Decizia penală nr. 177/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 177/A/2011
Ședința publică din 13 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P.- judecător
JUDECĂTOR : V. G. G. : M. N.
Parchetul de pe lângă I., D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre pronunțare apelurile declarate de către D. S. T. C. și inculpatul U. I. M. împotriva sentinței penale nr.130 din 23 februarie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.87 alin.2 din OUG 195/2002 și art.4 alin.1 din L. 143/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie
2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13 octombrie 2011.
C U R T E A :
Asupra apelurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.130 din (...), a respins cererea formulată de inculpatul U. I.
M. privind constatarea nulității urmăririi penale și a condamnat pe inculpatul
U. I. M., fiul lui V. și D., născut la 27 iulie 1974 în S. M., jud.S. M., studii are
10 clase, fără loc de muncă, căsătorit, are un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP 1., dom.în S. M., A. C., nr.11 bl.4, ap.63, jud.S. M., cu reședința în Germania, B. B., str.Herman S.strasse, nr.15 la:
- 5 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se află sub influența unor substanțe stupefiante prev.de art. 87 alin.2 din O. nr. 195/2002 cu aplic.art.
74 lit.a C.pen. și a art. 76 lit.d C.pen.
S-a interzis inculpatului drepturile prev.de art. 71, 64 alin.1 lit.a teza a
II-a și lit.b C.pen.
În temeiul art. 81 și 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani 5 luni.
În baza art. 71 alin.5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art. 83 C.pen.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.pr.pen. și a art. 10 lit.d C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 4 alin.1 din L. nr. 143/2000.
A condamnat pe inculpatul P. C. Ș. , fiul lui C. și V., născut la 12 martie
1978 în S. M., jud.S. M., studii are 8 clase, zilier în construcții, căsătorit, are un copil minor, stagiul militar satisfăcut, gradul fruntaș, fără antecedente penale, CNP 1., dom.în S. M., B-dul S., bl.K 21, ap.16, jud.S. M., cu reședința în S. M., P-ța L., nr. 17/30, jud.S. M. la:
- o lună închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 4 alin.1 din L. nr.
143/2000 cu aplic.art. 74 lit.a C.pen. și a art. 76 lit.e C.pen.
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.1 din L. nr. 143/2000 cu aplic.art. 74 lit.a C.pen. și a art. 76 lit.c C.pen.
În baza art. 33 lit.a C.pen. și a art. 34 lit.b C.pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea - de 3 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului drepturile prev.de art. 71, 64 alin.1 lit.a teza a
II-a și lit.b C.pen.
În temeiul art. 81 și 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani 3 luni.
În baza art. 71 alin.5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art. 83 C.pen.
În temeiul art. 17 alin.1 din L. nr. 143/2000 s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 1, 2 g cannabis și s-a constatat că aceasta s-a consumat în cursul analizelor de laborator.
În baza art. 191 alin.1, 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.150 lei - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 29 martie 2010 în dosarul nr. 18/D/P/2010
D-I.I.C.O.T. - B. teritorial M. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. C. Ș. pentru infracțiunile prev.de art. 4 alin.1 din L. nr. 143/2000 și cea prev. de art.2 alin.1 din același act normativ cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen. Inculpatul U. I. M. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev.de art. 4 alin.1 din L. nr. 143/2000 și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se află sub influența unor substanțe stupefiante prev.de art. 87 alin.2 din O. nr. 195/2002 cu aplic.art.
33 lit.a C.pen.
S-a reținut, în esență, faptul că în seara zilei de 19 februarie 2010 inculpatul P. C. Ș. a cumpărat de la un tânăr numit „. din S. M. cantitatea de
1,5 g cannabis pe care a deținut-o, fără drept, pentru consum propriu până în data de 22 februarie 2010 când și-a confecționat o țigară, fumând din ea. Tot în data de 22 februarie 2010 acesta a transportat din S. M. până în B. M. această cantitate de cannabis, iar pe traseu și-a confecționat o țigară pe care a oferit-o inculpatului U. I. M. pentru a fuma. Inculpatul U. I. M. a primit această țigară, a fumat din ea și a condus pe DE 58 pe direcția S. M. - B. M. autoturismul marca BMW înmatriculat în Germania sub nr. BAD-KP-89, aflându-se sub influența acestei substanțe psihotrope.
