Decizia penală nr. 175/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 175/A/2011

Ședința publică din data de 12 octombrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.

JUDECĂTOR : A. D. L.

G. : T. G.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 327 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., privind pe inculpatul A. A. D. trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 20 C., raportat la art. 175 alin. 1 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. A. D., asistat de apărător ales, av. Jurj V., din Baroul Maramureș, cu delegație avocațială la dosar, și partea civilă B. D. V., lipsă fiind părțile civile S. J. de U. D. C-tin O.

B. M. și S. de A. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, partea vătămată B. D. V. arată că este mulțumit de hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

R. P. solicită efectuarea unei noi expertize medico-legale, care se impune cu necesitate în cauză, pentru că în mod eronat, raportat la modul de organizare a instituțiilor medicale și a dispozițiilor procedurale, s-a administrat doar un supliment al raportului de expertiză în fața instanței de fond. În cauză există de asemenea, evidente contradicții între certificatul medico-legal și concluziile raportului de expertiză cu privire la leziuni și mecanismul de producere al acestora. În aceste condiții, solicită efectuarea unei noi expertize la IML C.-N., având în vedere art. 17 din ordinul nr.

1/2000, care prevede că instituțiile de medicină legală județene efectuează noi expertize când se dispune. Și Serviciile de M. legală județene efectuează noi expertize, dar având în vedere că prima expertiză s-a întocmit de S. de M. L. se impune ca o nouă expertiză să fie efectuată de IML C.-N., care să stabilească leziunile constatate, cu precizarea mecanismului acestora, raportul de cauzalitate între leziuni și numărul de îngrijiri medicale, precum și dacă viața victimei a fost pusă în primejdie.

Învederează instanței că ar mai exista și posibilitatea solicitării unui aviz al IML C.-N. cu privire la mecanismul de producere al leziunilor.

De asemenea, apreciază că din probele testimoniale administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a aplicat o lovitură cu sticla în capul părții vătămate, ce a căzut și a rămas în stare de inconștiență. Solicită a se avea în vedere că actele medicale sunt contradictorii, cele din faza decercetare judecătorească stabilind că leziunile s-au produs prin cădere și nu ca urmare a loviturii.

Apărătorul inculpatului A. A. D. în baza art. 372 alin. 2, raportat la art. 124 și 125 C. solicită a se cenzura solicitarea reprezentantei P.. Învederează instanței că în faza de urmărire penală nu s-a procedat decât la audierea martorilor, cererile în probațiune formulate fiind respinse, instanța de fond fiind cea care a clarificat starea de fapt. În această situație P. înțelege să critice hotărârea instanței de fond, deși avea posibilitatea de a constata în primă instanță presupusa contradictorialitate ce rezultă din actele medicale de la dosar. C. că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 125 C., eventualele îndoieli referitoare la concluziile rapoartelor de expertiză nu există, din acestea rezultând că leziunile produse prin cădere și lovire sunt primejdioase pentru viață. Ce a dispus instanța de fond nu vine în opinia sa în contradicție cu aceste concluzii, neexistând îndoieli cu privire la aceste aspecte.

Partea vătămată B. D. V. arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de către reprezentanta P..

R. P., întrebată fiind de către instanță, arată că nu știe cine va plăti costul expertizei, poate verifica însă dacă Ministerul Public are fonduri în acest sens, dar câtă vreme au solicitat această cerere în probațiune își asumă și costul întocmirii expertizei. D. se va stabili ca P. să achite expertiza, va face demersuri în acest sens.

Curtea, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de către

R. P., apreciind că din concluziile actelor medicale existente la dosarul cauzei coroborate cu restul probelor administrate nu rezultă existența unor contradicții asupra stării de fapt, condiții în care proba solicitată nu este utilă, pertinentă și concludentă.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

R. P. apreciază că probele administrate în cauză susțin că apelul declarat este fondat, solicitând în baza art. 379 pct. 2 lit. a C. admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, constatarea ca în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, fiind în evidentă contradicție cu probele administrate și cu practica judiciară din cauze privind infracțiuni contra vieții. Arată că înțelege să critice hotărârea atacată și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, care este prea mică în raport de fapta comisă.

