Decizia penală nr. 199/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.199/R/2011

Ședința publică din 17 februarie 2011

I. constituită din:

PREȘEDINTE: V. G. judecător

JUDECĂTORI: M. B.

V. C.

GREFIER: D. S.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații L. S. și L. F. împotriva deciziei penale nr.104 din data de (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată astfel :

- inculpatul L. S. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.pen., cu aplic.art.75 lit.a C.pen. și art.99 alin.3

C.pen.

- inculpatul L. F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.pen., cu aplic.art.75 lit.a și c C.pen. și art.99 alin.3 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. F., asistat de apărător ales, av.Mircea P., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar și inculpatul

L. S., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Petriu Alexandru, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată Ș. A. D. și părțile civile S. J. de U. S. și S. J. de A. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului L. F. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 C.pen. Inculpatul nu a aplicat lovituri părții vătămate, ci se afla acolo, deoarece avea o înțelegere cu martorul G., care i-a permis să cosească iarba pe un teren al cărui proprietar este. Când inculpatul a ajuns la teren, partea vătămată cosea iarba de pe terenul martorului G., deși trebuia să cosească terenul alăturat care aparținea martorei R. L. Pe acest motiv a început o discuție între părți. P. vătămată a venit cu o furcă spre F. C., care la rândul său s-a îndreptat cu o furcă înspre partea vătămată. Inculpatul a încercat doar să-i despartă și a reușit să-i smulgă furca din mâna părții vătămate. M. L. I. a declarat că l-a văzut pe fiul părții vătămate cu furca amenințându-l pe L. S. și F. C., aceștia din urmă fiind cei care au aplicat lovituri părții vătămate. D. acestui martor se coroborează cu declarațiile inculpaților. I. a înlăturat aceste declarații, apreciindu-le nesincere, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare în regim de detenție. În ceea ce privește declarațiile martorilor pecare instanța și-a fundamentat soluția, acestea sunt contradictorii și nu se poate reține faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei. Dacă probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia soluția ce se impune este achitarea inculpatului. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului. P. aplicată inculpatului este mult prea dură raportat la fapta comisă, la modul și mijloacele de comitere și la circumstanțele personale ale inculpatului. A. nu are antecedente penale, a mai avut tangențe cu legea penală, însă cu privire la faptele comise anterior a intervenit reabilitarea.

Apărătorul inculpatului L. S. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e C.pr.pen. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 C.pen., constatând că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume starea de legitimă apărare sau scuza provocării. Inculpatul a încercat să se apere, fiind prins într-o conjunctură, încercând să reacționeze la modul violent în care i s-a pus în pericol viața. Solicită a se reține că inculpatul a avut discernământul redus la data săvârșirii faptei, având în vedere și starea de minoritate în care se afla. Chiar dacă inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, nu s-a avut în vedere starea de fapt reală. În subsidiar, solicită a i se aplica inculpatului o mustrare în baza art.101 lit.a C.pen., considerând că fapta comisă nu prezintă pericol social. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că inculpații se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați.

Inculpatul L. F., având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa deoarece nu este vinovat și nu i-a aplicat lovituri părții vătămate.

Inculpatul L. S., având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.165/(...) a J. Z., în baza art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) și c) Cod penal, inculpatul L. F., fiul lui P. și E., născut la (...), în localitatea B., jud.B.-Năsăud, cetățean român, studii-4 clase, căsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale CNP 1., domiciliat în localitatea P., nr.191, comuna R., jud.S., a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, cu privare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.ul Național de D. G. J. a profilului genetic.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la (...) la (...).

În baza art.357 alin.2 lit.b) Cod procedură penală, s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată față de inculpat prin Î. din data de (...) a T.ui S., până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) și c) Cod penal, inculpatul F. C. L., fiul lui G. - G. și O., născut la (...), în localitatea Z., jud.S., cetățean român, studii-4 clase, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale CNP 1., domiciliat în localitatea S., nr.132, comuna H. C., jud.S., a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la (...) la (...).

În baza art.182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) și art.99 alin.3

Cod penal, inculpatul L. S., fiul lui F. și M., născut la (...), în Z., jud.S., cetățean român, studii-8 clase, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în localitatea P., nr.191, comuna R., jud.S., a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art.110 raportat la art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.110 Cod penal.

