Decizia penală nr. 2095/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a5
DECIZIA PENALĂ NR.2095/R/2011
Ședința publică din 30 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI: L. M.
:I. M. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin : P. - D. D.-
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. P. I. împotriva încheierii penale din data de 19 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B.-N., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 13 alin 1 din L. nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 329 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 198 alin 1
Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M.-I. C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu din partea inculpatului, cuprinzând motivele de recurs formulate de acesta în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au intervenit altele noi, iar judecarea inculpatului în stare de libertate, nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Se mai arată de apărătorul inculpatului că, durata arestării, respectiv termenul rezonabil este depășit, de la arestarea inculpatului a trecut mai mult de un an, iar pericolul s-a diminuat și nu mai prezintă acel pericol social concret, precum și faptul că celelalte persoane implicate în prezenta cauză au fost deja liberate condiționat, iar probele administrate până în prezent nu justifică menținerea măsurii arestării în continuare.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Prin hotărârile judecătorești prin care s-a dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit f Cod procedură penală, întrucât faptele reținute în sarcina sa sunt pedepsite cu închisoarea între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
S-a mai apreciat de asemenea, că măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte fără echivoc implicarea sa în activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr. 51D/P/2010 și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care este cercetat. În acest context este necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, cu atât mai mult cu cât acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat sau le recunoaște doar în parte.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că, motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, existând probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul L. P. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că a fost sincer. Întrebat fiind, inculpatul arată că domiciliul său în prezent este în comuna L. nr. 14 județul B.-N..
C U R T E A :
Prin încheierea penală din data de 19 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. P. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în L., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 14, jud. B.-N., cetățenie română, necăsătorit, CNP 1. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 5. al DIICOT-B. T. B. N., a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul L. P. I., pentru comiterea infracțiunilor prev.de: art. 13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 329 a l. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 198 al. 1 C. pen. ( descrisă la punctul V), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, cu motivarea că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor arătate, prin Î. penală nr. 41/CC/(...) a T.ui B. N., dispunându-se arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 de zile, respectivpână la data de 27 august 2010, orele 17,30, măsura arestării preventive luată fiind prelungită succesiv de instanță.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin O. din (...) s- a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore, iar apoi s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul L. P. I., cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. 678/2001, modificată prin L. nr. 2., cu aplic. art. 41, al. 2 C. pen., întrucât acesta, în cursul lunii martie a anului 2010 inculpatul L. P. I. le-a recrutat pe părțile vătămate minore F. M. G. și K. M. S., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar de atunci și până în luna iulie 2010 le-a găzduit la locuința lui din L., în scopul anterior arătat. În această perioadă, la diferite intervale de timp, inculpatul le transporta personal pe minore fie cu trenul fie cu taxiul, sau asigura transportul acestora cu taxiul până în mun. B., în scopul practicării de către acestea a prostituției, pe drumul de centură, în zona Rombat. După ce racolau clienți și întrețineau cu ei relații sexuale, minorele încasau de la aceștia sumele de bani, din care o parte le predau inculpatului. U. inculpatul se ocupa personal de găsirea clienților cu care minorele întrețineau relații sexuale, inculpatul încasând sumele de bani convenite cu acei clienți, proveniți din zona Lechinței.
Prin hotărârile judecătorești prin care s-a dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 143 C.pr.pen. și art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele reținute în sarcina sa sunt pedepsite cu închisoarea între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
Totodată, s-a mai arătat că în condițiile în care din probele dosarului rezultă că inculpatul își asigura principalele surse de existență din practicarea prostituției de către minorele pe care le trafica, există riscul real ca acesta să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen dacă ar fi lăsat în libertate. S-a apreciat de asemenea, că măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte fără echivoc implicarea sa în activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr. 51D/P/2010 și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care este cercetat, în acest context fiind necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, cu atât mai mult cu cât acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați sau le recunosc doar în parte.
S-a apreciat de asemenea că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect s-a relevat că existența pericolului public rezultă din pericolul social al faptelor comise, din reacția publicului la comiterea unor asemenea fapte, din posibilitatea săvârșirii unor infracțiuni similare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de fapte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, existând probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prev. de disp. art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul se găsește și în situația reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (acesta nefiind diminuat prin trecerea timpului, reacția societății raportat la fapte de natura celor pentru care este trimis în judecată fiind constant de dezaprobare a acestora și de solicitare a unei atitudini și intervenții ferme din partea autorităților, mai ales că părțile vătămate sunt minore), relevat fiind de aspectele reținute prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat, respectiv prelungit măsura arestării preventive, apreciindu-se în acest context și în condițiile în care nu s-au învederat motive temeinice pentru înlocuirea măsurii preventive existente (așa cum este cerința disp.art.139 al.1 Cod procedură penală), că luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, ar impieta asupra actului de justiție
De asemenea, nu a putut fi luată în considerare susținerea că alți inculpați din prezentul dosar au fost deja liberați condiționat sau că nu li s- au reținut anumite fapte în sarcină, atâta vreme cât situația fiecărui inculpat prezintă particularitățile aferente, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul L. P. I. sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive.
