Decizia penală nr. 1755/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1755/R/2011

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011

PREȘEDINTE :M. R., judecător

JUDECĂTORI : A. D. L.

C. I.

GREFIER : M. V.-G.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de inculpații B. D. C., Ț. C. S. și P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ privind pe inculpatul M. V. GAB.L, împotriva deciziei penale nr.168/A din 18 aprilie 2011 a T.ui C., inculpații fiind trimiși în judecată după cum urmează :

- inculpatul Ț. C. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, alin.2 cu aplic. art.75, lit.a C., uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 C., și portul fără drept al unei arme albe prev de art.1/1 din Legea 61/1991 în condițiile art.33, lit.a C.

- inculpatul B. D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, alin.2 cu aplic. art.75, lit.a și art.37, lit.b, C., și uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 C., cu aplic. art.37, lit.b C., ambele în condițiile art.33, lit.a C.

- inculpatul M. V. GAB.L pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art.182, alin.2 cu aplic. art.75, lit.a, C., și uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 C., ambele în condițiile art.33, lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpaților Ț. C. S., M. V., B. D. C. și a părții vătămate N. F.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 26 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 895/(...) a J. C.-N. în temeiul art. 182 alin. 2 C., cu aplicarea art. 75 lit. a C., a fost condamnat inculpatul Ț. C. - Ș., la o pedeapsă de

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă;

- în temeiul art. 240 C., a fost condamnat inculpatul Ț. C. - Ș., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale;

- în temeiul art. 1^{1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a fost condamnat inculpatul Ț. C. - Ș., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de portul fără drept al unei arme albe;}

- în temeiul art. 33 lit. a C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care se va executa în regim de detenție;

- în temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii;

- în temeiul art. 350 alin. 1 C. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul Ț. C.-Ș. și în temeiul art. 88 C. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada arestării preventive începând cu data de 30 iunie 2010 la zi.

2. În temeiul art. 182 alin. 2 C., cu aplicarea art. 75 lit. a C., art. 37 lit. b C. a fost condamnat inculpatul B. D.-C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă;

- în temeiul art. 240 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C. a fost condamnat inculpatul B. D.-C., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale;

3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 10 lit. c C. a fost achitat inculpatul M. V.-G., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C., cu aplicarea art. 75 lit. a C. și uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 C., în condițiile art. 33 lit. a C.;

- în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că partea vătămată N. F., domiciliat în C.-N., str. C., nr. 4, ap. 64, jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză;

- în temeiul art. 191 al. 1, 2 C. au fost obligați inculpații Ț. C.-Ș. și B. D.-C. la plata sumei de 450 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat;

- în temeiul art. 192 alin. 3 C. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia;

- în temeiul art. 189 C. onorariul apărătorului din oficiu Bumb Mioara C., pentru asistența juridică acordată inculpatului Ț. C.-Ș., în sumă de 150 lei și onorariul apărătorului din oficiu G. Adela L. pentru asistența juridică acordată inculpatului B. D.-C. în sumă de 150 lei s-a avansat din FMJ.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de

(...) organele de poliție din cadrul Poliției Mun. C.-N. au fost sesizate cu privire la faptul că, în noaptea de 03/(...), partea vătămată N. F. a fost agresată de un grup format din 4 persoane îmbrăcate în negru, dintre care unele cu cagule pe față, în timp ce se afla în scara imobilului situat pe strada C. din C.-N. Cu ocazia deplasării la fața locului s-a constatat că în fața imobilului se afla un echipaj al Ambulanței C. care acorda asistență părții vătămate N. F., acesta prezentând o plagă tăiată în regiunea inferioară a gambei piciorului stâng. S-a consemnat în procesul-verbal constatare și în raportul întocmit de unul dintre agenții de poliție că victima a relatat organelor de poliție că a fost oprit în scara blocului de 4 indivizi care au început să-l agreseze, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care a simțit că a fost tăiat în zona gambei cu o sabie, agresorul cerându-și ulterior scuze, spunând că l-a confundat cu o altă persoană.

P. vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de R. cu diagnosticul:

„traumatism prin agresiune cu sabia, cu plagă tăiată posterolaterală la unirea

1/3 proximală cu cea medie gambă stângă și plagă tăiată fața anterolaterală 1/3 distală gambă stângă cu secțiune supraetajată m. peronier lung la punctul mușchiului musculo-tendinos și în 1/3 distală a gambei, secțiune tendon m. tibial anterior, exterior lung al halucelui și extensori comuni deget II - V";.

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 4079/II/a/159 din data de (...) întocmit de IML C. s-a stabilit că leziunile corporale pe care le-a prezentat partea vătămată s-au putut produce prin lovire activă cu corp tăietor și că necesită pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. S-a menționat că leziunile au pus în primejdie viața victimei pentru că au atins pachetul vasculo-nervos tibial, vase de calibru mediu cu exangvinare rapidă, iar fără intervenția chirurgicală decesul era iminent.

P. vătămată N. F. a fost audiată în datele de (...), (...) și (...). În declarația din data de (...) partea vătămată a descris modul de producere a agresiunii și a arătat că i-a recunoscut dintre autori pe numiții B. D. C. și un alt băiat poreclit

„.. Și în declarația din data de (...) partea vătămată a arătat care sunt persoanele recunoscute. În legătură cu incidentul a declarat că, în noaptea respectivă, a ieșit din subsolul imobilului situat pe strada C. nr. 9, după ce l-a vizitat pe numitul M. I., iar la ieșirea din scară a fost agresat de 4 tineri dintre care doi aveau cagule, unul avea o glugă trasă pe față, iar celălalt avea capul descoperit, aceștia începând să-l lovească cu pumnii și cu un obiect strigând „. poliția!";. P. vătămată a arătat că inițial a crezut că este agresat de un echipaj de poliție, motiv pentru care nu a opus rezistență. Aceasta a susținut că a fost lovită pe tot corul până când a căzut, moment în care a observat că cel cu gluga avea o sabie pe care i-a pus-o la gât și i-a cerut să nu se miște. P. vătămată a menționat că atunci și-a dat seama că a fost lovit cu sabia și nu cu bastonul, așa cum a crezut inițial, observând că îi curge sânge din piciorul stâng. După ce a căzut la pământ l-a recunoscut pe cel care avea capul descoperit în persoana inculpatului B. D. C. și și-a dat seama că îl cunoștea din vedere și pe cel care purta glugă, știind că acesta este poreclit „..

P. vătămată N. F. a menționat că l-a strigat pe B. D. C., spunându-i să nu-l mai lovească, moment în care acesta l-a recunoscut și le-a spus celorlalți că nu este persoana pe care o căutau, începând să-și ceară scuze. P. vătămată a arătat că în scara blocului a apărut martorul B. M. B. care a intervenit în favoarea sa și le-a cerut celor patru să nu-l mai lovească, acesta fiind cel care a chemat salvarea. P. vătămată a susținut că, înainte de a pleca, cei patru agresori și-au cerut scuze încă o dată și i-au spus că îl vor suna pentru a se înțelege, urmând să-i ofere o sumă de bani pentru a nu sesiza poliția.

P. vătămată a arătat că în perioada următoare a fost vizitat și contactat telefonic de mai multe ori de către inculpatul B. D. C. și numitul „. care i-au oferit o sumă de bani ca să nu declare cine sunt agresorii. N. F. a declarat că în urma discuțiilor a aflat că cei patru agresori au fost angajați de administratorul blocului în scara căruia a fost agresat care urmărea să-l evacueze pe numitul M. I., fiind confundat cu această persoană în noaptea de 03/(...). P. vătămată a susținut că tot din discuțiile cu cei doi a aflat că unul dintre agresorii mascați este cunoscut sub porecla „.. A. a recunoscut că în perioada octombrie-noiembrie

2006 a primit suma de 1.000 euro de la inculpatul B. D. C. și de la „., cei doi cerându-i să vină singuri la întâlniri. P. vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, dar solicită tragerea la răspundere penală a autorilor.

