a încercat să se ridice de jos dar a fost lovit din nou de către inculpat. M. C. L. a intervenit în sprijinul soțului dar a fost lovită și ea (f. 64 dos.fond).

Martorul P. V., care se afla în serviciul de taximetrie a pornit autoturismul, l-a urcat pe partea vătămată și l-a transportat la S. J. de U. „. C. O. B. M.

A. fapt este consemnat și în Raportul de constatare medico-legală nr. 1310/(...) (f. 9 dos.u.p.) - „pacient ...este adus cu taxiul de soția dânsului... fiind victima unei agresiuni";.

M. C. L., soția părții vătămate a relatat că l-a ajuns din urmă pe inculpat care fără să spună nimic „l-a lovit cu pumnul în zona feței, în partea stângă iar partea vătămată a căzut la pământ, situație în care l-a mai lovit cu piciorul după care a plecat"; (f. 63 dos.fond).

În momentele următoare, martora a strigat după ajutor, la fața locului a venit cu taximetrul martorul P. V. care a observat cele întâmplate și l-a transportat la spital pe partea vătămată.

Declarațiile martorilor P. V. și C. L. date în toate fazele procesuale penale se coroborează, susținând agresiunea inculpatului asupra părții vătămate.

Prin declarația dată în faza de urmărire penală (f. 21) inculpatul C. L. arată că la momentul consumării incidentul pe stradă nu se mai aflau alte persoane, deși martorul I. F., audiat de către instanță (fila 100) susține că l-a observat pe partea vătămată C. G. când i-a sărit în spate inculpatului.

A. martor a discutat cu inculpatul în aceeași seară despre cele întâmplate, aspect confirmat și de inculpat.

Or, din această perspectivă declarația martorului I. F. apare ca nesinceră sens în care a fost înlăturată.

Martorul G. P. F. care îl însoțea pe inculpat a declarat că este posibil ca inculpatul să-l fi împins pe partea vătămată și acesta să fi căzut. A. martor confirmă că partea vătămată și soția acestuia au strigat după inculpat înainte de a-l ajunge din urmă (f.33 dos.u.p.).

Urmare agresiunii suferite partea vătămată a fost internată în Secțiile ATI -

Neurochirugie a S.ui J. de U. „. C. O. B. M. în data de (...), ora 00:30, cu diagnosticul

";TCC recent (agresiune). Stare confuză acută. Otoragie dreaptă. Fractură? Bază de craniu.";

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 1310 din (...) s-a arătat că partea vătămată C. G. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin cădere de la același nivel. L. au necesitat un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare cu mențiunea că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate. L. pot data din (...).

La data de (...) raportul de constatare medico-legală a fost completat, stabilindu- se că partea vătămată în urma agresiunii din data de (...) a prezentat leziuni traumatice- hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală medie și fractură craniană, care s-au putut produce prin cădere de la același nivel, în condițiile stabilite de anchetă.

L. au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu mențiunea că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate.

Pareza de plex brachial stâng s-a putut produce prin elongație sau contuzie în timpul perioadelor sale de agitație psihomotorie și a necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În data de (...), în jurul orelor 22:00, inculpatul C. L. G. conducea autoturismul marca Renault Scenic, cu nr. de înmatriculare nr. (...), proprietatea SC Class Automobile Alex SRL, deplasându-se dinspre localitatea C. spre B. M.

În autoturism împreună cu inculpatul se aflau martorii B. V. și P. G. S.

Pe strada M. E. din B. M. a acroșat în partea laterală stângă autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), condus regulamentar din sens opus de martorul M. B. N., taximetrist la „. T..

Inculpatul nu a oprit autoturismul ci și-a continuat deplasarea, fiind urmărit de martor până pe strada V. A., unde a fost blocat de acesta și obligat să oprească. În același timp a ajuns la fața locului și martorul O. G.-R.

Inculpatul a purtat o discuție cu martorul M. B.-N., apoi a coborât din autoturism împreună cu martorii B. V. și P. G. S., a încuiat autoturismul și a plecat pe jos pe strada H., unde a fost depistat de organele de poliție din cadrul S.ui de O. P..

În scurt timp a sosit un echipaj al P. R. care l-a testat pe inculpat cu fiola alcooltest, marca Drager, care a indicat o concentrație de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Pentru acest motiv inculpatul a fost condus la S. J. de U. „. C. O. B. M. însă, în prezența martorului O. G. R., a refuzat să intre în spital și să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, așa cum se consemnează în procesul-verbal încheiat de IPJ M. la data de (...) (f. 63 dos.u.p.).

