Decizia penală nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.24/A/2011

Ședința publică din data de 21 februarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător

JUDECĂTOR: I. C. M.

G. : M. V.-G.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., este reprezentat de P. V. T.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelurile declarate de inculpații B. V. A. și G. I. R. împotriva sentinței penale nr. 275 din data de 15 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art 20 Cod penal, raportat la art 175 alin 1 lit i Cod penal și art 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 33 lit b Cod penal (pentru B. A.) și art 180 alin 2 Cod penal și art 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 33 lit b Cod penal (pentru inculpatul G. I.).

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpatului - parte vătămată B. A., a inculpatului - parte vătămată G. I. și a părții civile S. J. de U. D. C. O. B.-M.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 14 februarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin rechizitoriul nr. 350/P/2009 din data de (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș au fost trimiși în judecată inculpații B. A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 20

C. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C. și respectiv, de art. 321 alin. 1 C. cu aplicarea art. 33 lit. b C. și G. I. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1

C., cu aplicarea art. 33 lit. b C.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...), în jurul orelor 23, inculpatul G. I. R. l-a agresat pe inculpatul B. A., lovindu-l cu pumnii și proferând în public cuvinte triviale la adresa acestuia. La rândul său, inculpatul B. A. i-a aplicat lui G. I. R. mai multe lovituri cu o bâtă, în zona capului și a spatelui, cauzându-i leziuni traumatice craniene care i-au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de sesizare din oficiu; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; procesul verbal de examinare a corpului delict;raportul de expertiză medico-legală nr. 748/2009; certificatul medico-legal nr. 909/2009; declarații martori și declarațiile inculpaților.

În cadrul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat la audierea inculpatului B. A. și G. I. R., precum și a martorilor B. I. M., Z. I.,

C. D. M. și C. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

De asemenea, în temeiul art. 327 alin. 3 C., constatând imposibilitatea audierii nemijlocite a martorilor M. C. și G. C. I., instanța a dispus citirea depozițiilor date de aceștia în faza de urmărire penală.

Partea vătămată G. I. R. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului B. A. la plata sumei de 15.000 E., echivalent în lei, din care suma de 5.000 E. reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, iar 10.000 E. despăgubiri pentru daune morale, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume.

De asemenea, partea vătămată B. A. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului G. I. R. la plata sumei de 10.000

RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În cauză, a formulat pretenții și partea civilă S. J. de U. „. C. O. B. M., solicitând obligarea inculpatului B. A. la plata sumei de 2428,39 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate G. I. R.

La termenul de judecată din data de (...), inculpatul B. A., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C. și reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b C.

Prin sentința penală nr. 275/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare aîncadrării juridice formulată de inculpatul B. A., prin apărător ales.

A fost condamnat inculpatul B. A., fiul lui V. și M., născut la data de

(...) în B. M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în O. nr.

80, jud. M., CNP 1., la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, pt. săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 - 175 alin. 1 lit. i C., cu aplicarea art. 74 lit. c C. și art. 76 alin. 1 lit. b și alin. 2 C.;

- 6 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1

C., cu aplicarea art. 74 lit. c C. raportat la art. 76 alin. 1 lit. d C.

În temeiul art. 33 lit. b C. raportat la art. 34 lit. b C., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentință, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.

A fost condamnat inculpatul G. I. R., fiul lui I. și D., născut la data de

(...) în B. M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în O. nr.

39 A, jud. M., CNP 1., la următoarele pedepse:

- 2 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C., cu aplicarea art. 74 lit. a C. raportat la art. 76 lit. e C.;

- 6 luni închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1

C., cu aplicarea art. 74 lit. a C. raportat la art. 76 alin. 1 lit. d C.

În temeiul art. 33 lit. b C. rap. la art. 34 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentință, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

În temeiul art. 71 alin. 1C., i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C., iar în baza art. 71 alin. 5 C. a fost suspendată executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

În temeiul art. 14 C., rap. la art. 346 C., coroborat cu art. 998 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. R., fiind obligat inculpatul B. A. la plata către aceasta a sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 14 C., rap. la art. 346 C., coroborat cu art. 998 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A., fiind obligat inculpatul G. I. R. la plata către aceasta a sumei de 1000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 14 C., rap. la art. 346 C., coroborat cu art. 313 din

Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul B. A. la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M., a sumei de 2.428,39 RON, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată părții vătămate G. I. R.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. A. a obiectului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o bâtă, corp delict aflat în păstrarea IPJ M..

