Decizia penală nr. 175/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 175/R/2011
Ședința publică din data de 14 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
: D. P. G. : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata I. C. M.,detinută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 1februarie 2011 a T.ui M., prin care s-a respins cererea de liberare provizoriesub control judiciar formulată de inculpata I. C. M.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata I. C. M. în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat Ț. E. C. din cadrul Baroului de A. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpata întrebată fiind de către instanță, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar a inculpatei, cerere care în opinia sa este admisibilă atât în principiu cât și în fond.
Apreciază că dispozițiile art. 1602 Cod pr.pen. sunt întrunite, având în vedere că pentru faptele reținute în sarcina inculpatei legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există indicii că inculpata lăsată în libertate s-ar sustrage de la anchetă și că ar încerca influențarea vreunui martor sau a unei părți vătămate. Din datele existente la dosar nu rezultă că inculpata s-a sustras pentru că avea aceeași adresă de 13 ani. Totodată, arată că la dosar nu sunt date din care să rezulte că lăsată în libertate inculpata ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Solicită să se rețină și faptul că inculpatul cunoaște cazurile de revocare a liberării provizorii și că în situația admiterii cererii va respecta toate obligațiile stabilite de instanță. Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpata I. C. M. și, pe cale de consecință, menținerea încheierii penale din data de (...) a T.ui M. ca temeinică și legală. Solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat. În mod corect instanța de fond a constatat că, deși sunt îndeplinite condițiile legale de admitere în principiu a cererii de liberare sub control judiciar, pe fond cererea inculpatei apare ca nefondată și a menținut starea de arest preventiv a acesteia. Temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpată subzistă, acestea nu s-au schimbat iar scopul măsurii nu se poate realiza prin liberarea sub control judiciar a inculpatei. La dosarul cauzei există date că inculpata, în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina acesteia, circumstanțele concrete în care a comis faptele, numărul mare de părți vătămate. De asemenea, sunt date că inculpata I. C. M. împreună cu coinculpatul M. V. M. (concubinul acesteia, care se află în stare de libertate) ar încerca influențarea părților vătămate pentru înlăturarea sau diminuarea răspunderii penale și există riscul ca aceștia să părăsească țara și să se refugieze în Cipru. Mai solicită să se rețină și faptul că cercetările în prezentul dosar au început în anul 2009, s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatei I. C. M. și mandatul de arestare a fost pus în executare în data de 4 decembrie 2010. Pentru toate aceste motive, consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că pericolul social avut în vedere cu ocazia emiterii mandatului de arestare a inculpatului este neschimbat iar temeiurile de arestare subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acesteia. Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cerererii de liberare sub control judiciar și arată că va respecta toate condițiile ce i se vor stabili în sarcină. C U R T E A Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală f.nr.din (...), în baza art. 1602 C.pr.pen. rap. la art. 1. alin. 6 C.pr.pen. a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata I. C. M. (fost P., alte nume L., N.) CNP 2., născută la data de 16 octombrie 1971 în Brad, județul Hunedoara, fiica lui N. și M., domiciliată în Brad, str. Libertății, bl. B1, sc. 1, etaj 3, ap. 11, județul Hunedoara, arestată preventiv și aflată în Penitenciarul Gherla. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la data de 29 noiembrie 2010 în dosarul nr. 32- D/P/2009, D.I.I.C.O.T. - B. T. M. a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. C. M. (fost P., alte nume L., N.)- arestată în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Prin încheierea penală nr.162 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I. C. M. pe timp de 30 zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare ces-a emis în baza acestei încheieri, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Prin încheierea penală din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...), tribunalul a dispus punerea în executare a mandatului de arestare nr. 1. din (...), emis în lipsă, în dosarul nr. (...) pe numele inculpatei, măsura arestării preventive a inculpatei fiind pusă în executare pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de (...) până la data de (...) inclusiv. În considerentele încheierii penale din 162/(...) prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I. C. M., s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubinul său, inculpatul M. V. M. (la acel moment arestat preventiv) ajutați și de alte persoane, a recrutat prin înșelăciune mai multe tinere majore de pe raza județului M. și Sălaj cărora le-a asigurat apoi transportul în Cipru unde le-au exploatat sexual în beneficiul său. S-a invocat de către inculpată și concubinul său, în acțiunile lor de racolare a victimelor, posibilitatea oferirii unor locuri de muncă decente (barman, ospătar) și bine remunerate la un bar din localitatea cipriotă Limassol despre care au afirmat că le aparține. Au folosit metode de convingere eficiente, incluzând albume foto și contracte de muncă redactate computerizat în limba română, în care se specifica expres că practicarea prostituției este interzisă. Cerința esențială pentru luarea măsurii preventive a arestării inculpatei a fost cea prevăzută de dispozițiile art.148 Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală precum și a unuia din cazurile prevăzute de art.148 lit.a și f Cod procedură penală. Aceste dispoziții legale se circumscriu și dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni. Din toate probele administrate până la sesizarea instanței cu propunere de arestare preventivă, tribunalul a reținut că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată și că sunt incidente doar o parte din temeiurile arestării preventive invocate în propunerea formulată, respectiv cele prev. de art. 148 lit. a și f din C. de procedură penală. T. a apreciat, în acel moment procesual, că în raport de actele de la dosar, nu există suficiente date care să conducă la concluzia că ar fi incidente în cauza de față și prev. art.148 lit.b și e din C. de procedură penal, motiv pentru care aceste temeiuri nu au fost reținute. În schimb a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.a Cod de procedură penală, întrucât inculpata, deși i s-a adus la cunoștință personal, telefonic, la data de (...) de către organele de urmărire penală că este învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, solicitându-i-se să se prezinte până la data de (...) în țară în vederea clarificării situației sale în cauză, nu a dat curs acesteia, exact în perioada respectivă procurându-și un act medical emanând de la un medic din Cipru, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. De asemenea, s-a apreciat de către instanță că este incident și temeiul prev. de art.148 lit.f din C. de procedură penală pentru că infracțiunea pentrucare inculpata este cercetată este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Analizând cererea de liberare provizorie prin prisma dispozițiiloe art. 1602 Cod procedură penal și următoarele, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 1602 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Alin. 2 al art. 1602 Cod procedură penală prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să săvârșească alte infracțiuni, să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Deși aceste condiții sunt impuse de lege ca și condiții de admisibilitate în principiu a cererii, în conformitate cu exigențele impuse de C., pe tărâmul art.6, vor fi analizate în contextul verificării temeiniciei cererii formulate de inculpata I. C. M. T. a stabilit că în cauză arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus în lipsă, reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 lit. a și f C.pr.pen., respectiv faptul că, deși i s-a adus la cunoștință personal, telefonic, la data de (...) de către organele de urmărire penală că este învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, solicitându-i-se să se prezinte până la data de (...) în țară în vederea clarificării situației sale în cauză, nu a dat curs acesteia, exact în perioada respectivă procurându-și un act medical emanând de la un medic din Cipru, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de asemenea, pentru că infracțiunea pentru care inculpata este cercetată, este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. T. a reținut că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 2 din Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar, instanța este datoare însă în această situație să verifice, dacă o astfel de măsură nu aduce atingere scopului măsurii preventive, în concret bunei desfășurări a procesului penal. T. a apreciat că în cadrul acestei analize, nu poate proceda la o reapreciere a temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, a gradului de pericol social pentru ordinea publică avut în vedere de judecător la luarea acesteia, ci de a verifica dacă la acest moment procesual în raport de scopurile măsurii preventive impuse de art. 136 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar este oportună și oferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului poate fi realizată și prin luarea unei astfel de măsuri procesuale, alternative măsurii arestării preventive. Având în vedere circumstanțele concrete în care se presupune că au fost comise faptele pentru care inculpata este cercetată, în raport de gradul de pericol social concret al unor asemenea fapte, implicarea unui număr mare de persoane pentru care este cercetată inculpata împreună cu coinculpatul M. V. M. în prezentul dosar, tribunalul a considerat că cererea formulată de inculpata I. C. M. de acordare a liberării sub control judiciar nu este întemeiată, obligațiile ce ar putea fi stabilite în conținutul acestei măsuri în sarcina inculpatei nu sunt de natură a asigura garanțiile suficiente necesare pentru buna desfășurare a procesului penal în acest moment. Pe de altă parte, tribunalul a reținut că cererea formulată de inculpată nu este întemeiată, având în vedere și faptul că aceasta a încercat să se sustragă urmăririi penale. Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că cererea formulată de inculpata I. C. M. este nefondată și, în consecință, a respins-o. Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs inculpata I. C.-M., apreciind că potrivit art.1602 C.se justifică admiterea căii de atac promovate, fiind întrunite condițiile legale, apărând ca oportună și justificată liberarea sa sub control judiciar. A. circumstanțele personale cât și cele reale pun în evidență temeinicia cererii. Nu mai subzistă nici unul din temeiurile avute în vedere de art.148 C. luarea măsurii arestării. Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni. Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1608 alin.2 C.fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 C., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C. În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602 C.reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar, trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Î.-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. L., această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea peconsiderente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele C.i pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la S., instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602 C. care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție. O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia. În speță, inculpata I. C.-M. a fost arestată pe o durată de 30 de zile în bazaart.1491 alin.9-11 C., temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit.a și f C., de la 4 decembrie 2010, de către Tribunalul Maramureș, la propunerea DIICOT - B. T. M.. Infracțiunile pentru care este cercetată în stare de arest preventiv în dosarul nr.(...) al T.ui M. sunt acelea de fals în înscrisuri sub semnătură privatăprev.de art.290 C.pen.cu aplicarea art.41, 42 C.pen.și trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41, 42 C.pen.șiambele cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. S-a reținut în esență, sub aspectul stării de fapt că în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubinul său, inculpatul M. V. M. (la acel moment arestat preventiv) ajutați și de alte persoane, au recrutat prin înșelăciune mai multe tinere majore de pe raza județului M. și Sălaj cărora le- au asigurat apoi transportul în Cipru, unde le-au exploatat sexual în beneficiul lor. S-a invocat de către inculpată și concubinul său, în acțiunile lor de racolare a victimelor, posibilitatea oferirii unor locuri de muncă decente (barman, ospătar) și bine remunerate la un bar din localitatea cipriotă Limassol, despre care au afirmat că le aparține. Au folosit metode de convingere eficiente, incluzând albume foto și contracte de muncă redactate computerizat în limba română, în care se specifica expres că practicarea prostituției este interzisă Deși inculpata a negat vreo implicare în săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetată, probele și indiciile temeinice existente în speță, în sensul unei presupuneri rezonabile că ar fi putut comite faptele, rezidă în declarațiile părților vătămate G. G., R. M. L., C. S. I., F. A., S. A. L., G. A. M., L. A., O. P. M., W. A., I. M. E., D. M., S. A. G. C., I. G. E., coroborate cu declarațiile inculpatei recurente, cu ale inculpatului M. V. M. și cu actele scrise depuse la dosar. Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatei este nefondată. Astfel, la acest moment procesual, instanța de recurs constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatei I. C.-M. nu este oportună, buna desfășurare aprocesului penal putând fi compromisă prin faptul că liberă fiind, ar periclita cercetarea judecătorească, prin influențarea declarațiilor martorilor care mai sunt de audiat, ar putea părăsi teritoriul României, sustrăgându-se judecății, mai ales că în speță sunt incidente prevederile art.148 lit.a C., inculpata încercând în faza urmăririi penale să se sustragă acesteia. Mai exact, deși la data de 22 februarie 2009 a fost anunțată telefonic de către parchet că este învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de persoane, solicitându-i-se să se prezinte în vederea audierii până la 27 februarie 2009, respectiv să revină în țară, din Cipru, unde se afla la acea dată, inculpata și-a procurat un act medical de la unitățile sanitare din Cipru, care nu avea acoperire în realitate, tocmai pentru a evita confruntarea cu organele de urmărire penală. În acest sens, Curtea reține atât declarațiile date de către inculpată, în cursul cărora aceasta a negat implicarea sa în vreun act infracțional, cât și aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a ei, care rezultă din modul și împrejurările în care se presupune că faptele pentru care este cercetată, au fost săvârșite. Instanța de recurs constată că raportat la perioada infracțională relativ îndelungată iulie 2008-februarie 2009, la caracterul continuat al activității ilegale desfășurate de inculpată, la împrejurarea că aceasta nu este încadrată în muncă, lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori, cercetarea judecătorească nefiind încă finalizată. În concluzie, având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpata I. C.-M., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției nesincere avută de inculpată și a împrejurării că formal, cererea acesteia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest. A.a timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege, respectiv art.1602 C., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat. În schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de C. de procedură penală, cât și cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatei, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acesteia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni de crimă organizată și fals pe o durată îndelungată de timp și în forma continuată, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpata din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau a celorlalte persoane față de care se derulează judecata, punând la îndoială capacitatea de rispostă a instanței de judecată de a nu fi fermă în reprimarea unor asemenea activități ilicite. Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acesteia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpata, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunile pentru care este acuzată, a avut o comportare bună, neposedând antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpată, împrejurările în care acestea ar fi fost comise, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatei măsura arestării preventive. În plus, în speță, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, audieri de martori, precum și posibil, probe științifice. Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea vizată de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 sunt mai mari de 4 ani închisoare, fiind întrunite astfel și cerințele vizate de art.148 lit.f C. De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpata având o vârstă tânără, de 40 ani și dublă cetățenie română și greacă, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, de asemenea așa cum am arătat liberă fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea judecății, să comită alte infracțiuni de același gen, ori să tulbure ordinea publică. Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Î.-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului. În raport cu aceste considerente, cererea inculpatei de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă, alături de recursul promovat în baza art.38515 pct.1 lit.b C. Se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de A. C., reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Va fi obligată inculpata să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. C. M., detinută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 1 februarie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., A. D. L. D. P. I. C. M. M. V. G. Red.PD/CA 3 ex. (...) Jud.fond.A. C.
| ← Decizia penală nr. 142/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2038/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