Din probele de la dosar au rezultat următoarele:
La data de 19 februarie 2010 inculpatul P. C. S. a achiziționat de la numitul „. din S. M. cantitatea de 1,2 g cannabis pe care a transportat-o îndata de 22 februarie 2010 din S. M. la B. M. cu autoturismul marca BMW înmatriculat în Germania sub nr.BAD KP 89 condus de inculpatul U. I. M.
În timp ce se deplasau cu acest autoturism inculpatul P. C. Ș. a confecționat din această substanță o țigară pe care cei doi inculpați au fumat-o împreună, inculpatul P. C. Ș. oferindu-i-o în acest sens celuilalt inculpat, fiind depistați în trafic în orașul T. M..
Buletinele de analiză toxicologică nr. 70/2010 și 71/2010 întocmite de S. B. M. au evidențiat consumul de către ambii inculpați din această substanță (THC) - f.40, 41 dosar urmărire penală. În aceste condiții Tribunalul Maramureș a hotărât că fapta inculpatului U. I. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor substanțe stupefiante prev.de art. 87 alin.2 din O. nr. 195/2002.
Apărarea formulată de acest inculpat în sensul că din greșeală a fumat din țigara coinculpatului (a confundat țigările) nu poate fi primită, fiind o apărare doar de circumstanță în condițiile în care a formulat-o doar la instanță iar pe parcursul procesului penal a avut o poziție oscilantă (inițial a negat consumul de astfel de substanțe, apoi la confruntarea cu celălalt inculpat a recunoscut că a „tras două fumuri"; din țigara inculpatului P. C. Ș., aflând ulterior că ar conține plante etnobotanice „Spice";). Inculpatul P. C. Ș. a recunoscut de la început că l-a întrebat dacă fumează din țigară și că au fumat-o împreună (apoi într-o declarație ulterioară a arătat că inculpatul U. I. M. a tras „vreo două fumuri";).
De asemenea, nu a putut fi primită nici apărarea celor doi inculpați conform căreia aveau reprezentarea faptului că substanța respectivă este o substanță etnobotanică („iarbă Spice";) în condițiile în care și aceste plante au fost interzise prin O. nr.6/10 februarie 2010 (preluată în M.Of. din 15 februarie
2010) aflată deja în vigoare la data comiterii faptelor (19-22 februarie 2010).
S-a respins și apărarea potrivit căreia s-au încălcat în cauză prev.art. 6
și 26 din Ordinul nr. 376/2006 al M.ui S. conform cărora pentru stabilirea consumului de produse stupefiante se prelevează o probă de sânge și în mod obligatoriu 50-100 ml urină întrucât de la cei doi inculpați s-au recoltat probele obligatorii de urină, iar ambele sunt necesare doar pentru calculul retroactiv al consumului de astfel de substanțe.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului U. I. M. tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise dat de modalitatea de săvârșire (conducere sub influența unor substanțe stupefiante), de cantitatea consumată - cei doi inculpați au fumat împreună o țigară și atât martorii audiați, cât și buletinul de examinare clinică al acestora nu au confirmat existența unui comportament diferit de cel obișnuit și neposedând nici antecedente penale. Acest ultim element a fost avut în vedere de tribunal ca și circumstanță atenuantă.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 71, 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. întrucât ocuparea acestor funcții presupune existența unei conduite ireproșabile. In raport de fapta comisă, nu se poate reține că acesta nu poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, nefiind necesar a i se interzice și dreptul de a alege. Întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite această faptă, nu se impune a i se interzice și drepturile prev.de art. 71, 64 lit.c C.pen.
În raport de fapta săvârșită tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă și văzând și faptul că suntîndeplinite și celelalte cerințe prev.de art. 81 C.pen., se va da eficiență acestui text legal.
În temeiul art. 71 alin.5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Întrucât fapta inculpatului nu constituie nici una din acțiunile care intră în latura obiectivă a infracțiunii prev.de art. 4 alin.1 din L. nr. 143/2000
(cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare, deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept) se va dispune achitarea sa pentru această infracțiune, în temeiul art. 10 lit.d C.pr.pen.