În cursul judecății partea vătămată a declarat în general aceleași aspecte, arătând că l-a recunoscut pe inculpatul B. D. C. printre cele patru persoane care l-au agresat în scara blocului, simțind că i-au fost aplicate două lovituri peste piciorul stâng. P. vătămată a menționat că înainte de a primi loviturile a auzit când unul sau mai mulți dintre cei patru au făcut afirmația „. poliția!";, motiv pentru care a crezut că este vorba de o acțiune a poliției, cumulat cu faptul că celor patru persoane nu li se vedea fața. P. vătămată a arătat că nu știe cine i-a aplicat loviturile în scara blocului, susținând că a fost lovit în zona capului și ulterior în zona piciorului. A. a arătat că din discuțiile purtate ulterior cu inculpații B. D. C. și Ț. C. S. (pe care l-a indicat anterior ca fiind numitul „.) a înțeles că a fost tăiat cu sabia de inculpatul Ț. C. Ș. P. vătămată a arătat că după ce a fost lovit la picior, în timp ce era căzut, unul dintre cei patru i-a pus sabia la gât și i-a cerut să nu se miște. P. vătămată a declarat că nu a aflat cine este numitul „., pe inculpatul, M. V. G. văzându-l pentru prima dată în fața instanței la termenul din data de (...). A. și-a menținut poziția exprimată în cursul urmăririi penale, în sensul că din discuțiile purtate cu inculpații B. și Ț. ulterior incidentului, a înțeles că persoana vizată era un băiat care locuia în subsolul blocului, respectiv M. I., cei doi făcând afirmația că intenționau să-l sperie.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății inculpații B. D. C.

și M. V. G. au înțeles să-și exercite dreptul la tăcere, arătând că nu doresc să dea declarație cu privire la faptele pentru care sunt cercetați.

Inculpatul Ț. C. Ș. nu a relatat în cursul urmăririi penale aspecte despre faptele pentru care era cercetat, dar în cursul judecății a fost de acord să dea declarație. A. a susținut că în noaptea respectivă a plecat împreună cu inculpatul

B. D. C. la o întâlnire cu două fete într-o locație situată în apropierea terenului de fotbal din cartierul M. Inculpatul a declarat că la un moment dat s-a îndepărtat de persoanele care îl însoțeau și s-a retras pentru a-și face necesitățile. A. a susținut că a apărut un băiat al cărui nume l-a aflat ulterior - N. F. - care i-a reproșat că și-a făcut treburile pe zidul blocului și care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept. Inculpatul a declarat că s-a enervat și a luat „un fier din gardul viu";, fugind după băiatul respectiv care a intrat în scara blocului. Acolo l-a lovit cu fierul peste picior în zona gambei, inculpatul susținând că N. F. a strigat „. Nu mai da! P. Ajutor!";. Inculpatul a declarat că a văzut că băiatului îi curgea sânge din picior și s-a speriat realizând că e ceva grav, la scurt timp observând că a apărut numitul B. M. și imediat după aceea inculpatul B. D. C.

Inculpatul a arătat că și-a cerut scuze pentru ce a făcut, a vorbit puțin cu

B. M. și după câteva minute a plecat. Ulterior a aflat numărul de telefon al părții vătămate și împreună cu inculpatul B. a luat legătura telefonic cu partea vătămată N. F., rugându-l să nu meargă la poliție și oferindu-i suma de 2.500 euro. Inculpatul a susținut că partea vătămată a fost de acord cu propunerea sa și că l-a asigurat că nu se va ajunge în situația întocmirii unui dosar penal. Inculpatul a arătat că nu este adevărat că ar fi purtat cagulă în noaptea respectivă și că ar fi avut o sabie în mână, ci o bucată de fier luată din gardul viu. Inculpatul a arătat că B. D. C. a discutat cu N. F. după ce a ajuns în scara blocului și și-a dat seama că se cunoșteau. Inculpatul a susținut că a fost vorba de un incident spontan, fără să fie adevărat că s-a înțeles cu cineva să exercite acte de agresiune asupra părții vătămate. R. la inculpatul M. V. G. a declarat că nu s-a întâlnit în ziua respectivă cu acesta.

În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat martorul B. M.

B. care a declarat că, în noaptea de 03/(...), se afla într-un apartament situat la etajul 1 al imobilului de pe strada C. nr. 9, iar la un moment dat a auzit pe scara blocului voci care strigau „. P. Nu mișca, stai!";. M. a arătat că a ieșit să vadă ce se întâmplă și când a ajuns la parter a văzut trei indivizi care se aflau în jurul unei persoane căzute jos, iar când s-a uitat mai atent și-a dat seama că este N. F. pe care-l cunoștea de mai mult timp fiind colegi de școală. A. se afla în poziția șezut și a observat că din piciorul stâng îi curge sânge și și-a dat seama că cei trei nu sunt polițiști, concomitent recunoscând una din persoane ca fiind numitul „.. M. a menționat că l-a întrebat pe N. F. ce a pățit, iar în momentul în care i-a pronunțat numele unul dintre cei trei i-a luminat fața cu o lanternă și rana de la picior, auzindu-l pe N. F. când s-a adresat unuia dintre ei spunând:

„Mă pe tine te cunosc, ai fost cu mine la pușcărie!";. M. a declarat că l-a auzit pe unul dintre cei trei spunând: „Mă N. tu ești? Nu pe tine am vrut să te prindem în felul acesta, am fost plătiți!";, după care a văzut un al patrulea individ care a ieșit din pivniță, foarte solid, îmbrăcat în negru, la fel ca ceilalți. M. a arătat că în momentul în care l-a găsit pe N. F. înconjurat de cei trei a observat în mâna unuia dintre ei o sabie cu mâner negru, posibil în mâna lui „.. A. a menționat că la plecare a ieșit după agresori și i-a rugat să-i spună un număr de la salvare, unul dintre ei spunându-i să nu dea telefon, ci să îi pună părții vătămate prosoape. M. a precizat că cei patru erau îmbrăcați în negru, iar în cursul judecății a făcut mențiunea că purtau haine cu glugă, fără să poată preciza dacă aveau gluga trasă pe cap. M. i-a fost citită declarația din faza de urmărire penală și a arătat că menține conținutul acesteia și că nu a fost influențat de nimeni când a fost audiat.

În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat martorul Roș

A. care se afla în noaptea de 03/(...) la subsolul blocului situat pe strada C. nr. 9, în încăperea în care locuia numitul M. I., împreună cu A. A. Sorin și partea vătămată N. F. M. a declarat că partea vătămată le-a spus la un moment dat că pleacă acasă și la scurt timp de la momentul în care a ieșit l-a auzit strigând „Mă lăsați-mă în pace că nu sunt de aici!";. M. a arătat că a bănuit că ceva nu este în regulă și împreună cu A. A. a fugit spre ușa de acces în pivniță cu intenția de a ajunge în casa scărilor, văzând un individ cu o lanternă în mână care i-a luminat fața și a strigat cu voce puternică „P. Pe burtă!";. M. a declarat că a crezut că este poliția și s-a întors în subsolul blocului, de unde a ieșit doar după ce a auzit și alte voci în scară. M. a declarat că l-a văzut pe N. F. căzut jos într-o baltă de sânge și împreună cu celelalte persoane care au apărut în scara blocului l-au legat la picior deoarece sângera masiv. În cursul judecăți martorul a precizat că persoana care i-a spus „Poliția, pe burtă!"; avea o mască pe față, iar înainte ca aceasta să-i lumineze fața cu lanterna a ajuns în casa scării unde a văzut mai multe persoane îmbrăcate în negru, cu măști pe față și a observat că N. F. se afla printre ele. M. a arătat că partea vătămată nu i-a spus că știe cine sunt agresorii și că nu a discutat cu alte persoane despre acest incident pentru a afla autorii faptei.