Solicită a se avea în vedere că din actele medicale administrate în cauză, respectiv certificatul medico-legal, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice, fractură craniană occipitală, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidană, al căror mecanism de producere a fost de cădere și lovire de corpuri dure, necesitând pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile constatate au pus în primejdie viața victimei. În aceste condiții, având în vedere și restul probelor administrate, apreciază că indiscutabil încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare este cea corectă.

Pe de altă parte, învederează că partea vătămată a declarat că a fost lovită cu o sticlă în ceafă și a căzut, pierzându-și cunoștința, iar declarațiile acestuia au fost confirmate parțial de martori relevanți, care au arătat că partea vătămată a fost lovită în cap cu o sticlă, a căzut pe carosabil și a rămas inconștient. În aceste condiții în mod justificat s-a dispus efectuareaunui supliment la raportul de expertiză în fața instanței de fond, care a concluzionat că mecanismul de producere al leziunilor este posibil cădere de la același nivel cu lovire de o suprafață plană dură, iar contuzia cerebrală hemoragică dreaptă este urmarea directă a căderii, concluziile care sunt în evidentă contradicție cu probele administrate în faza de urmărire penală. Este lipsit de relevanță în opinia sa că actul medical a concluzionat că doar leziunea cerebrală a pus în primejdie viața victimei.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a acționat cu intenția de a vătăma integritatea corporală a victimei, aplicând o singură lovitură și neputând continua agresiunea, deoarece partea vătămată a căzut și a rămas inconștientă, intervenind astfel și alte persoane. Nu este de asemenea în opina sa relevant modul de acțiune al inculpatului, întrucât instrumentul folosit este cel apt să condusă la suprimarea vieții părții vătămate, fiind vorba de o sticlă de vin de 750 ml și vizându-se o zonă vitală, iar lovitura a fost aplicată cu intensitate, conducând la căderea victimei. C. că inculpatul a acceptat posibilitatea extremă a rezultatului acțiunii sale.

În aceste condiții apreciază că încadrarea juridică stabilită prin actul de sesizare este în conformitate cu normele penale și teoria și practica judiciară în materia tentativei la infracțiunea de omor. E. în acest sens decizii ale Înaltei Curți de C. și Justiție, ce vizează elementele ce trebuie avute în vedere, indicând în acest sens deciziile nr. : 1597/(...), 3570/(...), 1250/2006, 292/28 ianuarie 2011 și 107/18 ianuarie 2010, unde se analizează și elementele de distincție între infracțiunea de tentativă de omor și vătămare corporală gravă.

P. motivele învederate solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, conform dispozițiilor art. 20 C., raportat la art. 174, art. 175 lit. i C., condamnarea aceluiași inculpatul comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, conform dispozițiilor art. 322

C., contopirea celor două pedepse în baza art. 34 C., urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în detenție, corespunzătoare cu gravitatea faptei comise și a urmărilor produse asupra victimei. D. se va menține încadrarea juridică stabilită de către instanța de fond, apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată este absolut inaptă să realizeze scopul pedepsei prevăzut de dispozițiile art. 52 C. Mai mult, consideră că pedeapsa a fost aplicată fără respectarea dispozițiilor art. 72 C., în detrimentul tuturor circumstanțelor ce țin de circumstanțele reale și greșit individualizare a pedepsei. Cu cheltuieli în sarcina statului.

Partea vătămată B. D. V. arată că este de acord cu concluziile reprezentantei P., solicitând condamnarea inculpatului.

Apărătorul inculpatului A. A. D. constată că se solicită reanalizarea probelor conform dispozițiilor art. 378 alin. 1 C., însă apreciază că apelul este nefondat, astfel că solicită respingerea acestuia, în baza art. 379 alin. 1 lit. b C.. Apreciază că în cauză s-a stabilit o stare de fapt legal bazată pe mijloacele legale de probă, ce face posibilă o încadrare juridică corespunzătoare reținerii dispozițiilor Codului penal. Arată că lovitura cu pumnul este exemplul clasic în urma căruia, prin cădere, se produc consecințe grave, însă ce ar trebui să diferențieze infracțiunea de vătămare corporală gravă de o infracțiune împotriva vieții este latura subiectivă, forma de vinovăție. Nu se poate afirma că orice lovitură ce ar tinde teoretic la suprimarea vieții este o infracțiune împotriva vieții, ci trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 182 alin. 2 C., altfel ar exista confuzii.