Faptele inculpatului P. C. Ș. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 4 alin.1 din L. nr. 143/2000 și de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.1 din L. nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise (dat de natura lor, dar și de cantitatea redusă de droguri - 1,2 g) și personale a inculpatului (nu are antecedente penale), acest ultim element atrăgând aplicabilitatea prev.art. 74 lit.a C.pen.
În temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea - de 3 luni închisoare.
Raportat la cantitatea redusă de droguri - obiect al acestor infracțiuni și la lipsa de antecedente penale a inculpatului, tribunalul a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă conform art. 81 C.pen.
În temeiul art. 71 alin.5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 17 alin.1 din L. nr. 143/2000, s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 1, 2 g cannabis, tribunalul urmând a constata că aceasta s-a consumat în cursul analizelor de laborator.
În temeiul art. 191 alin.1,2 C.pr.pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a sumei de câte 1.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel DIICOT - B. T. M. și inculpatul U. I. M.
Prin motivele scrise și orale DIICOT a învederat netemeinicia și nelegalitatea soluției de achitare a inculpatului U. I. M. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept, în vederea consumului propriu prev.de art.4 alin.1 din L. 143/2000, întrucât săvârșirea acesteia a fost pe deplin dovedită prin probele dosarului, inculpatul U. primind cu titlu gratuit o țigară conținând cannabis, de la inculpatul P. - aspect cunoscut pe deplin de către el și acceptat ca atare, a deținut-o pentru consum propriu, chiar dacă pentru o scurtă perioadă, cât să inhaleze fumul, rezultat care s-a produs efectiv prin consumarea substanței stupefiante respective, sub forma fumării.
Probațiunea testimonială și științifică a demonstrat fără dubiu că inculpatul U. a obținut substanța stupefiantă în momentul în care i-a fost oferită țigara conținând cannabis spre consum, de către inculpatul P., iar el a acceptat această împrejurare, cunoscând că este vorba de droguri. Mai mult, inculpatului U. i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii prezenței drogurilor în organism, iar constatarea medico-legală efectuată de specialiști a demonstrat că acesta consumase cannabis, fiind depistat pozitiv la T. Nu în ultimul rând, deținerea drogurilor a fost făcută fără drept, din momentul în care inculpatul U. a primit prin liberul său consimțământ, de la celălalt inculpat, țigara preparată cu cannabis, a avut-o în posesia sa, chiar dacă pentru un scurt timp și a utilizat-o pentru consumul efectiv de droguri, realizatprin fumare, împrejurare recunoscută de către ambii inculpați, care au învederat că „au tras"; 2-3 fumuri.
Parchetul a precizat că atâta vreme cât tribunalul a dispus condamnarea inculpatului U. I. pentru infracțiunea vizată de art.87 alin.2 din OUG
195/2002 respectiv pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența unor substanțe stupefiante, care este o infracțiune efect al celei incriminate de art.4 alin.1 din L. 143/2000, este un nonsens să se dispună achitarea pentru infracțiunea de bază, infracțiunea cauză. Este logic, că pentru a avea în organism droguri, mai înainte, inculpatul U. I. le-a consumat, iar înainte de consum le-a deținut, mai precis le-a primit de la inculpatul P. C. și le-a deținut efectiv, până a realizat consumul de droguri, prin inhalarea fumului de la țigară.
În final, s-a învederat că prima instanță printr-o interpretare eronată a probelor dosarului, conform art.63 alin.2 C.proc.pen., a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, sens în care au solicitat admiterea apelului și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea vizată de art.4 alin.1 din L.
143/2000.
Apărătorul din oficiu al inculpatului U. I. a învederat că excepția invocată din oficiu de către Curte, aceea a tardivității apelului, este perfect justificată câtă vreme din actele dosarului rezultă că la (...) apelantului i-a fost comunicată copia minutei, iar apelul a fost promovat doar la 14 martie 2011 de către apărătorul ales al inculpatului.
