Decizia penală nr. 173/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZA PENALĂ NR. 173/R/2011

Ședința publică din 14 februarie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI: I.A C. M.

D. P. GREFIER : M. V.-G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către procuror V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. L. V., detinut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 9/A din 10 ianuarie 2011 a T.ului C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. L.

V. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Urs L. M. din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și reprezentanta părții civile SC ". S., administrator A. M., lipsă fiind părțile civile SC ";. S., SC ". S., SC ". S., SC ". I. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta părții civile SC ". S., administrator A. M. se legitimează cu C.I. seria KX nr.5. și, întrebată fiind, arată că-și menține pretențiile formulate în cauză.

Inculpatul, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de accord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, precizează că a acționat fără vinovăție și în opinia sa faptele pe care le-a comis sunt litigii care se pot soluționa pe cale civilă.

De asemenea, inculpatul, arată că-și menține declarațiile date în cauză, nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, invederând că nu are cereri în probațiune.

S-a procedat la consemnarea poziției procesuale exprimate de inculpat în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului M. L. V., avocat Urs L. M. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap.la art. 10 lit.b,c Cod pr.pen. întrucât din materialul probator administrat în cauză se desprinde cpncluzia că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Inculpatul în calitate de administrator al SC ". a intrat în relații comerciale cu mai multe societăți, fără să aibă intenția de a înșela. În acestsens solicită să se aibă în vedere că acesta s-a prezentat la negociere cu una dintre părțile civile, angajându-se că va plăti datoria imediat ce va intra în posesia banilor.

Inculpatul a intenționat să desfășoare o activitate licită dar întrucât nu a avut experiență a rămas fără banii necesari achitării mărfurilor achiziționate., situație în care părțile civile se puteau îndrepta împotriva inculpatului pe cale civilă.

În ceea ce privește fapta comisă în dauna părții civile SC ". I. solicită să se rețină că inculpatul nu avea calitatea de administrator, ci a acționat în baza unei împuterniciri, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în speță.

Trebuie avut în vedere și faptul că procesele verbale de recunoaștere sunt lovite de nulitate, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 91 Cod pr.pen. și acesta a fost întocmit în lipsa martorilor asistenți, condiție imperativă a legii.

R.ul parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat. C. că din motivarea magistraților instanțelor de fond rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2, și 3 C.cu aplicarea art.41, 42 C.

Inculpatul a acționat sub nume și calitate mincinoasă pentru a-și atinge scopul.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, apreciază că instanța de fond a dozat-o corespunzător. De asemenea, apreciază că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată.

Inculpatul M. L. V., având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a comite vreo infracțiune și că faptele reținute în sarcina sa pot fi soluționate pe cale civilă. Totodată, arată că este de accord să achite despăgubirile civile.

C U R T E A

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Turda prin sentința penală nr. 219 din (...) în baza art. 215 alin. 1,2,3 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., a fost condamnat inculpatul M. L. V., fiul lui I. si D. L., născut la data de (...) in T., jud. C., cetățean roman, necăsătorit, domiciliat in T., str. Bujorului nr. 19, jud. C., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune in forma continuata, la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani

și 6 luni.

In baza art. 71 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. pr. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta durata reținerii și arestării preventive de la (...) la zi.

În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998, 999 C. civ., au fost admise în parte acțiunile civile formulate de SC X. S. și SC L. TA S. și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- suma de 2312,92 lei către partea civila L. TA S.-C. T., str. O. nr. 13, bl. F5, ap.14, jud. C.

- suma de 14926,10 lei către partea civila SC X. S., cu sediul in T., str. Dr. Ion R. nr. 9, bl. D20, sc. B, et. 2, ap.15, jud. C., S-au admis acțiunile civile formulate in cauza de părțile civile SC A. S., SC F. S. si SC F. I. S. și, in temeiul art. 14 C. proc. penala rap. la art. 346 C. proc. penala combinat cu art. 998, 999 C. civil a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile după cum urmează: - suma de

58435,38 lei către partea civila SC A. S.-T., str. S. cel M. nr. 42, jud. C.;- suma de 22445,97 lei către partea civila SC F. S.-T., str. C. nr. 25, jud. C.;- suma de 53220 lei către partea civila SC F. I. S.-A. I., str. C. M. nr. 176, jud. A..

A fost încuviințat onorariu av. oficiu L. Nemeș în cuantum de 200 lei, sumă care s-a avansat din FMJ.

In baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de (...), inculpatul M. L. V., în calitate de administrator al SC

E. S. T. (f. 62-63 vol. I dosar u.p.) s-a deplasat la sediul părții vătămate SC X. S. pretinzând că societatea sa urmează să efectueze lucrări de amenajări interioare pentru care îi sunt necesare centrale termice și echipamente necesare montării acestora, convenind cu reprezentanții părții vătămate achiziționarea acestor produse, în rate, fără a se încheia un contract, sub condiția achitării unui avans. În urma acestei înțelegeri, în perioada (...)-(...), inculpatul a ridicat de la partea vătămată, în trei tranșe, produse în valoare de 16.726 lei, achitând un avans în sumă de 1.800 lei. După intrarea în posesie a bunurilor, inculpatul nu a mai achitat restul sumei de bani, deși a participat la concilierea efectuată cu partea vătămată (f. 16-23 vol. 1 dosar u.p.).

În ce privește destinația bunurilor ridicate de la partea vătămată, inculpatul a declarat că au fost înstrăinate unei societăți din mun. C.-

Napoca, care însă nu i-a mai achitat contravaloarea produselor.

Aceste susțineri nu au fost confirmate de vreo probă administrată. În fața instanței, inculpatul a declarat că firma căreia i-a vândut produsele este

SC SALC. S. C.-Napoca (f. 41). Martorul Corha V. I., administrator al SC SAL C. S. (f. 88 dosar), a declarat că societatea menționată a efectuat doar unele operațiuni de comisionare, fără a desfășura alte activități comerciale. Arată că nu a desfășurat relații comerciale cu inculpatul, pe care nu îl cunoaște, iar singurul angajat al societății a fost fiul martorului (f. 188).

Prin raportare la modul de operare ulterior în dauna altor părții vătămate-inculpatul cesionând apoi părțile sociale pe care le deținea la SC E. S. altei persoane fără a o înștiința cu privire la existența unor datorii ale societății, rezultă că acesta a urmărit de la început inducerea în eroare a părții vătămate, pentru a putea obține foloase materiale injuste.

În data de (...), inculpatul M. L. V., în calitate de administrator al SC E. S. T. s-a prezentat la partea vătămată SC A. S. T. cu care a încheiat un contract cadru de vânzare - cumpărare materiale de construcție, convenind ca produsele să fie achitate în termen de 20 de zile de la livrare, pentru garantarea plății inculpatul predând părții vătămate mai multe bilete la ordin.

În perioada (...) - (...) inculpatul a ridicat de la partea vătămată materiale de construcție în valoare de 58.435,38 lei, pentru plata cărora a predat acesteia un număr de 7 bilete la ordin care, la momentul introducerii la plată spre decontare, au fost respinse pentru lipsă totală de disponibil (f.

37-54 dosar u.p.).

Inculpatul a declarat, în faza cercetării judecătorești (f. 41), că la momentul emiterii biletelor la ordin cunoștea că nu există disponibil în cont, susținând că produsele achiziționate au fost vândute aceleiași societăți, SC SAL C. S. C.-Napoca, susțineri care, așa cum s-a arătat anterior, nu au suport probator în cauză.

A reieșit și în privința acestui act material că inculpatul a urmărit de la început inducerea în eroare a părții vătămate, pentru a putea obține foloase materiale injuste.

În data de (...), inculpatul M. L. V., în calitate de administrator al SC E. S. T. s-a prezentat la sediul parții vătămate SC F. S. T. de unde a achiziționat materiale de construcții de bricolaj în valoare de 23.445,97 lei, pentru plata acestora înmânând părții vătămate un bilet la ordin cu scadența la 30 de zile.

La momentul introducerii biletului la ordin la unitatea bancară spre decontare acesta a fost refuzat, fiind lipsă totală de disponibil în cont (f. 60-

61 vol. 1, dosar u.p.).

Inculpatul cunoștea, la momentul emiterii biletului la ordin, că nu există disponibil în cont (f. 41), declarând că produsele cumpărate urmează a fi vândute societății SC Sal C. S. C., afirmație care nu s-a confirmat in urma audierii administratorului acestei societăți.

Cu toate că inculpatul a declarat inițial că produsele achiziționate de la SC X. S. si SC A. S. au fost înstrăinate unei societăți comerciale din C.- Napoca fără însă a putea oferi informații concrete, iar in faza cercetării judecătorești a indicat această societate ca fiind SC SAL C. S., afirmație care nu este susținută de vreo probă, se formează convingerea că inculpatul nu a avut în intenție să desfășoare o activitate comercială concretă în calitate de administrator al SC E. S., ci doar să intre în posesia unor produse, fără a le achita, pe care ulterior să le valorifice, pentru a dobândi, în mod injust, sume de bani.