Prezența inculpatului la volanul autoturismului în momentul producerii accidentului de circulație soldat cu avarii ușoare este probată cu declarațiile neechivoce ale martorilor M. B. N. și O. G. R. care au arătat în mod constant faptul că l-au observat pe inculpat coborând de la volanul autoturismului.

Apărarea inculpatului în sensul că în momentul producerii accidentului de circulație autoturismul era condus de martorul B. V. este nesinceră fiind infirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel în procesul-verbal încheiat la data de (...) de către IPJ M. -. P. R. (f. 62 dos.u.p.) se consemnează faptul că martorul M. B. N. a declarat agenților autorității publice faptul că inculpatul și-a abandonat autoturismul și a continuat deplasarea pe jos. În continuare se arată în cuprinsul procesului-verbal împrejurarea că inculpatul C. L. G. a fost identificat și nu a prezentat actele de identitate susținând că le are la domiciliu.

Martorul O. G. a declarat în faza de urmărire penală, înaintate de identificarea inculpatului, faptul că „din mașină a coborât șoferul care era într-un tricou alb cu mânecă scurtă. Statura lui este înalt(ă), tuns scurt și bine făcut"; (f. 72 dos.u.p.).

Această descriere corespunde cu constituția inculpatului, fiind similară cu relatarea martorului M. B. care arată că „a coborât șoferul de la volan, un tip mare cu tricou alb, tuns scurt..."; (f. 73 dos.u.p.).

Martorul P. G. S. a declarat în faza de urmărire penală respectiv la data de 04 iunie 2007 (f. 78 dos.u.p.), la numai două luni de la consumarea incidentului, faptul că nu-și amintește cum era îmbrăcat inculpatul C. L. G. și martorul B. V.

În mod inexplicabil, la data de 25 noiembrie 2009, la circa 2 ani de la producerea accidentului de circulație, martorul audiat de către instanță declară că „inculpatul era îmbrăcat în haine de culoare închisă, iar șoferul V. într-un tricou";.

Cu certitudine declarația acestui martor este nesinceră și încearcă să inducă ideea că martorul B. V. ar fi condus autoturismul, prin valorificarea tendențioasă a informațiilor furnizate de martorii O. G. și M. B. cu privire la modul cum a fost îmbrăcat inculpatul, transferând intenționat această descriere asupra martorului B. V.

Pentru aceste considerente această declarație a fost înlăturată.

În drept, faptele inculpatului C. L. G., astfel cum au fost probate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 182 alin. 2 C.pen. si art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare, raport de constatare medico-legală și completarea la acesta, declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de constatare a infracțiunii, procese-verbale de recunoaștere după fotografie, precum și propriile declarații ale inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen., respectiv: prezența antecedentelor penale, pericolul social ridicat al pluralității de fapte, urmarea produsă, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.

S-a reținut că faptele inculpatului au fost comise în termenul de grațiere condiționată acordată prin L. 5., motiv pentru care, în baza art. 7 din acest act normativ, s-a dispus revocarea beneficiului acestui act de clemență cu privire la pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 539/(...) a J.ecătoriei B. M., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 674/(...) a Curții de A. C., și cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1581/(...) a J.ecătoriei B. M., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 360/(...) a Curții de A. C., pedepse ce vor fi adiționate la pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre.

Pe durata executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., faptele acestuia fiind incompatibile cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice.

În soluționarea acțiunii civile promovate în cadrul procesului penal de partea civilă C. G., instanța a reținut că prin fapta sa ilicită inculpatul C. L. G. a cauzat leziuni ce au pus în primejdie viața părții vătămate și au determinat ulterior tratamente îndelungate și costisitoare de recuperare a stării de sănătate, care nu este pe deplin restabilită, partea vătămată fiind încadrată în gradul III de invaliditate (f. 102 dos.u.p.).

Din această perspectivă, partea civilă C. G. este îndrituită atât la despăgubiri materiale pentru cheltuielile avansate în vederea restabilirii stării de sănătate ori pentru beneficiile nerealizate, cât și la reparații morale îndreptățite de suferința fizică și psihică pe care a suportat-o și cu care urmează să se confrunte și în viitor.