Cât privește fondul apelului, dacă instanța va trece peste excepția invocată, solicită a se dispune achitarea inculpatului conform art.10 lit.e și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât acesta s-a aflat în eroare conform art.51
C.pen. cu privire la natura substanței consumate, iar pe de altă parte, cu privire la dovedirea infracțiunii vizate de art.87 alin.2 din OUG 195/2002 organele de urmărire penală nu s-au conformat dispozițiilor legale încălcând prevederile art.6 lit.e și art.26 și 28 din Ordinul nr.376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule, care prevăd că în probarea infracțiunii de mai sus, inculpatului trebuia să i se preleveze în mod obligatoriu o probă de sânge și 50-100 ml urină, norme nerespectate de către anchetatori, ceea ce nu poate conduce decât la o soluție de achitare a acestuia conform art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen.
Probele dosarului, de asemenea, nu au evidențiat că inculpatul U. este un consumator dependent de droguri, nici la domiciliul său și nici asupra lui nefiind depistate substanțe psihotrope, solicitând achitarea sa de sub învinuirea art.4 alin.1 din L. 143/2000 întrucât nu există o dovadă certă a unor elemente esențiale a laturii obiective a infracțiunii, deținerea fără drept a drogurilor.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul DIICOT:
Textul art.4 din L. 143/2000 nu incriminează distinct, pe de o parte, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc, fără drept, iar, pe de altă parte, consumul, fără drept, de droguri de risc. C. ce constituie infracțiune și se sancționează ca atare, este efectuarea unuia sau mai multora dintre actele prevăzute expres de lege pentru propriul consum, fără drept. Înaceeași ordine de idei, pentru realizarea laturii subiective a infracțiunii în discuție, trebuie constatată legătura cauzală între deținerea drogurilor și finalitatea acestei operațiuni - consumul propriu, prin urmare, trebuie să fie îndeplinit scopul special al consumului propriu. Ținând de latura subiectivă a infracțiunii, scopul special este dificil de dovedit, însă nu imposibil, el putând fi demonstrat prin apelare la împrejurări obiective, însemnând fie că persoana vizată este consumator frecvent sau ocazional de droguri, fie că acea persoană prezintă stările unui consumator de droguri, ori a executat cel puțin un act material, cum ar fi procurarea, confecționarea ori deținerea unor instrumente sau obiecte destinate ori adaptate consumului de droguri, care să deconspire scopul enunțat. Ori, procurorul nu a prezentat probe valabile, care să confirme vreuna din cele două împrejurări enunțate.
Curtea observă că nici la domiciliul inculpatului U. I. și nici asupra acestuia, nu au fost găsite droguri de risc, respectiv T.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut că a consumat accidental un asemenea drog, prin conținutul procesului verbal de confruntare (f.111-112 faza de u.p.), în care precizează textual: „la data de (...) am tras două fumuri dintr-o țigară marca Marllboro sau Dunhil pe care mi-a dat-o G. (inculpatul P.), iar după ce am fumat, el mi-a spus că ar conține niște iarbă de la un magazin de etnobotanice, respecitv „spicey";. În celelalte declarații date în faza de urmărire penală, respectiv la f.16 și f.99, inculpatul U. arată că „eu nu am consumat niciodată droguri interzise și nici ierburi care la un moment dat erau legale....eu le-am comunicat polițiștilor că staniolul descoperit în mașina pe care eu o conduceam, îi aparținea amicului meu G., persoană care de altfel a și introdus produsele stupefiante (iarbă) sub preșul din dreapta față a autovehiculului, unde stătea el. De asemenea, învederează că „G. a fumat singur țigara confecționată de el, în interiorul autovehiculului pilotat de mine, iar eu am fumat pe traseu una sau două țigări Marllboro din propriul meu pachet. Precizez că G., cu certitudine, a fumat doar o singură țigară despre care a zis că ar fi spicey";. În declarația olografă de la f.17 u.p., inculpatul U. afirmă că „. întrebat despre proveniența și conținutul celor două pachețele cu staniol descoperite în partea dreaptă a vehiculului condus de mine, precizez că acestea conțin iarbă, știind acest lucru de la G. (inculpatul P., căruia de altfel îi aparțineau)";.