Mai mult, la data de (...), inculpatul a cesionat părțile sociale pe care acestea le deținea la SC E. S. martorului L. F., un aspect relevant al acestei cesionări fiind acela că inculpatul i-a solicitat insistent martorului să preia societatea, fără a-i comunica acestuia că societatea are datorii, oferindu-i chiar suma de 2.000 lei pentru a fi de acord cu preluarea (f. 62-79, 82 vol. I dosar u.p.). Din declarația martorului a rezultat că întâlnirea dintre cei doi a fost una accidentală, iar inițiativă înstrăinării părților sociale ale societății către martor i-a aparținut inculpatului, care a insistat în preluarea societății de către martor, oferindu-i acestuia suma de 500 lei la momentul perfectării actelor de transmitere a părților sociale și promițându-i plata ulterioară a sumei de 1.500 lei, aspect însă care nu s-a mai realizat.

Modalitatea și condițiile în care părțile sociale ale SC E. S., administrată de către inculpat, au fost cesionate martorului L. F. la scurt timp după achiziționarea produselor de la societățile menționate de sunt de natură să contureze intenția evidentă a inculpatului de a se disocia de obligațiile de plată pe care acesta le avea față părțile vătămate, fapt ce conduce la aprecierea că inculpatul nu a avut în intenție să achite contravaloarea produselor achiziționate în numele SC E. S. la momentul angajării acestei obligații, respectiv la momentul ridicării acestora de la victime.

În ceea ce privește cea de-a doua societate comercială folosită de către inculpat în acțiunile sale, respectiv SC C. S., aceasta a fost preluată de către martorul B. E. I. de la martorul O. A. C. (f. 134 vol II dosar u.p.). intermedierea preluării părților sociale fiind realizată de către inculpat.

Din declarațiile martorului O. A. C. a rezultat faptul că, la sfârșitul lunii martie 2009, s-a întâlnit cu inculpatul M. L. V., în urma discuțiilor purtate cu acesta exprimându-și intenția de a „. societatea pe care acesta o deținea întrucât nu mai intenționează să desfășoare activități economice prin intermediul acesteia (f. 111-114 vol II dosar u.p., f. 187).

Inculpatul M. L. V. i-a comunicat martorului că știe o persoană care este interesată să preia o societate comercială cu datorii și o activitate mai veche, în acest sens luând legătura cu numitul B. E. I. căruia i-a propus să preia societatea de la martorul O. A. C.

Preluarea părților sociale de la martorul O. A. C. de către martorul B.

E. I. s-a realizat, iar după această preluare martorul B. E. a fost de acord ca documentele societății împreună cu ștampila acesteia și o copie a cărții sale de identitate să rămână o perioadă la inculpat (f. 110 vol. II dosar u.p., f.

135 dosar).

După ce a intrat în posesia documentelor și ștampilei aparținând SC

C. S. precum și a copiei cărții de identitate a noului administrator statutar, inculpatul M. L. V., la data de (...), s-a prezentat la sediul părții vătămate SC F. I. S. U., jud. A. unde, declinându-și identitatea martorului B. E. I. și calitatea mincinoasă de administrator al SC C. S. și-a manifestat intenția de a achiziționa de la această societate blocuri ceramice (cărămidă). Reprezentanții părții vătămate nu au avut dubii asupra identității inculpatului acesta prezentând și copia cărții de identitate a numitului B. E. I., acceptând comanda inculpatului și convenind ca plata să se efectueze cu bilet la ordin, scadent în termen de 15 zile de la livrare (declarație martor S. H.-f. 66)

Martora S. H. Erszebet, lucrător comercial în cadrul compartimentului vânzări al SC F. I. S. cu ocazia efectuării unei recunoașteri după fotografie, l- a indicat fără dubiu pe inculpatul M. L. V. ca fiind acea persoană care, în data de (...), s-a prezentat la sediul părții vătămate sub identitatea numitului B. E. I. declinându-și calitatea de administrator al SC C. S. și a comandat și ridicat blocurile ceramice.

A doua zi, respectiv în data de (...), SC F. I. S. a livrat către SC C. S. cărămidă în valoare de 24.270 lei pentru plata căreia inculpatul a predat un bilet la ordin scadent în termen de 15 zile (f. 5-6 vol. II dosar u.p.). C. a fost ridicată de la SC F. I. S. de către societatea de transport SC L. T. S. care a livrat marfa în com. Mihai Viteazu, martorului A. F., contra sumei de 11.000 lei, prețul de vânzare situându-se sub prețul de achiziție (declarație martor A. F.-f. 66-67 vol. II dosar u.p., f. 159, 171 dosar).