Astfel, partea civilă C. G. a fost nevoită să avanseze cheltuieli legate de medicamentație și alte manopere medicale, în sumă totală de 4240 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în copie (f. 12-26 dos.fond).

În aceeași măsură se cuvine părții civile C. G. suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, al cărui cuantum a fost stabilit în raport cu gradul de invaliditate în care a fost încadrat, cu numărul de zile de îngrijiri medicale acordat părții civile, cu gravitatea diagnosticului stabilit, precum și cu celelalte manopere medicale necesare în vedere restabilirii stării de sănătate, toate aceste aspecte reflectând intensitatea suferințelor fizice și psihice.

Anterior producerii agresiunii, partea civilă C. G. a dovedit prin adeverința nr. 9 din (...), eliberată de SC A. SRL (f. 11 dos.fond), că a fost angajat la această unitate cu un salariu lunar de 720 R.

Ulterior producerii agresiunii, părții civile C. G. i s-a stabilit o pensie de invaliditate în sumă totală de 326 RON (f. 102-104 dos.fond).

Diferența dintre aceste venituri (394 RON) s-a imputat inculpatului sub forma beneficiului nerealizat de către partea civilă, pentru trecut, respectiv perioada decembrie

2006 - decembrie 2009, stabilindu-se suma globală de 14.578 RON (37 de luni x 394

RON), iar pentru viitor se va fixa o prestație periodică lunară în sumă de 394 RON, plătibilă până la încetarea stării de invaliditate sau noi dispozițiuni ale instanței.

În aceeași măsură a fost admisă și acțiunea civilă promovată de S. J. de U. „. C. O. B. M. care a reclamat cheltuielile cu asistența medicală acordată părții vătămate în sumă de 8694,47 R.

Inculpatul a fost obligat să plătească și cheltuielile de judecată angajate de partea civilă C. G. (f.105-106 dos.fond).

Fiind în culpă procesuală, inculpatul a fost obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul fără a și-l motiva în scris, însă în ședința publică din 9 iunie 2011 acesta a precizat că solicită a fi achitat, în temeiul art. 10 lit. a C.pr.pen., pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și, în temeiul art. 10 lit. c C.pr.pen., pentru cea de-a doua infracțiune, a se reține în favoarea

sa prev. art. 73 lit. b C.pen. și cele ale art. 81 C.pen., a se înlătura dispoziția de revocare a grațierii pedepselor de 5 luni și 6 luni închisoare.

În motivarea cererii sale apelantul-inculpat a arătat, în esență, că intimatul-parte vătămată a sărit asupra sa, a căzut și s-a lovit. E necesară reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b C.pen. și a se înlătura dispoziția din sentință privind revocarea grațierii pedepselor de 5 luni și de 6 luni închisoare întrucât termenul de reabilitare s-a împlinit (termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 3 octombrie 2005) astfel că nu trebuia revocată grațierea. A. termen curge de la data publicării în Monitorul Oficial a actului de grațiere. E. un dubiu cu privire la persoana aflată la volan. Cu privire la latura civilă a cauzei apelantul-inculpat a arătat că este de acord cu plata despăgubirilor probate și solicită a se reduce cuantumul despăgubirilor pentru daune morale proporțional cu scuza provocării. Firma a continuat să funcționeze astfel că despăgubirile pentru daune materiale nu sunt la acest nivel și reținându-se scuza provocării și ele trebuie reduse.

Prin decizia penală nr. 43/A din 28 iunie 2011 a T.ui M., în baza art. 379 pct.2 lit.a C.pr.pen. și a art. 382 alin.2 C.pr.pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul C. L. G., dom.în B. M., str. R., nr. 12/29, jud.M. împotriva sentinței penale nr. 112 din 27 ian.2010 a J.ecătoriei B. M. s-a desființat în parte, atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile si s-a înlăturat dispoziția din sentință privind revocarea grațierii cond. a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sent.pen. nr. 1581/(...) a J.ecătoriei B. M. și s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 5 luni închisoare.

