Decizia penală nr. 1745/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1745/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINE : M. R.
JUDECĂTORI : A. D. L.
I.A C. M. GREFIER : T. G.
P.ul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul G. D. împotriva deciziei penale nr. 62/A/28 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. 184 alin. 2 șo 4 C.pen. și conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republică.
La apelul nominal se prezintă apărătorul ales al inculpatului G. D., av. K. N., cu delegație avocațială la dosar și partea vătămată G. I. Ș., lipsă fiind inculpatul G. D., partea civilă S. J. de U. B.-N. și S. C. de U. C.-N. și părțile civile BCR A. SA și SC BCR A. V. I. G. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului G. D. solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat pentru criticile și considerentele formulate în scris. În temeiul art. 385/9 alin. 1 pct. 9 și 17/2 C.pr.pen. solicită a se constatat că instanța de apel a restabilit proporția culpei producerii accidentului, stabilit că inculpatul este vinovat în proporție de 75%, fără a se indica argumentele care au stat la baza luării acestei hotărâri. Constată că instanța de apel a făcut o referire foarte sumară când a majorat gradul de culpă, fără a se menționa un argument în sprijinul acestei soluții, astfel că în opinia sa hotărârea este rezultatul unei interpretări greșite a legii pentru soluționarea laturi civile a cauzei. Astfel, apreciază că, cuantumul despăgubirilor morale este exagerat întrucât, chiar dacă este real că partea vătămată a beneficiat de un număr de îngrijiri medicale pentru cele două operații numărul mare de zile de îngrijiri medicale se datorează fondului patalogic al acesteia, deoarece suferă se hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip 2 și coxatroză. Totodată, solicită a se reține că este vorba despre o infracțiune din culpă, iar din practica instanțelor judecătorești rezultă că suma de 15.000 lei stabilită de către instanța de apel este exagerată, asemenea despăgubiri acordându-se în cazul infracțiunilor intenționate.
Totodată, apreciază că instanța apelului în mod greșit l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.046 lei timp de 6 luni, considerând că partea vătămată ar fi avut încheiat un contract de muncă perfect valabil, aceasta semnând un contrat de muncă la data de 9 februarie 2008, care însă nu a fost înregistrat în termenul legal la I. T. de M.. Chiar dacă se reține că acest contract își produce efectele de la data de 9 februarie, învederează instanței că nu există nicio mențiune ulterioară datei de 28 februarie. Solicită a se avea în vedere și că partea vătămată și-a încetat raporturile juridice în baza art. 55 lit. b Codul muncii, prin pensionare la limită de vârstă, existând la dosar și mențiuni cu privire la dosarul de pensionare. În aceste condiții, inculpatul nu poate fi obligat la beneficiu nerealizat de partea vătămată ca venituri salariale, cât timp cât timp acestea nu s-ar fi realizat. De asemenea, solicită a se reține că societatea de la care emană adeverința de la dosar are administrator pe fiul părții vătămate, precum și concluziile scrise.
Reprezentanta P.ului solicită respingerea recursului ca nefondat în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, recursul fiind limitat la modificările aduse prin decizia tribunalului câtă vreme inculpatul nu a declarat apel. Faptul că instanța de apel a stabilit o altă proporție a culpei, este de fapt o corecție a sentinței penale, culpa inculpatului nefiind doar de neadaptare a vitezei ci și că se afla la volan cu o alcoolemie peste limita legală. Apreciază că nu este vorba doar de o simplă infracțiune din culpă, ci este o infracțiune din culpă ce are în componență și o infracțiune de conducere sub influența băuturilor alcoolice, proporția stabilită de către instanța de apel fiind cea corectă, corecțiile aduse fiind justificate și întemeiate.
Consideră că și diferența de salariu pentru 6 luni este corespunzătoare, întrucât chiar dacă era sau nu înregistrat contractul de muncă câtă vreme rezult cu certitudine că la momentul săvârșirii infracțiunii acest contract era încheiat. Neîndeplinirea de angajator a obligațiilor sale nu poate prejudicia interesului părții vătămate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Partea vătămată G. I. Ș. solicită menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de apel, de care este mulțumit, mai ales că au trecut patru ani de la data accidentului.
Apărătorul inculpatului G. D. solicită a se avea în vedere că, carnetul de muncă al părții vătămate este închis prin pensionarea acesteia. Apreciază de asemenea că, contractul semnat de partea vătămată la data de 9 februarie
2009 putea fi înregistrat până în 23 februarie 2009, astfel că asemenea practici nu pot fi încurajate. Mai solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei există două expertize privind dinamica producerii accidentului, însă din acestea nu rezultă existența unui raport de cauzalitate între faptul că inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice.
