Decizia penală nr. 660/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a3
D.ZIA PENALĂ NR.660/R/2011
Ședința publică din 28 aprilie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : M. B., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: C. I. G. : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. O. A. C., împotriva încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui
Maramureș, având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.S. B., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.C. M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. E. o situație mai neobișnuită, deoarece în dosarul anterior, cu nr.(...)/a2 a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, ori liberarea provizorie sub control judiciar are ca premisă tocmai subzistența temeiurilor arestării, dar se poate dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. I. de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu motivarea că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, ceea ce este greșit. Solicită a se constata, în urma analizării actelor de la dosar și mai ales a raportului de expertiză medico-legală care s-a depus la 18 aprilie 2011, că inculpatul poate fi judecat și prin punerea în libertate sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece este arestat deja de 1 an și 4 luni, are probleme familiale, a recunoscut comiterea faptei, a colaborat, regretă cele întâmplate și nu a dorit decât să îndepărteze victima de pe proprietatea sa.
C U R T E A
Prin cererea formulată în această cauză la (...) inculpatul F. O. A. C. a solicitat a fi liberat provizoriu sub control judiciar cu motivarea că a fostarestat preventiv la data de 1 ianuarie 2010 pe o perioadă de 29 de zile, în baza art. 148 lit. f C.proc.pen., pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. S-a apreciat că există probe și indicii temeinice în sensul că a aplicat multiple lovituri de mare intensitate cu pumnii și picioarele victimei F. P., cauzându-i leziuni abdominale care i-au cauzat decesul.
Pedeapsa prevăzută de este închisoare de la 5-15 ani, fiind astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 1602 alin.1 C.proc.pen. Temerea că inculpatul ar săvârși noi infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului trebuie să rezulte din date concrete cu privire la persoana inculpatului. P. în prezent astfel de date nu există. Infracțiunea e praeterintenționată, nu poate constitui o bază pentru o atare presupunere. Un asemenea pericol există atunci când sunt mai multe infracțiuni comise în baza aceleiași rezoluții infracționale care ar putea fi reluate odată ce inculpatul e pus în libertate. O asemenea problemă nu se pune în cauză. Nu se pune problema influențării unor părți în condițiile în care inculpatul a dat declarații complete, nu și-a schimbat poziția, părțile vătămate au fost audiate, au depus acte doveditoare pentru cele pretinse. S- au audiat până acum majoritatea martorilor, a rămas de audiat doar unul, iar declarația lui se bazează pe actele medicale de la dosar. F. de judecată este aproape finalizată, fiind necesară depunerea expertizei medico-legale de către S. B. M. A. probe pot fi administrate independent de stare de libertate a inculpatului. D. și teza referitoare la distrugerea mijloacelor de probă sau alterarea lor e inaplicabilă în cauză. Trei martori (Covaci S., Ivanciuc D., F. O. M.ela) au confirmat faptul că în momentul în care victima a fost urcată în ambulanță era conștientă, vorbea, fiind doar sub influența băuturilor alcoolice. Aceasta nu era în stare de hipotermie, nu avea urme vizibile de lovituri externe pe corp. P. vătămate F. G. i s-a spus la spital că există un șoc hipotermic, dar că victima își va reveni, totuși ea a decedat la câteva ore. În mod nelegal autopsia nu este însoțită de fotografii clare care să confirme afirmațiile medicului legist privind multiplele leziuni interne și externe. Fotografii au fost efectuate, dar s-au depus la dosar doar în acest an. Există astfel serioase semne de întrebare privind vinovăția inculpatului, legătura de cauzalitate fiind posibil să fie întreruptă de alți factori externi. S-a făcut trimitere la art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului. C.E.D.O. a considerat că pot justifica menținerea stării de arest preventiv următoarele: gravitatea faptelor și sancțiunea pe care o riscă acea persoană, pericolul de a se sustrage de la judecată, riscul presiunii asupra martorilor, riscul existenței unei înțelegeri între coacuzați, protecția ordinii publice. S-a făcut referire și la cauza D. M. contra Franței și la cauzele S. contra României și Letellier contra Franței. Nu există la dosar probe pentru pericolul concret pentru ordinea publică. Nu există elemente noi pentru o privare de libertate în continuare, ci probele în acuzare tind a fi infirmate. Liberarea condiționată poate fi acordată în situațiile în care, deși temeiurile de la arestare subzistă, libertatea persoanei primează datorită unui ansamblu de factori, printre care este principal cel al trecerii timpului. Impunând anumite obligații în sarcina inculpatului, această instituție satisface atât exigențele unei detenții provizorii rezonabile, cât și cele referitoare la buna desfășurare a procesului penal. Prin încheierea penală din (...) a T.ui Maramureș, pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul F. O. A. C. (CNP 1., fiul lui C. și M., născut la data de (...) în S. M., jud. Maramureș, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla). Examinând cererea inculpatului, tribunalul a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr. 1/(...) a T.ui Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. O. A. C. pe o perioadă de 29 de zile (1 ianuarie 2010-29 ianuarie 2010) pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C., în baza art. 148 lit. f C.proc.pen. - încheiere menținută prin încheierea penală nr. 7/R/2010 a Curții de A. C. U. această măsură a fost prelungită pe o perioadă de 30 de zile și apoi i s-a menținut starea de arest preventiv prin mai multe încheieri penale. T. a constatat că, în speță, cerințele prev. de art. 1602 alin.1, 2 C.proc.pen. sunt îndeplinite, întrucât pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa prevăzută de lege se situează sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de alineatul 1 al acestui text legal (5-15 ani închisoare). De asemenea, nu există date în sensul că acesta ar intenționa să comită noi infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului (de altfel, acesta nici nu a fost arestat și în baza art. 148 lit. b, c, e C.pr.pen.). Cu toate acestea, cererea inculpatului nu poate fi admisă în mod automat chiar dacă aceste cerințe legale sunt îndeplinite în condițiile în care legiuitorul folosește în cuprinsul art. 1602 alin.1 C.proc.pen., sintagma „se poate acorda"; („liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda...";), instanța având obligația de a aprecia de la caz la caz dacă o atare cerere este întemeiată. Or, în speță, raportat la fapta pe care se presupune că a comis-o inculpatul, la urmările pe care se prezumă că le-a avut (decesul victimei) și la contextul în care se presupune că a săvârșit-o (victima aflată sub influența băuturilor alcoolice a intrat în curtea locuinței tatălui inculpatului pentru a solicita două lumânări), cererea nu este întemeiată. Apărările formulate, cu privire la lipsa în cauză a unor indicii temeinice care să justifice presupunerea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost arestat preventiv, nu pot fi primite. A. aspecte nu se verifică în acest context (al formulării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar), ci cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive (fapt realizat, de altfel, la acest termen de judecată, dar prin încheierea penală pronunțată în acest dosar la (...) prin care i s-a menținut stare de arest). Menținerea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se ia în examinare cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri, iar instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie examinează doar îndeplinirea cerințelor prev. de art. 1602 alin.1, 2 C.proc.pen. De asemenea, au fost respinse și apărările referitoare la durata rezonabilă a arestului preventiv. Perioada de arest a inculpatului se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil (este arestat de circa 1 an și 3 luni) având în vedere multitudinea probelor din această cauză. Cercetarea judecătorească este aproape finalizată (raportul de expertiză este întocmit, urmând doar a fi depus la dosar, iar audierea ultimului martor este improbabilă având în vedere faptul că deși acesta s-a citat la mai multe termene de judecată, nu s-a prezentat, fiind plecat din țară). De asemenea, s-a fixat un termen de judecată scurt pentru data de 28 aprilie 2011. Mai mult, o atare împrejurare nu constituie un motiv deliberare sub control judiciar, ci de înlocuire a măsurii arestării cu o altă măsură preventivă. Pentru toate aceste motive, a fost respinsă cererea inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F. O. A. C., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea recursului, s-a arătat că este o situație mai neobișnuită, deoarece în dosarul anterior, cu nr. (...)/a2 a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, ori liberarea provizorie sub control judiciar are ca premisă tocmai subzistența temeiurilor arestării, dar se poate dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. I. de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu motivarea că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, ceea ce este greșit. Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente: Prin încheierea penală nr. 1/(...) a T.ui Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. O. A. C. pe o perioadă de 29 de zile (1 ianuarie 2010 - 29 ianuarie 2010) pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C., în baza art. 148 lit. f C.proc.pen., încheiere menținută prin încheierea penală nr. 7/R/2010 a Curții de A. C. U., această măsură a fost prelungită pe o perioadă de 30 de zile, fiind menținută starea de arest preventiv prin mai multe încheieri penale. În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 30/(...) i-a aplicat multiple lovituri victimei F. P., lovituri în urma cărora aceasta a decedat. Din probele administrate în cauză a rezultat că victima F. P. a pătruns în curtea casei martorului F. O. A. C. (tatăl inculpatului) și i-a cerut două lumânări. Martorul i-a cerut victimei să plece, moment în care inculpatul s-a apropiat și în timp ce se aflau în fața porții, pe trotuar, i-a aplicat lui F. P. mai multe lovituri în față și în zona abdomenului, lovituri care au condus la decesul său. Potrivit dispozițiilor art. 1602 C.proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte. În cauză, s-a reținut că, raportat la gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, există riscul ca administrarea probelor să nu se poată desfășura în bune condiții, astfel că s-a apreciat că în acest moment procesual liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună. Soluția pronunțată este în consens și cu jurisprudența care a statuat că și în ipoteza îndeplinirii formale a condițiilor liberării provizorii instanța poate aprecia că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului sau că punerea în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții provoacă o reală tulburare a ordinii și liniștii publice. I. apreciază astfel asupra oportunității liberării provizorii întrucât îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602 nu conferă persoanei arestate un drept ci numai o vocație instanța „putând acorda"; liberarea provizorie. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că,având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., recursul decalrat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.proc.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. O. A. C., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2011 a T.ui Maramureș. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul F. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. D.zia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. B. V. G. C. I. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: C.B.
| ← Decizia penală nr. 172/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 2086/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