A fost obligat inculpatul C. L. G. să plătească părții civile C. G. suma de 394 lei/lună - despăgubiri periodice începând cu data pronunțării sentinței (27 ian.2010) până la data de 14 ian.2011.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen., chelt.judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, iar c-val. avizului întocmit de I. C. N. (35 lei) s-a suportat din fondurile Min.Justiției.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

1. Din probele administrate în cauză rezultă că în noaptea de 9. noiembrie 2006 apelantul-inculpat C. L. G. s-a aflat în localul „Exotic"; din B. M. împreună cu alte persoane, iar la un moment dat a folosit cuvinte jignitoare la adresa angajatelor barului (spunând că „nu mai dansează nici o moimă";) - context în care între apelantul-inculpat și martora C. L. (soția intimatului-parte civilă C. G.) a avut loc un schimb de replici, apoi apelantul-inculpat a plecat din local.

M. C. L. l-a sunat pe intimatul-parte civilă căruia i-a relatat cele de mai sus, apoi cei doi l-au urmărit pe apelantul-inculpat căruia cerându-i socoteală pentru atitudinea sa din bar, acesta l-a lovit cu pumnul pe intimatul-parte civilă care a căzut, fiind lovit apoi din nou de apelantul-inculpat. I.-parte civilă a fost în continuare transportat la spital.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1310 din 12 decembrie 2006 întocmit de S. B. M., intimatul-parte civilă C. G. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale - leziuni care i-au pus în pericol viața și care s-au putut produce prin cădere de la același nivel (f. 9,10 dos.u.p.).

Din completarea de la acest raport având nr. 1011/(...) rezultă că intimatul-parte civilă a prezentat leziuni traumatice (hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală medie și fractură craniană) care s-au putut produce prin cădere de la același nivel în condițiile stabilite de anchetă, au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în pericol viața. Pareza de plex brachial stâng s-a putut produce prin elongație sau contuzie în timpul perioadelor de agitație psihomotorie și a necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale (f. 12, 13 dos.u.p.).

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 858 din (...) întocmit de S. B. M., intimatul-parte civilă a prezentat o incapacitate adaptativă de 50 % și încadrează în gr. III de invaliditate, ea este determinată de pareza de plex brachial stâng, există o legătură de cauzalitate indirectă între agresiune și leziunile care generează invaliditatea, lezarea nervului de plex brachial având loc prin elongație sau contuzie în cadrul manevrelor de liniștire a bolnavului agitat psiho-motor din cauza traumatismului cranian. L. craniene i-au pus în primejdie viața (f. 47-49 dos.apel).

Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 9254/VI/a/32/2010 din 9 februarie 2011 întocmit de I. C. N. rezultă că intimatul-parte civilă a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut cu fractură craniană, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, leziunile au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în pericol viața. La data examinării de către I. C. N. intimatul-parte civilă a prezentat o stare de posttraumatism craniocerebral cu sindrom confuziv posttraumatic fără deficiență funcțională. A.a are capacitatea de muncă păstrată. Din raportul de expertiză medico-legală nr.2/(...) a S.J.E.M.R.C.M. C. rezultă că acesta nu prezintă deficiență funcțională cu incapacitate adaptativă de 0% (filele 77-

81 dos. apel).

C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I. C. N., conform avizului nr. 1058/XI/16 din (...) a avizat conținutul și concluziile raportului de expertiză medico-legală menționat întocmit de I. C. N. (f. dos.apel).

Chiar dacă apelantul-inculpat nu a recunoscut faptul că l-a lovit pe intimatul-parte civilă, arătând că acesta din urmă i-a sărit în spate, s-a aplecat și în aceste condiții intimatul-parte civilă a căzut, iar susținerile sale sunt confirmate de martorii G. P. F., I. F. V., această apărare a fost respinsă, declarațiile celor doi martori fiind apreciate de tribunal ca fiind subiective având în vedere faptul că cel dintâi martor este nașul apelantului-inculpat, iar cel de-al doilea martor este prieten cu acesta. De asemenea, această susținere este infirmată de un martor ocular neutru - martorul P. V. (această probă se coroborează, de altfel, cu declarațiile intimatului-parte civilă și ale martorei C. L.).

2. În data de 10 aprilie 2007 apelantul-inculpat a condus autoturismul marca

„Renault"; având nr. de înmatriculare (...) de la C. la B. M., avariind autoturismul condus de martorul M. B. N., apoi fiind depistat de organele de poliție, a fost supus probei cu alcooltest, stabilindu-se că are o alcoolemie de 0,53 mg/l în aerul expirat. Fiind condus apoi la spital pentru recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta a refuzat a i se recolta astfel de probe.