În fața T.ui M., inculpatul U. I. a învederat la f.38 că „am condus din S. M. până în B. M., iar când am intrat în vehicul, celălalt inculpat mi-a spus că are iarbă spice, iar eu i-am comunicat că nu mă interesează, întrucât este iarba lui și nu are de a face nimic cu mine. Pe drum, eu mi-am fumat propria
țigară cu tutun, iar inculpatul P. C. a fumat o țigară care nu știu ce conținea până în momentul în care am tras și eu din ea. L-am întrebat ce conține și mi- a spus că a introdus substanță spice, apoi am aruncat țigara pe geam. A. țigări erau în scrumieră și probabil din greșeală am luat țigara lui, iar când i-am simțit gustul, întrebându-l ce conține, mi-a spus că spice. Eu nu am văzut momentul în care a introdus în țigară, inculpatul P., această substanță, pentru că am intrat în casă în vederea luării actelor....Nu am nicio explicație pentru faptul că inculpatul P. ar fi afirmat în faza de urmărire penală că eu aș fi confecționat acea țigară, deoarece eu am relații de prietenie cu acesta și afirm c u certitudine că aceasta nu a fost concepută de mine....Este adevărat că am tras două fumuri, dar am confundat țigările și nu mi-a dat-o celălalt inculpat. Eu nu am afirmat la procuror că aș fi primit vreo țigară de la celălalt inculpat";.
Curtea reține că la f.62 în faza de u.p.s-a depus buletinul de analiză toxicologică nr.70 din (...) întocmit de S. medico-legal județean B. M., din carerezultă că inculpatul U. I. M. a fost depistat pozitiv în examenul de urină la
THC (marijuana).
Însă, consumul de droguri nu presupune, în mod obligatoriu, în absența unor probe certe, indubitabile și acțiunea de deținere a acestor droguri.
Împrejurarea că inculpatul U. a consumat ocazional droguri, prin inhalarea a 2-3 fumuri de țigară, nu este suficientă pentru realizarea infracțiunii, așa cum este prevăzută în art.4 din L. 143/2000.
Curtea observă că nici la domiciliul inculpatului U. nu a fost efectuată o percheziție de către organele de urmărire penală, prin care să se probeze deținerea drogurilor și nici asupra acestuia nu au fost găsite astfel de substanțe, dovedindu-se că ele au fost introduse în autovehiculul inculpatului U. de către coinculpatul P., căruia de altfel îi și aparțineau, persoană care a și confecționat în mod artizanal, țigara din care au inhalat câteva fumuri ambii.
Mai mult, din buletinul de examinare clinică de la f.64 u.p., însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică sau a substanțelor psihotrope, dr.M. M. Peride, afirmă că"; inculpatul U. prezintă o comportare ordonată, este orientat în timp și spațiu, nefiind confuz, atenție concentrată, iar judecata coerentă, neprezentând semne și forme de violență";.
De asemenea și martorii asistenți P. Iosif N. și B. O. Iosif, ascultați nemijlocit atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața tribunalului au învederat că „nu mi s-a părut că acea persoană cu părul lung (inculpat U. I.) în momentul opririi de către organele de poliție ar fi avut vreun comportament deosebit. (martor P.) sau „acea persoană cu părul lung nu a avut o atitudine sau comportament ciudat și nici cealaltă persoană aflată în autoturismul poliției (inculpat P.) nu a avut vreun comportament deosebit
(martor B. O.)";, neexistând astfel dovada unor elemente esențiale ale laturii obiective a infracțiunii și anume, deținerea fără drept a drogurilor de către inculpatul U.
Nu în ultimul rând, este de remarcat că după ce a fost depistat pozitiv în examenul de urină, atestându-se că la (...) ar fi fost sub influența THC, așa cum rezultă din constatarea S.ui medico-legal județean B. M., inculpatul U. I. la data de (...) s-a prezentat la L. S. M. al C. S. R. SRL B., i s-a efectuat un nou test vizând descoperirea de droguri în urină, examinarea toxicologică fiind negativă.