În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat martorul F. M. V. care a declarat că, în noaptea de 03/(...), se afla în locuința sa situată pe str. C. nr. 9, ap.27 și în jurul orelor 02,00 a auzit vocea unui băiat care striga „Vă rog lăsați-mă în pace, eu nu sunt de aici!";. M. a arătat că a ieșit pe geam împreună cu fratele lui și a observat că din scară au ieșit doi indivizi îmbrăcați amândoi în negru, descriind semnalmentele acestora. M. a declarat că cei doi au ajuns la colțul blocului, s-au oprit și au strigat „Haideți mă odată!";, observând un alt individ care a ieșit din scară și auzind o voce care a afirmat „Am fost plătiți!";. M. a arătat că imediat după aceea din scară a ieșit încă un individ îmbrăcat în negru cu o glugă neagră pe cap și o sabie în mână. În acel moment a coborât și l-a văzut pe N. F. întins pe jos, iar în jurul lui mult sânge. M. a precizat că l-a văzut pe numitul B. M. înainte de a coborî, ieșind după individul cu sabia în mână, observând că acesta încerca să dea telefon la salvare. M. a precizat că în scara blocului s-au adunat mai multe persoane printre care Roș A., A. A., M. I., S. Olimpiu Anton, Lako Ș.

În cursul judecății martorul a declarat că în noaptea respectivă a auzit gălăgie în scara blocului și afirmații de genul „. P. C. mascații!";, arătând că a uitat să declare acest lucru când a fost audiat în faza de urmărire penală. M. i-a fost citită declarația din faza de urmărire penală și a menționat că aspectele consemnate corespund realității. Singura împrejurare pe care martorul nu și-a amintit-o a fost cea legată de participarea sa ca martor asistent la procedura de recunoaștere după planșă fotografică, când partea vătămată l-a recunoscut pe unul dintre agresori.

M. M. I. a declarat în cursul judecății că în noaptea respectivă se afla în subsolul blocului situat pe strada C. nr. 9, împreună cu A. A. Sorin, Roș A., Lako S. și N. F. M. a arătat că N. F. a spus la un moment dat că pleacă acasă și a ieșit din subsol, la scurt timp auzindu-se gălăgie in scară. M. a menționat că a văzut o persoană cu cagulă pe față în holul care duce spre beci și care a strigat „Stați pe loc, poliția!";. A. a relatat că a rămas în subsol și a ieșit după câteva minute văzându-l pe N. F. în scară, pe jos, cu o tăietură la picior. M. a precizat că nu a recunoscut persoana cu cagula pe față, iar din discuțiile purtate ulterior cu N. F. a înțeles că el ar fi fost cel vizat pentru a fi agresat. M. a declarat că tot din discuțiile purtate ulterior pe marginea acestui incident a auzit că s-a pomenit despre o persoană care are porecla „. și care ar fi participat la agresarea părții vătămate. M. a menționat că el personal nu cunoaște nici o persoană cu această poreclă.

M. S. Olimpiu Anton a fost audiat în cursul judecății și a declarat că se afla în apartamentul situat la etajul 1 al blocului cu nr. 9 de pe strada C. din C.-N. și într-o noapte în urmă cu mai mulți ani a auzit gălăgie în scară, coborând să vadă ce s-a întâmplat. M. a arătat că l-a văzut pe N. F. căzut jos în casa scărilor, lângă el văzându-l pe F. A. și a observat că partea vătămată avea o rană la picior. M. a menționat că și-a rupt tricoul și l-a legat strâns pe N. F. pentru că sângera, după care l-a însoțit pe acesta la spital.

În cursul urmăririi penale a fost audiat martorul F. A. S. care a declarat că în noaptea respectivă urmărea un film pe calculator împreună cu fratele lui și a auzit gălăgie în scara blocului, deplasându-se la fereastra camerei situată deasupra ușii de acces in scara blocului. M. a arătat că a recunoscut vocea lui N.

F. care striga tare că nu este din acel bloc și imediat după aceea a văzut doi băieți care au ieșit din scară și au fugit până la coltul blocului unde s-au oprit strigând

„Haideți mă, că ne-am făcut treaba!";. M. a indicat în cuprinsul declarației semnalmentele celor două persoane și a menționat că l-a scurt timp după aceea din scară a ieșit un alt individ care a fugit in aceeași direcție. M. a declarat că a observat a patra persoană care a ieșit din scară, făcând afirmația „Am fost plătiți!";. M. a susținut că acest din urmă individ avea în mână o sabie, cu mâner de culoare neagră, fiind îmbrăcat în negru. În cuprinsul declarației martorul a menționat că și primii indivizi care au ieșit din scară purtau haine de culoare neagră. M. a declarat că a coborât în scara blocului și a observat că N. F. stătea jos, iar în jurul lui era mult sânge. De asemenea acesta a precizat că N. F. a afirmat că îl cunoaște pe unul dintre agresori, după care i s-a făcut rău și nu a mai putut vorbi.

În cursul urmăririi penale, în cadrul procedurii de recunoaștere după planșă fotografică partea vătămată N. F. l-a recunoscut pe inculpatul T. C. S., zis

„., și pe inculpatul B. D. C.

P. vătămată N. F. a fost de acord să participe în cursul urmăririi penale la testarea cu aparatul poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-științifică nr.7. din data de (...), întocmit de IPJ C. - S. C., rezultă că pentru răspunsurile date la întrebările relevante cauzei nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat. Părții vătămate i-au fost adresate următoarele întrebări: „În noaptea de 0. iulie 2006 l-ai recunoscut pe B. D. C. printre cei care te-au agresat ? - R. : D. „. D. C. și T. C. au recunoscut faptul că au participat la agresiunea asupra ta ? - R. : D. „. D. C. și T. C. ti-au dat o sumă de bani pentru a te împăca cu ei? - R. : DA"; .

P. vătămată N. F. a arătat că ocazia audierii că a fost contactat telefonic de mai multe ori de inculpații Ț. C. Ș. și B. D. C., atât în perioada de internare, cât și ulterior, care și-au cerut scuze pentru cele întâmplate, s-au interesat de starea sa de sănătate și l-au asigurat că îi vor da bani pentru a nu depune plângere împotriva lor.

La dosarul cauzei au fost depuse procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate de către organele de urmărire penală din cadrul DIICOT-C. în perioada (...)- (...), în baza autorizației de interceptare emisă de Tribunalul Cluj în dosar nr. 6498/2006, în care se efectuau cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, deținere fără drept a unui cod de acces, falsificarea instrumentelor de plată, două dintre persoanele vizate fiind inculpații B. D. C. și Ț. C. Ș. (copia încheierii penale nr.36/C/P/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj - filele 101-104, copia încheierii penale nr. 41/C/P/(...) - copia încheierii penale nr. 51/C/P/2006.

Din analiza convorbirilor interceptate reiese în mod evident că inculpații B.

D. C. și T. C. Ș. au luat legătura cu partea vătămată N. F. și au încercat să o convingă să accepte primirea unei sume de bani cu condiția să nu dezvăluie organelor de cercetare penală identitatea agresorilor. În acest sens sunt relevante convorbirile din datele de (...), ora 18,08, (...), ora 12,08, (...), ora 19,15, (...), ora

13,24 și ora 13,43, (...), ora 14,24, 16,38. Reiese din convorbirile purtate în datele menționate anterior faptul că inculpații urmăreau să își asigure sustragerea de la răspundere penală, fiind preocupați și interesați de numele lucrătorilor de poliție care efectuau ancheta, sesizând la un moment dat că este posibil să le fie interceptat telefonul. Faptul că cei doi inculpați au fost cei care au purtat convorbirile cu partea vătămată rezultă din transcrierile existente la dosar, în unele dintre discuții fiind indicate numele „., „.. Inculpatul T. C. Ș. a recunoscut în cursul judecății că atât el, cât și inculpatul B. D. C. a purtat discuții telefonice cu partea vătămată după momentul incidentului pentru a o convinge să accepte suma de bani propusă.