Imediat după livrarea din data de (...), reprezentanții părții vătămate verificând biletul la ordin remis de către inculpat au constatat că era semnat la o rubrică greșită, contactându-l telefonic. În urma discuției telefonice purtate, inculpatul i-a asigurat pe reprezentanții părții vătămate că va emite un nou bilet la ordin care să fie completat corect, astfel că la data de (...), s-a prezentat din nou la sediul părții vătămate pentru o nouă comandă, partea vătămată dispunând livrarea către SC C. S. a unei noi cantități de cărămidă în valoare de 28.950 lei, totodată inculpatul predând un nou bilet la ordin pentru întreaga cantitate de cărămidă, in sumă totală de 53.220 lei (f. 7 vol.

2 dosar u.p.).

Luna unde a fost vândută martorului S. P., de asemenea sub prețul de achiziție, (f. 165 dosar, f. 55-56 vol 2 dosar u.p., f. 167 dosar).

La livrarea mărfii către cumpărătorii C. V. și S. P., aceștia au primit facturi și chitanțe emise de SC E. S. în condițiile în care inculpatul înstrăinase această societate încă din luna octombrie 2008, nemaiavând nicio calitate în această societate.

În urma probatoriului administrat s-a constatat că declarațiile inculpatului de negare sunt nesincere și orientate în vederea zădărnicirii aflării adevărului, săvârșirea acțiunilor de inducere în eroare de către acesta fiind probată, mai presus de orice dubiu, după cum urmează:

Martorii L. I. - administratorul firmei de transport SC L. T. S. și V. O. - proprietarului unui dintre camioanele cu care s-a transportat cărămida, cu ocazie efectuării recunoașterii din planșa foto l-au indicat pe inculpatul M. L. V. ca fiind acea persoană care li s-a prezentat sub numele de B. E. I. și cu care au negociat condițiile efectuării transportului și locul de descărcare. Mai mult decât atât, martorul L. I. arată prin declarația sa că îl cunoștea de mai mult timp pe inculpat sub porecla „Lucifer";, fără a-i cunoaște, până la momentul recunoașterii din planșa foto, numele real al acestuia (f. 32, 33 vol. 2 dosar u.p., f. 161, 171 dosar).

Cumpărătorii C. V. și A. F. l-au recunoscut de asemenea pe inculpat din planșa foto aceștia arătând că acesta a fost persoana care le-a furnizat cărămida și căreia i-au achitat prețul acesteia.

Împrejurarea că martorul C. V. a susținut în fața instanței că polițistul i-ar fi indicat fotografia inculpatului, cu mențiunea că este persoana care i-a vândut cărămidă-și în aceste împrejurări martorul a indicat fotografia inculpatului - nu prezintă relevanță cât timp rămâne o afirmație fără suport probator.

Susținerea apărătorului inculpatului în sensul că inculpatul ar fi acționat în calitate de mandatar al martorului B. E. pentru achiziționarea cărămizii nu a putut fi reținută cât timp nu s-a probat existența unui asemenea mandat, iar pe de altă parte probele administrate arată că inculpatul s-a prezentat la sediul SC F. I. S. ca fiind persoana martorului B. E., fără a invoca vreun moment că are doar calitatea de mandatar.

Un alt aspect care probează faptul că inculpatul M. L. V. s-a aflat în posesia ștampilei SC C. S. este acela că, la data de (...), a indus în eroare partea vătămată SC L. TA S. C. T., recomandându-se ca director al acestei societăți și achiziționând de la partea vătămată covoare în valoare de 2.612 lei. Întrucât între cele două părți s-a convenit ca întocmirea documentelor să se facă la data plății, inculpatul a aplicat ștampila SC C. S. într-un registru al părții vătămate, în care aceasta notase datele de stare civilă ale inculpatului și suma datorată.

Din totalul sumei de 2.612,92 lei reprezentând contravaloarea covoarelor, inculpatul a achitat doar suma de 300 lei (f. 64 dosar).

Analizând întreaga activitate infracțională a inculpatului M. V. L. astfel cum aceasta a fost expusă în prezenta cauză, s-a constatat că inculpatul a urmărit să se disocieze de obligațiile de plată asumate, prin inducerea în eroare a părților vătămate, încercând apoi să ascundă participarea sa la săvârșirea faptelor.

