Decizia penală nr. 2038/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.2038/R/2011

Ședința publică din 13 decembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. JUDECĂTORI : L. H.

: V. V. A. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. Ș., împotriva sentinței penale nr. 1855/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 C. cu aplic.art.37 lit.b C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. Ș. aflat în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.Bădău C. E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că dorește reducerea pedepsei.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate apreciind că aceasta este mult prea mare. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și s-a prevalat de disp.art.3. C. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. A. că starea de fapt și vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită iar pedeapsa a fost corect individualizată. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul R. Ș., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei ținându-se cont și de faptul că are trei copii în întreținere.

C U R T E A

Eliberând retine că prin sentința penală nr. 1855 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei G., în temeiul articolului 182 al. 1 C., cu aplicarea art. 320^{1 alin. 7}

C. și a art. 37 lit. b C. raportat la art. 39 alin. 4 C. a fost condamnat inculpatul R. Ș., fiul lui Ș. și F., născut la data de (...) în C.-N., județul C., posesor al C.I. seria MM, nr. 1., CNP 1., cu domiciliul în comuna S., sat M. nr. 152, jud. Maramureș, fără forme legale în comuna F.-G., nr. 327, județul C., recidivist, cetățenie română, fără studii, fără ocupație, concubinaj, trei copii minori, la pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată P. I., fiul lui V. și M., născut la data de (...) în Cutca, jud. C., posesor al CI seria KX, nr. 5., CNP 1., domiciliat în comuna F. G. nr. 326, județul C..

În temeiul articolului 71 C. s-a interzis petentului dreptul prevăzut de articolul 64 litera a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul articolului 357, al. 2 lit. a C. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestului preventiv, și anume de la data de (...) până la rămânerea definitivă a sentinței.

În temeiul articolului 350 alin. 1 instanța a menținut starea privativă de libertate a inculpatului.

În temeiul articolelor 14 și 346 C. raportat la articolul 998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată P. I. și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 65.000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În temeiul articolului 14 și 346 C. raportat la articolul 313, al. 1 din Legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr. 7. și articolul 998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. de A. de S. C. în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C. și în consecință, obligă pe inculpat să plătească în favoarea părții civile suma de 5124,54 lei.

În temeiul articolului 14 și 346 C. raportat la articolul 313, al. 1 din Legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr. 7. și articolul 998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. de A. de S. C. în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale S. municipal G. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de

2269,24 lei și dobânda legală calculată începând cu data de (...) și până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul articolului 14 și 346 C. raportat la articolul 313, al. 1 din Legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr. 7. și articolul 998 din Codul civil s-a respins acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către C. de A. de S. C. în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale S. C. de pneumoftiziologie

„. D. C.-N., cu sediul în C.-N., str. B.P. Hașdeu, nr. 6, jud. C..

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict ridicat de la inculpat.

În temeiul articolului 189 C. suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, avocat B. F., și suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în faza de judecată - avocat P. M. C. s-au avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C..

În temeiul articolului 192, al. 2 C., a fost obligat condamnatul la plata sumei de

800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul penal nr. 1072/P/2011 al P. de pe lângă Judecătoria Gherla a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C..

Prin actul de sesizare s-a reținut că între familia inculpatului R. Ș., pe de o parte, și familia vecinului său P. I., pe de altă parte, exista o relație conflictuală de mai mult timp pe fondul bănuielilor conform cărora copiii minori ai inculpatului sustrag produse agricole din grădina părții vătămate. Un alt motiv de dușmănie l-a constituit un podeț situat pe terenul părții vătămate, peste care P. I. nu permitea accesul familiei R., pe motiv că aceștia ar putea folosi traversarea pârâului, ca pretext pentru a pătrunde oricând în grădina lui.