În temeiul art. 193 C., a fost obligat inculpatul B. A. la plata către parte vătămată G. I. R. a sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

În temeiul art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul B. A. la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul G. I. R. la plata către stat a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut următoarele:

La data de (...), în jurul orelor 22⁰⁰, un număr de aproximativ 10-15 persoane, printre care și inculpatul-parte vătămată B. A. și martorii M. C., G. C. I. și B. I. M. s-au întâlnit în localitatea O., județul M., în apropierea ștrandului amenajat pe malul râului L..

Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că persoanele prezente în locul menționat formau mai multe grupuri separate, iar inculpatul-parte vătămată B. A. stătea împreună cu martorii M. C. și B. I. M. în apropierea autoturismelor cu care sosiseră în zonă.

La un moment dat, între martorul G. C. I. și martorii Z. I. și M. V. a început un conflict, context în care primul l-a contactat telefonic pe tatăl său, partea vătămată-inculpat G. I. R. și i-a cerut ajutorul, spunându-i că este agresat de mai multe persoane din localitatea G.

În jurul orelor 23⁰⁰, la fața locului a sosit partea vătămată-inculpat G.

I. R. care, potrivit declarațiilor martorilor audiați, a început să adreseze cuvinte injurioase persoanelor prezente și s-a îndreptat spre inculpatul B. A., spunându-i „cheliosule"; și înjurându-l. Martorii M. C., B. I. M. și C. D. M.au precizat că partea vătămată-inculpat G. I. R. nu a fost provocat în niciun fel de B. A. și că acesta nu a răspuns insultelor care i-au fost adresate.

În aceste împrejurări, partea vătămată-inculpat G. I. R. i-a aplicat inculpatului-parte vătămată B. A. o lovitură cu pumnul în zona feței și deși acesta din urmă a încercat să se retragă, partea vătămată-inculpat l-a lovit din nou în același mod.

Inculpatul-parte vătămată B. A., după ce a fost lovit, s-a deplasat spre spatele autoturismului lângă care stătea când a fost lovit, iar din portbagaj a luat o bâtă de base-ball, s-a apropiat de partea vătămată-inculpat G. I. R. și i-a aplicat acestuia două lovituri cu acea bâtă, în zona spatelui și apoi, în cap, în zona fronto-temporală stângă.

În urma loviturilor primite, partea vătămată-inculpat G. I. R. a căzut la pământ și a fost transportat de urgență la spital de martorul M. C., prezentând la momentul internării diagnosticul „traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu plagă frontală și fractură multieschiloasă cu minimă înfundare";.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 748/(...) întocmit de

S. M.-legal J. B. M., partea vătămată-inculpat G. I. R. a prezentat o plagă frontală stângă, contuzii hemoragice subcentimetrice frontotemporal stâng, cu hemoragie subarahnoidiană, fractură perete posterior sinus frontal stâng cu peumatocele traiecte de fractură pe toți pereții orbitei stângi, aripa mare a sfenoidului și scauma temporală stângă, leziuni care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, prin certificatul medico-legal nr. 909/(...) s-a constatat că și inculpatul-parte vătămată B. A. a prezentat leziuni traumatice în urma unei agresiuni și care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului B. A., constând în aceea că la data de (...), într-un loc public, i-a aplicat părții vătămate G. I. R. două lovituri cu o bâtă, în zona spatelui și cea fronto-temporală stângă a capului, cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.

La încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere că acesta i-a aplicat părții vătămate două lovituri de mare intensitate, cu un instrument susceptibil să producă moartea, vizând zone vitale ale corpului, condiții în care, sub aspectul laturii subiective este îndeplinită cerința prevederii rezultatului socialmente periculos, moartea victimei, și acceptarea posibilității producerii acestuia, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.

Instanța a avut în vedere faptul că, potrivit procesului verbal aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală și planșei foto aferente, bâta folosită de inculpat era confecționată din lemn masiv, cu o lungime de aproximativ 1 metru, caracteristici în raport de care apare ca fiind evidentă posibilitatea producerii decesului unei persoane în ipoteza lovirii acesteia în zona capului.

De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că inculpatul B. A., după ce i-a aplicat o lovitură puternică în zona spatelui părții vătămate G. I. R., iar acesta din urmă s-a aplecat, l-a lovit încă o dată cu intensitate, în cap, astfel încât partea vătămată a căzut la pământ.