Instanța de fond a apreciat că nu este întemeiată solicitarea apărătorilor inculpaților de înlăturare a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizației emise de Tribunalul Cluj, pe motiv că ar fi lovite de nulitate absolută. În susținerea acestei cereri s-a arătat că autorizația ar fi trebuit emisă de președintele instanței căreia i-ar fi revenit competența să judece cauza în prima instanță, respectiv președintele J. C.-N. Instanța constată că dispozițiile art. 91 indice 2 alin. 5 C. permit folosirea transcrierilor convorbirilor telefonice într-o altă cauză decât cea în cadrul căreia s-a dispus autorizarea interceptării. Așa cum rezultă din copia încheierii penale pronunțate de Tribunalul Cluj interceptarea a fost autorizată într-o cauză în care se efectuau cercetări pentru săvârșirea mai multor infracțiuni dintre care cele prevăzute de art. 24, 25 din Legea nr. 365/2002 sunt judecate în prima instanță de tribunal. Prin rezoluția procurorului din cadrul DIICOT C. emisă în data de (...) s-a dispus în baza art. 91 ind.2 alin.5 C.pr.pen. utilizarea convorbirilor și interceptărilor în cauza ce face obiectul infracțiunii de vătămare corporală, respectiv în dosarul nr.64/D/P/2006 al DIICOT C..

Prin rezoluția din data de (...), dispusă de procuror în dosarul nr.64/D/P/2006 al DIICOT C., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.

D. C. și T. C. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere într-un grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și disjungerea, respectiv declinarea cauzei pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 C. în favoarea P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Din cele expuse mai sus, rezultă faptul că interceptarea convorbirilor telefonice de către organele de urmărire penală a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale, fără a fi incident vreun caz de nulitate absolută care să determine înlăturarea transcrierilor convorbirilor ca mijloace de probă în baza art. 64 alin. 2 C.pr.pen. Pe de altă parte, chiar și în situația în care ar fi existat motive legale de înlăturare a acestor mijloace de probă, la dosar există suficiente mijloace de probă care confirmă vinovăția inculpaților B. D. C. și Ț. C. Ș. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

De asemenea în mod neîntemeiat s-a apreciat că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaților în cursul urmăririi penale, prin faptul că a trecut o perioadă mai lungă de timp de la momentul începerii urmăririi penale și până la momentul în care inculpaților li s-a adus la cunoștință învinuirea. Din analiza actelor procedurale efectuate în această fază rezultă că inculpaților le-au fost respectate drepturile procesuale, au avut posibilitatea să formuleze cereri și să-și exercite dreptul la apărare, aceștia alegând să nu dea declarații în fața organelor de urmărire penală. În cursul judecății au fost readministrate o parte din mijloacele de probă în condiții de contradictorialitate, inculpații fiind asistați de apărători aleși. S-a invocat și faptul că o parte din martori au revenit asupra declarațiilor date inițial. Acest aspect este explicabil din cauza trecerii timpului de la primele audieri, dar din declarațiile expuse mai sus, rezultă faptul că nu au existat reveniri asupra aspectelor esențiale lămuririi stării de fapt.

Instanța de fond a apreciat că în baza mijloacelor de probă administrate, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor expuse anterior, conținutul raportului de constatare-medico legală, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind testarea la poligraf a părții vătămate, rezultă că inculpații B. D. C. și Ț. C. Ș. au săvârșit infracțiunile de vătămare corporală gravă și uzurpare de calități oficiale. În mod corect s-a reținut de către procuror că părții vătămate i s-au cauzat leziunile care i-au pus în primejdie viața prin acțiunea conjugată a celor patru agresori, dintre care fac parte cei doi inculpați. P. vătămată a arătat că a fost acostată de patru indivizi, îmbrăcați în haine închise la culoare, cu fețele acoperite (cel puțin trei dintre ei), care i-au creat senzația unei acțiuni a poliției, nu doar prin felul în care erau îmbrăcați, ci în special pentru faptul că au folosit expresii de genul „. poliția!";, „.";, aspect confirmat de martorii B. M., F. M. V., F. A. S., M. I. P. vătămată N. F. a arătat că a primit lovituri din partea agresorilor înainte de a fi lovit la picior, iar după ce a căzut a simțit durere în această zonă, realizând ulterior că a fost tăiat; faptul că acțiunea inculpaților a fost dinainte planificată rezultă fără dubiu din probele administrate, aceștia asumându-și implicit faptul că se pot produce vătămări deosebit de grave victimei, atâta timp cât este evident faptul că aveau cunoștință că T. C. Ș. purta asupra sa o sabie, care urma să fie folosită pentru a determina o anumită conduită persoanei vizate (martorul M. I.).

Susținerea inculpatului Ț. C. Ș. în sensul că nu a avut asupra lui o sabie în momentul agresiunii, este infirmată de declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor B. M., F. M. V., F. A. S. Inculpatul a recunoscut în cursul judecății că el i-a aplicat o lovitură în zona piciorului părții vătămate, pe fondul incidentului spontan la care a făcut referire, folosind „un fier dintr-un gard viu";. În ipoteza în care inculpatul ar fi folosit un astfel de obiect, respectiv o bară de fier, părții vătămate nu i s-ar fi cauzat două plăgi prin tăiere, astfel cum s-a consemnat în raportul de constatare medico-legală, ci leziuni specifice mecanismului de lovire cu corp dur (echimoze, contuzii, fracturi osoase, etc.). Este evident că varianta relatată de inculpat în cursul judecății a fost astfel concepută pentru a contura o altă stare de fapt decât cea reținută în rechizitoriu, din care să dispară elementele care imprimă o gravitate ridicată infracțiunilor săvârșite, respectiv: faptul că s-a acționat în baza unei înțelegeri prealabile, fiind stabilite împrejurările în care va avea loc agresiunea cu luarea măsurilor de precauție, pentru a fi dificilă identificarea autorilor ulterior; faptul că a fost vizată o anumită persoană, posibil la solicitarea numitului P. D. (administratorul blocului în care a avut loc agresiunea și care ar fi urmărit îndepărtarea numitului M. I. din încăperea în care locuia la subsol, fiind relevante sub acest aspect concluziile raportului întocmit cu ocazia testării la poligraf filele 157-160); faptul că s-a acționat în schimbul unei sume de bani (aspect confirmat atât de partea vătămată N. F., cât și de martorii F. care au auzit afirmații de genul „Am fost plătiți!";, din partea persoanelor care se îndepărtau în fugă de la locul faptei). Din aceste motive instanța nu va da eficiență declarației inculpatului Ț. C. Ș. din cursul judecății, fiind evident că acesta a urmărit pe de o parte să imprime faptelor un caracter mai puțin grav, în ideea de a beneficia de un tratament sancționator mai blând, iar pe de altă parte să-l protejeze în special pe inculpatul B. D. C., despre care a afirmat că nu a participat în niciun fel la agresarea părții vătămate. Inculpatul nu l-a indicat nici pe M. V. G. ca fiind una dintre persoanele prezente la fața locului, susținând că nu l-a văzut în ziua respectivă.