Solicită a se avea în vedere că în preajma sărbătorilor de P. partea vătămată a aplicat un pumn verișorului inculpatului, iar inculpatul, care aintervenit în apărarea inculpatului și cu o sticlă goală de vin, conform majorității declarațiilor, aplică o lovitură părții vătămate, în urma căreia aceasta cade și se lovește de asfalt, certificatul medico-legal stabilind care sunt leziunile constatate. Apreciază că este vorba de o chestiune ex rea, inculpatul aplicând o singură lovitură, ce a condus la întreruperea activității vătămătoare exercitată asupra verișorului părții vătămate, toate persoanele prezente fiind antrenate în această faptă, fiind cert că nu s-a vizat suprimarea vieții părții vătămate, solicitându-se a se face diferența între intenția directă și indirectă. Inculpatul nu a crezut că o lovitură cu pumnul va produce o cădere a victimei și o consecință mai gravă, fiind în fapt vorba de infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu de tentativă de omor.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că a indicat în memoriul depus în faza de urmărire penală jurisprudență, pe care o reinterează și acum în disputa dintre acuzare și apărare.

Considerând că starea de fapt a fost în mod corect stabilită de către instanța de fond, latura subiectivă fiind în mod legal calificată ca o preterintenție, solicită respingerea apelului declarat de P.

Referitor la cea de-a doua solicitare a reprezentantei P. privind majorarea pedepsei, învederează faptul că pedeapsa aplicată este o consecință a schimbării încadrării juridice și nu o cerință subsidiară în apel, astfel că dacă nu se va schimba încadrarea juridică nu se impune reindividualizarea pedepsei, negăsindu-și justificare nici cel de-al doilea motiv de apel. P. aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a apelului.

R. P. învederează instanței că a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice, cu consecința legală a schimbării limitelor de pedeapsă, dar a subliniat și precizat argumente într-o susținere subsidiară, că, dacă se va reține încadrarea juridică avută în vedere de instanța de fond, solicită majorarea pedepsei. Ambele cereri le susține și le solicită.

Apărătorul inculpatului A. A. D. solicită a se reține că aplicarea dispozițiilor art. 72 C. a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei de către instanța de fond, aceasta ținând cont că inculpatul a apărut întâmplător în acea situație, a avut un comportament adecvat, existând circumstanțe atenuante ce în mod legal au fost reținute, astfel că pedeapsa a fost corect dozată. D. inculpatul este un infractor periculos și va persista în activitatea infracțională, acesta va suporta consecințele, însă instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică cu respectarea prevederilor art. 72

C. În consecință, solicită respingerea apelului și pentru acest motiv.

Inculpatul A. A. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și că achiesează concluziilor apărătorului său.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 327 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în temeiul art. 334 C. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul A. A. D., din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C.

S-a dispus condamnarea inculpatului A. A. D., fiul lui C. și R., născut la data de (...) în B. M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în

A. de Sus nr. 183, jud. M., CNP 1., la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C.pen;

- 1 an închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1

În temeiul art. 33 lit. b C. raportat la art. 34 lit. b C., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 C., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C., iar în baza art. 71 alin. 5 C. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

Conform art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 998 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. D. V., în prezent deținut în Penitenciarul Baia Mare și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri pt. daune morale.

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M. a sumei de 6908,71 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate, precum și a dobânzii aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, suma de 126 lei - costul actului medico-legal avansată din fondurile M.ui

Justiției.

P. a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 3. din data de (...) al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul A. A. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 Cod penal și de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A. A. D. la data de 02/(...), în loc public și în prezența mai multor persoane, a aplicat o lovitură de mare intensitate asupra capului părții vătămate B. D. V. și i-a cauzat acestuia o leziune craniană primejdioasă vieții.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de constatare (f.6); procesul-verbal de consemnare a plângerii

(f.7); declarațiile părții vătămate (f.14-15, 54-56); declarații martori (f.17-100); acte medico-legale (f.37-38, 62-63) și declarațiile inculpatului (f.51-53, 106,

128).