Deși apelantul-inculpat nu a recunoscut nici comiterea celei de-a doua fapte, arătând că autoturismul a fost condus de martorul B. V., starea de fapt mai sus descrisă rezultă din depozițiile martorilor oculari neutri O. G. R., M. B. N.. Declarația martorului P. G. S. care îi confirmă apelantului-inculpat susținerile s-a înlăturat ca fiind subiectivă date fiind relațiile de prietenie existente între aceștia.

Faptele apelantului-inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.pen. și de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță.

Față de prima infracțiune nu s-a putut reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b C.pen. în condițiile în care întregul incident a fost declanșat chiar de către apelantul-inculpat (care a folosit cuvinte jignitoare la adresa angajatelor localului).

Pedepsele aplicate acestuia au fost individualizate în mod judicios, ele corespunzând gradului de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea de săvârșire a lor, de urmările produse în cazul primei infracțiuni și de cele pe care le putea produce în cazul celei de-a doua infracțiuni) și al apelantului-inculpat (nu și-a recunoscut faptele, a mai suferit anterior alte două condamnări pentru o altă infracțiune la legea circulației și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice).

Prin sentința penală nr. 1581/(...) a J.ecătoriei B. M. (rămasă definitivă la 1 aprilie

1999) apelantul-inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 2 ani 6 luni. Această pedeapsă a fost grațiată, conform Legii nr. 137/1997.

Prin sentința penală nr. 539 din 15 aprilie2004 a J.ecătoriei B. M. acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare mai sus menționate, s-a revocat grațierea pedepsei de 6 luni închisoare și s-a constatat, în baza Legii nr. 5., că sunt grațiate atât pedeapsa de 5 luni închisoare, cât și cea de 6 luni închisoare. Această sentință a rămas definitivă la data de 21 octombrie 2004.

T. a constatat că în cazul în care actul de grațiere este adoptat anterior pronunțării hotărârii de condamnare, termenul de încercare de 3 ani curge de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, iar în ipoteza în care acest act de clemență intră în vigoare ulterior, acest termen curge de la data actului de grațiere.

În speță, față de pedeapsa de 6 luni închisoare L. nr. 5. a intervenit ulterior pronunțării hotărârii de condamnare astfel că termenul de 3 ani curge de la data intrării ei în vigoare (4 octombrie 2002), fiind, în consecință, împlinit la data comiterii faptelor - obiect al acestui dosar (10 noiembrie 2006, 10 aprilie 2007). Prin urmare, în mod greșit s-a revocat de către prima instanță beneficiul grațierii condiționate a acestei pedepse. Pentru pedeapsa de 5 luni închisoare termenul de încercare al grațierii de 3 ani curge de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare (21 octombrie 2004) - termen care nu s-a împlinit la data săvârșirii faptelor - obiect al acestei cauze astfel că în mod corect s-a revocat beneficiul grațierii condiționate cu privire la această pedeapsă.

Față de cele de mai sus, tribunalul a înlăturat dispoziția din sentință privind revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, apelantul-inculpat urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 5 luni închisoare.

În mod legal și temeinic s-a dispus executarea pedepsei în condițiile prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a C.pen. în condițiile în care ocuparea acestor funcții presupune existența unei conduite ireproșabile. Pentru aceleași motive s-ar fi impus a i se interzice și drepturile prev. de art. 71, 64 lit. b C.pen., însă întrucât în apelul inculpatului acestuia nu i se poate agrava situația, soluția primei instanțe va fi menținută sub acest aspect. În raport de faptele comise nu se poate considera că apelantul-inculpat nu poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, în mod temeinic nefiindu-i interzis și dreptul de a alege prev. de art. 71, 64 lit. a teza I C.pen. Întrucât acesta nu s-a folosit de vreofuncție, profesie, activitate pentru a comite faptele, în mod corect nu i s-au interzis și drepturile prev. de art. 71, 64 lit. c C.pen

Având în vedere faptul că apelantul-inculpat a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă, s-a dat în mod legal eficiență prev. art. 7 din L. nr. 76/2008.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța de apel a reținut faptul că suma de

4.240 lei acordată intimatului-parte civilă C. G. cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale este probată cu înscrisurile de la f. 12-26 dosar judecătorie. În perioada dec.

2006 - dec. 2009 acesta a fost lipsit de venituri în sumă de 14.578 lei astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță în condițiile în care în perioada anterioară a realizat conform adeverinței de la fila 11 dosar judecătorie venituri lunare de 720 lei, fiind apoi încadrat în gr. III de invaliditate, beneficiind de o pensie lunară de 326 lei (720-326=394 lei; 394 lei x 37 luni = 14.578 lei).