S-a dovedit că pe parcursul procesului penal inculpatul U. s-a supus recoltării probelor biologice la solicitarea organelor de urmărire penală, ba mai mult, la două zile de la evenimentul în care a fost implicat, la (...) s-a prezentat benevol la un laborator acreditat de toxicologie, prin ale cărui rezultate negative, s-a demonstrat inexistența substanțelor stupefiante în organism. În aceste condiții, există cel puțin un dubiu, care profită inculpatului, asupra veridicității și seriozității modului de întocmire a buletinului toxicologic din (...) al S.B. M., deoarece nu a fost precizată concentrația de THC identificată în probele de urină recoltate inculpatului, iar pe de altă parte este puțin probabil că dacă la (...) inculpatul avea în organism substanțe stupefiante, acestea să-i fi dispărut în întregime peste două zile, la (...).
Curtea, analizând declarațiile inculpatului U. I. atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței prin care a negat în mod constant deținerea de către el a unor droguri de risc, precum și faptul că ar fi consumat, sau că a intenționat să consume vreodată droguri, ajunge la concluzia că în speță nu există elemente de fapt care să confirme dincolo de orice dubiu, asemenea susțineri ale parchetului.
În săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 alin.1 din L. 143/2000 o dispoziție de condamnare întemeiată exclusiv pe mărturia coinculpatului
P. C. Ș. este incompatibilă cu garanțiile oferite de art.6 paragr.1 și 3 lit.d din Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și Libertăților
Fundamentale.
În speță, prima instanță nu a încălcat prevederile art.63 C.proc.pen. și nici cele ale art.4 C.proc.pen., respectiv lipsa rolului activ în desfășurarea procesului, administrând nemijlocit probațiunea testimonială indicată în actul de sesizare al instanței, analizând și probele în apărare propuse de inculpat.
Curtea reține că pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev.de art.4 alin.1 din L. 143/2000 este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- obținerea de droguri pentru consum propriu. Această condiție se poate realiza numai prin una din următoarele modalități: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri. În situația în care drogurile nu sunt obținute în vederea consumului propriu sau printr-o altă modalitate decât cele prevăzute de lege, atunci fapta nu va constitui infracțiunea reglementată de art.4 din L. nr.143/2000 ci, eventual, o altă infracțiune: trafic intern de droguri; trafic internațional de droguri, etc.;
- subiectul activ al infracțiunii poate fi numai un consumator sau un consumator dependent de droguri care are capacitate penală. Așadar, în cazul în care se comite infracțiunea prin oricare din modalitățile ce constituie elementul material al laturii obiective, iar suspectul nu este consumator sau consumator dependent de droguri, fapta sa nu va întruni elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, ci, eventual, o altă infracțiune reglementată de L. nr.143/2000, în funcție de circumstanțele cauzei.
Dovada faptului că suspectul este consumator sau consumator dependent de droguri se face printr-o constatare medico-legală sau o expertiză de specialitate, care trebuie dispusă de către organele de urmărire penală, în cursul primei faze a procesului penal, nefiind suficientă susținerea acestuia că este consumator sau consumator dependent de droguri.
- deținerea drogurilor să se facă fără drept.
Numai în situația în care persoana deține drogurile fără drept, pentru consum propriu, va răspunde potrivit legii penale, deoarece există numeroase situații când drogurile sunt deținute în baza unor activități desfășurate în mod legal.
În speța dedusă judecății, nu sunt îndeplinite cumulativ aceste trei condiții. Astfel, în cursul urmăririi penale nu s-a efectuat o constatare medico- legală sau o expertiză de specialitate pentru a se stabili dacă inculpații sunt sau nu consumatori sau consumatori dependenți de droguri și nici nu s-a dovedit că aceștia dețineau drogurile în vederea consumului propriu. Mai mult, nu s-a efectuat la domiciliul inculpatului U. o percheziție care să ateste că deține substanțe stupefiante și nici nu au fost găsite droguri asupra acestuia.
Și în ipoteza în care s-a probat în prezentul dosar, că inculpatul U. a tras două fumuri accidental, din țigara confecționată cu cannabis de către inculpatul P., această activitate (consumul de droguri) nu presupune, în mod obligatoriu, în absența unor probe certe, indubitabile și acțiunea de deținere a acestor droguri.
Nefiind îndeplinite condițiile analizate mai sus și nedemonstrându-se că inculpatul U. este consumator sau consumator dependent de droguri și niciîmprejurarea că acesta a deținut drogurile de risc respectiv THC în vederea consumului propriu, Curtea apreciază că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.4 alin.1 din L. 143/2000, astfel că soluția de achitare pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală sub acest aspect, urmând a fi menținută.
Pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat apelul DIICOT - B. T.
M. în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în apelul
DIICOT vor rămâne în sarcina statului.
Cu privire la apelul inculpatului U. I.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul U. I. s-a prezentat în fața T.ui M. la 24 iunie 2010, declarând că domiciliul său este în S. M., A. C. nr.11, bl.4, ap.63, împrejurare atestată și de scriptul depus la f.19 emanând de la D. G. de evidență a persoanelor S. M. - S. de evidență.
În prezenta cauză, în fața T.ui M., inculpatul a fost reprezentat de către avocatul ales Ș. G., care a și promovat în numele său apelul, cu care a fost sesizată Curtea la 14 martie 2011.
Cu ocazia declarației dată în fața instanței de fond, inculpatul U. a învederat că este muncitor în construcții, având reședința temporară în
Germania, la domiciliul soacrei sale. După data de 24 iunie 2010, inculpatul U. I. a avut termen în cunoștință și nici nu s-a mai prezentat în fața T.ui M., asistența juridică fiindu-i asigurată de către avocatul ales, cu care a ținut legătura și care l-a informat asupra modului de derulare a procedurilor judiciare.
În aceste condiții, la dezbaterea pe fond a cauzei și la pronunțarea sentinței 130 din (...) a T.ui M., inculpatul U. I. M. a lipsit, termenul de apel fiind de „10 zile de la comunicare";.
Din dovada de la fila 110 atașată dosarului de la Tribunalul Maramureș, rezultă că inculpatului U. I. i-a fost comunicată copia de pe minuta sentinței penale 130/2011 la (...), având dreptul să declare apel până la data de 10 martie 2011.
Prin promovarea căii de atac abia la data de 14 martie 2011 de către apărătorul ales, în condițiile în care acesta fusese prezent la întreaga fază a cercetării judecătorești, apelul apare ca tardiv formulat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.379 pct.1 lit.a C.proc.pen.
Curtea de A. ținând cont de împrejurarea că inculpatul a fost achitat de către prima instanță, pentru una dintre infracțiunile deduse judecății, a efectuat demersuri repetate pentru respectarea disp.art.385/16 C.proc.pen., dispunând citarea inculpatului atât de la domiciliul din S. M. cât și de la reședința din străinătate, inculpatul neprezentându-se însă în fața instanței.
Durata procedurilor judiciare a fost direct influențată de comportamentul inculpatului care și-a schimbat reședința cunoscută din Germania, fără a comunica autorităților noua adresă; de abia la data de 14 septembrie 2011 a comunicat că de fapt domiciliul său este în R. la adresa menționată în faza de urmărire penală.
Deși cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de apel la 12 aprilie 2011, inculpatul U. I. M. la 14 septembrie 2011 și-a indicat domiciliul ca fiind în S. M., A. C. nr.11, bl.4, ap.63, adresă de la care Curtea l-a citat în mod repetat.
La 14 septembrie 2011, magistrații au încuviințat amânarea dosarului pentru un alt termen, în vederea prezentării inculpatului și angajării unui apărător ales, dar la 6 octombrie 2011, apelantul nu s-a mai prezentat și nici nu și-aangajat propriul avocat, condiții în care i-a fost respectat dreptul la apărare, cauza fiind dezbătută în prezența apărătorului din oficiu, care a fost desemnat în speță de la 12 mai 2011 și care se prezentase și la termenele anterioare, cunoscând actele și lucrările dosarului.
Întrucât în speță s-a dat eficiență excepției tardivității, este superfluă analizarea pe fond a motivelor de apel formulate de inculpatul U.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. inculpatul U. va plăti statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de către DIICOT B. T. M. si ca tardiv apelul inculpatului U. I. M., împotriva sentinței penale nr. 130 din 23 februarie 2011 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare în apelul DIICOT rămân in sarcina statului.
Obligă pe inculpatul U. să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G. | ||
D. P. | V. | G. | M. N. |
4 ex. - (...)jud.fond.B. C.
| ← Decizia penală nr. 535/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1507/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