În cadrul cercetării judecătorești instanța de fond a procedat la audierea inculpatului A. A. D. și a părții vătămate B. D. V., precum și a martorilor V. O. V., B. V., M. I. A., V. A., V. D., L. R. și M. G. (f.18, 40, 41, 82,

83, 84, 85, 86, 92).

De asemenea, la termenul de judecată din data de (...), în temeiul art. 327 alin.3 Cod procedură penală, instanța a dispus citirea depozițiilor date în cursul urmăririi penale de martorii I. G. V. și A. D. M., constatând imposibilitatea audierii directe a acestora.

Prin încheierea de ședință din data de (...) instanța a dispus, conform art. 124 Cod procedură penală, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză nr. 1042/(...) întocmit de S. M.-L. B. M., constatând că existăneclarități sub aspectul mecanismului de producere a leziunilor suferite de partea vătămată (f.104).

Partea vătămată B. D. V. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 5760,71 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și respectiv, 15.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale (f.13).

De asemenea, în cauză s-a constituit în calitate de parte civilă și S. J. de U. „. O. B. M., solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 6.908,71 lei și dobânda legală aferentă, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate (f.25).

La termenul de judecată din data de (...) inculpatul A. A. D. și-a reiterat poziția de recunoaștere a săvârșirii faptei de care este acuzat, însă a solicitat conform art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal și reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul A. A. D. și partea vătămată B. D. V. locuiesc în A. de Sus, județul M., iar la data de 02/(...) au participat la o petrecere organizată în localul aparținând I.F. P. Crinuța din aceeași localitate.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că în jurul orei 02 a.m., în timp ce mai multe persoane se aflau în fața localului, s-a produs un incident în sensul că partea vătămată B. D. V. a încercat să îl lovească cu pumnul pe martorul A. D. M. M. A. D. M. a precizat că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice și că nu a reușit să îl lovească, acesta ferindu-se (fila 33 dosar urmărire penală).

Întrucât inculpatul A. A. D. a observat incidentul, iar martorul menționat îi era rudă, s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat o lovitură în cap cu o sticlă de vin, în care se afla o cantitate nedeterminată de lichid.

Din declarația părții vătămate B. D. V., coroborată conform art. 75 Cod procedură penală, cu declarațiile martorilor B. V., I. G. V. și M. I. A., a rezultat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în timp ce stăteau față în față, iar în urma loviturii aceasta din urmă a căzut pe spate la pământ (f.17,

19, 21, 55 dosar urmărire penală și f.11, 82). De asemenea, aspectele privind modul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, respectiv cu o sticlă de vin în care mai era lichid și în zona parietală (deasupra frunții) a capului părții vătămate sunt confirmate prin declarațiile martorilor B. V. și M. G. (f.41, 86), infirmând astfel susținerile acesteia din urmă cu privire la faptul că a fost lovit în ceafă (f.18).

În urma loviturii aplicate de inculpat, partea vătămată a căzut la pământ, pe spate, pe o porțiune de drum asfaltat, iar martorii audiați au precizat că aceasta a început să sângere abundent în zona cefei, astfel încât a fost dusă de urgență la spital (f.82, 83, 86).

Prin constatările preliminarii întocmite de S. M.-L. B. M. s-a arătat că partea vătămată B. D. V. a prezentat leziuni traumatice - fractură craniană occipitală, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană, leziuni care i-au pus viața în primejdie și care s-au putut produce prin cădere și lovire de corpuri dure (f.38 dosar urmărire penală).

Prin certificatul medico-legal nr. 151/(...) întocmit de S. M.-L. B. M. au fost reiterate aceleași concluzii privind leziunile suferite de partea vătămată, al căror mecanism de producere a fost de cădere și lovire de corpuri dure, necesitând pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale (f.37).

Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1042/(...) întocmit de S. M.-L. B. M. au fost confirmate cele 3 tipuri de leziuni - fractură craniană occipitală dreaptă, contuzie cerebrală hemoragică frontală dreaptă și hemoragie subarahnoidiană post traumatică, arătându-se că acestea au pus în primejdie viața victimei și că „s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent dur"; (f.63 dosar urmărire penală).

Având în vedere neconcordanțele concluziilor privind mecanismul de producere a leziunilor, față de actele medico-legale anterioare și în absența unor elemente noi, la termenul de judecată din data de (...) instanța a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză menționat, având ca obiectiv stabilirea leziunilor și a mecanismului de producere pentru fiecare dintre acestea.

Prin suplimentul nr. 499/(...) la raportul de expertiză nr. 1042/(...) întocmit de S. M.-L. B. M. s-a precizat că „mecanismul de producere a fracturii occipitale dreaptă este posibil cădere de la același nivel cu lovire de o suprafață plană dură";, iar contuzia cerebrală hemoragică dreaptă este urmarea directă a căderii, datorată mecanismului de decelerare pe care îl suferă creierul în interiorul cutiei craniene în cadrul unei căderi. Totodată, s- a precizat că leziunea cerebrală este cea care a pus în primejdie viața părții vătămate (f.104).

În raport de concluziile menționate, instanța de fond a reținut că aspectele privind modul în care s-a produs lovirea părții vătămate de către inculpat sunt confirmate atât prin declarațiile martorilor audiați în cauză, cât

și de constatările medico-legale, fiind certă împrejurarea că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu o sticlă de vin în care se afla o cantitate de lichid nedeterminată în zona frontală a capului părții vătămate, lovitură în urma căreia aceasta a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de asfalt, această cădere fiind cauza directă a producerii leziunilor, iar nu lovitura în sine.

Inculpatul A. A. D. a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, însă a precizat că nu a avut intenția de a o ucide pe partea vătămată și că a lovit-o întrucât l-a văzut pe B. D. V. agresându-l pe vărul său (f.92).

În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. A. D., constând în aceea că la data de 02/(...), într-un loc public, i-a aplicat părții vătămate B. D. V. o lovitură cu o sticlă în cap, în urma căreia aceasta a suferit leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal.

Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, din tentativă al infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit.i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, reținând următoarele:

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul, deși a folosit un instrument vulnerant susceptibil să producă leziuni grave și a vizat o zonă vitală a corpului părții vătămate, acesta nu a aplicat o lovitură de mare intensitate, aspect confirmat prin actele medico-legale întocmite în cauză și care nu au relevat existența unor leziuni externe semnificative în zona lovită. Practic, inculpatul a aplicat o singură lovitură cu o sticlă de vin în care era parțial lichid în zona frontală superioară a capului părții vătămate, determinând astfel dezechilibrarea acesteia, iar în urma căderii, pe o porțiune de drum cu asfalt, s-a produs leziunea „fractură occipitală dreaptă"; și consecutiv, leziunea cerebrală care i-a pus viața în primejdie.

Or, având în vedere caracterul spontan al atacului și modul în care acesta s-a produs, instanța reține că deși există legătură de cauzalitate între lovitura aplicată și producerea leziunii traumatice primejdioasă pentru viața părții vătămate, inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții acesteia și nu a acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, ci doar a vătămării victimei.

În consecință, prima instanță a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă în sensul vătămării corporale a părții vătămate și respectiv culpă cu prevedere conform art. 19 pct.2 lit.a Cod penal în ceea ce privește rezultatul mai grav produs, punerea în primejdie a vieții victimei, forma de vinovăție sub aspectul laturii subiective a infracțiunii fiind praeterintenția.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 73 lit.b Cod penal privind starea de provocare, tribunalul a reținut că din probele administrate, inclusiv declarația martorului A. D. M., a rezultat că partea vătămată doar a încercat să-l lovească pe acesta, fără a reuși, împrejurare care în mod evident nu era susceptibilă să determine o puternică tulburare inculpatului și care să afecteze procesul normal de formare a voinței acestuia.