În legătură cu infracțiunea de uzurpare de calități oficiale instanța de fond a constatat că inculpații T. C. Ș. și B. D. C., pentru a-și asigura reușita acțiunii de agresare a părții vătămate N. F. și implicit pentru a împiedica intervenția altor persoane, și-au atribuit o calitate oficială, respectiv cea de lucrători de poliție, prin afirmațiile de genul „. poliția";, „C.";, afirmații auzite de partea vătămată și de martorii B. M., F. M. V., F. A. S., M. I. Prin aceste afirmații, prin modul în care erau îmbrăcați, a fost creată părții vătămate N. F. și martorilor care au perceput că se întâmplă ceva în casa scărilor, senzația că este vorba de o acțiune a poliției, respectiv faptul că se efectuează o acțiune de căutare, identificare și imobilizare a unor persoane căutate de organele de poliție. În acest sens sunt relevante declarațiile martorilor M. I. și Roș A., expuse mai sus. Pentru aceste motive instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, care poate fi reținută în sarcina inculpaților Ț. C. Ș. și B. D. C.

În privința infracțiunii prevăzute de art. 1 indice 1 alin. 1 din Legea nr.

61/1991, reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului Ț. C. Ș., instanța de fond a constatat că din declarațiile părții vătămate N. F. coroborate cu declarațiile martorilor B. M., F. M. V., F. A. S. rezultă fără dubiu că în noaptea respectivă inculpatul a avut asupra lui o sabie cu mâner de culoare neagră, care reprezintă o armă albă și se încadrează în categoria „altor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire";, la care face referire textul legal mai sus-menționat. Legiuitorul sancționează „portul"; unui astfel de obiect în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, în prezenta cauză rezultând fără dubiu atât faptul că inculpatul a purtat asupra lui sabia respectivă, cât și faptul că a folosit- o la agresarea părții vătămate, punându-i în primejdie viața.

R. la inculpatul M. V. G. în rechizitoriu s-a menționat că în cadrul convorbirilor telefonice interceptate a fost menționată o persoană care purta porecla „. și care în urma investigațiilor și a cercetărilor efectuate a fost identificată în persoana acestui inculpat. C. la care s-a făcut referire este cea purtată în data de (...), la ora 13,43 de către B. D. C. și utilizatorul postului telefonic 0740505917. La începutul acestei convorbiri persoana care l-a apelat pe inculpatul B. D. C. s-a recomandat ca fiind „., respectiv „.. Din cuprinsul discuției se poate deduce că inculpatul B. D. C. relatează acestei persoane că a luat legătura cu partea vătămată căreia i-a promis predarea unei sume de bani, aceasta spunându-i că a fost vizitat de organele de poliție care aveau portretele robot ale autorilor și știau tot ce s-a întâmplat. Față de relatările inculpatului B., persoana care l-a apelat nu a făcut nicio mențiune din care să rezulte în mod cert, că ar fi participat sau că ar fi avut legătură cu incidentul din noaptea de 03./(...).

De asemenea nu există certitudinea clară că acea persoană este inculpatul

M. V. G., cu atât mai mult cu cât din alte mijloace de probă nu reiese faptul că acesta ar fi fost prezent în scara blocului de pe strada C. din C.-N. în noaptea în care a fost agresat N. F. Inculpatul M. V. G. nu a fost recunoscut de partea vătămată sau alți martori care au ajuns imediat la fața locului, nu a fost indicat de către inculpatul T. C. Ș. ca fiind printre cei prezenți în timpul sau imediat după incidentul cu partea vătămată. Instanța de fond a apreciat că din conținutul convorbirii la care s-a făcut referire în cuprinsul, rechizitoriului pot fi deduse cel mult indicii, în sensul că numitul „. zis „. (posibil inculpatul M. V. G.) a avut legătură cu persoanele care au exercitat actele de agresiune asupra părții vătămate. A. indicii nu sunt suficiente pentru a reține ca fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Chiar dacă instanța ar fi încuviințat solicitarea procurorului de a se dispune o expertiză asupra vocii persoanei care a purtat acea discuție cu inculpatul B. D. C. și ar fi reieșit că acea persoană este inculpatul M. V. G., nu s-ar fi putut concluziona că acesta a participat la săvârșirea infracțiunilor, ci doar faptul că el a fost cel care l-a sunat pe inculpat în ziua respectivă.

Din acest motive, instanța de fond a apreciat că în privința inculpatului M. V. G. este incident principiul in dubio pro reo și se impune achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit.c C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.

2 C., cu aplicarea art. 75 lit. a C. și uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 C., în condițiile art. 33 lit. a C.

Faptele inculpatului T. C. Ș. care, în data de 03/(...), fiind înarmat cu o sabie și însoțit de alte persoane printre care și inculpatul B. D. C., a agresat partea vătămată N. F., aplicându-i lovituri cu o sabie care i-a secționat acesteia tendoanele unui picior și i-au cauzat leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare de 80-90 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viata și care în timpul acestei agresiuni împreună cu ceilalți participanți prin comportament, îmbrăcăminte și modul în care au acționat (haine de culoare neagră, cu fetele acoperite și prin afirmații de genul „., stai nu mișca, culcat";) și-a atribuit calitatea oficială de polițist, creând părții vătămate și persoanelor locatare ale imobilului senzația că este vorba de o acțiune a poliției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 C.cu aplicarea art. 75 lit. a C., uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 C. și portul fără drept a unei arme albe prevăzută de art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art. 33 lit.a C.

Faptele inculpatului B. D. C. care în data de 03/(...), fiind însoțit de alte trei persoane printre care inculpatul T. C. Ș. a agresat partea vătămată N. F. care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare de 80-90 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viata și care în timpul acestei agresiuni împreună cu ceilalți participanți prin comportament, îmbrăcăminte și modul in care au acționat (haine de culoare neagră, cu fețele acoperite și prin afirmații de genul „., stai nu mișca, culcat";) și-a atribuit calitatea oficială de polițist, creând părții vătămate și persoanelor locatare ale imobilului senzația că este vorba de o acțiune a poliției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.2 C., cu aplicarea art. 75 lit.a C., uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 C.

La încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului B. D.

C., sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b C., având în vedere că din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 590/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 126/09 mai 2002 a Curții de A. C., pe care a executat-o în regim de detenție în perioada 15 iunie 2001- 03 decembrie 2003, fiind liberat condiționat cu rest de 438 zile; restul de pedeapsă s-a împlinit până la data săvârșirii prezentelor infracțiuni, pedeapsa fiind considerată executată, motiv pentru care este incidentă starea de recidivă postexecutorie.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială și în Legea nr. 61/1991 în cazul inculpatului Ț. C. Ș., gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpaților.

Instanța de fond a apreciat că infracțiunile săvârșite din inculpații Ț. C. Ș. și B. D. C. prezintă un grad ridicat de pericol social, raportat la împrejurările în care au fost comise, aceștia pregătind activitatea infracțională, în urma căreia partea vătămată N. F. a suferit leziuni grave, care i-au pus în primejdie viața, în raportul de constatare fiind făcută mențiunea că fără intervenția chirurgicală decesul era iminent (inițial s-au efectuat cercetări și sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor). La aprecierea pericolului social instanța de fond a avut în vedere faptul că a rezultat din probele administrate că agresorii au acționat în urma unei solicitări din partea altei persoane, fiind de acord ca în schimbul unei sume de bani să acționeze asupra numitului M. I. pentru a-l determina să părăsească încăperea de la subsolul blocului situat pe strada C., partea vătămată N. F. fiind confundată cu această persoană. Atitudinea inculpaților ulterior săvârșirii infracțiunilor constând în încercarea de a se sustrage de la răspundere penală prin negocierile purtate cu partea vătămată, precum și conduita manifestată pe parcursul procesului penal când nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, sunt elemente din care rezultă că inculpații nu au conștientizat gravitatea faptelor comise și că manifestă în continuare un potențial infracțional ridicat, pentru sancționarea și reeducarea lor fiind absolut necesară aplicarea unei pedepse în regim privativ de libertate.