În data de 16 iulie 2011, în jurul orelor 19⁰⁰, inculpatul R. Ș. însoțit de unul din copii săi au traversat podul, iar în momentul în care au ajuns în grădina părții vătămate, soțiaacesteia (martora P. F.) și fiul martorei (Kis Istvan F.), i-au adresat reproșuri, punându-i în vedere să nu mai treacă peste terenul lor. Intervenția martorei P. F. și a făptuitorului Kiș Istvan-F. a declanșat reacția vehementă a inculpatului, părțile adresându-și reciproc insulte și amenințări. Incidentul nu s-a soldat cu acte de violență.

În jurul orelor 20^{00 inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și a ieșit pe drumul comunal, în dreptul imobilului cu numărul 327 (proprietatea martorului C. P. - „." inculpatului), cunoscând faptul că partea vătămată trece în mod obișnuit prin acel loc când se întoarce cu vitele de la pășune. La scurt timp a apărut partea vătămată, însoțită de martorii V. I. și M. C. Inculpatul era singur pe podul din fața imobilului, iar membri familiei C. (martorii C. P., C. F.-R., C. R.-A., C. C.-A., C. M.-A. și C. B.), se aflau în curte.}

În momentul în care partea vătămată a ajuns lângă inculpat, acesta a întrebat-o de ce nu permite accesul familiei sale pe podeț. Partea vătămată a replicat scurt: „pentru că fură". În urma acestei replici, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit cu care a înjunghiat partea vătămată în zona abdomenului. Deși era grav rănit, P. llie a reușit prindă mâna inculpatului pentru a-l determina să se oprească, dar acesta și-a eliberat mâna, după care a mai înjunghiat odată partea vătămată în spate, în zona omoplaților. În urma acestei lovituri, partea vătămată a căzut la pământ pierzându-și cunoștința. Din declarațiile martorilor V. I. și M. C. rezultă, că în timpul confruntării nu se afla nici o altă persoană în apropierea părților, fiind astfel infirmată percepția greșită a părții vătămate, care a susținut că o terță persoană i-ar mai fi aplicat din spate o lovitură cu un obiect contondent.

Alertați de strigătele martorilor oculari, soția părții vătămate - P. F., împreună cu cei doi fii ai acesteia (Kis C. și Kis Istvan-F.) au ieșit în stradă și l-au găsit pe P. I. căzut la pământ, sângerând abundent, în stare de inconștiență. Întrucât inculpatul nu permitea acordarea primului ajutor și încerca să-l lovească cu cuțitul pe făptuitorul Kis C., fratele acestuia l-a lovit pe inculpat cu coada unei sape în zona capului. Făptuitorul Kis Istvan-F. i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în cap inculpatului, care a ripostat încercând să-l taie cu cuțitul. A intervenit făptuitorul Kis C., care a prins mâna inculpatului și a răsucit-o încercând să o ducă la spate. În timpul acestei operațiuni, făptuitorul Kis C. i-a provocat inculpatului, în mod involuntar, o plagă tăiată în zona abdominală. Văzând că a rămas în inferioritate, inculpatul a încetat agresiunea, iar făptuitorii Kis C. și Kis Istvan-F. l-au ridicat pe vătămatul P. I., ajutându-l să se deplaseze la domiciliu.

La scurt timp după aceste incidente, partea vătămată P. I. și inculpatul R. Ș. au fost transportați la unitatea de primire a urgențelor nr. 1 din C.-N.

Partea vătămată a fost internată la C. de chirurgie nr. 1 din cadrul S. clinic județean de urgență C., în perioada 17-27 iulie 2011, cu diagnosticul „Plagă prin înjunghiere hipocondru stâng și retroaricular stânga. Hemipareză stânga. Contuzie abdominală. " în perioada 27 iulie -8 august 2011, partea vătămată a fost internată la S. municipal G. cu diagnosticul ,, Hemipareză stânga accentuată, predominant brahială secundară unui traumatism vertebral cervical mielic, afirmativ prin agresiune. F. de arc vertebral posterior C³, cu stenoză cervicală C³, C⁴, și contuzie medulară C^{3 C^{4 operată. Politraumatism. "}}

Conform raportului de constatare medico-legală nr.5387/II/a/148 din 19 iulie 2011, partea vătămată P. I. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp tăietor-înțepător. Leziunile necesită 35-45 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Leziunile nu au pus în pericol viața victimei și pot data din 16 iulie 2011.

Complicațiile apărute ulterior în starea de sănătate a părții vătămate au impus completarea raportului de constatare medico-legală la data de 12 august 2011, când s-a stabilit că traumatismul vertebro-medular mielic de care suferă partea vătămată P. I. are legătură directă de cauzalitate cu agresiunea suferită în data de 17 iulie 2011. Leziunile necesită în totalitate 110-120 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, iar eventualul grad de invaliditate se va putea aprecia dupăepuizarea tratamentului medico-chirurgical și recuperator aplicat. Leziunile pot data din 16 iulie 2011.

Inculpatul R. Ș. a fost internat la C. de chirurgie toracică din C.-N., în perioada 17-

19 iulie 2011. Conform raportului de constatare medico-legală nr.5385/II/a/147 din 19 iulie 2011, inculpatul R. Ș. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile necesită 8-9 zile îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în pericol viața victimei și pot data din 17 iulie 2011.

Fiind ascultat, inculpatul și-a recunoscut fapta, dar a încercat să-și diminueze responsabilitatea, susținând că a fost provocat de către partea vătămată și s-a înarmat cu cuțitul numai după ce a fost atacat de către făptuitorii Kis C. și Kis Istvan-F.. Susținerile inculpatului sunt infirmate de martorii oculari, iar premeditarea agresiunii rezultă cu certitudine din declarațiile martorului M. V., care a fost avertizat de către inculpat să intre imediat în casă pentru a nu fi de față la atacul pe care acesta intenționa să o comită.

Fiind audiat la data de 19 iulie 2011, inculpatul a declarat că nu dorește să depună plângere penală prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de „. sau alte violențe".

Prin ordonanța din data de (...) a Secției 7 P. Rurală G. din dosarul de urmărire penală nr. 1072/P/2011 (fila 60 dosarul de urmărire penală), s-a dispus reținerea învinuitului R. Ș., pe timp de 24 de ore, acesta fiind învinuit de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C..

Prin ordonanța din data de (...) a P. de pe lângă Judecătoria Gherla din dosarul de urmărire penală nr. 1072/P/2011 (fila 3 dosarul de urmărire penală), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului R. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C..

Prin propunerea P. de pe lângă Judecătoria Gherla înregistrată la data de 27 august 2011 sub nr. (...) s-a solicitat instanței să dispună luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul R. Ș.

La baza propunerii de arestare preventivă a inculpatului au stat dispozițiile articolului 143 și articolului 148 literele d și f C., în sensul că inculpatul ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin încheierea penală nr. 40/2011, pronunțată în dosarul penal nr. (...) al Judecătoriei G. (fila 2 dosarul de urmărire penală), a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului R. Ș. în temeiul art. 143 și articolului 148 literele d și f C., pe o perioadă de 29 de zile ((...) - (...)). Hotărârea primei instanțe a fost menținută prin încheierea penală nr. 90/R/2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, Secția Penală.

În parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesele verbale (filele 30, 101, 102 dosarul de urmărire penală), declarațiile date de părțile vătămate (filele 32-34 dosarul de urmărire penală), rapoartele de constatare medico-legală (filele 35-36, 42-43, 62-63 dosarul de urmărire penală), biletele de ieșire din spital (filele 40-41, 44 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 45-52 dosarul de urmărire penală), caracterizarea inculpatului (filele

56-57 dosarul de urmărire penală), copii după fișa de cazier (filele 66-69 dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor (filele 64-100 dosarul de urmărire penală) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 123 dosarul de urmărire penală).

Partea vătămată P. I. a precizat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză, dar că își rezervă dreptul de a preciza cuantumul despăgubirilor în fața instanței de judecată.

Legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul R. Ș. prin încheierea penală 40/2011 a Judecătoriei G., au fost verificate în temeiularticolului 300^{1 C. la data de (...), când prin încheiere pronunțată în ședință publică a fost menținută această măsură.}

În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila 32) că recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acestora. Au fost depuse la dosar constituirea de parte civilă din partea S.ui C. de P. „. D. C.-N. (filele 10-15), din partea S.ui municipal G. (filele 18-21), din partea S.ui clinic de urgență C. (filele 23-24) și referatul de evaluare a comportamentului inculpatului întocmit de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la solicitarea instanței de judecată (filele 26-30).

Partea vătămată P. I. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de

100.000 lei reprezentând daune morale pentru suferințele provocate și datorită stării de invaliditate suferite în urma agresării de către inculpat.

S. municipal G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2269,24 lei reprezentând cheltuielile și dobânzile aferente acestora, rezultate în urma acordării îngrijirilor părții vătămate P. I. (filele 18-21).

S. clinic județean de urgență C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

5124,54 lei reprezentând cheltuielile și dobânzile aferente acestora, aferente îngrijirii acordate părții vătămate P. I. (filele 23-24).

S. clinic de pneumoftiziologie „. D. C.-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 592,63 lei reprezentând cheltuielile și dobânzile aferente acestora, aferente îngrijirii acordate inculpatului R. Ș. (filele 10-15).

Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 C.proc.pen, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași stare de fapt ca și cea avută în vedere prin rechizitoriu și constată că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Din fișa de cazier depusă la dosarul penal reiese că inculpatul a fost condamnat în anul 1993 la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 82/1995 a T.ui Maramureș la pedeapsa de 15 ani închisoare, pe care a executat-o în perioada (...) - (...), cu un rest de pedeapsă de 1818 zile închisoare (considerată ca executată la data de (...)).

Din nota de relații privind comportamentul lui R. Ș., întocmită de Secția 7 P. din cadrul P.i municipiului G., P. de P. comunală F. G. (filele 56-57 dosarul de urmărire penală) reiese că inculpatul locuiește în concubinaj cu numita C. C., împreună cu care are 2 copii minori, nu are o ocupație stabilă, lucrând doar ocazional la diferite persoane din localitate, iar banii obținuți fiind cheltuiți parțial la barurile din localitate. E. cunoscut drept o persoană care consumă frecvent băuturi alcoolice, care are relații de dușmănie cu vecinii și alți consăteni. R. Ș. a fost cercetat în trei dosare penale pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului sau contra persoanelor, finalizate prin scoaterea sau neînceperea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerilor prealabile sau ca urmare a lipsei unui element constitutiv al infracțiunii.

Din referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (filele 26-30) reiese că inculpatul este căsătorit cu R. Violeta, împreună cu care are doi copii majori (21 și 23 de ani), însă relația cu familia s-a destrămat odată cu arestarea lui R. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Pe perioada executării pedepsei privative de libertate și după liberarea din penitenciar, inculpatul nu a menținut legătură cu soția și copiii săi, fapt care nu îl deranjează în prezent și nu resimte vreun regret în acest sens.

Din anul 2002 are o relație de concubinaj cu C. C. (chiar dacă nu este divorțat de soția lui), din care au rezultat trei copii minori (de 8, 6 și 1 an). Inculpatul se preocupă de îngrijirea noii familii, lucrând ca ziler în domeniile agriculturii, zootehniei șiconstrucțiilor, însă nevoile copiilor (ex. pregătirea școlară a copiilor) nu reprezintă o prioritate pentru părinți comparativ cu necesitatea procurării țigărilor, cu obișnuința de a consuma băuturi alcoolice etc. Relațiile din cadrul familiei sunt descrise de membri ca fiind preponderent bune, însă lucrătorii de poliție au precizat faptul că familia concubinei inculpatului (la domiciliul căreia locuiesc) au fost sesizați cu privire la comportamentul violent al lui R. Ș., însă au refuzat să formuleze plângeri scrise. Concubina inculpatului a apreciat că singurele motive de neînțelegere și dispute între parteneri au avut ca substrat gelozia lui R. Ș., pe fondul căreia au existat situații în care a agresat-o pe aceasta.

Cu privire la relația dintre familia inculpatului și cea a părții vătămate, deși recunoaște că este tensionată, R. Ș. apreciază că se datorează relației nepotrivite a unuia dintre fii lui P. I. față de concubina lui și nu datorită neînțelegerilor legate de pământ sau de alte bunuri.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului R. Ș., care, în data de (...) a înjunghiat de două ori cu cuțitul pe partea vătămată P. I., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat un număr de 110-

120 de zile de îngrijiri medicale, fără a pune în pericol viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 C..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului R. Ș. s-a concretizat în acțiunile de a aplica două lovituri cu cuțitul în zona abdomenului părții vătămate P. I., acțiuni care au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă vătămarea integrității corporale a părții vătămate.

În ceea ce privește latu ra su b iect ivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptelor sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv provocarea de leziuni grave părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Potrivit art. 345 alin. 2 C., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată P. I.

În vederea unei juste indiv idua li ză ri judic iare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 C., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Codul penal, modificate prin aplicarea prevederilor art. 320^{1 alin. 7 C., gradul de pericol social al faptei raportat evident și împrejurările comiterii faptei, persoana infractorului și aspectele care atenuează sau agravează răspunderea penală.}

Odată reținute dispozițiile art. 320^{1 alin. 7 C., limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 1 an 4 luni închisoare și 4 ani 8 luni închisoare.}

Astfel, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul R. Ș. prezintă un grad ridicat de pericol social ca urmare a împrejurărilor în care a fost comisă, respectiv: pregătirea săvârșirii infracțiunii prin așteptarea părții vătămate, prin luarea asupra sa a unui obiect ascuțit, avertizarea martorului, zona în care au fost exercitate violențele - zona abdomenului, modul în care a fost agresată - prin lovirea repetată cu cuțitul.

În plus, s-a constatat că acest inculpat nu este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar și din celelalte înscrisuri, el a fost condamnat de două ori pentru săvârșirea unei infracțiuni patrimoniale și a uneiinfracțiuni contra vieții persoanei, executând fracțiunile prevăzute de lege din pedeapsa de 15 ani aplicată de instanțele de judecată.

De asemenea, instanța a mai reținut, astfel cum reiese din caracterizarea depusă la dosarul de urmărire penală la filele 56-57, că acesta este cunoscut în societate cu un comportament necorespunzător, fiind cercetat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni cu violență și contra patrimoniului (dosarele penale nr. 1384/P/2006, nr.

102/P/2010 și nr. 624/P/2010 ale P. de pe lângă Judecătoria Gherla), situație în care se poate concluziona că pedeapsa executată prin privare de liberate în perioada 1992-

2002 nu și-a atins scopul său educativ și că inculpatul nu conștientizează gravitatea faptelor sale, atâta timp cât acesta nu a renunțat la comportamentul său antisocial și infracțional, în ciuda avertismentului dat de organele judiciare prin sancționarea sa administrativă și prin condamnarea acestuia.

Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a apreciat că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare și că se impune orientarea spre maximul pedepsei prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă ca urmare a menținerii de-a lungul timpului a conduitei violente (așa cum reiese din condamnările anterioare, din cercetarea inculpatului după liberarea sa condiționată în mai multe dosare penale și din comportamentul său în comunitate). Astfel, instanța consideră că o pedeapsă de 3 ani 2 luni închisoare cu executare în detenție este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

Conform dispozițiilor articolului 71, al. 2 C. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a C. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, al. 2 C. instanța va interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a C..

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul R. Ș. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

În temeiul articolului 350 alin. 1 instanța a menținut starea privativă de libertate a inculpatului.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict ridicat de la inculpat.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că și-a manifestat voința în sensul constituirii de parte civilă partea vătămată P. I., S. municipal G., S. C. J. de U. C.-N. și S. C. de pneumoftiziologie „. D. C.-N.

Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpatului) față de partea vătămată P. I., de S. municipal G. și de S. C. J. de U. C.-N., fapta de vătămare corporală gravă constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizică și psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.

