Încheierea penală nr. 1468/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1468/R/2011
Ședința publică din data de 26 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. N. A.- S. T. C.- reprezentat prin procuror A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. N., aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 95/C din 20 septembrie 2011 a T.ui C., având ca obiect propunerea P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. N. A.-S. T. C. de luare a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul N. N., în stare de arest asistat de apărători aleși, av. Ș. H. din cadrul Baroului București, av. C. L. din cadrul Baroului C., av. P. A. din cadrul Baroului C., av. Ban T. din cadrul Baroului C., toți avocații cu împuternicirile avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul inculpatului, av. I. C. cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. Codrean D. din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și asupra onorariului parțial urmează a se pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că-și menține recursul formulat în cauză.
Instanța a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 70 Cod pr.pen., respectiv faptul că are dreptul de a nu face nicio declarație, iar în situația în care dorește să dea o declarație i s-a atras atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri prealabile sau excepții, se acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului N. N., av. C. L. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Apreciază că temeiurile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod pr. pen. care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu subzistă.
În ceea ce privește impactul asupra opiniei publice și prezu,ția de nevinovăție a inculpatului solicită să se aibă în vedere că anul trecut s-a instrumentat de către organele de urmărire penală mult mediatizatul dosar
„mită la bacalaureat";. În acel dosar inculpatul N. a avut calitatea de martor
și după cum bine se știe în statitistica urmăririlor penale unerori această calitate se schimbă în ceva mai grav, respectiv în învinuit sau inculpat.
Pe tot parcursul acelui dosar inculpatul N. și-a păstrat calitatea de martor și crede că dosarul „mită la bacalaureat"; care a fost intens mediatizat a avut un impact mult mai mare asupra opiniei publice decât prezentul dosar.
Dacă inculpatul ar fi fost persoana, la care se face trimitere, că este predispusă sau chiar a realizat obținerea anumitor foloase necuvenite, respectiv mită, ar fi făcut-o în dosarul la care a făcut referire.
În încheiera recurată se face trimitere la faptul că prin prisma calității pe care a avut-o de diriguitor a procesului educațional așa zisa faptă pentru care este cercetat prezintă un pericol social infinit mai mare. În opinia sa, a se susține acest lucru este o discriminare având în vedere că potrivit legii toate persoanele cercetate și judecate trebuie tratate egal indiferent dacă sunt sau nu vinovați.
Totodată, s-a uitat întreaga activitate profesională a inculpatului care la vârsta de 57 de ani se află pentru prima dată în fața instanței. Din punct de vedere al tratamentului penal, arată că față de inculpatul N. s-a luat măsurii arestării preventive care este cea mai drastică dintre măsurile preventive exact cum s-ar proceda și în cazul unui recidivist, ignorându-se și prezumția de nevinovăție.
Această cauză a fost mediatizată, însă nici presa și nici strada nu fac actul de justiție, ci organele care au abilitatea și pregătirea profesională.
Consideră că, cel puțin în această etapă procesuală, nu se justifică menținerea inculpatului în stare de arest.
Apărătorul inculpatului N. N., av. Ban T. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 95/C/2011 a T.ui C. și, rejudecând cauza să se constate că nu există niciun temei pentru ca arestarea preventivă a inculpatului să fie motivată și în consecință să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea conform art. 145 Cod.pr.pen. pentru a se asigura, așa cum a prevăzut legiuitorul, derularea corectă a cercetării penale și nu pentru a anticipa o eventuală soluție de condamnare.
Apreciază că, judecătorul de la instanța de fond atunci când s-a pronunțat asupra propunerii de luare a măsurii arestării preventive formulată de parchet, a avut în vedere doar argumentele avansate de parchet, pe care de altfel le-a și preluat și nu a luat în considerare apărarea inculpatului care poate și ea într-o oarecare măsură să fie plauzibilă.
Nu s-a avut învedere explicația pe care a dat-o inculpatul, chiar și astăzi, în sensul că a acceptat suma de 2000 de euro pentru că denunțătorul era rău platnic, era debitor cu suma de 23 mii lei chirie restantă și, orice ban luat pentru a fi depus în caseria liceului era binevenit.
Hotărârea motiovată este insuficient motivată și consideră că nu evidențiază în mod complet argumentele și nu pune în evidență motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
La fila 7 din încheierea recurată se reține că pericolul concret pentru ordinea publică „ rezultă din atingerea gravă adusă prin fapta inculpatului asupra imaginii educației, a insitituției pe care o reprezintă, ș.a.";.
Ca valoare de enunț general, această frază este perfect valabilă, dar în cauza de față nu-și are deloc aplicarea, întrucât faptele imputate inculpatului nu au nicio legătură cu activitatea educațională. Este o eroare, o confuzie având în vedere calitatea de director pe care inculpatul o avea la momentul respectiv.
Solicită să se constate că nu este vorba despre o faptă legată de procesul educațional și rezonanța socială a faptei nu afectează cu nimic mediul preuniversitar.