Intensitatea loviturii aplicate de inculpat este reliefată și de mențiunile actelor medico-legale depuse la dosar, fiind provocată o fractură de perete posterior sinus frontal stâng, precum și traiecte de fractură pe toți pereții orbitei stângi, leziunile punând în pericol viața părții vătămate.

Deși prin declarația dată inculpatul B. A. a susținut că l-a lovit pe G. I.

R. în cap din greșeală, întrucât acesta se aplecase în urma primei lovituri, instanța a reținut că, față de precizările martorilor audiați și de zona (fronto- temporală stângă) în care a fost aplicată a doua lovitură, intenția inculpatului a fost aceea de a lovi partea vătămată în cap, împrejurare în raport de care posibilitatea producerii decesului acesteia a fost acceptată, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta fiind intenția indirectă.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a reținut că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. A., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C., este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b C., instanța a reținut că, potrivit textului legal evocat, infracțiunea trebuie să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În cauza de față, deși îndeplinită condiția privind existența unui act de violență din partea lui G. I. R. față de inculpatul B. A., instanța a reținut că această agresiune nu a determinat o puternică tulburare sau emoție, sub imperiul căreia acesta să fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat.

Din interpretarea dispozițiilor art. 73 lit. b C. rezultă că actul provocator trebuie să fie de așa natură încât să determine în persoana împotriva căreia a fost îndreptat o intensă reacție psihică, o stare care să altereze procesul de formare conștientă a voinței în sensul comiterii unei infracțiuni.

Or, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul B. A., după ce a fost lovit cu pumnul în față de partea vătămată, care se afla în mod vizibil sub influența băuturilor alcoolice și își încetase deja atacul asupra lui, s-a deplasat la autoturismul său, a luat din portbagaj o bâtă și apoi s-a apropiat de G. I. R. și l-a lovit. În raport de aceste împrejurări, acțiunile inculpatului nu prezintă caracterul spontan necesar pentru a fi calificate ca fiind săvârșite sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar disproporția vădită dintre cele două acte de agresiune denotă faptul că B. A. nu a aplicat loviturile cu bâta sub imperiul unei asemenea stări sufletești.

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. A., în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta acestuia, de a-l fi agresat pe G. I. R. în timp ce se aflau într-un loc public, respectiv în apropierea ștrandului amenajat pe râul L., în localitatea O., județul M., în condițiile în care în zonă se aflau aproximativ 10-15 persoane, fiind produs astfel scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c C., având în vedere comportarea sinceră și de regret adoptată pe parcursul procesului.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. și art. 76 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 C., a fost condamnat inculpatul B. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C. și respectiv, de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 C., apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, agresivitatea ridicată manifestată de inculpat, antecedentele penale ale acestuia, dar și împrejurările în care faptele s-au produs, respectiv preexistența unei agresiuni exercitată de partea vătămată precum și conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului.

Constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 33 lit. b C., privind concursul ideal de infracțiuni, instanța, în temeiul art. 34 lit. b C., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

De asemenea, în temeiul art. 71 C. instanța i-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C., apreciind că natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de acesta sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea dreptului menționat.

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului G. I. R., constând în aceea că, la data de (...), i-a adresat injurii

și i-a aplicat lui B. A. două lovituri cu pumnul în zona feței, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale, în contextul în care părțile se aflau într-un loc public, și în prezența unui număr de aproximativ 10-15 persoane, fiind produs astfel scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C. și respectiv, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 C., aflat în concurs ideal conform art. 33 lit. b C.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului G. I. R. circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C., având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. și art. 76 lit. d, e C., a fost condamnat inculpatul G. I. R. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 C. și respectiv, de

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1

C., apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care acestea s-au produs, dar și conduita bună avută anterior de inculpat și comportarea acestuia pe parcursul procesului.

În temeiul art. 33 lit. b C. raportat la art. 34 lit. b C., instanța a contopit pedepsele stabilite și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C., constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal și apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C.

De asemenea, în temeiul art. 71 alin. 1 C., instanța i-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C., apreciind că natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestui drept, iar în baza art. 71 alin. 5 C., a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată G. I. R. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului B. A. la plata sumei de 15.000 E., echivalent în lei, din care,

5.000 de E. reprezentau despăgubiri pentru daune materiale, respectiv contravaloarea zilelor de muncă neefectuate, precum și a medicamentelor, alimentației și examinărilor medicale.

Deși s-a pus în vedere părții civile obligația de a propune administrarea de probe sub aspectul daunelor materiale invocate, aceasta nu a depus la dosar niciun înscris și nu a solicitat audierea vreunui martor pentru dovedirea pretențiilor, astfel încât instanța a avut în vedere exclusiv sumele solicitate pentru repararea daunelor morale.

