Decizia penală nr. 1880/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1880/R/2011
Ședința publică din 21 noiembrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. C. împotriva încheierii penale nr.128/C din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. C., în stare de arest, asistat de către apărător ales av. O. Tudor din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul A. C. arată că își menține declarațiile date în fața instanței de fond și nu are de făcut completări sau precizări la acestea, în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului A. C. solicită admiterea recursului,casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să fie revocată măsura arestării dispuse de prima instanță, ca fiind nejustificată și netemeinică, cercetarea penală putând să continue și cu inculpatul în stare de libertate.
În cauza de față, consideră că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul în acest caz este presupus generic, nefiind de ordinul evidenței și mai ales, nu este nemijlocit dovedit. La evaluarea pericolului ce ar rezulta din lăsarea inculpatului în stare de libertate nu se poate avea în vedere numai pericolul social al faptei de a cărei săvârșire este învinuit, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție stipulată în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României. A., cum s-a specificat și în jurisprudența CEDO, nu poate fi justificată de rațiuni privind rezonanța negativă a faptelor și reacția opiniei publice, deoarece aceasta din urmă nu reprezintă un temei absolut pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptată în anumite circumstanțe excepționale, și numai în măsura în care se întemeiază pe fapte, care să demonstreze indubitabil că punerea în libertate a inculpatului tulbură în mod real ordinea publică. Doar simpla referire din încheierea recurată la rezonanța nefavorabilă în comunitatea locală și imperativul asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, cu indicarea nefondată a comiterii de noi infracțiuni, nu corespund ideii luării măsurii procesuale actuale.
Solicită a se avea în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul se va sustrage de la urmărire penală sau că va impieta ori influența buna desfășurare a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a recunoscut faptele, le regretă, recunoaștere de natură să faciliteze organelor de cercetare penală aflarea adevărului. Nici parchetul și nici Tribunalul Cluj nu au indicat de ce, lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică sau cum s-a sugerat în motivare, că ar exista motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni. Nu se spune însă care sunt acele motive temeinice. Ar crede oare parchetul sau instanța care a dispus măsura arestării că după punerea în libertate, inculpatul s-ar deplasa la V. și ar continua activitatea infracțională
? Dacă există o astfel de credință, ea ar fi trebuit dovedită. Ține să precizeze că o astfel de presupunere nedovedită este nefondată cu atât mai mult cu cât, împotriva inculpatului se poate lua măsura obligării de a nu părăsi țara.
De asemenea, sunt criticabile considerentele hotărârii prin care se dă greutate măsurii privative de libertate, în care se apreciază că inculpatul a acționat „cu ingeniozitate infracțională, ca și cum ascunderea drogurilor într-o cutie de detergent ar presupune o activitate elaborată, la care inculpatul a meditat îndelung. În fapt, oricine s-ar gândi să introducă droguri în țară, primul gând ar fi și modalitatea de ascundere a acestora. Mai mult, se arată că ingeniozitatea infracțională s-a manifestat încă de la primul act de introducere în țară de droguri, insinuându-se fără drept temei că ar mai fi fost și altele, numai că, atunci acesta nu ar mai fi primul act, ori prin ipoteză ar mai fi existat și alte acte ulterior datei de (...), dată la care era reținut. Orice s-ar spune, această încercare de a justifica arestarea prin astfel de presupuneri, pe care le consideră total nefondate și fără nici o legătură cu realitatea, solicită a nu fi avute în vedere în soluționarea recursului.
În ce privește persoana inculpatului, solicită a se reține că acesta este o persoană tânără, fără antecedente penale, faptele reprezentând un accident regretabil în viața acestuia.
Inculpatul colaborează cu organele de urmărire penală, iar în fața judecătorului fondului dorește să uzeze de prev.art.320/1 C.
În concluzie, măsura arestării consideră că este exagerată, nejustificată, cercetarea putând fi continuată cu inculpatul în stare de libertate, neexistând probe temeinice că lăsare în libertate ar influența în mod negativ asupra acesteia.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu respectarea obligațiilor adiacente prev.de art.145 C.
Reprezentantul M.ui P. solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., să se respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpatul A. C.împotriva încheieri penale atacate, încheiere prin care Tribunalul Cluj a admis propunerea de arestare preventivă formulată, pentru următoarele motive :
În opinia sa, la fel ca și în opinia instanței de fond, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Astfel, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există indicii și probe temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile prev. de art.3
și 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, respectiv introducere de droguri de risc în țară și trafic de droguri de risc, prima dintre acestea, în forma participației improprii și de asemenea sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat, este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește indiciile și probele temeinice care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, se regăsesc desigur în detaliu în motivarea instanței de fond.