Întrucât însă cu ocazia întocmirii la data de 14 ianuarie 2011 a raportului de expertiză nr. 2. de către S. J. C. de E. M. și R. a C. de M. s-a stabilit că intimatul-parte civilă nu prezintă deficiență funcțională cu incapacitate adaptativă de 0%, tribunalul apreciază că diferența de venit nerealizat i se cuvine acestuia în continuare (începând cu data de 27 ianuarie 2010) doar până la data de 14 ianuarie 2011 când starea de invaliditate i-a încetat. Prin urmare, sentința judecătoriei va fi desființată și sub acest aspect.

Despăgubirile pentru daune morale au fost stabilite în mod temeinic având în vedere suferințele fizice și psihice suportate de acest intimat-parte civilă (i s-au cauzat leziuni corporale vindecabile în 45-50 de zile de îngrijiri medicale), iar ulterior a fost încadrat în gradul III de invaliditate.

De asemenea, apelantul-inculpat a fost obligat în mod corect și la plata către S. J. de U. „. C. O. B. M. a sumei de 8.749,47 lei - cheltuielile de asistență medicală ale intimatului-parte civilă C. G. (pe care această unitate medicală a solicitat-o la fila 47 dosar judecătorie).

Pentru toate aceste motive tribunalul a admis apelul inculpatului potrivit dispozitivului deciziei.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina sa, iar contravaloarea avizului întocmit de I. C. N. în sumă de 35 lei s- a suportat din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs inculpatul C. L. G. si partea civilă C. G.

Prezent în instanță la termenul de azi, partea civilă C. G. a declarat că își retrage recursul promovat în cauză motiv pentru care în temeiul art. 369 al. 1 C.proc.pen. la care face trimitere art.385/4 al.2 C.proc.pen. Curtea va lua act de manifestarea de voință a părții civile.

Inculpatul C. L. G. a criticat soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemenicie și a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., precum și achitarea pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că soluțiile pronunțate de către instanța de fond și cea de apel se sprijină pe declarațiile subiective ale martorilor și că s-au înlăturat nejustificat depozițiile martorilor oculari propuși în apărare, cu referire la martorii G. P., B., P. și I. F. Se mai invocă faptul că din actele medicale rezultă nu rezultă raportul de cauzalitate între acțiunea a inculpatului și rezultatul produs.

Solicită a se avea în vedere că a fost crescut în medii familiale bune, educat în spirit moral-creștin, după terminarea liceului și-a întemeiat o familie, are un copil iar în societate nu a făcut parte din grupuri rău famate.

Procedând la soluționarea recursului inculpatului, Curtea constată următoarele: Atât instanța de fond, cât și cea de apel a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:

Sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă, apărarea inculpatului potrivit căreia partea vătămată i-ar fi sărit în spate și, fiind surprins de gestul acestuia, s-a scuturat, iar partea vătămată a căzut lovindu-se cu capul de asfalt, ca urmare a propriei sale acțiuni a fost corect înlăturată atât de către instanța de fond, cât și cea de apel.

În acest sens, este de observat că inculpatul a fost inconsecvent în declarații și s- a contrazis cu privire la elementele esențiale ale cauzei. Astfel, deși inițial a susținut că sotia victimei, din depărtare, îi adresa injurii și amnențări (f. 18 dos.u.p.) și că partea vătămată, fără atenționare i-a sărit în spate și l-a prins de gât (f.23 dos.u.p.), ulterior a menționat că atât victima, cât și soția sa (martora C. L.), fără nici un fel de atenționare și intempestiv i-au sărit în spate (inculpatul a folosit expresia „la un moment dat m-am trezit cu amândoi în spate";) și „s-a scuturat de ei din spate, căzând unul peste altul";.

Din analiza acestor declarații rezultă că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost surprins de acțiunea părții vătămate care l-ar fi atacat pe la spate pentru a justifica astfel gestul său ulterior, însă neconcordanțele din declarațiile sale si declarațiile martorilor P. V. și C. L. infirmă această apărare, concluzia care se desprinde fiind aceea că inculpatul nu a fost surprins de apariția victimei, tocmai ca urmare a strigătelor sotiei acestuia si, pe fondul incidentului anterior, este greu de crezut că ar fi ignorat afirmatiile martorei si prezenta acesteia. De altfel, martorul P. V. a perceput consumarea incidentului de la mică distanță ca și martora C. L.-soția părții vătămate și l- a văzut pe inculpat care l-a lovit cu pumnul pe partea vătămată care a căzut la pământ și a auzit zgomotul provocat de căderea părții vătămate cu capul de caldarâm, fapt ce denotă că acest martor se afla destul de aproape de locul comiterii faptei.