Având în vedere incontestabila suferință fizică provocată prin comiterea infracțiunii, prejudiciul estetic și suferințele determinate de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de partea civilă, precum și în considerarea posibilităților și resurselor materiale de care dispune inculpatul în raport de vârsta și pregătirea acestuia, instanța a apreciat că suma de

10.000 RON reprezintă o reparație echitabilă și suficientă pentru prejudiciul moral cauzat, astfel încât, în temeiul art. 14 C., rap. la art. 346 C., coroborat cu art. 998 C.civ., l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă a sumei menționate, precum și a dobânzii legale aferente în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

La rândul său, B. A. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului G. I. R. la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale provocate prin agresiune exercitată de acesta din urmă asupra sa.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civil, instanța, în temeiul art. 14 C., raportat la art. 346 C., l-a obligat pe inculpatul G. I. R. la plata către partea civilă a sumei de 1.000

RON, apreciind că această sumă reprezintă o compensație suficientă și echitabilă a prejudiciului moral constând în suferința fizică provocată.

De asemenea, în baza art. 14 C. rap. la art. 313 din Legea nr.

95/2006, a fost obligat inculpatul B. A. la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M., a sumei de 2.428,39 RON, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată părții vătămate G. I. R.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. A. a obiectului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv o bâtă, corp delict aflat în păstrarea IPJ M..

În temeiul art. 193 C., inculpatul B. A. a fost obligat la plata către partea vătămată G. I. R. a sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, iar în temeiul art. 191 alin. 1 C., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 191 alin. 1 C., inculpatul G. I. R. a fost obligat la plata către stat a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, prin apărătorii lor, inculpații B. A. și G. I. R.

Inculpatul B. A., prin apărătorul său, a solicitat admiterea apeluluiformulat, desființarea sentinței apelate, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu reținerea în favoarea inculpatului a scuzei provocării.

Totodată, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului pedepsei, respectiv aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de prima instanță, cât și a modalității de executare a acesteia, solicitându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Referitor la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C., motivat pe faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind atât latura subiectivă, cât și latura obiectivă a infracțiunii.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate inculpatului - parte vătămată G., precum și majorarea atât a pedepsei aplicate inculpatului G., cât și a daunelor morale la plata cărora a fost obligat de prima instanță în favoarea inculpatului - parte vătămată B.

S-a mai solicitat respingerea apelului formulat de inculpatul G. ca nefondat, atât în ce privește latura penală, cât și în latura civilă a cauzei.

Prin apelul său, inculpatul G. I. R. a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii pronunțate de prima instanță și, rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Inculpatul a solicitat recalificarea infracțiunii de lovire sau alte violențe reținută în sarcina inculpatului în infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal și făcând aplicarea criteriilor de individualizare a pedepsei, reținerea scuzei provocării, cu aplicarea unei pedepse cu amenda care să fie suspendată conform art. 81 Cod penal.

S-a mai solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului B. sau să se constate că s-a acordat un efect prea mare circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond raportat la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, pedeapsa de 3 ani aplicată nefiind temeinică având în vedere gravitatea faptei, persoana inculpatului și circumstanțele în care s-a comis infracțiunea și în consecință să se dispună majorarea pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat respingerea cererii de acordare a daunelor morale formulată de inculpatul - parte vătămată B., cu plata cheltuielilor judiciare în apel.

În ce privește soluția de condamnare a inculpatului G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin.1 C., s-a arătat că acțiunile exercitate în concret nu sunt suficiente pentru a realiza latura obiectivă a acestei infracțiuni. Ca să existe infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice ar fi trebuit ca inculpatul să desfășoare și alte activități care să se circumscrie în latura obiectivă a infracțiunii, activități care nu au fost desfășurate de către inculpatul G.

Apărătorul inculpatului G. I. R. a mai solicitat respingerea apeluluiformulat de inculpatul B. S-a apreciat că în cauză nu se poate reține starea de provocare raportat la circumstanțele concrete în care s-a comis fapta.

În apel, s-a procedat la reaudierea inculpatului B. A. (f.53-54), la audierea martorului G. C. I. (f.55-56), precum și la efectuarea unor referatede evaluare de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru ambii inculpați (f.65-69, 100-104). Cu toate diligențele depuse de către instanța de apel, martorul M. C. nu a putut fi audiat, fiind plecat din țară.