C U R T E A Prin Sentința penală cu nr. 96 din 8 noiembrie 2010, pronunțată de
Judecătoria Beclean, în dosarul penal nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului G. D. - fiul lui V. și M. , născut la data de (...) în localitatea L., jud. BN, cetățean român, căsătorit, studii medii, muncitor, domiciliat în mun. B. ,str. Ș. cel M., nr. 41, jud. BN, fără antecedente penale, având CNP
1.64.02.04.06.07.69 , pentru săvârșirea infracțiunilor de : conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată , la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. „a"; și „c"; Cod penal și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „d"; Cod penal și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal , la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. „a"; și „b"; Cod penal și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „e"; Cod penal .
S-a constatat că aceste două infracțiuni au fost comise în concurs ideal prev. de disp. art. 33 lit. „b"; Cod penal , motiv pentru care - în baza disp. art. 34 lit. „b"; Cod penal - s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea , de 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; Teza II și lit. „b"; C.penal.
În baza disp. art. 81 C.penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 83 C.penal un termen de încercare de 2 ani și 8 luni și s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83
C.penal.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin.5 C.penal.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.385,94 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă din care
2.476,94 lei către S. C. de U. C.-N., la care se va adăuga dobânda legală, calculată potrivit disp. art. 3 alin. 3 din OG. nr.9/2000, începând cu data de
(...) și până la momentul plății efective, iar 809 lei către S. J. B.-N.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale și materiale, către partea vătămată G. I. Ș. - dom. în loc. L., str. C., nr. 297/A, jud. BN și la plata sumei de 3.180 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către partea vătămată G. I. Ș.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul P.ului de pe lângă J. B. nr.184/P/2008 și înregistrat la Judecătoria Beclean sub nr. (...), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 alin. 2 și 4 C.p. și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 80 gr. la mie prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. „b"; Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de (...), inculpatul G. D. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare B-6., marca Chevrolet Kalos, pe DJ
151, pe sensul L.- V. .
În jurul orelor 20,00 , ajuns în zona podului peste pârâul din loc. L., într-o curbă deosebit de periculoasă - semnalizată corespunzător - a observat- o pe partea vătămată G. I. Ș., care se deplasa pe partea carosabilă, moment în care a început procesul de frânare. Cu toate acestea, partea vătămată a fost lovită cu partea frontală a autovehiculului și proiectată în afara părții carosabile, în urma lovirii parbrizului.
S-a mai reținut că, din accident, a rezultat rănirea părții vătămate G. I., care a suferit leziuni corporale vindecabile în 80-90 zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1034/II/b/65/2008.
Accidentul s-a produs pe timp de noapte cu vizibilitate bună la lumina farurilor , în condiții de carosabil acoperit cu polei.
S-a mai menționat în rechizitoriu că inculpatului i-au fost recoltate doua probe de sânge al căror rezultat a fost de 1,50, respectiv 1,35 gr. la mie.
S-a reținut, totodată, că în cauză au fost efectuate două expertize judiciare , prima expertiză - întocmită de către expertul T. T. - concluzionând că vinovăția în producerea accidentului i-a revenit părții vătămate, persoană care s-a deplasat pe partea carosabilă, neutilizând trotuarul existent pentru pietoni, iar cea de-a doua expertiză - întocmită de L. I. C. - concluzionând că accidentul s-a produs, atât din cauza deplasării cu o viteză neadaptată condițiilor de drum a autoturismului condus de către inculpat, aflat sub influența băuturilor alcoolice , cât și din cauza deplasării pe partea carosabilă a părții vătămate G. I., aflată și acesta sub influența băuturilor alcoolice ( alcoolemie de 0,90 gr. la mie).
S-a mai menționat în actul de sesizare că S. J. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 809 lei, iar S. de U. C. N. cu suma de 2.476,94 lei.
În cauză au fost citate în calitate de părți civile S. J. de U. B. și S. C. de urgență C. N., precum și asiguratorii BCR A. SA B. și SC BCR A. V. I. G. SA.
Legal citată și asistată de apărător ales, partea vătămată a depus la dosarul cauzei cererea privind constituirea de parte civilă - la care a atașat acte justificative - prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 Euro reprezentând despăgubiri civile materiale (salariul nerealizat pe perioada îngrijirilor medicale, cheltuielile de transport de la spital sau recuperare, c/v medicamentelor , recuperare fizioterapeutică ulterioară), precum și la plata sumei de 20.000 Euro cu titlu de daune morale, pentru suferința îndurată în cele 90 de zile de îngrijiri medicale, cu obligarea acestuia și la plata cheltuielilor de judecată.
