Decizia penală nr. 535/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 535/R/2011
Ședința publică din 11 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: ANA C.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul K. I. R. împotriva sentinței penale nr. 37 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de
Judecătoria Zalău, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărătorul desemnat din oficiu avocat L. M. URS, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 5 aprilie 2011, prin serviciul registratură s-a depus de către apărătorul ales al inculpatului un înscris din care reiese că este în imposibilitate de a se prezenta la termenul de azi, solicitând ca recursul să fie soluționat pe baza motivelor de recurs depuse la dosar. De asemenea, arată că nu se opune la desemnarea unui apărător din oficiu pentru a asista interesele inculpatului în prezentul dosar.
Apărătorul din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, făcându-se aplicarea art. 90 și următoarele Cod penal.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate cu reținerea circumstanțelor atenuante pentru inculpat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată de apărătorul inculpatului că, instanța a considerat că este necesar să i se aplice inculpatului pedeapsa închisorii de 4 luni cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni termen de încercare. C. că pedeapsa aplicată prin sentința penală este mult prea severă, iar scopul pedepselor este acela de constrângere și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere și gradul de pericol social al faptei săvârșire de inculpat, dacă se fac sau nu aplicabile prevederile art. 74 și 76 Cod penal, iar dacă este posibil, să se facă aplicarea titlului V art 90 și următoarele Cod penal.
Instanța de judecată poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, dacă sunt îndeplinite mai multe condiții prevăzute expres de lege, printre care și acelea ca fapta să prezinte un grad de pericol social redus, să nu se fi produs urmări grave în urma săvârșirii acestei fapte, dacă făptuitorul regretă fapta comisă, are o atitudine bună atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, și să existe suficiente probe că acesta poate fi reeducat fără a i se aplica o pedeapsă.
În final, se arată de reprezentantul inculpatului că, nu are nici o relevanță faptul că la acel moment inculpatul avea permisul de conducere suspendat, deoarece niciodată nu a avut categoria corespunzătoare pentru a putea conduce motocicleta astfel, chiar dacă permisul său de conducere nu era suspendat, oricum fapta comisă ar fi constituit infracțiune.
Cu onorariu avocațial.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, cuconsecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002.
În conformitate cu prevederile art 72 Cod penal instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei a fost apreciat în baza art. 181 alin.2 Cod penal, și s-au avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire al faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la consecințele care s-ar fi putut produce ca urmare a faptei sale. C U R T E A : Deliberând reține că prin sentința penală nr.37 din (...) pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art 320¹ Cod pr. penală a fost condamnat inculpatul K. I. R., fiul lui V. si E., născut la data de (...) în municipiul Z., jud. Sălaj, cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în com. B., sat B., nr. 355, jud Sălaj, CNP 1., la pedeapsa de 4 (luni) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv. În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni. În baza art. 71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul K. I. R. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanță a reținut că inculpatul, la data de (...), la ora 14.07 a condus motocicleta marca Kawasaki înmatriculată cu nr. (...) pe DE 81 prin localitatea B. cu viteza de 88 km/h, adică peste limita legală, fiind sancționat contravențional. În urma implementării în baza de date a procesului verbal și a sancțiunii dispuse, s-a constatat că învinuitul avea permisul reținut și suspendat și nu avea categoria A necesară conducerii unei motociclete. În consecință organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehicolul respectiv și au întocmit în acest sens un proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.6-7). În drept, fapta inculpatului K. I.-R., care, la data de (...), a condus pe DE 81 prin localitatea B. motocicleta marca Kawasaki înmatriculată cu nr. (...) având un permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte motocicleta marca Kawasaki, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehicolul respectiv ă, prev. și pedepsită art.86 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 republicată. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului care a condus motocicleta marca Kawasaki înmatriculată cu nr. (...) pe drumul public, pe DE 81 prin localitatea B. având un permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte motocicleta. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. În ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut că intenția indirectă a inculpatului rezultă din împrejurarea că deși știa că are un permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte motocicleta, a decis totuși să o conducă pe drumurile publice prevăzând pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa și cu toate că nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu a mai suferit condamnări anterioare, fiind la prima confruntare cu legea penală. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. și pedepsită art.86 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 republicată. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp. art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat înbaza art.181 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la consecințele care s-ar fi putut produce ca urmare a faptei sale. Totodată instanță a constatat că inculpatul a comis fapta în condițiile în care avea permisul de conducere aferent categoriei B reținut și suspendat ceea ce conferă faptei un grad ridicat de pericol social și o periculozitate sporită a inculpatului care nu s-a conformat masurilor legale impuse față de acesta. Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 30 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei. Chiar dacă în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile și în acest context, instanța apreciază că motivul ce a stat la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. În aceste condiții, instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, dar a avut în vedere toate împrejurările expuse la individualizarea în concret a pedepsei aplicate. Astfel, având în vedere atât faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată dar și circumstanțele reale și personale ale cauzei precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 6 luni la 3 ani, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special redus ca urmare a admiterii cererii de judecare în procedură simplificată., respectiv pedeapsă de 4 luni închisoare. În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului M. A. I. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., și față de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. P. C. E. a D. O., „. continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de C., cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de C., o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis graveabuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației. Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect. De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce va fi executată este de 1 an închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.1 lit.a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale și, în consecință, nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal. În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție. Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal. În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta a fost reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul K. I. R. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul K. I. R. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună în principal achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b/1 C. și în consecință aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca efect a reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului. În motivarea recursului în esență se arată că pedeapsa aplicată inculpatului de 4 luni închisoare cu suspendare condiționată este prea severă iar la individualizarea pedepsei instanța trebuia să aibă în vedere și gradul de pericol social al faptei săvârșite și în consecință să dispună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ neavând nicio relevanță că la momentul comiterii faptei inculpatul avea permisul de conducere suspendat deoarece niciodată nu a avut categoria corespunzătoare pentru a putea conduce motocicleta, iar pe de altă parte instanța nu a avut în vedere și dacă sunt sau nu aplicabile circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Examinând probele dosarului, Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat. Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale manifestate de către inculpat respectiv că a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței iar judecata să se efectueze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.43), a acordat eficiență dispozițiilor art.320/1 C. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere de către instanța de fond disp. art.72 alin.1 C. adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale raportat la disp.art.320/1 alin.7 C. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii având în vedere că instanța a pronunțat condamnarea inculpatului, pedeapsa aplicată fiind just dozată. Reținerea circumstanțelor atenuante constituie o facultate și nu o obligație a instanței în procesul de individualizare a pedepsei așa cum a menționat și instanța de fond astfel că lipsa antecedentelor penale și poziția de recunoaștere a inculpatului și de regret manifestate de către acesta singurele date pozitive nu implică automat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C. raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise în sensul că deși inculpatul avea permisul reținut și suspendat și nu avea categoria A necesară conducerii unei motociclete, acesta la data de (...) a condus prin localitatea B. o motocicletă punând în pericol securitatea traficului rutier și pietonal, astfel că sub acest aspect recursul inculpatului este nefondat. De asemenea, potrivit art.181 C. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita inculpatului. Conducerea pe drumurile publice a unei motociclete având un permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte motocicleta, constituie o faptă care putea avea urmări grave atât pentru integritatea corporală a inculpatului sau altor persoane, sau chiar consecințe materiale astfel că punând în pericol desfășurarea normală a traficului rutier nu se poate aprecia că aceastăfaptă nu prezintă pericol social iar o soluție de achitare în baza art.10 lit.b1 C. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este exclusă. Reintegrarea socială a inculpatului așa cum a constatat și instanța de fond poate fi realizată și fără privare de libertate astfel că fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 C. suspendarea condiționată a executării pedepsei este oportună. În cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu în baza art.3859 alin.3 C. Curtea în art.38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. I. R., împotriva sentinței penale nr. 37 din 26 ianuarie 2011 a Judecătoriei Z.. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C. va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. I. R., domiciliat in comuna B., sat B., nr. 355, jud. Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 37 din 26 ianuarie 2011 a Judecătoriei Z.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. I. C. M. ANA C. Conc.odihnă Semnează: PREȘEDINTELE COMPLETULUI GREFIER M. N.conc.odihnă: semnează GREFIER ȘEF SECȚIA PENALĂ P. H. Red.ICM Dact.SzM/4 ex./(...) Jud.fond.R. R.
| ← Decizia penală nr. 1260/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 177/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