De asemenea, în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului A. A. D., constând în aceea că i-a aplicat o lovitură cu o sticlă în cap părții vătămate B. D. V. în timp ce se aflau într-un loc public și în prezența mai multor persoane, determinând astfel un scandal public prin starea de temere și revoltă provocată acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 321 alin.1 Cod penal.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal și respectiv de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și modul în care acestea s-au produs, urmările grave pentru sănătatea părții vătămate, dar și lipsa antecedentelor penale și comportarea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului.

În temeiul art. 33 lit.b Cod penal raportat la art. 34 lit.b Cod penal, constatând că infracțiunile care formează obiectul prezentei cauze au fost comise în condițiile concursului ideal, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 Cod penal, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal și apreciind prin prisma lipsei antecedentelor penale și asumării responsabilității faptelor de către inculpat că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

De asemenea, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a Cod penal, apreciind că natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestui drept, iar în baza art. 71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut că partea civilă B. D. V. nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris privind achitarea sumei de 5.760,71 lei către S. J. de U., astfel încât suma solicitată cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale nu are suport probator.

În ceea ce privește pretențiile formulate pentru repararea prejudiciului moral, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar în raport de faptul că partea civilă a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale și că viața i- a fost pusă în primejdie, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 lei, apreciind că aceasta constituie o reparație echitabilă și suficientă pentru daunele morale provocate.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M. a sumei de 6908,71 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate, precum și a dobânzii aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, suma de 126 lei - costul actului medico-legal avansată din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei sentințe, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și desființareasentinței penale atacate și rejudecând, să se constate că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Hotărârea atacată a fost criticată și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, care a fost apreciată ca fiind prea mică în raport de fapta comisă.

S-a solicitat a se avea în vedere că din actele medicale administrate în cauză, respectiv certificatul medico-legal,a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice, fractură craniană occipitală, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidană, al căror mecanism de producere a fost de cădere și lovire de corpuri dure, necesitând pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile constatate au pus în primejdie viața victimei. În aceste condiții, având în vedere și restul probelor administrate, s- a apreciat că indiscutabil încadrarea juridică reținută prin actul de sesizare este cea corectă.

S-a arătat că inculpatul a acționat cu intenția de a vătăma integritatea corporală a victimei, aplicând o singură lovitură și neputând continua agresiunea, deoarece partea vătămată a căzut și a rămas inconștientă, intervenind astfel și alte persoane. Instrumentul folosit este apt să condusă la suprimarea vieții părții vătămate, fiind vorba de o sticlă de vin de 750 ml și vizându-se o zonă vitală, iar lovitura a fost aplicată cu intensitate, conducând la căderea victimei.

În subsidiar, s-a arătat că dacă se va menține încadrarea juridică stabilită de către instanța de fond, pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată aplicată este absolut inaptă să realizeze scopul pedepsei prevăzut de dispozițiile art. 52 C.

Analizând apelul declarat prin prisma probelor de la dosar a dispozițiilorlegale în materie și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele. :

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmării penale și al judecății, interpretând în mod coroborat atât depozițiile testimoniale ale martorilor oculari cât și concluziile medico legale cuprinse în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale și a suplimentului la raport efectuat în cursul judecății.

Așa cum și prima instanță a reținut, inculpatul A. A. D. i-a aplicat părții vătămate, cu ocazia conflictului respectiv, o singură lovitură cu sticla în zona frontală, sticla spărgându-se iar partea vătămată suferind o contuzie cerebrală hemoragică frontală. Mecanismul de producere a acestei lovituri a fost confirmat de toate depozițiile testimoniale, coroborate cu și cu declarațiile constante ale inculpatului.

Este de menționat împrejurarea că inițial în cauză urmărirea penală a fost începută față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C. ( fila 8 d.u.p. ) și că timp de aproape 10 luni de zile cercetările în dosar au fost derulate sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

Abia în data de 25 octombrie 2010 s-a dispus de către procuror recalificarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă de omor calificat (fila

50 d.u.p. ), după care s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală din data de 10 noiembrie 2010 ( fila 62-63 d.u.p. ).