În același sens este depozitia martorei C. L., soția părții vătămate care a relatat că l-a ajuns din urmă pe inculpat care fără să spună nimic l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona feței, în partea stângă, iar după ce partea vătămată a căzut la pământ, l-a mai lovit cu piciorul după care a plecat"; (f. 63 dos.fond).

Curtea concluzionează că în mod corect s-a înlăturat ca nesinceră declarația martorului I. F. care a arătat că a văzut că victima i-ar fi sărit în spate inculpatului deoarece prezența acestuia la locul faptei este infirmată chiar de inculpat care prin declarația dată în faza de urmărire penală (f. 21) a arătat că la momentul consumării incidentul pe stradă nu se mai aflau alte persoane.

Depoziția martorului G. P. F., care îl însoțea pe inculpat, nu oferă date certe sub aspectul modului de derulare a incidentului, acesta afirmând că ";. posibil"; ca inculpatul să-l fi împins pe partea vătămată și acesta să fi căzut. A. martor confirmă că partea vătămată și soția acestuia au strigat după inculpat înainte de a-l ajunge din urmă (f.33 dos.u.p.).

Urmare agresiunii suferite partea vătămată a fost internată în Secțiile ATI -

Neurochirugie a S.ui J. de U. „. C. O. B. M. în data de (...), ora 00:30, cu diagnosticul

";TCC recent (agresiune). Stare confuză acută. Otoragie dreaptă. Fractură? Bază de craniu.";

În cauză au fost întocmite mai multe acte medico-legale, ultimul fiind raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 9254/VI/a/32/2010 din 9 februarie 2011 întocmit de I. C. N. (confirmat de C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I. C. N., conform avizului nr. 1058/XI/16 din (...)) și din rezultă că victima a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut cu fractură craniană, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană posttraumatică, leziunile au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în pericol viața. La data examinării de către I. C. N. victima a prezentat o stare de posttraumatism craniocerebral cu sindrom confuziv posttraumatic fără deficiență funcțională. A.a are capacitatea de muncă păstrată. Din raportul de expertiză medico-legală nr.2/(...) a S.J.E.M.R.C.M. C. rezultă că acesta nu prezintă deficiență funcțională cu incapacitate adaptativă de 0% (f. 77-81 dos. apel).

Descrierea leziunilor descrise în actele medicale și concluziile acestora confirmă modul de actionare a inculpatului astfel cum a fost prezentat de victimă și martorii acestuia, justificând în final fapta de vătămare corporală gravă reținută în sarcina inculpatului.

Apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi comis fapta în condițiile stării de provocare nu poate fi primită, după cum nu poate fi însușită nici apărarea în sensul că nu îi poate fi imputată invaliditatea constân în lezarea nervului de plex brachial pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C.pen., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.

Deși art.73 lit.b C.pen. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.

Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.

Din probele administrate în cauză, nu a rezultat că partea vătămată ar fi exercitat vreun act care să fi provovcat inculpatul, acțiunea acestuia a survenit în afara oricărei provocări a victimei deoarece dezaprobarea manifestată de către aceasta, chiar într-o manieră mai vehementă, nu a fost una generatoare a unei tulburări de felul celei cerute de lege și nici nu a justificat reacția inculpatului în maniera reținută de către instanța de fond.

Referitor la urmarea acțiunii sale, Curtea observă că potrivit literaturii de specialitate, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de vătămare corporală gravă se comite cu intenție indirectă sau praeterintenție. În acest ultim caz, s-a stabilit că făptuitorul, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală și producând una din consecințele mai grave arătate în art. 182 C.pen., se află în culpă în raport de consecința produsă și care depășește intenția sa. Totodată, varianta punerii în primejdie a vieții victimei vizează situația în care activitatea făptuitorului a creat posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață; în această ipoteză făptuitorul nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă acest rezultat, punerea înprimejdie a vieții survenind în mod obiectiv ca rezultat mai grav, în discordanță cu ce s-a urmărit sau acceptat.