Cu ocazia audierii - asistat de apărător ales - partea vătămată a arătat că, la data respectivă , în momentele premergătoare incidentului rutier, se deplasa pe trotuarul din partea stângă, potrivit direcției sale de mers . Întrucât pe o anumită porțiune acel trotuar prezenta denivelări (gropi , ca urmare a lucrărilor de amenajare a unor aducțiuni de apă) a fost nevoită să- și continue deplasarea pe acostamentul din partea stângă a drumului, potrivit direcției sale de deplasare. La scurt timp, a observat apariția pe șosea a autoturismului condus de inculpat, aflat la o distanță de cca. 35 m, față de el. F. mașinii l-au „orbit"; inițial, iar ulterior a remarcat, că mașina „a tăiat curba"; care se afla pe acel pod . A văzut, apoi, cum mașina se deplasa înspre el,motiv pentru care s-a retras cât mai aproape de marginea șanțului aflat lângă drum , fiind lovit, însă, cu partea frontală a mașinii în zona genunchiului drept., după impact a fost luat pe capotă, spărgând parbrizul cu fruntea și - după o distanță de cca. 5-6 m - a fost proiectat pe trotuar .
Partea vătămată a mai declarat că nu mai știe ce s-a întâmplat ulterior întrucât și-a pierdut cunoștința dar a precizat că pe șosea se formase polei.
Legal citat și prezent în instanță - asistat de apărător ales - cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut, în parte, învinuirile ce i se aduc, în sensul că se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 republ. constând în conducerea autovehiculului, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice ( arătând că a consumat în prealabil băuturi alcoolice la locuința părinților săi, unde intenționa să rămână peste noapte, însă, din lipsa spațiului deținut de către aceștia și întrucât era iarnă, iar în camera în care dormeau aceștia exista doar un pat, a fost nevoit să se deplaseze la locuința fratelui său situată între loc. L. și V.).
A mai declarat că, în jurul orelor 20,00, a traversat acel pod din loc.
L., s-a angajat în acea curbă periculoasă - semnalizată corespunzător - după care, la lumina farurilor, a remarcat prezența părții vătămate în zona axului drumului. Aceasta se îndrepta spre el, motiv pentru care a acționat sistemul de frânare. Din cauza condițiilor meteo nefavorabile și a poleiului, mașina și- a continuat deplasarea în linie dreaptă , astfel că impactul a fost unul inerent.
A mai declarat că recunoaște că a lovit-o pe partea vătămată cu partea frontală a autoturismului , precizând că, după ce aceasta a căzut jos, în fața mașinii, s-a ridicat singură de la pământ fără ajutor, așezându-se, apoi, pe spate, pe trotuarul din partea dreaptă, potrivit direcției sale de deplasare. A observat că partea vătămată prezenta câteva zgârieturi în zona dreaptă a frunții, dar că nu a reușit să discute cu aceasta, după care un vecin venit la locul faptei a apelat numărul telefonic de urgență.
A mai declarat că plăcuța cu nr. de înmatriculare situată în partea din față a mașinii a căzut în urma impactului (găsind-o în spatele mașinii, alături de o plasă pe care partea vătămată o avusese în mână și care conținea o sticlă de 2 l de vin), respectiv că, în urma impactului cu partea vătămată, roțile din dreapta mașinii au ajuns în șanțul aflat pe marginea carosabilului, cele de pe partea stângă rămânând pe carosabil (acostamentul fiind acoperit cu o movilă de pământ rezultată din curățarea șanțului menționat).
Inculpatul s-a declarat a fi de acord să-i achite părții vătămate suma de 8.000 lei, sumă pe care i-a oferit-o de mai multe ori în vederea împăcării, precum și cu plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate în S. J. B.
A mai arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, iar în probațiune și-a însușit martorii propuși de către reprezentantul
P.ului și de către partea vătămată . Ulterior a solicitat efectuarea unei noi expertize - cerere respinsă de către instanță - cu motivarea existenței de contradicții între cele două rapoarte de expertiză efectuate.
Raportat la constituirea de parte civilă, a solicitat emiterea unei adrese la fostul loc de muncă al părții vătămate SC A. SRL pentru a comunica copia contractului individual de muncă și a indica suma încasată de partea vătămată în perioada concediului medical ( instanța încuviințând cererea formulată).
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: piesele dosarului de urmărire penală (fil. 1-125), actul de sesizare a instanței (fil. 1-2 ), constituirea de parte civilă a părții vătămate ( f. 139- 140 ), adeverința de la locul de muncă al părții vătămate, copia carnetului de muncă, biletele de externare din spital ( f.141-156), declarația părții vătămate ( f. 162), declarația inculpatului ( f. 163) , declarațiile martorilor P. M. F. ( f. 175), O. F. C. (f. 186), M. G. ( f. 187) și C. N. (f. 212-213), precum și concluziile scrise depuse de către părți, instanța de fond a reținut , în fapt, următoarele:
La data de (...), după ce a consumat băuturi alcoolice la locuința părinților săi, inculpatul G. D. a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare B-6., marca Chevrolet Kalos, vehicul pe care l-a condus, apoi, pe DJ 151, pe direcția L. - V., cu intenția de a ajunge la domiciliul fratelui său (situat între cele două localități).
În jurul orelor 20,00 , ajuns în zona podului de peste pârâul din loc.
L., într-o curbă deosebit de periculoasă - semnalizată corespunzător - a observat-o pe partea vătămată G. I. Ș., persoană care se deplasa pe partea carosabilă, respectiv pe partea dreaptă potrivit direcției de deplasare a autovehiculului și din sens opus, moment în care a început procesul de frânare. În ciuda acestei manevre, partea vătămată a fost lovită cu partea frontală a autovehiculului, luată pe capotă și proiectată, după ce vehiculul a mai rulat câțiva metri, în afara părții carosabile.
S-a mai reținut că, din accident, a rezultat rănirea părții vătămate G. I., care a suferit leziuni corporale vindecabile în 80-90 zile îngrijiri medicale (conform raportului de constatare medico-legală nr. 1034/II/b/65/2008), care a necesitat îngrijiri de specialitate (acordate în unitățile spitalicești din mun. B. și C.-N.).
Din cuprinsul rapoartelor de expertiză și a depozițiilor testimoniale, instanța a reținut că accidentul s-a produs pe timp de noapte, cu vizibilitate bună la lumina farurilor , în condiții de carosabil acoperit cu polei.
De asemenea, s-a reținut, totodată, că inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge, rezultatul obținut indicând valoarea de 1,50, respectiv
1,35 gr. la mie alcool pur în sânge.
Instanța de fond a reținut că în cauză au fost efectuate două expertize tehnice judiciare, prima expertiză - întocmită de către expertul T. T. - concluzionând că vinovăția în producerea accidentului i-a revenit exclusiv părții vătămate, persoană care s-a deplasat pe partea carosabilă, neutilizând trotuarul existent pentru pietoni, iar cea de-a doua expertiză - întocmită de către L. I. C. - că accidentul s-a produs, atât din cauza deplasării cu o viteză neadaptată condițiilor de drum a autoturismului condus de către inculpat, aflat sub influența băuturilor alcoolice, cât și din cauza deplasării pe partea carosabilă a părții vătămate G. I., aflată și aceasta sub influența băuturilor alcoolice ( având o alcoolemie de 0,90 gr. la mie alcool pur în aerul expirat).
Din probatoriul administrat în cauză, s-a apreciat de către instanța de fond, că sunt pertinente, utile și concludente soluționării prezentei cauze concluziile consemnate în cea de-a doua expertiză, potrivit căreia culpa în producerea evenimentului rutier menționat mai sus a revenit ambelor părți (în proporție egală, de 50%, în opinia instanței), inculpatul făcându-se vinovat de încălcarea disp. art. 123 lit. „f"; din RAOUG nr. 19572002 republ.
(conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/oră în localități sau 50 km/oră în afara localității atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei; potrivit expertizei însușite de către instanță, viteza probabilă inițială de deplasare a vehiculului a fost de
55-56 km/oră, iar cea probabilă din momentul impactului de 45-50 km/oră), iar partea vătămată de încălcarea disp. art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002
(pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea stângă a drumului).
Din probatoriul testimonial administrat, instanța de fond a mai reținut că susținerile părții vătămate referitoare la imposibilitatea deplasării sale pe trotuarul situat lângă sectorul de drum unde s-a produs evenimentul rutier,ca urmare a denivelărilor generate de lucrările ce au vizat alimentarea cu apă și cu gaz metan a sătenilor nu pot fi avute în vedere, cât timp petrotuarul sus menționat se putea circula (denivelările provocate acestuia nefiind în măsură să afecteze circulația pietonilor, ci doar să o îngreuneze pe o distanță de cca. 2-3 metri - potrivit depozițiilor martorilor O. F. C. și C. N.). Raportat la condițiile meteo nefavorabile, la starea carosabilului - poleiul creat - și, mai ales, la sectorul de drum unde impactul s-a produs (curbă deosebit de periculoasă) se impunea ca partea vătămată să se deplaseze pe trotuar.
Raportat la starea de fapt mai sus reținută, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului, persoană care, la data de (...) din culpa sa (în proporție de 50 %, conform aprecierii instanței, cealaltă jumătate revenindu-i părții vătămate), prin încălcarea dispozițiilor legale (art. 48 din OUG nr. 195/2002 mod. și compl. , respectiv art. 72 al. 1 din același act normativ ) a provocat un accident rutier în urma căruia partea vătămată G. I. Ș. a suferit leziuni corporale traumatice vindecabile în 80-90 de zile de îngrijiri medicale, conducând pe drumul public autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 69504-10-08 și având o îmbibație alcoolică peste limita legală întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr. la mie alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 modificată și completată.
În virtutea disp. art. 6 alin. 1 și 2 și art. 7 din CEDO , a textelor legale anterior menționate coroborate cu disp. art. 72 C.p. și având în vedere, totodată, împrejurarea că inculpatul a intrat pentru prima dată sub incidența legii penale, a recunoscut în parte comiterea infracțiunilor și s-a declarat de acord cu acoperirea în parte a prejudiciului cauzat (raportat la gradul de culpă), instanța l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată , la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. „a"; și „c"; Cod penal și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „d"; Cod penal , iar pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal , la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reținerea în favoarea acestuia a acelorași circumstanțe atenuante și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „e"; Cod penal .
Raportat la modalitatea săvârșirii acestora - printr-o singură acțiune - s-a constatat că aceste două infracțiuni au fost comise în concurs ideal prev. de disp. art. 33 lit. „b"; Cod penal , motiv pentru care - în baza disp. art. 34 lit.
„b"; Cod penal - s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
S-a facut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; Teza II și lit. „b"; C.penal.
În virtutea acelorași circumstanțe personale anterior menționate (lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră) și raportat la cuantumul pedepsei aplicate, precum și la forma vinovăției, instanța de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.
Pe cale de consecință, în baza disp. art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, respectiv că, în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși cu intenție onouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea condiționată, urmând să execute prezenta pedeapsă cumulată aritmetic cu pedeapsa ce-i va fi aplicată pentru noua infracțiune.
S-a făcut aplicarea disp. art.71 alin. 5 C.p
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în virtutea disp. art. 313 din
Legea nr. 95/2006 și a art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.385,94 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă din care 2.476,94 lei către S. C. de U. C.-N., la care se va adăuga dobânda legală, calculată potrivit disp. art. 3 alin. 3 din OG. nr.9/2000, începând cu data de (...) (prima zi ulterioară externării părții vătămate) și până la momentul plății efective, iar 809 lei către S. J. B.-N.
De asemenea , în baza disp. art. 346 rap.la art. 14 C.pr.penală, coroborat cu disp. art. 998-999 cod civil și având în vedere principul disponibilității părții (principiu ce guvernează latura civilă a procesului penal), inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale (4.500 lei, cuantum redus în funcție de gradul de culpă reținut, de 50%) și materiale (3.500 lei), către partea vătămată G. I. Ș. (sumă cu care inculpatul s-a declarat de acord cu ocazia audierii; cuantumul dovedit de către partea vătămată cât privește daunele materiale fiind doar de 2.335 lei (în proporție de 1.), din care 495 lei c/v cheltuielilor de transport ocazionate de deplasarea la spitalul din C., 340 lei c/v cheltuielilor de transport ocazionate de deplasarea la spitalul din Borșa, în vederea efectuării ședințelor de fizioterapie și 1.500 lei reprezentând cheltuielile efectuate de către soția părții vătămate în perioada spitalizărilor acesteia din urmă; suma pretinsă de partea vătămată ca reprezentând valoarea indemnizației de care nu a beneficiat în perioada cât s-a aflat în concediu medical nu a fost acordată de către prima instanță, întrucât s-a apreciat că la data producerii incidentului rutier aceasta nu era încadrată în muncă la societatea menționată, astfel că suma solicitată a fost considerată, nefondată, respectiv nedovedită).
Potrivit disp. art. 193 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.180 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către partea vătămată G. I. Ș., sumă din care 2.300 lei reprezintă onorariu avocațial (conf. chitanțelor atașate concluziilor scrise) și 880 lei reprezentând costul raportului de expertiză întocmit de către specialiștii din C.), fiind obligat de asemenea și la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal partea vătămată G. I. Ș., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în latura civilă și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, să se dispună obligarea inculpatului G. D., la plata de despăgubiri civile în cuantum total de
22.000 Euro ( fila 2 -dosar apel), astfel cum s-a constituit parte civilă în fața primei instanțe (fila 139 - dosar de fond).