Cu privire la dosarul „. la care s-a făcut referire de antevorbitorul său, arată că este apărător în acea cauză și poate să spună că situația este așa cum a fost susținută de parchet, însă în cazul de față situația este diferită.
Arată că fapta din prezentul dosar nu are legătură cu calitatea de director a inculpatului pentru că el nu făcea parte din comisia de licitație, ci doar a promis denunțătorului că-l va informa despre derularea acestei licitații care este fixată pentru data de 17 octombrie 2011.
În ceea ce privește confuzie între pericolul social și noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică solicită să se constate că la ultimul aliniat de la fila 7 din încheierea atacată sunt inovocate drept argumente în favoarea luării măsurii arestării preventive câteva argumente de ordin general și largi în seminificație, respectiv necesitatea unei riposte ferme față de fenomenul corupției care afectează tot mediul social, necesitatea tragerii la răspundere a tuturor celor care încalcă această lege. Aceste argumente sunt valabile în orice cauză și consideră că acestea nu sunt pertinente în prezentul dosar.
Menține motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită a fi avute în vedere la deliberare.
Apărătorul inculpatului N. N., av. Ș. H. consideră că recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive se rezumă, din punctul său de vedere, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care inculpatul îl prezintă pentru luarea acestei măsuri.
În ceea ce privește temeinicia încheierii recurate solicită să se observe că instanța de fond a preluat în mare măsură motivarea parchetului din propunerea de arestare.
Susține că, ca modalitate de comitere există două modalități de comitere a infracțiunii de luare de mită. Una dintre ele este când denunțătorul are dreptate și urmează să obțină de la funcționat un act licit și se „lovește"; de funcționarul care refuză să îndeplinească conduita legală în schimbul unei sume de bani. A doua modalitate este când denunțătorul printr-un favor al legii urmărește ceva nelegal printr-o conduită nelegală de la funcționar și dorind să-și acopere propriile încălcări ale legii, oferă o sumă de bani.
Această din urmă modalitate se poate clasifica în două subcategorii, respectiv când funcționarul solicită banii și când denunțătorul insistă să dea banii.
Din actele dosarului rezultă că denunțătorul, un datornic pentru o chirie modică, a dorit în mod nelegal, pentru că avea datorii față de instituția de învățământ, să-și prelungească în continuare contractul cu închiriere.
Solicită să se aibă în vedere și alte cauze din România respectiv cazurile senator Costică Voicu care a primit mită 100 de mii euro și se află în libertate, șefului CCA recent arestat pentru primirea sumei de 19 mii de euro, primarului Craiovei care a luat mită 50 de mii de euro.
Față de inculpatul N. se reține că a primit mită 2000 de euro ca să faciliteze prelungirea contractului de închiriere a unui grajd și pentru combaterea corupției și pentru a se da satisfacție opiniei publice, s-a luat măsura arestării preventive față de acesta.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a fost inspector școlar, a fost consilier local sau județean, calități în care ar fi putut lua mită în sume substanțiale și nu prentru grajduri, însă nu a luat niciodată, astfel, nu este credibil că inculpatul a primit mită 2000 de euro pentru a pleca în concediu cu un copil de un an și jumătate tocmai când a început școala.
Consideră că propunerea și luarea măsurii arestării preventive trebuie adoptate la ceea ce se întâmplă în țară.
Apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului nu se justifică, sens în care solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului N. N., av. P. A. solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate ca fiind nelegală și neteminică.
Hotărârea primei instanțe se bazează pe două prevederi legale, respectiv pe 148 lit.f rap. la art. 143 Cod pr.pen. care într-o oarecare măsură analizează și cazul prev. de art. 136 Cod pr.pen.
Instanța de fond a reținut că există probe și indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat și că există indicii și probe concrete că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de judecată nu a luat în considerare apărările formulate de inculpat, respectiv cu privire la legalitatea actelor ce au fost întocmite în prezentul dosar până în data de 19 septembrie 2011, ora 10 când s-a dispus începerea urmăririi penale.