Analizând apelurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, analizând în mod detaliat toate apărările inculpaților. S. de fapt reținută de către prima instanță nu s-a schimbat nici cu ocazia administrării unor probe noi în apel, ci dimpotrivă s-a confirmat că ambii inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea își însușește în integralitate considerentele care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate, urmând ca punctual să analizeze cele invocate de către apelanți în motivele de apel.

1.În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul B. A., acesta a solicitat în temeiul dispozițiilor art.334 C., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art.20 rap. la art.175 alin.1 lit. "i" C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.2 C. pen., cu aplicarea art.73 lit. "b" C.

Nu pot fi primite susținerile apărării în sensul că în sarcina inculpatului se impune a fi reținută săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă care a avut ca rezultat producerea unei leziuni ce a pus în primejdie viata părții vătămate G. I. R., întrucât sub aspectul laturii subiective fapta ar fi fost comisă cu praeterintenție.

Așa cum a reținut și prima instanță, fapta inculpatului B. A., constând în aceea că la data de (...), într-un loc public, i-a aplicat părții vătămate G. I. R. două lovituri cu o bâtă, în zona spatelui și cea fronto- temporală stângă a capului, cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 -

175 alin. 1 lit. i C.

Inculpatul i-a aplicat părții vătămate două lovituri de mare intensitate, cu un instrument susceptibil să producă moartea, vizând zone vitale ale corpului, condiții în care, sub aspectul laturii subiective este îndeplinită cerința prevederii rezultatului socialmente periculos, moartea victimei, și acceptarea posibilității producerii acestuia, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.

Potrivit procesului verbal aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală și planșei foto aferente, bâta folosită de inculpat era confecționată din lemn masiv, cu o lungime de aproximativ 1 metru, caracteristici în raport de care apare ca fiind evidentă posibilitatea producerii decesului unei persoane în ipoteza lovirii acesteia în zona capului.

Deși prin declarațiile date, atât în primă instanță cât și în apel inculpatul B. A. a susținut că l-a lovit pe G. I. R. în cap din greșeală, întrucât acesta se aplecase în urma primei lovituri, se va reține că, potrivit depozițiilor martorilor oculari și având în vedere zona (fronto-temporală stângă) în care a fost aplicată a doua lovitură, intenția inculpatului a fost aceea de a lovi partea vătămată în cap, împrejurare în raport de care posibilitatea producerii decesului acesteia a fost acceptată, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta fiind intenția indirectă.

Se va mai reține că inculpatul B. A. și-a întrerupt agresiunea doar când a văzut că partea vătămată căzuse la pământ având urme de sânge în zona capului și nu a încercat să îi ofere un minim ajutor, plecând în grabă de la fața locului și rugându-l pe martorul M. C. să transporte victima la spital.

Nu se poate reține nici împrejurarea că, în fapt, inculpatul B. A. a reacționat sub imperiul stării de provocare, pentru a paraliza acțiunea de urmărire inițiată de partea vătămată, cât și loviturile ulterioare ce-i puteau fi aplicate, pe fondul unei temeri/emoții puternice că ar putea fi supus din nou unor alte agresiuni din partea inculpatului G. I., care a sosit la locul respectiv urmare a solicitării fiului acestuia.

A., din materialul probator administrat a reieșit că deși inițial partea vătămată a avut un comportament verbal agresiv și chiar l-a lovit cu pumnul pe inculpat, G. I. R. și-a îndreptat apoi atenția spre alte persoane aflate la fața locului, timp în care, cu calm, inculpatul B. A. s-a dus la mașina sa, a luat bâta de baseball și i-a aplicat cele două lovituri părții vătămate, în urma ultimei lovituri acesta căzând la pământ.

2. Cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. I. R. din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 C. pe considerentul că partea vătămată-coinculpatul B. A. s-a prezentat la medicul legist abia la 4 zile de la incident, existând astfel dubiu asupra modului în care acestuia i s-au cauzat leziunile descrise în certificatul medico-legal, Curtea va respinge această solicitare. Din depozițiile testimoniale aflate la dosar coroborate cu declarațiile inculpatului B. A. reiese fără dubiu că inculpatul-parte vătămată G. I. R. i-a aplicat acestuia lovituri cu pumnul în zona feței iar leziunile descrise în certificatul medico-legal sunt localizate în zonele indicate de martori, respectiv contuzie cerebrală și echimoze în zona mandibulei stângi, acestea putând data din data incidentului, respectiv (...).

3. Tot prin motivele de apel, ambii inculpați au solicitat în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. achitarea sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.