În dezvoltarea motivelor de apel, partea vătămată a invocat că zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare în urma accidentului produs de inculpat a fost mult mai mare decât cel stabilit prin certificatul medico-legal emis imediat după comiterea faptei. Ca urmare, partea vătămată a solicitat completarea probatoriului administrat în faza de cercetare judecătorească, prin efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească corect numărul zilelor de îngrijiri medicale care i-au fost necesare pentru vindecare, motivat de faptul că după accident a suferit două intervenții chirurgicale și a urmat timp îndelungat tratamente fizioterapeutice și de recuperare. A maisusținut că accidentul i-a afectat grav starea de sănătate dar și capacitatea de muncă, prin sechelele cu care a rămas, relevând totodată că traumele suferite l-au adus în situația de a nu mai desfășura nici o altă muncă prin care să obțină venituri suplimentare.
Printr-o completare (fila 16-17) depusă la dosar, a invocat că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că a avut o culpă egală cu cea a inculpatului în producerea accidentului. Sub acest aspect a susținut că pe porțiunea în dreptul căreia a avut loc accidentul, trotuarul era cu denivelări și gropi, iar pentru că era polei, a considerat că deplasarea sa pe acostamentul șoselei era mai sigură. Din probele administrate rezultă că în momentul impactului se afla pe acostament, astfel că în mod greșit s-a reținut că a avut culpă în producerea accidentului și i s-au acordat despăgubiri într-o sumă derizorie care nu acoperă nici măcar în parte prejudiciul real suferit.
Referitor la daunele materiale pretinse a invocat că la momentul accidentului desfășura o activitate renumerată la SC „. SRL L., unde realiza un salariu brut lunar de 1500 RON, sens în care a depus și contractul nr.
7/(...), care urma să fie înregistrat la I. T. de M. B. N. în termenul legal, ceea ce însă nu s-a mai făcut din cauza accidentării sale.
Referitor la daunele materiale prin precizarea făcută în ședința publică din (...) ( fila 35-dosar apel), partea vătămată a arătat că solicită ca la suma de 3500 lei acordată de prima instanță, să fie adăugate veniturile pe care nu le-a putut realiza pe o perioadă de 6 luni de la accident, când a fost în incapacitate de muncă (potrivit expertizei) luând în calcul salariul de care a fost lipsită ( 1500 lei brut, în calitate de angajat la SC „. SRL L.).
În ceea ce privește daunele morale, partea vătămată a susținut că cele acordate de prima instanță sunt derizorii, având în vedere că i-a fost afectată grav și ireversibil sănătatea, a suferit două intervenții chirurgicale în decurs de un an la C. de O. din C. N. și a urmat tratament de recuperare la un spital din localitatea B.
Prin decizia penală nr.62/A din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în baza articolului 379 punctul 2 litera "b" Cod procedură penală a fost admite apelul declarat de partea vătămată G. I. Ș., împotriva Sentinței penale nr. 96 din 8 noiembrie 2010, pronunțată de
Judecătoria Beclean în dosarul penal nr. (...), desființată sentința atacată în parte, în latura civilă, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
A fost obligat inculpatul G. D., să plătească părții vătămate G. I. Ș., suma de 23.365 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 15.000 lei reprezintă daune morale și 8.365 lei reprezintă daune materiale, cu dobânda legală de la data săvârșirii faptei deduse judecății și până la plata efectivă a debitului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea I.ui de M. L. C.-N. suma de 35 lei (reprezentând costul avizării raportului de expertiză).
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul examinând actele și lucrările dosarului a constatat că prima instanță a stabilit corect circumstanțele în care au fost săvârșite faptele deduse judecății și a apreciat justificat că accidentul de circulație a fost comis atât din culpa inculpatului cât și cea a părții vătămate.
Împrejurarea că accidentul rutier s-a produs din culpa ambelor părți a fost dezvoltată și argumentată detaliat de prima instanță (pe baza R.ui de E. criminalistică nr. 131/(...), întocmit de L. I. de E. C. C. - f.99-112, dosar deurmărire penală,coroborat cu celelalte probe administrate în cauză ), astfel că sub acest aspect tribunalul își va însuși motivarea instanței de fond.
Așadar, culpa părții vătămate rezultă din aceea că s-a deplasat pe carosabil în condițiile în care pe sectorul de drum în care a avut loc impactul, trotuarul avea denivelări generate de lucrările la rețeaua de alimentare cu apă și gaz metan a localității. Din declarațiile martorilor audiați sub acest aspect ( f.186,213) rezultă că deplasarea pe trotuar se realiza mai anevoios și că „în ciuda acelor denivelări";, oamenii circulă de regulă pe acel trotuar.
În seara de (...), aflată sub influența băuturilor alcoolice (având o alcoolemie de 0,90 %0 alcool pur în aerul expirat) partea vătămată s-a deplasat pe carosabil, care era acoperit cu polei. La rândul său, inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză neadaptată condițiilor de drum
(noapte,polei), sub influența băuturilor alcoolice ( alcoolemie de 1,5 %0), astfel că pierzând controlul volanului a accidentat-o pe partea vătămată aflată pe carosabil și nu pe acostament.