S-a apreciat de asemenea că nu este împlinit termenul rezonabil al soluționării cauzei, raportat la obiectul dedus judecății și la complexitatea acesteia (cercetarea judecătorească fiind în desfășurare, la prezentul termen de judecată fiind audiați martori, și a fost încuviințată audierea altor martori) Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizând, în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei
(opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei) că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Pentru aceste considerente, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. P. I. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul L. P. I. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecândcauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. S- a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsurinu mai subzistă și nu au intervenit altele noi, iar judecarea inculpatului în stare de libertate, nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, adispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este fondat.
Prin încheierea penală nr.41 din 30 iulie 2010 a T.ui B.-N. s-a dispus arestarea preventivă pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1 din L. nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (descrisă la pct. V), art. 329 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (descrisă la pct. V), art. 198 alin. 1 Cod penal (descrisă la pct. V), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal respectiv trafic de minori, proxenetism și raport sexual cu o minoră.
Dosarul a fost înregistrat la T. B.-N. sub nr.(...), iar instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive succesiv, prin prisma disp.art.300/1 și art. 300/2 C.proc.pen.
Cu aceaste ocazii, s-a constatat de către T. B.-N. că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.proc.pen.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit. f C.proc.pen.
Deși inculpatul recurent a negat în oarecare măsură că ar fi comis faptele imputate, s-a apreciat că probele și indiciile temeinice rezultă din declarațiile martorilor J. E., P. V., A. C., P. L., I. I., B. A., L. M., L. I., B. I., C. C., L. A., C. A., L. O.
S-a mai susținut că pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea apreciază însă în acest moment procesual că menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu se mai justifică, având în vedere durata procedurilor judiciare și conceptul de termen rezonabil.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a fi bănuit că a săvârșit o infracțiune.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței C. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C., însă nu pe o durată nedeterminată în timp, durată care poate induce ideea transformării măsurii preventive într-o veritabilă pedeapsă.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului nu se mai justifică nici prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor, având în vedere că acesta este arestat preventiv de un an și 5 luni iar cercetarea judecătorească este aproape de final.
Este adevărat că prezenta cauză poate fi caracterizată printr-o complexitate medie, însă în mod concret inculpatului i se impută comiterea faptelor doar față de două părți vătămate, astfel încât situația sa trebuie examinată individual și nu global, ca și a fiecărui alt inculpat. De altfel toți ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate, astfel încât și din motive de echitate procedurală se impune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Nu în ultimul rand, ca temei al arestării preventive nu s-a reținut și cel prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., această temere a posibilității influențării martorilor find una ipotetică și bazată doar pe simple supoziții, nu pe date certe.
Prin prisma legislației C. scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a fi prezentat autorității competente conform art.5 paragraf 3 din C., verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005), dar la acest moment nu se mai justifică această măsură preventivă, cu atât mai mult cu cât inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală.
Se poate deci conchide că, raportat la momentul comiterii faptelor, la durata procesului și a măsurii preventive, rezonanța socială a faptelor s-a diminuat până aproape de dispariție, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-ar fi exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs
Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, însă doar pentru un timp.
În consecință, În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul L. P. I. împotriva încheierii penale f.n. din data de 19 decembrie 2011 a T.ui B. având ca obiect menținerea măsurii de arest pe care o va casa în întregime.
Rejudecând, va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului L. P. I. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 C.pr.pen. va impune inculpatului până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză; b) să se prezinte la P. de poliție al comunei L. județul B.-N. în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; c) să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu martorii ce urmează a fi audiați în cauză. Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4 C.pr.pen. și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 C.pr.pen. va stabili în favoarea Baroului C. suma de
100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. M. I.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în recurs vor rămânr în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul L. P. I. (fiul lui I. și al lui M., născut la 9 decembrie 1988, în L. județul B.-N., domiciliat în L. nr. 14 județul B.-N., CNP 1., aflat în
Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale f.n. din data de 19 decembrie 2011 a T.ui B. având ca obiect menținerea măsurii de arest pe care o casează în întregime.
Rejudecând, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului L. P. I. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 C.pr.pen. impune inculpatului până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organelor judiciare și a instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză; b) să se prezinte la P. de poliție al comunei L. județul B.-N. în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; c) să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu martorii ce urmează a fi audiați în cauză. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4
C.pr.pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de
100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. M. I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. L. M. I. M.
GREFIER, M. N.
Red.A.D.L. Dact.H.C./ ex./(...) Jud.fond: G. A.
| ← Decizia penală nr. 991/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1683/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