Încheierea recurată nu este motivată conform art.1491 alin. 9 Cod pr.pen., aceasta bazându-se doar pe argumentele invocate de parchet. În data de 19 septembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale și tot la această dată DNA în decurs de câteva ore a efectuat o multitudine de acte premergătoare începerii urmăririi penale, ceea ce denotă necesitatea analizării și a celorlalte acte care s-au întocmit începând cu data de 13 septembrie 2011, dată la care denunțătorul s-a prezentat la DNA și a formulat denunțul conform art. 223 Cod pr.pen. Conform art. 224 Cod pr.pen. obligă organul de cercetare penală să desfășoare anumite activități premergătoare începerii urmăririi penale pentru a se putea verifica veridicitatea aspectelor invocate în denunț. La dosar nu există decât un denunț formulat la data de 13 septembrie 2011, o cerere formulată de DNA la data de 15 septembrie 2011 către T.ui C. prin care solicită să se admită înregistrarea ambientală și convorbirile telefonice ce urmau a fi purtate între denunțător și inculpat. Nu s-a verificat dacă denunțătorul are sau nu calitatea de într-o firmă, dacă are un contract cu liceul, dacă are datorii față de liceu, dacă dorește să participe la licitație, la care efectiv nu putea să participe pentru că trebuia să plătească o restanță acumulată în decurs de 4 ani de zile, de 230 milioane lei. Consideră că aceste aspecte trebuia clarificate mai înâi și apoi să se desfășoare alte acte specifice etapei premergătoare începerii urmăririi penale. În data de 15 septembrie s-a realizat întâlnirea dintre denunțător și inculpat după care în decurs de câteva ore s-a realizat transcrierea convorbirii dintre aceștia. Cu toate că se invocă că în cadrul acestor discuții că inculpatul a solicitat bani cu titlu de mită, urmărirea penală nu a fost începută deși organul de urmărire penală este obligat să înceapă urmărirea penală imediat ce se stabilește că sunt toate condițiile îndeplinite. Începereaurmăririi penale s-a realizat la un interval de 4 zile, respectiv la data de 19 septembrie 2011. La data de 19 septembrie 2011, ora 10 s-a dispus începerea urmăririi penale, moment în care denunțătorul a fost echipat corespunzător cu aparatură și sumele de bani. De la ora 10 și până la ora 14 când s-a realizat întâlnirea în cadrul școlii nu există nicio înregistrare deși denunțătorul avea aparatura asupra sa. În cursul zilei de 19 septembrie 2011 între orele 1250 - 1532 s-a realizat activitatea specifică de urmărire a inculpatului, activitate care a fost transcrisă într-un proces-verbal, în aceeași zi. În cursul zilei de 19 septembrie 2011, ora 1430 un apărător al inculpatului N. a depus delegația de apărător ale, bazându-se pe dispozițiile art. 172 alin. 1 Cod pr.pen. potrivit cărora organul de urmărire penală este obligat să înștiințeze avocatul despre întocmirea actelor de urmărire penală, lucru care nu s-a realizat, fiind încălcat principiul dreptului la un proces echitabil. A., apărătorul nu a participat la audierea unui martor (Ț.a) esențial a cărui declarație este reținută ca și probă în confirmarea propunerii de arestare. În aceste condiții, apreciază că declarația martorei este lovită de nulitate cel puțin relativă, iar actele care au fost întocmite până la data de 19 septembrie, ora 10, trebuie privite ca acte premergătoare începerii urmăririi penale care nu pot sta la bază ca și probe și nici indicii, întrucât conform art. 224 Cod pr.pen. ca și probă poate fi procesul- verbal întocmit de organul de urmărire penală și nu și declarațiile care au fost luate. Solicită să se rețină că denunțătorul nu a fost audiat și că organele de urmărire penală s-au mulțumit a reține că un director care anterior a avut și calitatea de martor într-un alt dosar instrumentat de DNA, este suspect de comiterea infracțiunii de luare de mită. Solicită să se constate maniera ilegală în care a procedat DNA și graba cu care a procedat în data de 19 septembrie 2011, începând cu ora 10. În ceea ce privește netemeinicia încheierii atacate, susține că temeiul prev. de art. 148 lit.f teza a II-a Cod pr.pen. nu este incident în cauză, având în vedere că nu există probe și indicii din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, nefiind prezentate probe concrete în acest sens așa cum prevede și jurisprudența CEDO. În motivarea acestui temei de arestare, instanța s-a axat pe calitatea de director al inculpatului și că în această calitate ar fi pereclitat programul de învățământ și că ar fi creeat o stare de insecuritate între elevi, între părinți și bunicii acestora. Din punctul său de vedere este o afirmație care nu poate fi dovedită cu nimic la dosarul cauzei. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea conform art. 145 Cod pr.pen. dacă în interesul urmăririi penale este necesară luarea unei astfel de măsuri. Apărătorul inculpatului N. N., av. C. L., arată că, cauza nu trebuie să sejudece la modul generic, ci la modul concret. Solicită să se observe că din motivarea încheierii recurate rezultă că în concepția instanței fondului, inculpatul este vinovat, ori în această fază procesuală trebuie să se judece dacă se impune luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. Reprezentantul P.ui solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat șimenținerea încheierii atacate prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. N. pe o durată de 29 de zile, ca fiind temeinică și legală, măsura arestării fiind corect luată cu respectarea prevederilor art. 136, 143 și 148 lit. f Cod pr. pen. Apreciază că în cauză este incident cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen., având în vedere că legea prevede pentru infracțiunea comisă de inculpat, respectiv luare de mită, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care derivă din natura și gravitatea infracțiunii. Nu este reală susținerea apărării în sensul că instanța de fond s-a pronunțat și asupra vinovățieie inculpatului și chiar dacă ar fi reală o asemenea afirmație nu ar împieta cu nimica având în vedere că instanța care a dispus arestarea inculpatului nu se va mai putea pronunța în cauză, având în vedere cazul de incompatibilitate prevăzut de legea penală. În apărare s-a susținut că măsura arestării preventive este excesivă pentru că nu s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și nu s-au luat în considerare meritele profesionale ale acestuia și că din această perspectivă inculpatul este discriminat. Aceste aspecte nu sunt reale, întrucât nu s-a ținut seama de faptul că inculpatul are o anumită calitate și a fost tratat egal ca oricare inculpat care dacă încalcă legea este deferit justiției. Inculpatul nu a fost discriminat și nu i-au fost vătămate drepturile sale procesuale. S-a susținut că suma de bani și contextul în care această sumă a fost dată de denunțător nu are o relevanță așa de mare și că, cauza nu are o importanță așa de mare raportat la alte cauze aflate pe rolul altor instanțe din țară. Solicită să se rețină că pericolul concret pentru ordinea publică a fost rețint în raport de actele dosarului. De asemenea, că pot fi primite nici criticile aduse cu privire la nulitatea unor acte desfășurate de organele de urmărire penală, având în vedere că DNA a acționat cu promtitudine. Denunțul s-a înregistrat la data de 13 septembrie 2011 după care s-au a efectuat o serie de acte procedurale printre care și punerea sub învinuire a inculpatului, la data de 19 septembrie 2011 ora 1630 în prezența a trei apărători aleși. De altfel, reținerea unei persoane pe o durată de 24 de orre, implică un anumit ritm de derulare a urmăririi penale, respectiv de întocmire a unor acte procedurale. În ceea ce privește referirea la momentele procesuale ale urmăririi penale, solicită să se aibă în vedere că în acest moment urmărirea penală este în derulare astfel că, criticile nu pot fi primite. Totodată, arată că criticile aduse încheierii recurate sunt neavenite având în vedere că recursul vizează strict încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. Apreciază că prima instanță a statuat în mod temeinic și legal prin prisma dispozițiilor incidente în cauză. Fapta inculpatului care a profitat de poziția pe care o ocupa pentru a pretinde sumă de 2.000 euro, aduce atingere gravă relațiilor sociale ocrotite de lege și are impact și asupra activității de învățământ pentru că niciun părinte nu dorește ca copiii săi să urmeze o școală unde profesorii chemați să-și realizeze vocația, să încalce legea. Apărătorul inculpatului N. N., av. H. Ș., în replică, arată că motivareapropunerii de arestare și luarea măsurii arestării preventive pe fenomenul general al corupției, apărarea nu poate fi acuzată de faptul că invocă cauzede notorietate. El a dorit să scoată în evidență că există și furturi de 40 de milioane și furturi din buzunare la care s-au pronunțat soluții prevăzute de 181 Cod penal, de către parchet. De aceea a făcut trimitere la alte cauze în care mita a fost de zeci de mii de euro pentru a se face diferența cu prezenta cauză în care este vorba de 2.000 de euro pentru un grajd. Inculpatul N. N., având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția șisolicită să fie cercetat în stare de libertate. Mai solicită să se țină seama că nu are antecedente penale, are o carieră meritorie atât pe cale administrativă cât și pe cale profesională, a fost președinte comisie de anchetă, în funcția de inspector șef adjunct, în dosarul „bacalaureatul xeroxat"; și DNA s-a folosit de datele concrete și reale pe care le-a furnizat, a fost director la mai multe licee, are o vechime în învățământ de 31 de ani, are gradul I, a publicat mai multe lucrări de specialitate, a câștigat proiecte școlare și europene care sunt în derulare, are o soție jurist, are un copil în vârstă de un an și jumătate care are probleme de sănătate. C U R T E A Prin Încheierea nr.95/C din 20 sept.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr, (...) s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. În temeiul art.1491 C.p.pen. și art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. N., fiul lui P. și M., născut la data de (...) în sat P., com. Chirnogeni jud. Constanța, domiciliat în C. N. str. Siretului nr. 47 ap. 25 jud. C., CNP 1., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la (...). Potrivit art.192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin sesizarea înregistrată sub nr.de mai sus,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună luarea măsurii arestului preventiv cu privire la inculpatul N. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped de art. 254 al.1 C. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000,pentru o perioadă de 29 zile. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: În perioada august-septembrie 2011, inculpatul N. N., director al C. T. „N."; din C. N., a pretins de la denunțătorul Ș. V. suma de 2.000 euro pentru a proceda la prelungirea contractului de închiriere existent între societatea administrată de acesta, SC S. SRL C. N., și liceul al cărui director este inculpatul, având ca obiect închirierea unei ferme din patrimoniul instituției școlare, în contextul în care, respectivul contract urmează să expire la începutul lunii octombrie 2011. Din probele administrate în cauză rezultă că, începând cu anul 2001 SC S. SRL C. N., reprezentată prin denunțătorul Ș. V., a încheiat cu instituția școlară Colegiul T. „N."; din municipiul C. N., un contract de închiriere purtând asupra unui teren în suprafață de 1266 mp cu destinația țarc pentru animale, depozit de furaje, situat în str. Valea Seacă, locație în care denunțătorul a desfășurat activități agricole și de creștere a animalelor. Potrivit ultimului contract intervenit între părți, respectiv contractul nr. 3137/(...), durata închirierii urma să expire la data de (...). În acest context, precum și datorită restanțelor înregistrate la plata chiriei, înperioada 2011, inculpatul N. N., director al C. T. N., s-a deplasat în mai multe rânduri la locația închiriată pentru a discuta cu locatarul. Cu prilejul primei deplasări, inculpatul N. N. i-a pretins denunțătorului remiterea sumei de 2.000 de euro, condiționând de plata acestei sume reînnoirea contractului și menținerea cuantumului actual al chiriei. Potrivit denunțului formulat în cauză, inculpatul N. N. și-a reiterat pretenția materială și cu prilejul altor 2 vizite realizate la locația din Valea Seacă, împrejurare care l-a determinat să sesizeze organele de urmărire penală. Din declarațiile denunțătorului rezultă că, pretinzând suma de 2.000 de euro, inculpatul N. N. s-a arătat dispus să-l ajute pe denunțător să fraudeze licitația ce urma a fi organizată pentru închirierea terenului, sfătuindu-l chiar să aducă încă alte două oferte, de la doi prieteni, pentru a îndeplini condițiile de licitație. Inculpatul l-a asigurat pe denunțător că, în orice situație va fi declarat câștigător al licitației, chiar dacă vor fi și alți doritori să închirieze și chiar dacă aceștia vor oferi sume mai mari. Cele declarate de denunțător sunt confirmate în detaliu de înregistrările audio video ambientale realizate în datele de 13 septembrie 2011 și 19 septembrie 2011, când inculpatul N. N. îi dă denunțătorului asigurări că va rămâne în locație, spunându-i că, odată ce i-a promis acest lucru, se va ține de cuvânt, deoarece „el este un om serios";. Aceleași înregistrări surprind cum inculpatul, pretinde ca suma ce urma a-i fi remisă să fie în moneda euro și nu în lei. De asemenea, inculpatul N. N. i-a cerut denunțătorului să se întâlnească pentru remiterea banilor la un local, deoarece la școală sunt camere de luat vederi și nu e bine să fie văzuți. A fost solicitată punerea la dispoziție a sumei de 2.000 de euro din fondurile speciale ale Direcției Naționale A. constituite în acest scop. Asupra sumei de 2.000 de euro, compusă din 1 bancnotă a 500 de euro, 3 bancnotă de 200 de euro și 9 bancnote a câte 100 euro, s-a realizat activitatea de consemnare a seriilor, activitate ce a fost filmată și consemnată într-un proces verbal în prezența denunțătorului. Suma a fost apoi înmânată acestuia pentru a fi remisă inculpatului N. N. potrivit înțelegerii anterioare. Activitatea de primire a banilor, respectiv a celor 2.000 de euro, a avut loc în data de 19 septembrie 2011, în jurul orei 14,00, în autoturismul inculpatului N. N. și a fost înregistrată în baza autorizației de interceptare și înregistrare audio video ambientală nr. 296/(...) emisă de către T. C. în dos. nr. (...). La scurt timp după primirea banilor a intervenit echipa DNA ST C. care a realizat activitatea de prindere în flagrant, consemnată în procesul verbal încheiat în acest sens. După compararea celor 13 de bancnote găsite asupra inculpatului N. N. a rezultat că ele sunt aceleași cu cele anterior consemnate de organele de urmărire penală. Inculpatul N. N. nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de corupție reținută în sarcina sa, arătând că singurele discuții pe care le-a avut cu denunțătorul au privit exclusiv restanțele la chirie, suma de 2.000 de euro fiind primită tocmai cu acest titlu. În acest sens, inculpatul a arătat că, în cursul zilei de 13 septembrie 2011în discuția purtată pe terasa localului S., denunțătorul i-a propus să-i remită suma de 2.000 de euro pentru ca inculpatul să-i plătească chiria, urmând ca ulterior, să intre în posesia chitanței. Apărarea formulată de inculpatul N. N. a fost infirmată de toate probele administrate în cauză care atestă cu certitudine că inculpatul a pretins de la denunțător suma de 2.000 de euro, pe care a și primit-o efectiv, pentru ca, în calitatea sa de director al C. T. N. să procedeze în cursul luniioctombrie 2011 la încheierea unui nou contract de închiriere asupra spațiului utilizat de firma denunțătorului, prin trucarea licitației. Pentru a dispune o măsură preventivă trebuie analizate cerințele art.143 și 148 lit.f C.pr.pen., în speța de față. A. din întreg probatoriul administrat până în prezent rezultă faptul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat penal și anume: declarațiile denunțătorului Ș. V. - care a arătat că inculpatul, în