Pentru a aprecia în acest fel instanța de fond a avut în vedere, în afara elementelor menționate mai sus și aspectele care caracterizează persoana inculpaților: inculpatul B. D. C. a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă mare postexecutorie, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea altor infracțiuni cu violență (vătămare corporală, tâlhărie), inclusiv la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, aspect care nu l-a determinat să adopte o conduită corespunzătoare normelor sociale; inculpatul Ț. C. Ș., deși nu este cunoscut cu antecedente penale, este cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni în două dosare aflate pe rolul J. C.-N. chiar dacă cele două dosare nu s-au finalizat până la acest moment prin pronunțarea unor hotărâri definitive de condamnare, rezultă că acesta manifestă o oarecare predispoziție spre adoptarea unui comportament antisocial. Instanța a ținut seama la aplicarea pedepsei și la stabilirea modului de executare a acesteia și de faptul că inculpatul Ț. C. Ș. a încercat să contureze în cursul judecății o stare de fapt prin care să-l favorizeze pe inculpatul B. D. C. și prin care să fie înlăturate toate elementele care imprimau infracțiunilor o gravitate sporită; inculpatul și-a pregătit declarația pe baza aspectelor reținute de procuror în actul de sesizare, oferind o variantă a desfășurării evenimentelor care nu are niciun suport probator. În nici un caz declarația inculpatului nu poate fi interpretată ca o recunoaștere a infracțiunilor săvârșite, pentru a se reține că a avut o atitudine sinceră în sensul prevăzut de art. 74 lit. c C.

Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului Ț. C. -

Ș., pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C., cu aplicarea art. 75 lit. a C.; pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 C., pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de portul fără drept al unei arme albe, prevăzută de art. 1^{1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pedepse apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C.}

În temeiul art. 33 lit. a C. a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. instanța de fond a dispus contopirea pedepselor aplicate, rezultând pedeapsa cea mai grea de

3 ani închisoare pe care inculpatul Ț. C. Ș. o va executa în regim de detenție, pentru motivele expuse anterior.

În temeiul art. 71 C. a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Având în vedere că pedeapsa urmează a fi executată de inculpat în regim de detenție pentru motivele arătate anterior, în temeiul art. 350 alin. 1 C. instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul Ț. C.-Ș. și în temeiul art. 88 C. a dedus din pedeapsa rezultantă perioada arestării preventive, începând cu data de 30 iunie 2010 la zi.

Pentru inculpatul B. D. C. instanța de fond a aplicat următoarele pedepse: pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C., cu aplicarea art. 75 lit. a C., art. 37 lit. b C.; pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 240 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C., pedepse apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C.

În temeiul art. 33 lit. a C. instanța de fond a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. a dispus contopirea pedepselor aplicate, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care se va executa de către inculpatul B. D. C. în regim de detenție.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța de fond a constatat că partea vătămată N. F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au promovat apel P. de pe lângă Judecătoria

Cluj-Napoca, inculpații Ț. C. Ș. și B. D. C., declarațiile fiind înregistrate la

Judecătoria Cluj-Napoca la datele de (...), (...) și respectiv (...).

În motivarea apelului P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului M. V. G. pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă și uzurpare de calități oficiale prev. de art.182 alin.2 cu aplic.art.75 lit.a Cod penal și respectiv de art.240 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal reținându-se că din materialul probator de la dosar rezultă în mod evident implicarea activă în incident a inculpatului mai sus amintit.

Inculpatul Ț. C. Ș. a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică apreciind că se impune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale deoarece inculpatul nu a comis această faptă conform art.10 lit.c Cod procedură penală și, de asemenea, reducerea pedepsei pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu reținerea circumstanțelor prev. de art.74 Cod penal.

Inculpatul B. D. C. a criticat, de asemenea, soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică deoarece nu a comis niciuna dintre cele două fapte, pentru care a fost condamnat, ajungând la locul accidentului după ce acesta avusese loc, fiind chemat telefonic de către inculpatul Ț. C., și nicio probă de la dosar nu-l plasează la locul faptei în timpul incidentului sau acționând nemijlocit împotriva părții vătămate.

T. constată că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prev. de art.363 alin.1 Cod procedură penală, termen ce a curs de la pronunțarea soluției respectiv 0(...), cu excepția inculpatului Ț. C. Ș., aflat în stare de arest preventiv, și care nu a fost prezent la pronunțarea soluției instanței, astfel că termenul de declarare a apelului curge pentru el de la data comunicării copiei de pe minuta sentinței atacate, potrivit art.363 alin.2 și 3 Cod procedură penală. Cum la dosarul cauzei nu există dovada comunicării copiei de pe minuta sentinței ce face obiectul apelurilor de față, se prezumă că inculpatul a declarat apel de îndată ce a luat cunoștință, în orice modalitate, de soluția pronunțată în cauză.

Prin decizia penală nr.168 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod P. P.ă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpații Ț. C. Ș. și B. D. C., împotriva sentinței penale nr. 895/0(...) a J. C.-N.

În baza art. 88 Cod P. rap. la art. 381 Cod P. P.ă s-a scăzut din durata pedepsei rezultante timpul arestării preventive începând cu data de (...) la zi, pentru inculpatul Ț. C. Ș.

În temeiul art. 350 al.1 Cod P. P.ă a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului Ț. C. Ș.

În baza art. 189 Cod P. P.ă s-a stabilit onorariu parțial pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu pentru inculpatul M. V. G. în sumă de 75 lei care se avansează din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea

Baroului C. - av. Bîcu D. A..

În temeiul art. 192 al.2 Cod P. P.ă au fost obligați inculpații apelanți să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în apel în sumă de câte 600 lei fiecare, din care 75 și respectiv 100 lei reprezentând onorarii parțiale pentru cei doi apărători desemnați din oficiu.

În baza art. 192 al. 3 Cod P. P.ă celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul răspunzând motivelor de apel formulate în cauză, prin reanalizarea probatoriului complet administrat de către prima instanță, și interpretând probele noi administrate în fața instanței de apel, conchidem că în cauză nu există probe suficiente care să convingă instanța de judecată de participarea indubitabilă a inculpatul M. V. G. la comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În mod cert la agresiunea asupra părții vătămate din noaptea de ¾.07.2006 au participat 4 persoane îmbrăcate în haine închise la culoare și cu capul acoperit, în vederea asigurării anonimatului, și care au creat părții vătămate cât și unora dintre martorii care au perceput parțial și direct evenimentele, senzația dată atât de comportament cât și de expresiile folosite, că este vorba despre o acțiune a poliției. În acest sens, atât martorii B. M., F. M. V. și M. I., cât și partea vătămată au relatat că au auzit cuvinte de genul „. P. sau „., P., ori „Pe burtă! P..

Mai cu seamă din declarația părții vătămate se reține că toate cele patru persoane au acționat împotriva părții vătămate lovindu-l cu pumnii iar unul dintre ei a acționat și cu un obiect tăietor, care din probațiune a rezultat a fi o sabie.

Din modul în care s-au derulat evenimentele, astfel cum au evidențiat probele de la dosar reiese că agresiunea a fost dinainte plănuită și cel mai probabil cei patru agresori se cunoșteau dinainte de data comiterii faptei. În mod indubitabil instanța de fond a stabilit că dintre cei patru indivizi care au atentat la integritatea corporală și sănătatea părții vătămate, doi dintre ei sunt inculpații Ț. C. Ș. și B. D. C. C. univoc al identificării celor doi inculpați reiese din declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală și cea de judecată, precum și din cele ale martorului B. M.

Așa cum a reținut și instanța de fond, la dosarul cauzei nu există probe care să-l plaseze pe inculpatul M. V. G., mai presus de orice îndoială rezonabilă la locul și momentul comiterii agresiunii împotriva părții vătămate N. F. N. unii dintre martorii care au asistat parțial la evenimentele din noaptea de 3/(...) și nici chiar partea vătămată nu l-au indicat pe inculpatul M. V. G. ca fiind prezent în zonă în timpul sau imediat după agresiunea descrisă mai înainte. Este real că inculpatul Ț. C. Ș. a declarat în fața instanței de judecată că îl cunoaște de mai mult timp pe inculpatul M. V. G., acesta fiind poreclit „V."; în cercul său de apropiați, aspectul mai sus redat fiind arătat și de însuși inculpatul M. V. G. Nu mai puțin real este și faptul că acest din urmă inculpat îl cunoaște la rândul său pe inculpatul B. D. C.

Este real că între inculpatul B. D. C. și persoana având porecla „V."; s-a purtat mai multe convorbiri telefonice, însă așa cum a arătat instanța de fond nu toate au relevanță și legătură cu cauza de față. De asemenea, nu mai puțin adevărat este și faptul că inculpatul M. V. G. nu a dorit să dea declarații în fața instanței de judecată, uzând de prev. art.70 alin.2 Cod procedură penală, însă, dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina reprezintă o garanție a dreptului la apărare, și poate fi catalogată ca o atitudine noncolaborantă numai în măsura în care acuzația se fundamentează pe probe directe și clare, ceea ce în situația de față nu s-a probat.

Inculpatul M. V. G. nu a negat că folosește unul dintre posturile telefonice despre care P. susține că a fost interceptat, însă inculpatul B. D. C. a explicat în fața instanței de apel de ce în perioada următoare datei incidentului cei doi au purtat convorbiri telefonice frecvente.

Cu toate că inculpatul M. V. G. nu a demonstrat indubitabil că se afla în noaptea de ¾.07.2006 în loc. Deva, în mod cert din ordinul de deplasare depus la dosarul instanței de fond ca și din bonul fiscal aferent rezultă că în intervalul 03 - (...) ar fi trebuit să se afle în localitatea unde a fost delegat, ceea ce suprapus peste faptul că prezența sa la momentul și locul agresiunii suferite de partea vătămată nu a fost probată de către P. cu titlu de certitudine, trebuie să îi folosească inculpatului, conform principiului, valorificat de altfel de către instanța de fond, in dubio pro reo.

Legat de motivele de apel ale inculpatului Ț. C. Ș. s-a subliniat, așa cum a făcut și în cele ce preced, că prin comportament, cuvintele, ținuta și atitudinea abordată de cei patru indivizi care l-au atacat pe partea vătămată în noaptea de

3/(...), dintre care unul a fost în mod sigur inculpatul apelant, aceștia au încercat să inoculeze ideea că împotriva părții vătămate se desfășoară o acțiune organizată a poliției, planul atacatorilor fiind acela de a izola zona și implicit pe partea vătămată de intervenția inopinată a unor curioși.

Cele de mai sus rezultă din declarațiile părții vătămate precum și ale martorilor Roș A., A. A., F. M. V., M. I.

Din același probatoriu, rezultă de asemenea, că inculpatul a avut asupra sa o sabie cu care de altfel a și acționat. De altfel, apărarea inculpatului, lipsită de consistență logică, în sensul că a acționat împotriva părții vătămate cu o bucată de fier luată dintr-un gard viu, este contrazisă de aceleași probe de mai sus ca și de concluziile raportului de constatare medico-legală din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată s-au produs prin lovire activă cu corp tăietor și nu prin lovire cu corp dur, apărare demontată prin demonstrația logică și de către instanța de fond.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatului tribunalul a apreciat că

Judecătoria Cluj-Napoca a utilizat în mod eficient toate criteriile de individualizare oferite de art.72 Cod penal, subliniind că la cuantificarea pedepsei au fost socotite ca deosebit de importante criteriile referitoare la gradul de pericol social al faptei deosebit de sporit, și care rezultă din modul planificat în care inculpatul a acționat, prin activitatea sa punând în primejdie viața victimei, care a fost salvată ca urmare a pericolului iminent la care a fost supusă, numai prin intervenția rapidă și eficace a medicilor chirurgi. A acționat împreună cu alte persoane, susținându-se reciproc, iar acțiunea conjugată a acestora era menită să asigure succesul intervenției. Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală și a manifestat pe parcursul judecății o atitudine nesinceră, de minimalizare a propriei răspunderi, și de eludare a posibilității tragerii la răspundere penală a tuturor participanților.

Din perspectiva celor mai sus menționate, atât pedeapsa rezultantă, cât și modalitatea ei de executare reprezintă o alegere aptă să creeze premiza reeducării inculpatului, în măsura în care acesta va realiza consecințele profund antisociale ale faptei sale și ale conduitei ce a urmat-o.

Instanța nu a considerat ca fiind un acord valabil, în sensul art.86^{7 alin.1}

Cod penal, acordul dat de SC T. S., aflat la fila 65 din dosarul instanței de apel, în condițiile în care înscrisul de la fila mai sus menționată nu poartă o ștampilă valabilă a acestei societăți, nu rezultă ce calitate are în cadrul acestei societăți numitul Ț. G., tatăl inculpatului, din datele de la dosar nu rezultă ce pregătire profesională are inculpatul și nici că acesta ar fi fost angajatul acestei firme anterior sau ulterior comiterii faptei și până la data arestării preventive a inculpatului.

Chiar dacă acordul ar îndeplinii condițiile de formă impuse de art.86^{7 alin.1}

Cod penal, gravitatea faptei, deosebită, atitudinea generală a inculpatului cât și cea profesională, nu-l îndrituiesc pe inculpat să obțină condamnarea prin executarea pedepsei la locul de muncă.

În privința inculpatului B. D. C. s-a precizat că instanța de apel a sesizat o serie de neconcordanțe între propriile declarații ale acestui inculpat, între declarațiile sale și concluziile scrise pe care le-a depus la dosar, și chiar între declarațiile sale și cele ale inculpatului Ț. C. Ș. A., inculpatul a declarat că în noaptea zilei de 3/(...) se afla pe un teren de sport în apropiere de blocul în care s-a produs incidentul, luând parte la un meci de fotbal, în contextul în care inculpatul Ț. C. Ș. a declarat că se aflau în zonă pentru a se întâlni cu două fete, în timp ce în cadrul concluziilor scrise, inculpatul declară că a ajuns la locul incidentului chemat de inculpatul Ț., aspect ce până atunci nu a fost evidențiat de nicio probă de la dosar. A., instanța de apel a sesizat că deși inculpatul susține că la momentul la care a ajuns la locul incidentului și în scara blocului era foarte întuneric, fără să sesizeze câte persoane sunt la fața locului, sau dacă inculpatul Ț. avea în mână vreun obiect, și ce fel de obiect anume, cu toate acestea și în ciuda întunericului, inculpatul l-a văzut pe Ț. C. Ș. în scara blocului, în condițiile în care intrarea în bloc era ușor luminată, lumina provenind de la iluminatul public al străzii, în timp ce casa scărilor era în întuneric, ori conform principiilor fizicii, în timpul nopții câmpul vizual este bun de la întuneric la lumină și nu de la lumină la întuneric.

Pe de altă parte inculpatul apelant nu are nicio explicație pentru faptul că partea vătămată susține că și el era printre agresori, neexistând nicio îndoială din acest punct de vedere, cu privire la veridicitatea declarației părții vătămate, în condițiile în care cei doi se cunoșteau de mai multă vreme. De asemenea, ni se pare puțin forțat interesul pe care l-a manifestat inculpatul, ulterior nopții respective, pentru soarta părții vătămate, în condițiile în care în noaptea respectivă declară că nu a fost deloc interesat de ce s-a întâmplat intre inculpatul Ț. și partea vătămată, cu toate că-i cunoștea pe amândoi, și că a relatat că și-a dat seama că cei doi „se bătuseră";. De asemenea pare destul de suspectă implicarea inculpatului în soluționarea conflictului dintre partea vătămată și inculpatul Ț., în condițiile în care el nu ar fi avut nicio participare, chiar inculpatul fiind cel care a declarat că s-a întâlnit aproximativ de 4 ori cu partea vătămată și că de fiecare dată i-ar fi remis sume de bani din partea inculpatului Ț., însă acest inculpat nu susține o astfel de variantă.

Instanța de apel a apreciat suspectă și declarația martorului S. V., audiat la termenul de judecată din 11 aprilie 2011, în condițiile în care martorul își amintește cu lux de amănunte ce a făcut el dar mai ales inculpatul B. D. C. în noaptea de ¾.07.2006, în condițiile în care de la acel moment au trecut aproape

5 ani de zile, interval de timp în care martorul nu a mai fost audiat nici măcar odată.

T. a apreciat de circumstanță argumentația în sensul că acest martor nu a mai fost propus spre audiere până acum, deoarece ar fi fost plecat din C., în condițiile în care există posibilitatea citării martorului din orice loc din țară, sau a audierii unui martor prin comisie rogatorie.

S-a apreciat că stabilind vinovăția inculpatului B. D. C. pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a sancțiunii acestuia în raport de gravitatea deosebită a faptei, de datele ce conturează personalitatea inculpatului, care este recidivist, datele furnizate în acest sens de instanța de fond fiind corect reținute, fiind anterior condamnat tot pentru infracțiuni de violență, și care nu a recunoscut comiterea faptelor, încercând să-și construiască o apărare mincinoasă.

Sintetizând toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod P. P.ă, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpații Ț. C. Ș. și B. D. C. împotriva sentinței penale nr. 895/0(...) a J. C.-N., ale cărei dispoziții au fost menținute în totalitate.

În baza art. 88 Cod P. rap. la art. 381 Cod P. P.ă, tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor referitoare la deducerea duratei arestării preventive a inculpatului Ț. C. Ș. și s-a scăzut din pedeapsa rezultantă timpul arestării preventive scurs după pronunțarea sentinței apelate și până în prezent.

În temeiul art. 350 al.1 Cod P. P.ă instanța de apel a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ț. C. Ș., ținând seama de gravitatea acestei fapte ca și de atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul soluționării cauzei.

În baza art. 189 Cod P. P.ă s-a stabilit onorariu parțial pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu pentru inculpatul M. V. G. în sumă de 75 lei care s-a avansat din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. - av. Bîcu D. A..

În baza art. 192 al. 3 Cod P. P.ă celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs, P. de pe lângă

Tribunalul Cluj și inculpații B. D. C. și Ț. C. Ș.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că, dintr-o gravă eroare de fapt, s-a dispus achitarea inculpatului M. V. G., în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă fără tăgadă că inculpatul este unul dintre coautorii atacului asupra părții vătămate. A., există probe indirecte din care rezultă că la agresiunea împotriva părții vătămate au participat 4 persoane iar unul dintre aceștia a fost inculpatul M., zis și „., după cum rezultă din declarațiile coinculpaților și din convorbirile telefonice purtate.

În motivarea recursului său, inculpatul B. D. C. a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, că s-a găsit absolut întâmplător în acel moment în zona respectivă, că însăși partea vătămată a arătat că este prieten cu acesta și că inculpatul B. nu l-a agresat și că această faptă i-a fost imputat doar pentru că are antecedente penale și s-a prevalat de dreptul la tăcere.

În motivarea recursului său, inculpatul T. a arătat, în primul rând că se impune achitarea sa sau diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea unor circumstanțe atenuante în sensul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, recunoscând nuanțat comiterea faptei.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legaleîn materie, curtea reține următoarele :

În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, în cauză a fost reținută o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

A., s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpaților B. și Ț. care în noaptea de 3/(...) au participat împreună cu alte 2 persoane îmbrăcate în haine închise la culoare și cu capul acoperit, în vederea asigurării anonimatului, și care au creat părții vătămate cât și unora dintre martorii care au perceput parțial și direct evenimentele, senzația dată atât de comportament cât și de expresiile folosite, că este vorba despre o acțiune a poliției și au agresat-o pe partea vătămată. În acest sens, atât martorii B. M., F. M. V. și M. I., cât și partea vătămată au relatat că au auzit cuvinte de genul „. P. sau „., P., ori „Pe burtă! P.. Mai cu seamă din declarația părții vătămate se reține că toate cele patru persoane au acționat împotriva părții vătămate lovindu-l cu pumnii iar unul dintre ei a acționat și cu un obiect tăietor, care din probațiune a rezultat a fi o sabie.

Dacă, în cazul inculpaților B. și Ț. nu există dubii cu privire la participarea acestora, la contribuția lor efectivă în comiterea faptelor, în cazul inculpatului M., prezumția de nevinovăția nu a putut fi răsturnată.

Ne însușim întrutotul argumentele instanței de fond și ale instanței de apel, care au constatat că probele administrate în cazul inculpatului M. nu au fost suficiente în dovedirea vreunei participații a inculpatului la comiterea agresiunii împotriva părții vătămate. Mai mult decât atât nu există probe care să-l plaseze pe inculpat mai presus de orice îndoială rezonabilă la locul și momentul comiterii agresiunii descrise în actul de inculpare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., din probele administrate în cauză, precum și din declarațiile contradictorii ale acestuia și nu în ultimul rând din atitudinea acestuia ulterioară comiterii faptei ( acest inculpat s-a întâlnit de patru ori cu partea vătămată pentru a-i remite acestuia sume de bani) rezultă implicarea sa în agresiunea față de partea vătămată, fiind, de altfel recunoscut de către aceasta.

Declarațiile inculpatului Ț. și a părții vătămate în fața instanței de recurs sunt evident date pro causa, ambele părți încercând să-l disculpe pe inculpatul B., în condițiile în care s-a arătat de către partea vătămată că inculpatul este prietenul său.

În acest context, apărările inculpatului și susținerile sale au fost corect înlăturate de către instanța de apel, astfel că ne însușim întrutotul argumentele acesteia.

Critica adusă hotărârii atacate de către inculpatul Ț. se referă în principal la obiectul de care s-a servit acest inculpat la lovirea părții vătămate.

Susținerile acestuia au fost infirmate de întreg material probator administrat în cauză, reieșind în mod evident, inclusiv din raportul de constatare medico-legal întocmit în dosar, că loviturile s-au produs prin lovirea cu un corp tăietor.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, apreciem, în consens cu instanța de apel, că prima instanță a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 c.p., cuantumul pedepselor stabilite fiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpaților.

Față de cele de mai sus, constatând temeinicia și legalitatea hotărârii recurate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 450 lei (3-150 lei) cu titlu de onorarii avocațiale parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, care se avansează din FMJ.

În baza dispozițiilor art.192 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe inculpații B. D. C. și Ț. C. Ș. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 1000 lei, sumă în care se include și onorariul avocațial parțial.

Cheltuielile judiciare în recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385^{15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații B. D. C. și Ț. C. Ș. împotriva deciziei penale nr.168/A/(...) a T.ui C..}

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 450 lei (3-150 lei) cu titlu de onorarii avocațiale parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, care se avansează din FMJ.

În baza dispozițiilor art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă pe inculpații B. D. C. și Ț. C. Ș. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 1000 lei, sumă în care se include și onorariul avocațial parțial.

Cheltuielile judiciare în recursul declarat de parchetul de pe lângă

Tribunalul Cluj rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. A. D. L. C. I.

GREFIER M. V.-G.

Red.M.R./S.M.D.

4 ex./(...)

Jud.apel L.Cociș/R. M.

← Decizia penală nr. 452/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1062/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1755/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1755/2011, Curtea de Apel Cluj