Faptul că partea vătămată se deplasa pe carosabil și nu pe acostament a fost stabilit prin ambele expertize tehnice judiciare, cea întocmită de expertul T. T. (f.70-75, dosar de urmărire penală) și cea efectuată de L. I. de E. C. C. (f.99-112, dosar de urmărire penală). Potrivit acestei din urmă expertize, reținută la stabilirea stării de fapt întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, evenimentul rutier s-a produs într-o
„curbă deosebit de periculoasă și semnalizată ca atare"; în timp ce „victima, prin deplasare pe partea carosabilă în condițiile existenței, în afara acesteia, a unui trotuar a declanșat starea de pericol iminent"; care a condus, în final, la accidentarea sa, iar inculpatul, se deplasa cu o viteză neadaptată la condițiile de drum (noapte, polei), aflat sub influența băuturilor alcoolice.
Raportat la cele relevate mai sus, tribunalul nu a însușit apărarea părții vătămate în sensul că nu are nici o culpă în producerea accidentului și a reținut că acesta s-a produs din culpa inculpatului în proporție de 75 % și din culpa părții vătămate, în proporție de 25%.
Pe parcursul judecării apelului, la solicitarea părții vătămate s-a efectuat o expertiză medico-legală la nivelul S. J. de M. L. B. N., ale cărei concluzii au fost înaintate prin R. de E. M.-L. nr. 3. din (...) (f.24-25), prin care s-a stabilit că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat
175-180 zile de îngrijiri medicale, au condus la pierderea temporară a capacității de muncă pe o perioadă de 6 luni de la data accidentului și o scădere permanentă a capacității de muncă cu 15 %, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
Inculpatul a contestat rezultatul acestei expertize astfel că s-a dispus o nouă expertiză medico-legală efectuată de I. de M. L. C. N. C. acestei din urmă expertize, conform R.ui de nouă expertiză medico-legală nr.
3506/VII/a/17 din (...)1 ( f.56-59) au fost următoarele : partea vătămată G. I.
Ș., a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier (stare post accident rutier; stare post fractură platou tibial extern gambă dreaptă; stare post fractură peroneu drept 1/3 proximală; stare post fractură tasare amielică L 1; gonartroză dreaptă secundară); leziunile traumatice au necesitat 175-180 zile îngrijiri medicale în totalitate; leziunile traumatice au dus la instalarea unei incapacități adaptative de 5% neîncadrabilă în grad de invaliditate și nu au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente; între numărul de zile de îngrijiri medicale acordat mai sus și bolile cronice de care suferă partea vătămată nu există legătură de cauzalitate; între leziunile traumatice și accidentul rutier produs la data de
(...), există legătură de cauzalitate.
R. de nouă expertiză medico-legală nr. 3506/VI/a/17 din 31 mai 2011, întocmit de I. de M. L. C. N., a fost confirmat de această instituție, care a emis avizul nr. 4039/XI/74 din (...) (f.55).
Față de aceste noi acte medico-legale, tribunalul a constatat întemeiată cererea părții vătămate de a i se acorda despăgubiri majorate sub aspectul daunelor morale. T. a apreciat însă că la stabilirea cuantumului daunelor morale nu se poate face abstracție că partea vătămată a fost cea care a declanșat starea de pericol iminent care a condus, în final la accidentarea sa prin aceea că „ În situația în care, ipotetic, pe anumite tronsoane, trotuarul nu era practicabil se impunea deplasarea pe acostamentul drumului public și nu pe partea carosabilă a acestuia"; ( f.110-dosar de urmărire penală, raport de expertiză criminalistică). Așadar, tribunalul apreciază că suma de 20.000 lei este de natură să compenseze suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată pe durata celor 175-180 zile de îngrijiri medicale, când a fost supusă la două intervenții chirurgicale, urmate de tratamente de recuperare și fizioterapie. Această sumă va fi însă redusă cu 25%, corespunzător culpei reținute în sarcina părții vătămate, așa încât, suma acordată cu titlu de daune morale va fi de 15.000 lei.