perioada august-septembrie 2011, în repetate rânduri, a pretins suma de 2.000 de euro, condiționând de remiterea acestui folos material injust continuarea relației contractuale dintre instituția școlară și societatea denunțătorului. Mai mult, denunțătorul a arătat că inculpatul l-a asigurat că, în schimbul acelor bani, va face toate demersurile pentru reînchirierea terenului folosit de denunțător, consiliindu-l pe acesta cu privire la modalitatea de trucare a licitației ce urma a fi organizată în acest sens; declarația martorei Ț. F. D., contabila C. T. „N."; care a arătat că denunțătorul i-a relatat încă din luna august 2011 că inculpatul N. N. i-a pretins suma de 2.000 de euro pentru a continua relația contractuală; înregistrările audio video efectuate în mediu ambiental realizate în baza ordonanței provizorii nr. 105/P/2011 din data de 13 septembrie 2011, ora 15,00, confirmate prin încheierea penală nr.154/C/P/2011 a T.ui C. și a autorizației nr. 295 din data de 15 septembrie 2011, conținând aspecte de la discuțiile avute între inculpatul N. N. și denunțător în cursul zilelor de 13 și 19 septembrie 2011, în localurile „S.";, „Roata"; precum și în biroul inculpatului din cadrul C. T. „N.";, discuții în care inculpatul, în mod repetat, a asigurat denunțătorul că îl va favoriza în câștigarea licitației, l-a consiliat cu privire la modalitatea de trucare a acesteia cerându-i în mod expres să „aducă alte două oferte de la doi prieteni"; pentru a asigura prețul cu care se licitează. De asemenea, înregistrările efectuate în cursul zilei de 19 septembrie 2011, când inculpatul N. N. a primit suma de 2.000 de euro de la denunțător, vin să întărească indiciile existente în cauză cu privire la infracțiunea de corupție reținută în sarcina acestuia. Practic, din toate aceste discuții rezultă fără echivoc faptul că inculpatul primește acei bani pentru a face toate demersurile, chiar ilegale, în vederea asigurării câștigării licitației de către firma denunțătorului. Cu toate că inculpatul a afirmat că suma de 2.000 de euro reprezenta plata chiriei, convenită cu denunțătorul cu prilejul întâlnirii din data de 13 septembrie 2011 de la localul S., înregistrările ambientale din acea zi contrazic flagrant apărarea formulată de inculpat. A., pe parcursul discuțiilor, rezultă fără echivoc faptul că suma de bani în cuantum de 2.000 de euro era anterior convenită între inculpat și denunțător și că ea reprezenta „asigurarea câștigării licitației";. În acest sens vine și reacția inculpatului N. N. care, în momentul în care denunțătorul a afirmat că va veni cu cei 2.000 de euro însă dorește să fie sigur că va câștiga licitația, inculpatul îi cere să vorbească mai încet, să nu fie auziți. Însăși conduita inculpatului N. N., care i-a cerut denunțătorului să-i remită suma de 2.000 de euro în altă parte decât la școală, deoarece „la școală sunt camere și se vede"; indică caracterul ilicit al celor convenite și un comportament specific persoanelor care comit infracțiuni. În situația în care suma de bani ar fi reprezentat cu adevărat plata chiriei, nu exista nici un motiv pentru care inculpatul să se ferească de primirea banilor la școală. Pe de altă parte,din istoricul încasărilor chiriei rezultă fără excepție, că denunțătorul a făcut plățile numai la casieria instituției școlare, și numai în lei. În acest sens este relevant faptul că, în data de 19 septembrie 2011, când a primit de la denunțător suma de 2.000 de euro, sub afirmația de plată a chiriei, denunțătorul se deplasase la școală și achitase o rată restantă în cuantum de 2.000 de lei, chiar în prezența inculpatului. În mod firesc, dacă suma de 2.000 de euro reprezenta realmente plată a chiriei, inculpatul îl putea pofti să achite și acești bani, tot atunci, la casieria liceului. Conduita sa însă, surprinsă în înregistrarea audio video ambientală, confirmă faptul că inculpatul urmărea să-l scoată pe denunțător afară din școală și primească banii în condiții de siguranță, aceștia constituind în realitate un folos material necuvenit. Față de aceste aspecte expuse, din întreg probatoriul administrat până în prezent rezultă faptul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat penal. Raportat la această stare de fapt, în cauză sunt incidente prevederile art. 148 lit. f Cod proc. pen., întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din atingerea gravă, adusă prin fapta inculpatului, asupra imaginii educației, a instituției pe care o reprezenta. Deși este una dintre cele mai importante activități pentru o societate democratică, imaginea educației este compromisă, chiar de unii „. ai acesteia care, prin faptele lor, lasă să se înțeleagă că, în schimbul unor „plăți";, se poate obține orice, se poate cumpăra orice. Pericolul social rezultă din modul în care inculpatul a acționat, din lipsa de responsabilitate de care a dat dovadă prin desconsiderarea a ceea ce înseamnă actul de management al instituției școlare, din scopul urmărit, respectiv, obținerea unei sume însemnate de bani. F. într-un scop total neadecvat poziția sa de director de liceu, inculpatul s-a prevalat de aceasta promițând adjudecarea licitației, chiar în condiții ilegale, oferindu-se la consilierea denunțătorului asupra modalității de trucare a acesteia. Activitatea infracțională a inculpatului trebuie privită și în contextul mai larg al necesității combaterii corupției și al încercării de a preveni și combate orice act prin care imaginea educației ar putea fi afectată. Este surprinzător faptul că, în zilele noastre, în care se pune un accent deosebit pe lupta împotriva corupției, prin mediatizarea intensă a cazurilor constatate și prin îmbunătățirea politicilor publice pe acest palier, în loc ca astfel de situații să fie tot mai rare,se regăsesc în continuare funcționari dispuși să comită fapte de corupție, prin „. atribuțiilor din funcțiile pe care le ocupă, prin dispunerea abuzivă și în folos propriu de prerogativele cu care sunt investiți. Lipsa antecedentelor penale nu sunt circumstanțe de natură să conducă la atenuarea fermității în ce privește măsurile restrictive - privative de libertate ce pot fi luate în cauză, acestea fiind cerințe inerente funcției pe care o ocupă și de care inculpatul s-a prevalat pentru pretinderea unui folos necuvenit. Nu se poate ca, în fața unor astfel de infracțiuni reacția autorităților să nu fie una fermă și exigentă, fapta reținută în sarcina inculpatului fiind de natură să creeze impresia că, în schimbul unor sume de bani, se poate trece peste dispoziția legii. Pentru toate aceste considerente, solicitările formulate de către apărătorii aleși ai inculpatului în sensul oportunității luării unei alte măsuri preventive neprivative de libertate nu se justifică, iar pe cale de consecință a fost admisă sesizarea organului de urmărire penală și s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul N. N., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de (...) până la (...). Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în termenul legal inculpatul N. N., solicitând instanței de recurs revocarea măsurii arestului preventiv deoarece temeiurile prev. de art.143 șli 148 lit.f C. ce au determinat luarea măsurii privării de libertate nu subzistă. Apărătorii aleși ai inculpatului au arătat că față de clientul lor s-a dispus luarea celei mai drastice dintre măsurile preventive, ignorându-se faptul că aceste nu are antecedente penale, că cuantumul presupusei mite nu este foarte însemnat și că a avut o activitate profesională meritorie. A mai fost criticată maniera în care instanța ierarhic inferioară a înțeles să motiveze încheierea de luarea măsurii arestului preventiv în termeni mult prea generali și însușindu-și doar argumentele M.ui public. De asemenea s-a mai apreciat că s-a făcut o confuzie între gradul de pericol social concret al faptei presupus comise de inculpat și pericolul concret pentru ordinea publică. Unul dintre apărătorii inculpatului a criticat „promptitudinea"; de care au dat dovadă organele de anchetă în instrumentarea prezentului dosar. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până la acest moment al procesului penal și având în vedere și disp.art.3856 alin.3 C. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Prin încheierea recurată a fost admisă propunerea P.ui de pe lângă I.- D. N. A. - S. teritorial C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. N. pe o durată de 29 zile începând cu data de 20 sept.2011 până în 18 oct.2011. Pentru a pronunța această încheiere instanța ierarhic inferioară a reținut că există probe sau indicii temeinice în sensul celor prev. de art.143 C. din care să rezulte bănuiala rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei ilicite pentru care este cercetat în dosarul nr.105/P/2011 al P.ui de pe lângă I.,- D. N. A. - S. teritorial C. Probele pe care Tribunalul Cluj le-a avut în vedere pentru a concluziona că sunt îndeplinite cerințele art.143 C. sunt declarațiile inculpatului, care a arătat că într-adevăr a primit o sumă de bani de la denunțătorul Ș. V., însă nu cu titlu de mită ci reprezentând restanță la chirie , ale denunțătorului care în mod constant a arătat că inculpatul i-a cerut o sumă de bani pentru a-i garanta obținerea unui nou contract de închiriere pentru o suprafață de teren aflată în administrarea C. tehnic N., ale martorei Ț. F. D., din înregistrările audio-video efectuate în mediul ambiental în cursul zilelor de 13 și 19 sept. a.c. ce redau discuțiile dintre inculpat și denunțător, precum și din chitanțele depuse la dosar din care reiese că denunțătorul a achitat diferite sume de bani cu titlul de chirie restantă, bani care au fost depuși la casieria C. și nu au fost remiși personal inculpatului. Cadrul procesual nu permite instanței de recurs să facă o analiză foarte aprofundată a materialului probator administrat până la acest moment pentru a nu cădea în capcana antepronunțării, însă constatăm că sunt îndeplinite cerințele art.143 C., respectiv că sunt date și indicii temeinice apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptei pentru acre este cercetat în prezentul dosar. Trebuie să menționăm că practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că în această fază a procesului penal, pentru a se putea dispune arestarea unei persoane sau luarea unei alte măsuri preventive, probele nu trebuie să aibă aceeași forță ca și cele ce ar conduce la o eventuală condamnare a inculpatului ci trebuie doar să formeze o presupunere rezonabilă în sensul celei anterior menționate. Curtea constată că în cauză sunt incidente, așa cum corect a reținut și instanța ierarhic inferioară, disp.art.148 lit.f C., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în prezentul dosar este închisoarea mai