Astfel, fapta ilicită intenționată a inculpatului de a o lovi partea vătămată a avut drept urmare imediată cauzarea unor leziuni corporale care necesită pentru vindecare

110-120 zile îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natură să aducă atingere dreptului părții vătămate la integritate fizică, generându-i acesteia suferințe psihice și fizice.

Cu privire la soluționarea laturii civile s-au reținut în practica judiciară următoarele:

E. justificată acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea suferințelor și durerilor de natură fizică și psihică inerente faptei de lovire, pe care le-a încercat victima faptului ilicit [J. sectorului 1 București, sentința penală nr. 715 din 9 martie 2006], iar în aprecierea daunelor morale ce vor fi acordate, instanțele vor avea în vedere actele doveditoare și probele administrate [Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1631 din 14 martie 2006], în lipsa unor criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța urmând a stabili întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate [Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 1387 din 14 martie 2002].

Având în vedere aceste considerații, instanța a constatat, în ceea ce privește solicitările părții civile P. I., ca fiind întemeiate pretențiile acesteia privind suma de

65.000 lei cu titlu de daune morale și s-a admis acțiunea civilă în parte și s-au respins restul pretențiilor.

Instanța a stabilit că acest cuantum privind daunele morale reprezintă o reparație echitabilă a suferințelor fizice și psihice a părții vătămate, luând în considerare concluziile rapoartelor de constatare medico-legală, care atestă perioada în care leziunile produse ar necesita îngrijiri medicale, vârsta lui P. I., tensiunile existente între părți, consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța și gradul de atingere a valorilor morale lezate, intensitatea perceperii consecințelor vătămării, gradul de afectare a situației familiale și sociale a acesteia.

În temeiul articolului 14 și 346 C. raportat la articolul 313, al. 1 din Legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr. 7. și articolul 998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. de A. de S. C. în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C. și în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 5124,54 lei.

În temeiul articolului 14 și 346 C. raportat la articolul 313, al. 1 din Legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr. 7. și articolul 998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. de A. de S. C. în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale S. municipal G. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de

2269,24 lei și dobânda legală calculată începând cu data de (...) și până la data achitării integrale a debitului.

„. D. C.-N., cu sediul în C.-N., str. B.P. Hașdeu, nr. 6, jud. C..

În temeiul articolului 189 C. suma de câte 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în faza de urmărire penală și în faza de judecată s-a avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C..

Conform articolului 191, al. 1 C., în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191, al. 1 C. instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. S., solicitând, criticând solutia atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă si a solicitat a se avea în vedere pozitia sa de recunoastere si regret.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:

Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postexecutorie (inculpatul fiind condamnat definitiv de două ori pentru săvârșirea unei infracțiuni patrimoniale și a unei infracțiuni contra vieții persoanei, executând fracțiunile prevăzute de lege din pedeapsa de 15 ani aplicată de instanțele de judecată). De asemenea, astfel cum reiese din caracterizarea depusă la dosarul de urmărire penală la filele 56-

57, inculpatul este cunoscut în societate cu un comportament necorespunzător, fiind cercetat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni cu violență și contra patrimoniului, dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului depericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului altor persoane la sigurantă si integritate fizică.

În mod corect instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpatul R. Ș. prezintă un grad ridicat de pericol social ca urmare a împrejurărilor în care a fost comisă, respectiv: pregătirea săvârșirii infracțiunii prin așteptarea părții vătămate, prin luarea asupra sa a unui obiect ascuțit, avertizarea martorului, zona în care au fost exercitate violențele - zona abdomenului, modul în care a fost agresată - prin lovirea repetată cu cuțitul si, din această perspectivă, raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

De altfel, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este, însă, posibilă dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.;

„atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii, toate aceste conditii nefiind îndeplinite în cauză.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189

C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S., împotriva sentintei penale nr. 1855 din 31 octombrie 2011 a Judecătoriei G..

Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. L. H. V. V. A.

GREFIER, L. S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. M. D. A.

← Decizia penală nr. 175/2011, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 1468/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 2038/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 2038/2011, Curtea de Apel Cluj