Referitor la daunele materiale, tribunalul a plecat de la premisa ( invocată de partea vătămată ) că suma de 3.500 lei acordată de prima instanță nu a fost contestată de inculpat care de altfel, nu a declarat apel. Ca urmare, la suma de 3.500 lei acordată de prima instanță cu titlu de daune materiale s-a adăugat venitul de care a fost lipsită partea vătămată pe durata a 6 luni ( 180 zile) de la accident, când a fost în incapacitate să muncească și să obțină salariul net lunar de 1081 lei de la SC „ A. L. potrivit actelor depuse la dosar (f.37-41-dosar apel). În perioada celor 6 luni, următoare accidentului, partea vătămată putea realiza venituri salariale totale în cuantum de 6.486 lei. Această sumă a fost redusă cu 25%, având în vedere culpa în producerea accidentului, la nivelul sumei de 4.865 lei, care s-a adăugat la cei 3.500 lei acordați de prima instanță (reprezentând cheltuieli de transport la spitalele din C. și Borșa, cheltuieli efectuate de soția părții vătămate pe durata spitalizării, costul ședințelor de fizioterapie), rezultând suma totală de 8.365 lei cu titlu daune materiale.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.pen. a fost admis apelul declarat de partea civilă G. I. Ș., împotriva Sentinței penale nr. 96 din 8 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul penal nr. (...), s-a desființat sentința atacată în parte, în latura civilă, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, s-a dispus conform art. 14,346
C.pr.pen. rap. la art. 998 C. obligarea inculpatului G. D., la plata sumei de
23.365 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 15.000 lei reprezintă daune morale iar diferența de 8.365 lei daune materiale în favoarea părții civile G. I. Ș., cu dobânda legală de la data săvârșirii faptei deduse judecății și până la plata efectivă a debitului.
Sub aspectul laturii penale, hotărârea primei instanțe nu a fost atacată
( de inculpat sau P.) iar partea vătămată a declarat expres că atacă sentința numai sub aspectul laturii civile, referitor la despăgubiri ( încheierea penală din (...)).
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea I.ui de M. L. C.-N. suma de 35 lei reprezentând costul avizării raportului de expertiză.
Conform art.192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția pronunțată ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că în mod greșit și nemotivat a fost admis apelul părții vătămate și modificat gradul de culpă a inculpatului de la 50 la sută la 75 la sută și în acest sens modificat și cuantumul despăgubirilor acordate. De asemenea, în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata beneficiului nerealizat, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unui contract de muncă înregistrat conform legii la ITM B.- N.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recursexpuse mai sus, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și adispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unu vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia în cauză s-a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel s-a constatat culpa comună a inculpatului cu cea a părții vătămate în producerea accidentului rutier ce a avut loc la data de (...).
Din dinamica producerii accidentului rezultă că inculpatul se face vinovat de încălcarea disp. art. 123 lit. „f"; din RAOUG nr. 195/2002 republ.
(conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/oră în localități sau 50 km/oră în afara localității atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei; potrivit expertizei însușite de către instanță, viteza probabilă inițială de deplasare a vehiculului a fost de
55-56 km/oră, iar cea probabilă din momentul impactului de 45-50 km/oră), iar partea vătămată de încălcarea disp. art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002
(pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea stângă a drumului).
Raportat la împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, la normele încălcate de cei doi participanți la trafic, curtea apreciază că este pe deplin justificată reținerea culpei comune, culpa părții vătămate fiind deplin dovedită.
În analiza gradului de culpă al inculpatului, precum și cel al părții vătămate, chiar dacă instanța de apel nu a motivat pe larg ne însușim punctul de vedere al acesteia în sensul reținerii în sarcina inculpatului a unui grad de culpă mai ridicat decât cel reținut în sarcina părții vătămate.
Pentru a conchide astfel, s-a avut în vedere în primul rând faptul că inculpatul s-a urcat băut la volan, în condiții meteorologice nefavorabile, ceea ce denotă un grad de periculozitate sporit și o evidentă lipsă de responsabilitate a acestuia.
Apoi cu privire la soluționarea laturii civile, curtea constată că potrivit principiilor răspunderii civile delictuale repararea prejudiciului constă și în obligarea inculpatului la plata beneficului nerealizat. Ori, potrivit actelor de la filele 37-41 inculpatul ar fi avut un venit de 1081 lei/lună în calitate de angajat la SC A. SRL dacă ar fi fost apt să muncească timp de 6 luni de la data accidentului, astfel că este îndreptățit la despăgubiri.
Faptul că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile legale de înregistrare a contractului de muncă conform dispozițiilor în materie, nu înlătură dreptul părții vătămate de a fi despăgubită, important fiind faptul că la data producerii accidentului ((...)), contractul de muncă era încheiat ((...)), partea vătămată având calitatea de angajat al firmei descrise mai sus.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. D., domiciliat în B., str. S. cel M., nr. 41, jud. B. N., împotriva deciziei penale nr. 62/A din
28 iunie 2011 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. A. D. L. I.A C. M.
T. G.
GREFIER Red.M.R./S.M.D.
4 ex./(...)
Jud.apelLazăr M./Petrișor A.
| ← Decizia penală nr. 74/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 227/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