A., în cazul faptei săvârșite în dauna părții vătămate SC X. S. modalitatea de săvârșire a faptei a fost simplă, fără a presupune folosirea unor mijloace frauduloase, bazându-se exclusiv pe naivitatea reprezentanților părții vătămate. În cazul părților vătămate SC A. S. și SC F. S. inculpatul a schimbat modalitatea de săvârșire a infracțiunii, pentruatingerea scopului, folosindu-se de instrumente de plată bancare de natură să confere o mai mare putere de convingere în a câștiga încrederea părților vătămate astfel că și foloasele materiale injuste obținute au fost mai importante sub aspect valoric. În cele din urmă, în cazul părții vătămate SC

F. I. S. inculpatul a încercat să disimuleze participarea sa la săvârșirea faptei, intermediind preluarea SC C. S. către un terț, astfel încât inculpatul să nu dețină nicio calitate declarativă în această societate, asigurându-se totodată că are acces la documentele societății și la cartea de identitate a noului administrator al acesteia, în persoana martorului B. E. I., ștampila fiind folosită de inculpat pentru inducerea in eroare a părții civile SC L. TA S.

În drept, faptele inculpatului M. L. V. care, în perioada iulie 2008 - aprilie 2009, prin folosirea de instrumente bancare de plată fără acoperire și însușirea de nume și calități mincinoase, în baza unei rezoluții infracționale unice, a indus în eroare părțile vătămate SC X. S. T., SC A. S. T., SC F. S. T.,

SC F. I. S. U. și SC L. TA S. C. T. cu scopul de a obține foloase materiale injuste, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 151.240,37 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin.1, 2 și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal.

Rezoluția infracțională unică a reieșit din intervalul scurt de timp în care au fost comise actele materiale și modul similar de operare.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. si circumstanțele personale ale inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penala si care a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei, precum și cuantumul ridicat al prejudiciului.

A., în baza art. 215 alin. 1,2,3 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., a condamnat pe inculpatul M. L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune in forma continuata, la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani

și 6 luni.

In baza art. 71 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale.

Instanța de fond a reținut ca in persoana inculpatului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999 C., acesta săvârșind din culpa o fapta ilicita care a produs in patrimoniul părților vătămate-părți civile un prejudiciu, care urmează a fi cuantificat in continuare.

Din suma de 2612,92 lei datorată părții civile L. TA, inculpatul a achitat, potrivit reprezentantul acestei societăți, suma de 300 lei, astfel că pretențiile apar justificate în limita sumei de 2312,92 lei.

A., în baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998, 999 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate de SC X. S. și SC L. TA S. și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- suma de 2312,92 lei către partea civila L. TA S.

- suma de 14926,10 lei către partea civila SC X. S.

Au fost admise acțiunile civile formulate in cauza de părțile civile SC A. S., SC F. S. si SC F. I. S. și, in temeiul art. 14 C. proc. penala rap. la art. 346 C. proc. penala combinat cu art. 998, 999 C. civil a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- suma de 58435,38 lei către partea civila SC A. S.-T.

- suma de 22445,97 lei către partea civila SC F. S.-T.

- suma de 53220 lei către partea civila SC F. I. S.-A. I., A fost încuviințat onorariu av. oficiu L. Nemeș în cuantum de 200 lei, sumă care s- a avansat din FMJ.

In baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. L. V. solicitând admiterea acestuia si în urma reanalizării probelor de la dosarul cauzei, in temeiul disp. art. 11 pct.2 lit. a C.p.pen rap. la disp. art. 10 lit. c C.p.pen. să se dispună achitarea inculpatului M. L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzuta de art. 215 al. 1, 2 si 3, cu aplicarea art.41, alin.2, C. si in consecință, exonerarea de la plata despăgubirilor civile față de părțile civile constituite in cauza.

Prin decizia penală nr.9/A din 10 ianuarie 2011 Tribunalul Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul M. L. V.

Decizia T.ului C. a fost atacată cu recurs de către inculpatul M. L. V. care a solicitat casarea lor și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.b C.proc.pen., faptele sale nefiind prevăzute de legea penală, reprezentând convenții civile, iar în subsidiar temeiul achitării se impune a fi cel prevăzut de art.10 lit.c C.proc.pen., nefiind el autorul infracțiunilor imputate prin rechizitoriul P. Pe cale de consecință, cere exonerarea de plata despăgubirilor civile la care a fost obligat față de părțile prejudiciate, constituite părți civile.

Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Având în vedere apărarea formulată de inculpatul M. L. V., în cursul urmăririi penale și al judecății, curtea reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că:";principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat)

și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";. (Plenul Hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo vs Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Raportând conținutul recursului inculpatului, motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că această cale de atac promovată împotriva deciziei tribunalului este nefondată, pentru următoarele considerente:

Inculpatul M. L. V. nu a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, astfel că în stabilirea vinovăției acestuia, instanța de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).

Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus

Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus M.a Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen.

Având în vedere criticile aduse de inculpat hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Art. 345 al.2 din același Cod, precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatului se pronunță numai daca instanța constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savirsita de inculpat.

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strânse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecătorești, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpat.

Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, „urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispună trimiterea in judecata.

Art. 289 Cod pr.penala dispune că „judecata cauzei se face in fata instanței constituita potrivit legii si se desfășoară in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu";.

A., probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmăririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.

Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanța poate reține motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.

Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotărârea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv , fara discontinuitate.

Ori, in cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecătii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunii de înșelăciune în formă continuată prev.de art. 215 alin.1,2, 3 cu art.41, 42 C., este inculpatul M. L. V. și că fapta a existat în realitate.

Declarațiile constante ale martorilor din faza de urmărire penală atât a celor direcți cât și a celor indirecți se coroborează perfect cu cele date de aceștia în fața instanței de fond.

La stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, instanța de recurs are în vedere următoarele:

La data de (...), inculpatul M. L. V., în calitate de administrator al SC E. S. T. (f. 62-63 vol. I dosar u.p.) s-a deplasat la sediul părții vătămate SC X. S. pretinzând că societatea sa urmează să efectueze lucrări de amenajări interioare pentru care îi sunt necesare centrale termice și echipamente necesare montării acestora, convenind cu reprezentanții părții vătămate achiziționarea acestor produse, în rate, fără a se încheia un contract, sub condiția achitării unui avans. În urma acestei înțelegeri, în perioada (...)-(...), inculpatul a ridicat de la partea vătămată, în trei tranșe, produse în valoare de 16.726 lei, achitând un avans în sumă de 1.800 lei. După intrarea în posesie a bunurilor, inculpatul nu a mai achitat restul sumei de bani, deși a participat la concilierea efectuată cu partea vătămată.

În ce privește destinația bunurilor ridicate de la partea vătămată, inculpatul a declarat că au fost înstrăinate unei societăți din mun. C.

Napoca, care însă nu i-a mai achitat contravaloarea produselor.

Aceste susțineri nu sunt confirmate de vreo probă administrată. În fața instanței, inculpatul a declarat că firma căreia i-a vândut produsele este SC SALC. S. C.-Napoca (f. 41). Martorul Corha V. I., administrator al SC SAL C. S. (f. 88 dosar), a declarat că societatea menționată a efectuat doar unele operațiuni de comisionare, fără a desfășura alte activități comerciale. A învederat că nu a desfășurat relații comerciale cu inculpatul, pe care nu îl cunoaște, iar singurul angajat al societății a fost fiul martorului (f. 188).

Prin raportare la modul de operare, ulterior în dauna altor părții vătămate, inculpatul cesionând apoi părțile sociale pe care le deținea la SC E. S. altei persoane fără a o înștiința cu privire la existența unor datorii ale societății, acesta a urmărit de la început inducerea în eroare a victimelor, pentru a putea obține foloase materiale injuste.

37-54 dosar u.p.).

Reiese și în privința acestui act material că inculpatul a urmărit de la început inducerea în eroare a părții vătămate, pentru a putea obține foloase materiale injuste.

În data de (...), inculpatul M. L. V., în calitate de administrator al SC

E. S. T. s-a prezentat la sediul parții vătămate SC F. S. T. de unde a achiziționat materiale de construcții de bricolaj în valoare de 23.445,97 lei, pentru plata acestor produse înmânând părții vătămate un bilet la ordin cu scadența la 30 de zile.

La momentul introducerii biletului la ordin la unitatea bancară spre decontare acesta a fost refuzat, pentru lipsă totală de disponibil în cont (f.

60-61 vol. 1, dosar u.p.).

Probele dosarului atestă că inculpatul nu a avut intenția să desfășoare o activitate comercială concretă în calitate de administrator al SC E. S., ci doar să intre în posesia unor produse, fără a le achita, pe care ulterior să le valorifice, pentru a dobândi, în mod injust, sume de bani.

Mai mult, la data de (...), inculpatul a cesionat părțile sociale pe care le deținea la SC E. S. martorului L. F., un aspect relevant al acestei cesionări fiind acela că inculpatul i-a solicitat insistent martorului să preia societatea, fără a-i comunica că are datorii, oferindu-i chiar suma de 2.000 lei pentru a fi de acord cu preluarea (f. 62-79, 82 vol. I dosar u.p.).