Acest raport de expertiză medico-legală a fost completat în cursul judecății cu un supliment ( fila 104-105 ), instanța de fond apreciind în mod corect că primul raport de expertiză medico-legală enumera doar leziunile suferite de partea vătămată (contuzie cerebrală hemoragică frontală dreaptă, hemoragie subarahnoidiană post traumatică, fractură craniană occipital drept), faptul că acestea sunt vindecabile în 40-45 de zile de îngrijiri medicale și că au pus în primejdie viața victimei.

Din acest punct de vedere în mod cert raportul de expertiză medico- legală trebuia completat cu privire la mecanismul de producere a fiecărei leziuni și stabilirea legăturii de cauzalitate între fiecare dintre ele și urmarea produsă, respectiv punerea în primejdie a vieții victimei.

Din aceste considerente, de altfel, instanța de apel a respins solicitarea acuzării de efectuare a unei noi expertize medico-legale în cauză, apreciind că nu sunt întrunite condițiile art. 125 C., deoarece raportul de expertiză și suplimentul la raport nu se contrazic, suplimentul de expertiză fiind dispus în concordanță cu prevederile art. 124 C. și lămurind aspectele sus- menționate.

S-a concluzionat astfel prin suplimentul la raportul de expertiză că leziunea cerebrală care a pus în primejdie viața părții vătămate a fost fractura craniană occipitală dreaptă și contuzia cerebrală hemoragică dreaptă suferite în urma căderii.

Prin urmare, raportat și la celelalte date concrete ale speței, nu lovitura aplicată frontal de către inculpat a pus în primejdie viața victimei, ci leziunile ulterioare, suferite în cădere, sens în care în mod corect a apreciat prima instanță că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C., rezultatul socialmente periculos producându-se cu forma de vinovăție a praeterintenției, nefiind întrunite deci elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.

De cealaltă parte însă apelul declarat de P. este fondat sub aspectul modalității de individualizare atât a pedepsei aplicate cât și a modalității de executare.

Curtea apreciază că raportat la faptele concret comise, la urmările produse asupra integrității fizice a părții vătămate, raportat la nr. de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și la toate celelalte date concrete ale speței, aplicarea unei pedepse rezultante de doar doi ani închisoare, suspendată condiționat în temeiul art. 81 Cpen., nu este în măsură să corespundă criteriilor prev. de art. 52 C.

P. a se putea vorbi de o reeducare efectivă a inculpatului, este necesar ca acesta să realizeze posibilele consecințe ale unor astfel de fapte, sens în care este necesară aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

În consecință, în aceste limite, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C., Curtea va admite apelul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr. 327 din 14 iunie 2011, pe care o va desființa în parte doar în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei rezultante.

Pronunțând o nouă hotărâre, va condamna pe inculpatul A. A. D. în baza art. 182 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, va condamna pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a și 33 lit. b Cod penal, se vor contopi cele două pedepse și i se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art.86/1 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani și se va încredința supravegherea în toată această perioadă, S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la datele pe care S. de probațiune de pe lângă

Tribunalul Maramureș le va stabili la sediul acestei instituții; b. să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; e. să nu ia legătura cu partea civilă B. D. V.

Se va face aplicarea art.64 lit.a teza a II a Cod penal, art. 71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare.

Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal.

Vor fi menținute restul prevederilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 C.

P. ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr. 327 din 14 iunie

2011, pe care o desființează în parte doar în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei rezultante.

Pronunțând o nouă hotărâre, condamnă pe inculpatul A. A. D., fiul lui

C. și R., născ. la (...) în B. M., CNP 1.:

În baza art.182 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă la pedeapsa de

- 3 ani închisoare.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice la pedeapsa de

- 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.a și 33 lit.b Cod penal, contopește cele două pedepse și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de

- 3 ani închisoare.

În temeiul art.86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani și încredințează supravegherea în toată această perioadă, S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la datele pe care S. de probațiune de pe lângă

Face aplicarea art.64 lit.a teza a II a Cod penal, art. 71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal.

Menține restul prevederilor sentinței apelate. Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. I. C. M. A. D. L. T. G.

Red.A.D.L.

Dact. H.C./2 ex./(...) Jud.fond. A.C. R.

← Decizia penală nr. 1683/2011, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 175/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 175/2011, Curtea de Apel Cluj