mare de 4 ani și că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dacă prima teză a textului legal menționat nu comportă nicio discuție, cea de a doua a iscat și va isca în permanență numeroase controverse în practica și doctrina judiciară. Pe de o parte pentru că noțiunea de pericol social nu este definită de către legiuitor fiind lăsată la latitudinea magistratului conturarea acestei noțiuni, iar pe de altă parte pentru că în concepția legiuitorului român acest pericol concret pentru ordinea publică trebuie să rezulte din probe. La constatarea pericolului concret pentru ordinea publică Curtea va reține nu doar gravitatea abstractă a infracțiunilor de luare de mită care sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ci și modalitățile concrete în care se susține de către Ministerul Public că ar fi fost comisă fapta precum și persoana inculpatului care se presupune rezonabil că a profitat de funcția deținută, acea de director al C. T. N., pentru a dobândi foloase necuvenite și a desfășura activități neconforme cu legea, prejudiciind imaginea instituției pe care o reprezintă. Presupusa activitate ilicită a inculpatului, dacă ar fi fost dusă la final ar fi prejudiciat patrimoniul C. T. N., deoarece s-ar fi încheiat un contract de închiriere a unei suprafețe de teren cu o persoană care nu și-a achitat datoriile anterioare în condițiile în care, în calitatea pe care o deținea la acel moment inculpatul avea în principal obligația de a asigura buna desfășurare a activității acestei instituții și de a administra ca un bun gospodar bunurile C.. De asemenea ar fi fost prejudiciate și drepturile celorlalte persoane care ar fi participat la licitația organizată pentru închirierea respectivului spațiu în condiții de legalitate. Așa cum s-a mai arătat în numeroase studii sociologice privind corupția, precum cel din raportul Centrului de A. A. pentru Cetățeni, corupția afectează drepturile cetățenilor în mod direct, iar această problemă trebuie tratată în mod serios iar nu să i se nege amploarea. Măsurile luate împotriva persoanelor acuzate și față de care există indicii rezonabile că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte, nu doar din punct de vedere penal măsura preventivă, ci și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. U. criminologii sunt de acord că faptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute prin infracțiune, deoarece corupția necesită și un mesaj de descurajare. De aceea unul din criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportată la justețea măsurii luate față de un presupus autor a unei astfel de fapte. Speța dedusă judecății, prin persoana inculpatului și presupusa modalitate de comitere a faptei ilicite, relevă necesitatea de a avea mecanisme de descurajare a persoanelor care dețin astfel de funcții pentru a evita comiterea de astfel de fapte. Argumentele aduse de unul din apărătorii inculpatului cu privire la sumele de bani obținute de alți inculpați în alte dosare aflate în diferite stadii de soluționare pe rolul instanțelor din România, în sensul că acolo au fost acordate cu titlu de mită sume mult mai consistente de bani, nu pot fi primite deoarece suma luată cu titlu d emită nu poate reprezenta un criteriu de apreciere a gradului de pericol social, gravitatea faptelor de pericol apreciindu-se prin prisma mobilului și a modului cum a fost concepută. Pede altă parte trebuie să ținem cont și de „. pe care inculpatul le-ar fi putut pune la dispoziția denunțătorului în schimbul sumei de bani solicitate cu titlu de mită. Critica adusă de către un alt apărător ales al inculpatului care reclama promptitudinea de care a dat dovadă Ministerul Public în anchetarea prezentului dosar apare ca fiind cel puțin neașteptată în condițiile în care, în mod frecvent, apărătorii inculpaților se plâng de lentoarea cu care se desfășoară anchetele penale. Acest element inedit însă nu este de natură a fi luat în considerare deoarece actele efectuate de organele de anchetă au fost realizate în condiții de legalitate. De altfel nici nu este momentul ca instanța de recurs în cadrul recursului promovat împotriva arestului preventiv să analizeze aceste susțineri. Aspectele privind meritele profesionale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale și persoana inculpatului, vor fi analizate de instanța de fond dacă inculpatul va fi trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Curtea constată că se impune luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în condițiile art.136 C. În opinia noastră inculpatul nu a adus suficiente garanții că odată lăsat în libertate nu va încerca să influențeze desfășurarea procesului penal respectiv că nu va încerca să influențeze martorii din prezenta cauză, în condițiile în care cu ocazia audierii în fața instanței de recurs a încercat să discrediteze martora Ț. Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat conform dispozitivului, în baza art.385/15 pct.2 lit.b C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. N., fiul lui P. si M., născut la (...), aflat in Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 95/C din 20 septembrie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. I. C.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 2038/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1810/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