În speță, inculpatul a acționat cu intenție directă în ceea ce privește lovirea victimei, acțiunea sa fiind de o intensitatea ridicată din perspectiva leziunilor cauzate TCC recent (agresiune). Stare confuză acută. Otoragie dreaptă. Fractură bază de craniu."; ceea conduce curtea la concluzia că inculpatul a avut a avut reprezentarea posibilității proiectării victimei pe plan dur și cauzării leziunilor mai severe, rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit sau acceptat, este consecința acțiunii culpabile a susnumitului inculpat.

Cu privire la latura civilă a cauzei Curtea constată că suma de 4.240 lei acordată părții civile C. G. cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale este probată cu înscrisurile de la f. 12-26 dosar judecătorie. Totodată, în perioada dec. 2006 - dec.

2009 acesta a fost lipsit de venituri în sumă de 14.578 lei astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță în condițiile în care în perioada anterioară a realizat conform adeverinței de la fila 11 dosar judecătorie venituri lunare de 720 lei, fiind apoi încadrat în gr. III de invaliditate, beneficiind de o pensie lunară de 326 lei.

Întrucât cu ocazia întocmirii la data de 14 ianuarie 2011 a raportului de expertiză nr. 2. de către S. J. C. de E. M. și R. a C. de M. s-a stabilit că intimatul-parte civilă nu prezintă deficiență funcțională cu incapacitate adaptativă de 0%, tribunalul a apreciat corect că diferența de venit nerealizat i se cuvine acestuia doar până la data de 14 ianuarie 2011 când starea de invaliditate a încetat.

La fel, daunele morale au fost temeinic cuantificate raportat la suferințele fizice și psihice suportate de victimă căreia i s-au cauzat leziuni corporale vindecabile în 45-50 de zile de îngrijiri medicale, i-a fost pusă viața în pericol, iar ulterior a fost încadrat în gradul III de invaliditate.

Inculpatul a negat și comiterea celei de-a doua infracțiuni, însă apărarea potrivit căreia nu ar fi condus autoturismul nu poate fi reținută nici de către C. În acest sens este depoziția martorului ocular M. B. N. care circula din sens opus în momentul în care inculpatul, pe strada M. E. din B. M., i-a acroșat în partea laterală stângă autoturismul cu nr. de înmatriculare (...). D. inculpatul nu a oprit, ci și-a continuat deplasarea, martorul l-a urmărit până pe strada V. A., unde a fost blocat de acesta și obligat să oprească., în același timp ajungând la fața locului și martorul O. G.-R.

În scurt timp a sosit un echipaj al P. R. care l-a testat pe inculpat cu fiola alcooltest, marca Drager, care a indicat o concentrație de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Corect s-a înlăturat ca nesinceră declarația martorului P. G. S. deoarece acesta si-a nuantat si completat depozitia treptat, în functie de declarațiile martorilor M. B. N. și O. G. R. și de asa manieră încât să-i confirme inculpatului susținerile, semnificativă fiind menționarea, după circa doi ani, a detaliului privind articolul de îmbrăcăminte purtat de inculpat și aceasta abia după ce martorii acuzării au dat informații despre hainele purtate de inculpat la momentul aflării în trafic.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte penale, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii dreptului altor persoane la integritatea fizică și la viață și punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.

Așa fiind, Curtea concluzionează că pedeapsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluțiile atacate se vor menține în totalitate ca fiind legale și temneinice.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189

C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va bliga inculpatul să plătească suma de

400 lei cheltuielli judiciare catre stat, din care 100 lei reăprezentând onorar avocațial si pe partea civilă, cu același titlu, suma de 200 lei.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

1.Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. L. G. (fiul lui L. si V., născut la (...) în Copalnic Mănăștur, jud. M., domiciliat in B. M. str. R., nr. 12/29, jud. M.) împotriva deciziei penale nr. 43/A din 28 iunie 2011 a T.ui M..

2. Ia act de retragerea recursului declarat de partea civila C. G.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obliga inculpatul să plătească suma de 400 lei cheltuielli judiciare catre stat, din care 100 lei reăprezentând onorar avocațial si pe partea civilă, cu același titlu, suma de

200 lei.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. L. H. V. C.

G., L. S.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...)

J..fond. Balint C.

← Încheierea penală nr. 1512/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1692/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1909/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1909/2011, Curtea de Apel Cluj