Modalitatea și condițiile în care părțile sociale ale SC E. S., administrată de către inculpat, au fost cesionate martorului L. F. la scurt timp după achiziționarea produselor de la societățile menționate mai sus, sunt de natură să contureze intenția evidentă a inculpatului de a fi exonerat de obligațiile de plată pe care acesta le avea față părțile vătămate, rezultând că inculpatul nu a avut de gând să achite contravaloarea produselor achiziționate în numele SC E. S.

Din declarațiile martorului O. A. C. rezultă faptul că, la sfârșitul lunii martie 2009, s-a întâlnit cu inculpatul M. L. V., în urma discuțiilor purtate cu acesta, exprimându-și intenția de a „. societatea pe care o deținea întrucât nu mai intenționează să desfășoare activități economice.

Preluarea părților sociale de la martorul O. A. C. de către martorul B. E. I. s-a realizat, iar după această preluare martorul B. E. a fost de acord ca documentele societății împreună cu ștampila acesteia și o copie a cărții sale de identitate să rămână o perioadă la inculpat (f. 110 vol II dosar u.p., f.

135 dosar).

După ce a intrat în posesia documentelor și ștampilei aparținând SC C. S. precum și a copiei cărții de identitate a noului administrator statutar, inculpatul M. L. V., la data de (...), s-a prezentat la sediul părții vătămate SC F. I. S. U., jud. A. unde, declinându-și identitatea martorului B. E. I. și calitatea mincinoasă de administrator al SC C. S. și-a manifestat intenția de a achiziționa de la această societate blocuri ceramice (cărămidă). Reprezentanții părții vătămate nu au avut dubii asupra identității inculpatului acesta prezentând și copia cărții de identitate a numitului B. E. I., acceptând comanda inculpatului și convenind ca plata să se efectueze cu bilet la ordin , scadent în termen de 15 zile de la livrare (declarație martor S. H.-f. 66)

2 dosar u.p.).

La data de (...), cu ajutorul unor camioane aparținând atât SC L. T. S. cât și persoanei fizice V. O., cărămida a fost transportată, la solicitarea inculpatului, o parte în mun T., în zona cartierului P., unde a fost vândută martorului C. V. sub prețul de achiziție, iar cea de-a doua parte în com. Luna unde a fost vândută martorului S. P., de asemenea sub prețul de achiziție, (f. 165 dosar, f. 55-56 vol 2 dosar u.p., f. 167 dosar).

Martorii L. I. - administratorul firmei de transport SC L. T. S. și V. O. - proprietarului unuia dintre camioanele cu care s-a transportat cărămida, cu ocazia efectuării recunoașterii din planșa foto l-au indicat pe inculpatul M. L. V. ca fiind acea persoană care li s-a prezentat sub numele de B. E. I. și cu care au negociat condițiile efectuării transportului și locul de descărcare. Mai mult decât atât, martorul L. I. arată prin declarația sa că îl cunoștea de mai mult timp pe inculpat sub porecla „Lucifer";.

Cumpărătorii C. V. și A. F. l-au recunoscut de asemenea pe inculpat din planșa foto aceștia arătând că a fost persoana care le-a furnizat cărămida și căreia i-au achitat prețul.

Susținerea inculpatului în sensul că ar fi acționat în calitate de mandatar al martorului B. E. pentru achiziționarea cărămizii nu poate fi reținută cât timp nu s-a probat existența unui asemenea mandat, iar pe de altă parte probele administrate arată că inculpatul s-a prezentat la sediul SC F. I. S. ca fiind martorul B. E., fără a invoca vreun moment că are doar calitatea de mandatar.

Un alt aspect care probează faptul că inculpatul M. L. V. s-a aflat în posesia ștampilei SC C. S. este acela că, la data de (...), a indus în eroare partea vătămată SC L. TA S. C. T., recomandându-se ca director al acestei societăți și achiziționând de la partea vătămată covoare în valoare de 2.612 lei. Întrucât între cele două părți s-a convenit ca întocmirea documentelor să se facă la data plății, îinculpatul a aplicat ștampila SC C. S. într-un registru al părții vătămate, în care aceasta notase datele de stare civilă ale inculpatului și suma datorată.

Din totalul sumei de 2.612,92 lei reprezentând contravaloarea covoarelor, inculpatul a achitat doar suma de 300 lei (f. 64 dosar).