S-a susținut astfel că potrivit prevederilor art. 321 alin. 1 din C. constituie infracțiune "fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, ori se tulbură în alt mod liniștea publică".

A., conform cerințelor prevăzute de lege pentru existența infracțiunii trebuie ca acțiunea inculpatului să aibă ca rezultat indignarea, revolta de care este cuprinsă o colectivitate, un număr mare și determinat de persoane care să fi luat cunoștință de acesta.

Ambii inculpați, prin apărătorii lor, au susținut că din elementele concrete de fapt ale speței se poate cu ușurință desprinde concluzia cămanifestările acestora nu au conturat din acest punct de vedere latura obiectivă a infracțiunii.

În acord cu cele reținute de către prima instanță, Curtea va respinge această solicitare, apreciind că ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 C.

Trebuie avut în vedere contextul în care s-a produs întreg incidentul, precum și starea de temere pe care acesta l-a indus persoanelor prezente la fața locului. A., părțile se aflau într-un loc public, unde în mod obișnuit se întâlnesc localnicii, mai ales tinerii în timpul verii (potrivit propriei declarații a inculpatului B. A. din apel, acest loc se află în zona numită „La P., peste râul L. din localitatea O., fiind un loc de scaldă). Altercația s-a produs de față și în prezența unui număr de aproximativ 10-15 persoane, iscându-se astfel scandal public, din probele administrate reieșind că cei prezenți au părăsit speriați locația, imediat după ce partea vătămată G. I. R. a fost transportat la spital.

Față de cele sus-expuse, sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea apreciază că apelurile sunt nefondate și în privința criticilor aduse modalităților de individualizare ale pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Instanța de apel apreciază că prima instanță a făcut o justă și corectă aplicare a prevederilor art. 72 C.penal, atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate (prin reținerea de circumstanțe atenuante facultative, cărora li s-a dat o justă eficiență), cât și modalitatea de executare a acestora, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați și a urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce. Nu se justifică în acest context nici a se acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și nici nu se justifică înlăturarea lor de plano pentru niciunul dintre cei doi inculpați, deoarece ambii au avut partea lor de contribuție și vinovăție în producerea incidentului.

Criticile aduse sentinței primei instanțe nu sunt fondate nici în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile. A., în mod corect s-a reținut că partea vătămată G. I. R. nu a depus la dosar niciun înscris doveditor în susținerea pretențiilor civile solicitate cu titlu de daune materiale și nici propus probe testimoniale. În aceste condiții, în mod corect prima instanță i- a acordat doar daune morale.

Raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare partea vătămată și având în vedere incontestabila suferință fizică provocată prin comiterea infracțiunii, prejudiciul estetic și în considerarea posibilităților și resurselor materiale de care dispune inculpatul în raport de vârsta și pregătirea acestuia, suma de 10.000 lei plus dobânda legală aferentă stabilită de prima instanță este în măsură să constituie o reparație justă și echitabilă, fără a conduce la o îmbogățire fără just temei a părții vătămate în detrimentul inculpatului.

Totodată, raportat la aceleași criterii nu se justifica acordarea către partea - vătămată B. A. a sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. Având în vedere leziunile efectiv suferite de acesta precum și acțiunile sale ulterioare, de agresare a părții vătămate-inculpatul G. I. R., suma de 1.000 RON este mai mult decât suficientă pentru a asigura repararea justă și echitabilă a prejudiciului suferit.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b

C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații B. A. și G. I. R. împotriva sentinței penale nr. 275 din 15 iunie 2010 a T.ui M.

În temeiul art. 193 C.pr.pen. Curtea va respinge cererile inculpaților de obligare reciprocă la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocațial.

Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 (2x100) lei reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea inculpaților la plata în favoarea statului a sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații B. A., domiciliat în comuna G., sat O., nr. 80, jud. M. și G. I. R., domiciliat în comuna G., sat O., nr. 39 A, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 275 din

15 iunie 2010 a T.ui M.

Respinge cererile inculpaților de obligare reciprocă la plata cheltuielilor judiciare.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 (2x100) lei onorar parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui

Justiției.

Obligă pe inculpați să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul

G. I. si de la pronunțare cu inculpatul B. A.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).

PREȘEDINTE	JUDECĂTOR	G.
A. D. L. I. C. M.	M. V.-G.

Red.ADL/dact.MS

9 ex./(...) Jud.fond: A.C.R.

← Decizia penală nr. 389/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1317/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj