Încheierea penală nr. 2086/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.2086/R/2011
Ședința publică din 22 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : M. B.
: V. C.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul pop S. V., împotriva încheierii penale nr. 660/16 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174 C.penal rap.la art.175 lit.c C.penal, cu aplic.art.99 și urm. C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. S. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Florian
Alexandru, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate. A. că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu subzistă. În ceea ce privește prima condiție a art.148 lit.f C.pr.pen., referitoare la limitele de pedeapsă, este îndeplinită însă, cea de-a doua condiție nu este întrunită în cauză. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul este minor, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei și a săvârșit fapta în condițiile unei agresiuni repetate a victimei față de inculpat. Inculpatul nu a avut intenția de a provoca rezultatul produs, însă, acesta se afla într-o stare de stres. Mai mult, inculpatul a fost cel care a resuscitat victima și a solicitat ajutoare. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, considerând că și aceasta este în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, inculpatul obligându-se să respecte toate obligațiile impuse de instanță. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. A. că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu privire la disp.art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază că în mod evident prima condiție nu comportă nici un fel de discuții întrucât inculpatul a comis oinfracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani iar cu privire la cea de-a doua condiție, aceasta este îndeplinită raportat la modalitatea concretă a comiterii infracțiunii. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul P. S. V., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă enorm cele întâmplate însă ceea ce s-a produs a fost un accident.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 660 pronunțată la 16 decembrie 2011 de Tribunalul Maramureș s-a dispus, în temeiul art.160/h raportat la art.148 alin.1 lit.f C.proc.penală, arestarea preventivă a inculpatului P. S. V. pentru o perioadă de 15 zile începând cu (...) și până la (...) inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Din probele administrate până la această etapă procesuală au rezultat indicii temeinice în sensul art. 681 Cod procedură penală, că inculpatul P. S. V., la data de (...), având discuții contradictorii cu tatăl său, victima P. S. V., i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în zona precordială - toracele stâng, iar după ce acesta a fost transportat la S. județean de U. „. O. B. M., a decedat. Potrivit constatărilor preliminarii emise de S. B. M. din (...) rezultă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei externe și interne post plagă tăiată, penetrantă cardiac, iar leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător în cadrul unei heteroagresiuni. Raportat la această stare de fapt, instanța a reținut că, în cauză, există bănuiala legitimă că inculpatul este cel care a comis infracțiunea pentru care este cercetat și, în raport de aceleași elemente, dar și de zona vizată, instrumentul folosit și intensitatea loviturii aplicate de inculpat, se presupune că acesta a avut reprezentarea posibilității suprimării vieții victimei P. S. V. - tatăl său, rezultat pe care l-a acceptat. În raport de aspectele expuse, a rezultat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv există presupunerea rezonabilă că inculpatul minor a comis fapta pentru care este cercetat penal si că acesta prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aspecte ce sunt fundamentate faptic în probatoriul cauzei si care corespund dispozițiilor legale în materia arestării preventive a minorului. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere împrejurările în care se presupune că fapta a fost comisă, respectiv pe fondul unor discuții contradictorii și, chiar dacă este posibil să fi fost provocat, a manifestat o agresivitate deosebită, aplicând o lovitură de cuțit într-o zonă vitală a corpului, acțiunea acestuia întrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții, cu un grad de pericol social extrem. Or, având în vedere aceste aspecte, lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită și care a produs o puternică reverberație în rândul comunității din care acesta face parte, ar fi de natură să creeze un puternicsentiment de insecuritate și, totodată, convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm și de prompt împotriva faptelor de acest gen. Totodată, având în vedere gradul de agresivitate manifestat de inculpat, nu poate fi ignorată nici temerea că acesta, lăsat în libertate, ar putea reacționa în mod violent și în alte împrejurări, punând în pericol valori sociale esențiale apărate de legea penală. În acest context, și analizând măsura arestării preventive a minorului și prin prisma dispozițiilor art.37 lit. b) din Convenția ONU privind drepturile copilului, tribunalul a apreciat că, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, o atare măsură excepțională este necesară cel puțin pentru acest moment. F.ă de aceste considerente, tribunalul a apreciat că detenția provizorie a inculpatului este legitimă, măsura arestării preventive corespunzând și exigențelor art.5 lit. c) CEDO (referitoare la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate) și ale art. 160/h si art. 148 lit. f) Cod procedură penală, precum și ale dispozițiilor art. 37 lit. b) din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care sunt cercetați. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatului de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C., iar prelungirea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate. Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit.b C.proc.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l conform art.192 alin.2 C.proc.penală, la câte 300 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. V., aflat în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr.660 din 16 decembrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul P. S. V. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. M. B. V. C. G., L. S. Dact.V.V.A Dact.C.H - 4 ex./(...) Jud.fond. S. L.R.M..
| ← Decizia penală nr. 660/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 452/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
