Decizia penală nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 46/R/2011
Ședința publică din 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE :A. D. L.- judecător JUDECĂTORI :I. C. M.
D. P.- președinte secție penală
GREFIER :M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S.
T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul O. I. M. împotriva încheierii penale f.n. din 12 ianuarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev de art 2 alin 1 din L. nr. 1., cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și art 14 lit c din L. nr. 1. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev și ped de art 4 alin 1 din L. nr. 1., cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal, totul cu aplicarea art 33 lit a Cod penal, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat C. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul
M.ui Justiției.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestuluipreventiv și punerea inculpatului în libertate apreciind că această măsură preventivă nu se mai impune a fi menținută.
Potrivit probelor din dosar, se arată că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcină, arătând că a săvârșit infracțiunea dintr-o greșeală datorată teribilismului vârstei. Niciodată nu a luat legătura cu martorii pentru a-i influența să își schimbe declarațiile date.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat,cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care îl reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, se atestă faptul că inculpatul era conștient de natura substanțelor aflate în apartament, iar lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpatului caracterizată prin lipsa experienței de viață nu sunt în sine suficiente pentru a pleda pentru lipsa pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică.
Toate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv coroborate și cu cele indicate la art 136 Cod procedură penală privind scopul măsurilor preventive, există, impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal.
Inculpatul O. I. M. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul M.ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D., S. T. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul O. I. M., poreclit
„Scufu";, fiul lui G. și E., născut la data de (...) în C.-N., posesor al CI seria KX nr. 4., CNP 1., în prezent deținut în Arestul IPJ C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc înformă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din L. nr. 1., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 14 lit. c din L. nr. 1. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev. și ped de art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. Alături de acest inculpat, au fost trimiși în judecată, fiind cercetați în stare de libertate, și inculpații D. M. D., G. R. Ș., O. E. O. și O. A.
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului O. I. M., s-a reținut că în cursul anului 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pus în vânzare sau a oferit cannabis (substanță care face parte din Tabelul Anexă nr. III la L. nr. 1.) numiților F. Ana-M., H. I., Ț. M. și Ț. P., precum și faptul că în cursul anului 2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut și a consumat cannabis (substanță care face parte din Tabelul Anexă nr. III la L. nr. 1.), singur sau împreună cu alte persoane.
Prin încheierea din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în temeiulart.3001 C., s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul O. I. M., este legală și temeinică. În baza art. 300 ind. 1 alin. 3 C., a fost menținută starea de arest a inculpatului O. I. M., începând cu data de (...). Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul O. I. M., în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat. Fără a face la acest moment procesual, o analiză în detaliu a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța s-a limitat a constata că în cauză subzistă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele care i se impută, în acest sens fiind declarațiile date de coinculpatul G. R., ale martorilor Ț. M., H. I., Ț. P., C. C. D., P. E. I., T. R. A. și B. A., procesul-verbal de percheziție efectuat la domiciliul comun al inculpatului O. și rapoartele de constatare tehnico-științifică și, nu în ultimul rând, procesele- verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O. I. M. cu diferiți consumatori de droguri. Este real că unii dintre acești martori (Ț. M., Ț. P., H. I.) și-au modificat declarațiile date inițial în fața organelor de poliție, însă nu se poate face abstracție de faptul că toate aceste modificări de declarații au intervenit în fața procurorului de caz și la o dată ulterioară celei de (...), când din interceptările convorbirilor telefonice purtate de acesta și din declarațiile martorilor în cauză, rezultă în mod neechivoc că inculpatul O. I. M. a luat legătura cu aceștia, în vederea adoptării unei strategii procesuale care să profite cel puțin coinculpatului O. E. O., fratele geamăn al inculpatului arestat preventiv, și care la acea dată se afla reținut. Din interceptările acelorași convorbiri telefonice rezultă că inculpatul O. I. M. era perfect conștient de faptul că aceste persoane au calitatea procesuală de martori (inculpatul vorbind despre o listă de persoane, care după toate aparențele trebuiau contactate), același inculpat punând martorii în legătură cu o terță persoană, care se pare că le-ar fi explicat acestora modalitatea de a se reveni asupra declarațiilor. Indiferent de identitatea persoanei care a avut inițiativa schimbării declarațiilor, este cert faptul că inculpatul O. I. M. s-a întâlnit efectiv cu martorii relevanți la clubul P., la data de (...), deși prin ordonanța de obligare de a nu părăsi localitatea de la data de (...) i se impusese obligația de a nu lua legătura cu aceștia, fiind vorba despre o vădită încălcare cu rea-credință a obligației de a nu părăsi localitatea, în înțelesul art. 148 lit. a ind. 1 C. În aceeași ordine de idei și pentru aceleași argumente, există date că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, prin influențarea unei părți sau a unui martor, în înțelesul art. 148 lit. b C., temeiul de arestare fiind în continuare de actualitate, având în vedere stadiul în care se află procesul penal, cercetarea judecătorească nefiind încă declanșată. Având în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților O., precum și premisele anterior expuse, prima instanță a apreciat că există un risc real de influențare a martorilor pentru a da declarații favorabile inculpaților în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate. Nu în ultimul rând, s-a reținut că subzistă în continuare și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C., chiar dacă din actul de sesizare ar rezulta că inculpatul O. I. M. a fost mai puțin implicat în activitatea infracțională dedusă judecății. Astfel, inculpatul este acuzat că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat fiind îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a reținut că implicarea mai redusă a inculpatului O. I. M. în activitatea infracțională (care de altfel comportă discuții,având în vedere relația de rudenie cu coinculpatul O. E. O., percepția martorilor consumatori de droguri care par a-i percepe pe cei doi frați ca fiind o echipă, dar și conținutul convorbirii telefonice interceptate la data de (...)