În cazul faptei săvârșite în dauna părții vătămate SC X. S. modalitatea de săvârșire a infracțiunii a fost simplă, fără a presupune folosirea unor mijloace frauduloase, bazându-se exclusiv pe naivitatea reprezentanților părții vătămate. În cazul părților vătămate SC A. S. și SC F. S. inculpatul a schimbat modalitatea de comitere a faptei, pentru atingerea scopului, folosindu-se de instrumente de plată bancare de natură să confere o mai mare putere de convingere în a câștiga încrederea părților vătămate, astfel că și foloasele materiale injuste obținute au fost mai importante sub aspect valoric. În cele din urmă, în cazul părții vătămate SC F. I. S. inculpatul a încercat să disimuleze participarea sa la săvârșirea faptei, intermediind preluarea SC C. S. către un terț, astfel încât el să nu dețină nicio calitate în această societate, asigurându-se totodată că are acces la documentele societății și la cartea de identitate a noului administrator al acesteia, în persoana martorului B. E. I., ștampila fiind folosită de inculpat pentru inducerea in eroare a părții civile SC L. TA S.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța defond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).

În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.

Tribunalul Cluj a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.

Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 alin.1-3 C.cu aplicarea art.41, 42 C.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Apărările inculpatului sunt infirmate fără echivoc de probele administrate în prezenta speță.

Modalitățile concrete în care inculpatul M. L. V. a acționat demonstrează faptul că acesta nu a urmărit derularea unor afaceri comerciale ci, doar prejudicierea părților civile prin însușirea în interes personal a sumelor rezultate din valorificarea mărfurilor.

În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, deoarece evidența identității dintre autor și persoana acestuia este indubitabilă.

De altfel, practica judiciară în materie este constantă atunci când statuează că „fapta inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate prin emiterea biletelor la ordin fără acoperire, la intervale diferite de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în condițiile în care, dacă cei cu care a contractat ar fi știut acest aspect, nu ar fi încheiat convențiile de vânzare-cumpărare, pricinuindu-li-se acestora din urmă o pagubă";, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 alin.1, 3 C. cu aplicarea art.41, 42 C.

De asemenea, aceeași practică judiciară a statuat că „la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama și de faptul că, în momentul emiterii biletelor la ordin inculpatul știa că nu are bani în cont, iar mărfurile achiziționate au fost remise unei altei persoane, nepunându-se deci problema efectuării de către inculpat de acte de comerț din care să se deducă o eventuală intenție de restituire a contravalorii acestora, precum și de rulajul scăzut al contului debitor-creditor al societății inculpatului, deunde rezultă cu certitudine că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul știa că emite biletele la ordin fără a avea acoperire și fără a putea să le acopere eventual";.

De asemenea, instanța supremă în alte spețe similare a stabilit că

„fapta inculpatului care, pentru a cumpăra mărfuri față de care plata urma să se facă atât în numerar - plată parțială, iar pentru restul cu bilet la ordin, a semnat biletul și l-a ștampilat, cunoscând că acesta nu are acoperire bancară, iar societatea pe care o administra este în interdicție de plată, inducând-o astfel în eroare și cauzând un prejudiciu părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune";.

În același sens, ÎCCJ a statuat că „în condițiile în care din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate, atât cu ocazia încheierii contractelor, când a susținut în mod expres că dispune de sumele necesare achitării bunurilor achiziționate, cât și ulterior, când față de unele dintre părțile vătămate a emis bilete la ordin fără acoperire, în unele din acestea trecând valori care depășeau sumele datorate și, deși a valorificat imediat mărfurile achiziționate de la părțile vătămate, a refuzat să-și achite datoriile față de acestea cu sumele de bani obținute, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, sub aspectul laturii subiective";.

A. fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.b,c,d nu poate fi primită. Vinovăția inculpatului fiind stabilită fără dubiu, în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, latura civilă a cauzei a primit de asemenea o rezolvare judicioasă, prin obligarea recurentului la suportarea prejudiciilor create victimelor.

Întrucât condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5^{2 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.}

Pentru motivele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în baza art.385^{15 pct.1 lit.b C.proc.pen.}

În baza art.88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 4 august 2009 și până la zi.

În baza art.189 C.proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din F.M.J.

Inculpatul va fi obligat să achite statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, conform art.192 alin.2 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. L. V. deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.9/A din 10 ianuarie

2011 a T.ului C..

În baza art.88 C.deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu 4 august 2009 și până la zi.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă inculpatul să achite statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2011.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTORI,	GREFIER,
A. L. D. P. I.A C. M.	M. V. G.

Red.PD/AC

3 ex. - (...) Jud.fond.B. V.

Jud.apel: Țopan A.; Trestian S.

← Decizia penală nr. 364/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 2015/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 173/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 173/2011, Curtea de Apel Cluj