Decizia penală nr. 1723/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1723/R/2011

Ședința publică din 31 octombrie 2011

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : M. Ș., judecător

JUDECĂTORI : L. M.

ANA C.

G. : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.

S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr.1416 din 24 iunie 2011, pronunțată de

Judecătoria Baia Mare, în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 modificată și republicată.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. I., asistat de către av.Todea E. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu av.Dobai G. din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului S. I., arată că la termenul trecut inculpatul a arătat că dorește să-și angajeze un apărător ales. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se putea prezenta inculpatul la acest termen.

Instanța, constată că a pus în vedere inculpatului că este singurul termen acordat pentru angajare apărător, iar cauzele încep la ora 8,30 motiv pentru care cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare urmează a fi respinsă.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului S. I., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnareainculpatului la o pedeapsă cu amendă.

Nu insistă asupra motivelor care stau la baza acestei solicitări întrucât acestea sunt expuse pe larg în scris la dosar, și, având în vedere acest fapt susține motivele arătate în cuprinsul memoriului de recurs.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Reprezentantul M. P., consideră că în cauză recursul este fondat, însă pentru alte motive decât cele arătate de către inculpat.

Consideră că prima instanță a făcut o greșită aplicare a disp.art.334 raportat la art.37 lit.b C.pen., dispunând schimbarea încadrării juridice cu reținerea aspectului de recidivă mare post executorie, deși nu sunt prezente condițiile recidivei textului de lege menționat.

In cauză, așa cum rezultă din fișa de cazier, pedeapsa anterioară a fost de 6 luni, stabilită prin sentința penală nr.730/2006 a J.ecătoriei B. M.. De altfel, în mod corect inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare fără reținerea acestui text de lege, motiv pentru care apreciază că soluția este nelegală sub aspectul menționat.

Așa fiind, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea parțială a sentinței atacate și rejudecând cauza, să fie înlăturată dispoziția de înlăturare a schimbării juridice și art.37 lit.b C.pen., cu reținerea art.81 și art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, să se mențină pedeapsa de 1 an aplicată de prima instanță, aplicată și dozată în mod corespunzător.

Solicită aplicarea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate întrucât sunt întrunite și condițiile art.81 al.1 lit.a C.pen., respectiv ca pedeapsa anterioară la care a fost condamnat inculpatul să nu depășească 6 luni.

Consideră că o sancțiune constând în amendă raportat la modul de comitere a faptei, valoarea alcoolemiei și antecedența penală conduce la concluzia că este insuficientă aplicarea unei amenzi.

Apărătorul inculpatului S. I., în replică, arată că prima instanță a reținut greșit starea de recidivă întrucât pedeapsa aplicată anterior nu depășește 6 luni și pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și înlăturarea stării de recidivă.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 1416 din data de 24 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr.(...) s-a admis cererea formulată de reprezentanta M. P. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S. I. din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG

195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod de procedură penală, art. 37 lit. b cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului S. I., fiul lui I. și O. S., născut la (...) în C.- Napoca, jud. C., cetățenie română, studii școală profesională, stagiul militar satisfăcut, mecanic auto, recidivist, necăsătorit, domiciliat în T. M., sat N., nr. 137, jud. Maramureș, CNP 1., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.

În baza art. 191 al. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial în cuantum de 100 de lei către apărătorul din oficiu C. C., avansat din fondurile M. Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare înregistrat sub dosar nr. (...) inculpatul S. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie in sânge peste limita legala prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.

S-a reținut în partea expozitivă a rechizitoriului faptul că, la data de (...), în jurul orei 19.00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul S. I. a urcat la volanul autoturismului marca VW Passat nr. de înmatriculare (...), pe care l-a condus în localitatea N., fiind oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere.

Organele de poliție au constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, după ce a fost testat cu aparatul etilotest, acesta fiind condus la S. J. de U. „. C. O. B. M. unde i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că acesta a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 g %0 la prima probă recoltată, respectiv 1,20 g%0 la cea de-a doua probă recoltată.

Inculpatul a fost audiat și în cursul cercetării judecătorești, anterior citirii actului de sesizare a instanței, recunoscând săvârșirea faptei și solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța constatând incidența dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 cod de procedură penală, astfel cum acesta a fost modificat prin L. 2..

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În data de (...), în jurul orei 19.00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul S. I. a urcat la volanul autoturismului marca VW Passat nr. de înmatriculare (...), pe care l-a condus în localitatea N., fiind oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere.

Organele de poliție au constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, după ce a fost testat cu aparatul etilotest, acesta fiind condus la S. J. de U. „. C. O. B. M. unde i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că acesta a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 g %0 la prima probă recoltată (ora 19.50), respectiv 1,20 g%0 la cea de-a doua probă recoltată (ora 20.50).

Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 5 din dosarul de urmărire penală), buletinul de analiză toxicologică nr. 333989/(...) (fila 6 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 9-14 din dosarul de urmărire penală, fila 13 din dosarul instanței), declarații martori (fila 16 din dosarul de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului S. I. care în data de (...) a condus unautoturism pe drumurile publice din localitatea N., având o imbibație alcoolică care depășește limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie in sânge peste limita legala prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG

195/2002.

Având în vedere dispozițiile art. 320 ind. 1 alin 7 cod de procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, au fost reduse cu o treime.