În primul rând, este vorba de percheziția domiciliară efectuată la locuința învinuitului M. S., unde a fost găsită cantitatea de canabis despre care în cursul declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală, a arătat că aparțin inculpatului A., că au fost trimise din Austria de către inculpat prin intermediul firmei de curierat și că a fost însoțit la data ridicării coletului. De asemenea, adresa societății din care rezultă că datele de contact la momentul expedierii pachetului din străinătate și recunoașterea inculpatului cu privire la săvârșirea faptei.
În ceea ce privește disp.art.148 C., în mod incontestabil prima condiție este realizată deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare. Susține că și cea de a doua condiție este îndeplinită, respectiv lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În primul rând, este vorba despre modalitatea de comitere a infracțiunii, scopul acesteia, valoarea celor 452 grame de canabis este aproximativ la 22.500 lei, și, în cele din urmă, este vorba despre angrenarea în aceste activități a unui număr mai mare de persoane. De aceea, susține că în acest moment, impactul negativ asupra conștiinței cetățenilor este mult mai ridicat și lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de neîncredere și nesiguranță cu privire la modalitatea în care instituțiile chemate să combată traficul și consumul de droguri, își duc la îndeplinire atribuțiile.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului A. C., în replică, arată că reprezentantulparchetului s-a referit la fapta săvârșită de inculpat în anul 2001. Aceasta nu are nici o legătură cu traficul de droguri și pentru aceasta a fost reabilitat.
Inculpatul A. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă și recunoaștefapta. Solicită cercetarea sa în libertate și arată că va colabora și se va prezenta, ori de câte ori va fi chemat de către organele de anchetă.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.128/C/15 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. 9672/117/201 al T.ui C., s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. și, în consecință :
În temeiul art. 1491 C., rap. la art. 143, art. 148 lit. f C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. C. ( fiul lui S. și M., născut la (...) în mun. P. N., jud. N., domiciliat în mun. P. N., str. Unirii nr. 7, bl. F4, sc. A, ap. 11, jud. N., posesor al CI seria NT nr. 5. eliberată de S. P. N., CNP 1. cu antecedente penale), - pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv. În temeiul art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținuturmătoarele: Prin propunerea înregistrată la Tribunalul Cluj la 15 nov.2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. C. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 31 alin. 2 C. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C., totul cu aplic. art. 33 lit. a C., apreciindu-se ca fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 136, art. 143, art. 148 lit. f C. În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că la data de (...), cu ajutorul angajaților firmei de transport și curierat Atlassib, care au acționat fără vinovăție, a introdus în țară, fără drept, în scopul comercializării, cantitatea de 452,4 grame de canbis, pe care a expediat-o din V. pe numele de O. M., după care, la data de (...), a ridicat-o personal de la A. de P. a societății respective din C.-Napoca - P-ța Mihai Viteazu, a transportat-o și depozitat-o la locuința învinuitului M. Ș., cu acordul acestuia. Propunerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 136, 143 și art.148 lit. f C. Analizând actele existente în dosarul de urmărire penală, instanța reține următoarele: Prin Rezoluția cu nr. 262/D/P/2011 din data de (...) ora 14.30 a P.ui de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. a fost începută urmărirea penală față de numitul A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. de art. 31 alin. 2 C. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C., totul cu aplic. art. 33 lit. a C., iar prin O. de la data de (...) oral 15.30 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile de mai sus. Prin O. cu nr. 44 din data de (...) a P.ui de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. s-a dispus reținerea inculpatului A. C. pe o perioadă de 24 de ore , cu începere din data de (...) ora 23.07 și până la data de (...) ora 23.07. Având în vedere dispozițiile art. 136, 143, 148 lit. f C., instanța apreciază că propunerea formulată de organele de urmărire penală este întemeiată. Potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Potrivit art.149/1 C., rap.la art.148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a-f ale aceluiași articol. Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuita a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Potrivit art.68/ 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta. În acest sens, sunt declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile învinuitului M. Ș., ale martorilor C. R. și P. G. B., procesul-verbal de percheziție și declarațiile martorilor asistenți (f. 35-37, f. 41-44 d.u.p), raportul preliminar de analiză tehnico-științifică (f. 38 d.u.p), precum și conținutul corespondenței purtate cu firma de transport și curierat Atlassib (f. 103 d.u.p). Referitor la dispozițiile art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, s- a constatat că și acestea sunt îndeplinite deoarece, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de introducere în țară de droguri de risc și respective trafic de droguri de risc este mai mare de 4 ani închisoare (de la 10 la 20 de ani, respectiv de la 3 la 15 ani), iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acestuia, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei (inculpatul plănuind săvârșirea faptei pe fondul problemelor financiare, punând în aplicare un plan minuțios stabilit - acesta documentându-se în prealabil cu privire la modul în care se poate face transportul drogurilor fără a fi descoperite de autorități, procedând în acest mod la ambalarea în cutii de detergent, expedierea coletului pe numele unei persoane străine de anturajul său, implicarea în acest plan a unor persoane nevinovate care și-au dat concursul la săvârșirea faptei fără știință, deplasarea în Austria-V. s-a făcut tocmai cu scopul de a procura cantitatea de cannabis, sens în care inculpatul însuși arată că a apelat la mai mulți dealeri austrieci pentru a obține cel mai bun preț, aspect care relevă că inculpatul era familiar cu anturajul traficanților de droguri din V. ). Se va mai avea în vedere cantitatea de droguri procurată în scopul comercializării, inculpatul urmărind să realizeze un câștig financiar substanțial din distribuirea întregii cantități de cca 450 gr. cannabis în mediul consumatorilor de droguri din P. N.. Nu în ultimul rând, instanța remarcă ușurința de care a dat dovadă inculpatul în a organiza activitatea infracțională, deși acesta susține că este primul act de introducere în țară de droguri pe care l-a săvârșit. Susținerile apărătorului inculpatului cu referire la încălcarea prezumției de nevinovăție a inculpatului nu sunt întemeiate. Sub acest aspect, instanța a făcut referire la jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit). Se poate conchide cămăsura arestării preventive este o excepție admisibilă de la prezumția de nevinovăție, raportat tocmai la indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei sesizate, sens în care drepturile inculpatului nu au fost încălcate. Contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatului, la stabilirea pericolului social concret pe care lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de pericolul social al faptelor pentru care acesta este cercetat, sens în care pericolul pentru ordinea publică este dat în primul rând de gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, pericolul social al acestora justificând luarea unei măsuri preventive. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase organele de stat nu acționează suficient si implicit legea nu ar fi aplicată cu hotărâre, cunoscut fiind impactul negativ pe care atât traficul cât și consumul de droguri îl produce în comunitatea respectivă raportat la amploarea fenomenului și implicit la efectele pe care acesta le generează. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. În plus, omisiunea luării unei măsuri preventive ferme față de inculpatul A. care a dat dovadă de o asemenea ingeniozitate infracțională încă de la primul act de introducere în țară de droguri de risc, ar fi de natură a încuraja continuarea activității infracționale de către acest inculpat în particular și de potențialii subiecți de drept penal în general, mai ales în contextul în care numărul tinerilor dependenți și traficanți de droguri din România a crescut în mod îngrijorător și că este absolut necesară împiedicarea „normalizării"; fenomenului de consum de droguri de risc. Față de toate considerentele expuse, instanța a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin ferme față de inculpatul A. C. ar apărea ca fiind insuficientă, astfel că s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul A. C., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținereorală de către apărător s-a solicitat casarea acesteia și rejudecând cauza, în principal, să fie revocată măsura arestării dispuse de prima instanță, ca fiind nejustificată și netemeinică, cercetarea penală putând să continue și cu inculpatul în stare de libertate, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri preventive, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi țara, cu respectarea obligațiilor adiacente prev.de art.145 C. În motivarea recursului s-a arătat că, în cauză nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul în acest caz este doar presupus generic, nefiind de ordinul evidenței și mai ales, nu este nemijlocit dovedit, la evaluarea acestui pericol, neputându-se avea în vedere numai pericolul social al faptei de a cărei săvârșire este învinuit inculpatul , întrucât s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție. A., cum s-a specificat și înjurisprudența CEDO, nu poate fi justificată de rațiuni privind rezonanța negativă a faptelor și reacția opiniei publice, deoarece aceasta din urmă nu reprezintă un temei absolut pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptată în anumite circumstanțe excepționale, și numai în măsura în care se întemeiază pe fapte, care să demonstreze indubitabil că punerea în libertate a inculpatului tulbură în mod real ordinea publică. Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul se va sustrage de la urmărire penală sau că va impieta ori influența buna desfășurare a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a recunoscut faptele, le regretă, recunoaștere de natură să faciliteze organelor de cercetare penală aflarea adevărului. Inculpatul este o persoană tânără, fără antecedente penale, faptele reprezentând un accident regretabil în viața acestuia, a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în fața judecătorului fondului dorește să uzeze de prev.art.320/1 C. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Așa cum corect a reținut judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, în cauză, din lucrările dosarului de urmărire penală, rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune această măsură preventivă. Astfel, s-a constatat corect că există indicii temeinice, în sensul dispoz.art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă căinculpatul ar fi comis faptele de care este acuzat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă, indicii care rezultă din mijloacele de probă indicate în încheierea atacată (declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile învinuitului M. Ș., ale martorilor C. R. și P. G. B., procesul-verbal de percheziție și declarațiile martorilor asistenți - filele 35- 37, 41-44 d.u.p, raportul preliminar de analiză tehnico-științifică - f. 38 d.u.p, conținutul corespondenței purtate cu firma de transport și curierat Atlassib - f. 103 d.u.p.) și care conturează presupunerea legitimă că la data de (...), cu ajutorul angajaților firmei de transport și curierat Atlassib, care au acționat fără vinovăție, a introdus în țară, fără drept, în scopul comercializării, cantitatea de 452,4 grame de canbis, pe care a expediat-o din V. pe numele de O. M., după care, la data de (...), a ridicat-o personal de la A. de P. a societății respective din C.-Napoca - P-ța Mihai Viteazu, a transportat-o și depozitat-o la locuința învinuitului M. Ș., cu acordul acestuia. De asemenea, corect a apreciat instanța și că, este incident în cauză temeiul prev. de art.148 lit.f C. raportat la pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate ( închisoarea de la 10 la 20 ani, respectiv, de la 3 la 15 ani), precum și la pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol relevat de natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpat (gravitate ce este reflectată nu numai de sancțiunile prevăzute de lege pentru aceste fapte, dar și de importanța relațiilor sociale lezate, împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis și, nu în ultimul rând, cantitatea de droguri procurată în scopul comercializării, inculpatul urmărind să realizeze un câștig financiar substanțial din distribuirea întregii cantități de cca 450 gr. C.); rezonanța socială negativă a unor astfel de fapte, starea de insecuritate, de revoltă, cese induce la nivelul comunității, că persoane bănuite de astfel de fapte grave sunt cercetate în stare de libertate, temerea colectivă că împotriva unor fapte considerate periculoase organele de stat nu acționează suficient de ferm. De altfel, măsura preventivă luată față de inculpat se circumscrie, așa cum a precizat și prima instanță, și exigențelor art. 5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, el fiind arestat în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune. Solicitarea subsidiară de a lua față de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate nu poate fi primită, în acest moment procesual fiind considerată inoportună și inaptă a asigura realizarea scopului prev. de art.136 C., raportat, tocmai la elementele, anterior menționate, care impun privarea de libertate în acest moment, la maniera în care se pare că au fost comise faptele. Elementele favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, de recunoaștere, colaborarea cu organele judiciare) - chiar reale fiind, nu pot avea un rol determinant, cel puțin, nu la acest moment procesual, față de factorii care impun detenția provizorie, respectiv, față de interesul public real (care, așa cum a arătat prima instanță, există, față de acest fenomen, al traficului și consumului de droguri, față de efectele pe care acesta le generează) și care - fără a afecta prezumția de nevinovăție - trebuie să prevaleze față de regula generală a cercetării în stare de libertate a inculpatului (CEDO, cauzele Labita c.Italiei din 6 aprilie 2000, Neumeister c. Austriei din 27 iunie 1968, Stasaitis c. Lituaniei din 21 martie 2002). Față de toate aceste considerente, Curtea constată nefondat recursul declarat în cauză, urmând ca acesta să fie respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. C., fiul lui S. si M., născut la (...), aflat in Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr.128/C din 15 noiembrie 2011 a T.ui C. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 le, cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.A.C. 4 ex./(...) Jud. fond: L.M.F.
| ← Decizia penală nr. 1650/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 107/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