- data efectuării percheziției domiciliare, care atestă faptul că inculpatul arestat preventiv era pe deplin conștient de natura substanțelor aflate în apartament și locația acestora), lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpatului caracterizată prin lipsa experienței de viață și o oarecare doză de teribilism, nu sunt în sine suficiente pentru a pleda pentru lipsa pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs. Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai datele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Or, în speță, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului aspru sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin modul de concepere a activității infracționale, fiind vizat mediul tinerilor consumatori de droguri, mulți dintre ei minori, care frecventează zona parcului I.L. Caragiale sau alte locații - cluburi populare din oraș. Nu în ultimul rând, s-a subliniat faptul că numărul tinerilor dependenți și traficanți de droguri din România a crescut în mod îngrijorător și că este absolut necesară împiedicarea „normalizării"; fenomenului de consum de droguri de risc. Nu poate fi primit argumentul egalității de tratament cu coinculpații aflați în stare de libertate, invocat de apărătorul inculpatului, câtă vreme situația inculpatului O. I. M. nu este identică cu a celorlalte persoane cercetate în cauză, acesta fiind, potrivit probelor administrate în cauză, singurul care s-a implicat activ în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului. Toate aceste temeiuri, coroborate și cu cele indicate la art. 136 C., privind scopul măsurilor preventive, impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001 alin. 3 C., a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul O. I. M., este legală și temeinică, fiind menținută. Totodată, instanța a apreciat că la momentul de față, când încă cercetarea judecătorească nu a fost declanșată și inculpații nu au fost încă audiați, revocarea arestării preventive și luarea unei alte măsuri preventive mai puțin severă, nu este oportună pentru buna derulare a procesului penal și pentru desfășurarea în condiții normale a anchetei penale, fiind necesară ascultarea inculpaților de către instanța de fond, pentru ca această să perceapă direct și nemijlocit atitudinea inculpaților față de ancheta penală aflată în desfășurare împotriva lor. Nu se poate face abstracție nici faptul că prin atitudinea sa procesuală, inculpatul a făcut singur dovada că o altă măsură, neprivativă de libertate, nu este eficientă, măsura arestării preventive intervenind, în realitate, urmare a procedurii înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul O. I. M., solicitând admiterearecursului, revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea sa în stare de libertate. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că măsura preventivă nu se mai impune a fi menținută, inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și arătând că a săvârșit infracțiunea dintr-o greșeală specifică teribilismului vârstei. Mai mult, a arătat că nu a luat legătura cu martorii pentru a-i influența să își schimbe declarațiile date. Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat. La data de (...), prin rezoluția 1. a P. de pe lângă I. - DIICOT - S. T. C., s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul O. I. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilorde trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din L. 1., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen. La data de (...), prin ordonanța procurorului 1., a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sus-numitului, pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus. În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut în esență faptul că în perioada aprilie- noiembrie 2010, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și a desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc (procură, cumpără, deține), existând indicii în sensul că furnizează cannabis sau rezină de cannabis mai multor consumatori, între care Ț. M., Ț. P., T. R. A. și alții. La data de (...) față de inculpat (dar și față de alți învinuiți) s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fiind stabilite în sarcina sa mai multe obligații, printre care și aceea de a nu lua legătura cu restul martorilor audiați și cu ceilalți învinuiți din dosar. Cu toate acestea, în aceeași seară inculpatul s-a deplasat în incinta clubului „P."; unde s-a întâlnit cu mai multe persoane care aveau calitatea de martori sau învinuiți în dosar. Chiar dacă s-ar accepta varianta inculpatului potrivit căreia această întâlnire ar fi fost una întâmplătoare și nu una premeditată, este limpede că acesta a continuat discuțiile cu persoanele sus-menționate, cunoscând interdicțiile pe care le are, dându-le detalii despre faptul că și fratele său fusese reținut, iar în urma discuțiilor purtate toate persoanele implicate au convenit să își schimbe declarațiile, sens în care a doua zi s-au deplasat la sediul DIICOT C. Într-un astfel de context, așa cum a reținut de altfel și prima instanță la acest moment procesual apare ca fiind deplin justificată în cauză reținerea dispozițiilor art. 148 lit. a/1 C.proc.pen, ca și temei al înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. Așa cum a reținut și prima instanță, indicii în acest sens reies și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de T. C., a depozițiilor martorelor P. E. I., C. C. D., coroborate cu cele ale învinuiților H. I., Ț. P. și P. N. Totodată, instanța a de fond a mai constatat în mod corect că și temeiul prev. de art. 148 lit. b C. este incident în cauză. Astfel, prin întreaga sa atitudine, inculpatul a influențat în mod clar persoanele audiate în data de (...) ca martori în prezenta cauză, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. În astfel de circumstanțe, există în cauză elemente mai mult decât obiective de a aprecia că este necesară în cauză menținerea inculpatului în stare de arest, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Curtea reține că și singure doar aceste două temeiuri justificau menținerea măsurii arestării preventive, astfel încât recursul declarat în cauză va fi respins, în temeiul prevederilor art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. I. M., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 12 ianuarie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. D. L. I. C. M. D. P. M. N. Red.ADL/dact.MS 4 ex./(...) jud.fond L.M.F.
| ← Decizia penală nr. 1810/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1799/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