La termenul din data de (...), reprezentanta M. P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, instanța dispunând amânarea judecării cauzei pentru ca inculpatul să-și poată pregăti apărarea.

Potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 17 din dosarul de urmărire penală, inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice. În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează având în vedere pedeapsa cea mai grea (1 an și 4 luni închisoare) și începe să curgă de la data executării ultimei pedepse aplicate. Pe cale de consecință, a învederat judecătoria, termenul de reabilitare de 4 ani și 8 luni curge de la data de (...), urmând să fie împlinit decembrie 2011, ulterior săvârșirii faptei care face obiectul prezentei cauze, fiind întemeiată cererea reprezentantei M. P. de schimbare a încadrării juridice a faptei prin reținerea art. 37 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C., circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că este recidivist, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut și a regretat fapta comisă, dar și nivelul alcoolemiei în sânge și faptul că, inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice ceea ce denotăperseverență infracțională precum și împrejurarea că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul preventiv și educativ, instanța apreciind că scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului S. I. la pedeapsa închisorii cu 1 an închisoare cu aplicarea art. 71 C. penal privind interzicerea drepturilor indicate de art. 64 lit. a teza a-

II-a C. penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.

În baza art. 191 al. 1 C. proc. Pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial al apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile M. Justiției.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul S. I. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu consecința aplicării pedepsei amenzii penale, având învedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, iar fapta comisă nu a avut urmări grave.s-a arătat că inculpatul a condus pe un drum montan, necirculat, fără zone cu locuințe, că inculpatul este în prezent electrician și este unicul întreținător al fiului său.

S-a mai solicitat înlăturarea prevederilor art.37 lit.b Cod penal, nefiind întrunite cerințele legale, ultima condamnare fiind la pedeapsa închisorii de

6 luni, nu la o pedeapsă mai mare de 6 luni.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constatăcă recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fiexpuse în continuare.

Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.

A rezultat din ansamblul probator că în data de (...) inculpatul recurent S. I. a condus un autoturism pe drumurile publice din localitatea N., având o imbibație alcoolică care depășește limita legală, respectiv o alcoolemie de 1,4 g/l.

Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului S. I. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura reglementată de art.3201

Cod procedură penală privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență

și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.

Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52

C.

La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că este recidivist, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut și a regretat fapta comisă, dar și nivelul alcoolemiei în sânge și faptul că, inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice ceea ce denotă perseverență infracțională precum și împrejurarea că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul preventiv și educativ, instanța de fond apreciind înmod corect că scopul pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului.

În mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei fiind vorba de conducerea unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, ceea ce a creat un pericol potențial pentru ceilalți participanți la trafic, inculpatul dând dovadă de curaj și perseverență infracțională, după ce a mai fost condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni la regimul circulației rutiere (5.000 lei amendă penală în anul 1991 pentru conducere fără permis,

1 an și 2 luni închisoare pedeapsă rezultantă pentru conducere cu o îmbibație alcoolică peste limita legală și alte infracțiuni, în anul 1995, 6 luni închisoare pentru conducere cu o îmbibație alcoolică peste limita legală în anul 2006) și fiind în stare de recidivă postexecutorie în raport de alte condamnări anterioare.

De asemenea corect instanța de fond a reținut incidența prevederilor art.37 lit.b Cod penal având în vedere că inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice. În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează având în vedere pedeapsa cea mai grea (1 an și 4 luni închisoare) și începe să curgă de la data executării ultimei pedepse aplicate. Astfel, termenul de reabilitare de 4 ani și 8 luni curge de la data de (...), urmând să fie împlinit decembrie 2011, ulterior săvârșirii faptei care face obiectul prezentei cauze.

Prin Decizia nr.XVIII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se rețină că acea infracțiune a fost săvârșită atât în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât și în cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispozițiilor art. 37 lit. a) și b) din Codul penal.

Practic această decizie stabilește că pentru stabilirea stării de recidivă instanța nu trebuie să aibă în vedere doar ultima hotărâre de condamnare.

În cazul de față inculpatul recurent a fost condamnat definitiv la mai multe pedepse, toate au fost executate sau considerate executate, astfel că recidiva se raportează la condamnarea de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2080/1998 a J.ecătoriei B. M., nefiind împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru condamnările succesive.

Independent de starea de recidivă reținută pentru inculpat nu se poate dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ci doar executarea în regim de detenție, deoarece nu sunt întrunite cerințele art.81 Cod penal, care impune ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazurile în care condamnarea intră în unul din cazurile de la art.38 Cod penal, fără a specifica faptul că ultima condamnare nu trebuie să fie mai mare de 6 luni.

În speță inculpatul a fost condamnat anterior la pedepse mai mari de 6 luni pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, nefiind întrunită cerința de ala art.38 alin.2 Codpenal.

Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. I.,domiciliat in loc. T. Măgheruș, sat N., nr. 137, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 1416 din 24 iunie 2011 a J.ecătoriei B. M..

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. I., domiciliat in loc. T. Măgheruș, sat N., nr. 137, jud. Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 1416 din 24 iunie 2011 a J.ecătoriei B. M..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2011 .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

G.

M. Ș. L. M.

ANA C.

M. B.

Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) J..fond: C. R.;

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1723/2011, Curtea de Apel Cluj