Până la împlinirea vârstei de 18 ani și în continuare, până la împlinirea termenului de încercare, instanța încredințează supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.110^{1 alin.1 raportat la art.86^{3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, de la împlinirea vârstei de 18 ani, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj;b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.}}

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.110^{1 alin.3 raportat la prevederile art.86^{4 și art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.}}

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului, de la împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive, de la (...) la (...).

În baza art.182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) și art.99 alin.2

Cod penal, inculpatul L. B. C., fiul lui F. și M., născut la (...), în Z., jud.S., cetățean român, studii-5 clase, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în localitatea P., nr.191, comuna R., jud.S., a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art.110^{1 alin.1 raportat la art.86^{3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, de la împlinirea vârstei de 18 ani, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.}}

S-a luat act că partea vătămată Ș. A. D., cu domiciliul în comuna R., sat

P., nr.135/A, jud.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.313 din Legea nr.95/2006 și art.998-999 și art.1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și obligă pe inculpații L. F., F. C. L., L. S. și L. B. C., în solidar, la plata de despăgubiri materiale către acesta, în cuantum de

3.366,90 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată Ș. A. D. În temeiul art.1000 alin.2 Cod civil, inculpații minori L. S. și L. B. C. vor fi obligați la plata despăgubirilor civile și în solidar cu părțile responsabile civilmente, L. F. și L. M.

S-a luat act că S. J. de A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.193 alin.1 raportat la art.191 alin.2 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpații L. F., F. C. L., L. S. și L. B. C., în solidar, iar inculpații minori L. S. și L. B. C. și în solidar cu părțile responsabile civilmente L. F. și L. M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții vătămate Ș. A. D.

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 3.600 lei, din care suma de 1.200 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, 600 lei pentru av.H. A. (300 lei pentru faza de urmărire penală și 300 lei pentru faza de judecată), 300 lei pentru av.Ilea B. pentru faza de urmărire penală și 300 lei pentru av.Opriș Anastasia pentru faza de judecată, cheltuieli care vor fi suportate de inculpați astfel: L. F. -

766,25 lei; F. C. L. - 1.066,25 lei, din care suma de 600 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu, av.H. A.; L. S., în solidar cu părțile responsabile civilmente L. F. și L. M., în temeiul art.191 alin.3 Cod procedură penală -

766,25 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu, av.Ilea B.; L. B. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente L. F. și L. M., în temeiul art.191 alin.3 Cod procedură penală - 1.001,25 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu, av.Opriș Anastasia.

Hotărârea s-a dat cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă, pronunțarea făcându-se în ședința publică din data de (...).

P. a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Zalău, din Dosar nr.2190/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L. F., L. S. și F. C. L. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) și c) Cod penal pentru inculpații L. F. și F. C. L., a art.75 lit.a) și art.99 alin.3 pentru inculpatul L. S. și a art.75 lit.a) și art.99 alin.2 pentru inculpatul L. B. C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de (...), în jurul orei 12.00, inculpații au aplicat lovituri părții vătămate Ș. A. D., care i-au provocat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului L. F. (f.32-33, 41-42), declarațiile inculpatului F. C.-L. (f.44-45, 48-49), declarațiile inculpatului L. S.

(f.58, 86), declarațiile învinuitului L. B.-C. (f.51, 55), declarațiile părții vătămate Ș. A.-D. (f.26-29), declarațiile martorului Ș. A. (f.59, 61), declarațiile martorului L. I.-A. (f.62-64), declarațiile martorei Ș. L. (f.65-66), declarațiile martorei Ș. O. (f.70), declarațiile martorului D. L. (f.71), raportul de constatare medico-legală nr.1617/II/a/40 din (...) privind partea vătămată (f.73), proces- verbal de cercetare la fața locului din (...) (f.6), cazier judiciar (f.35, 36, 47, 53,

57).

Prin adresa nr.16671/(...), aflată la fila 153 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 3.366,90 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru pacientul Ș. A. D.

S. J. de A. S., deși a fost citat cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se constituie parte civilă în cauză, nu a răspuns solicitării instanței, nerăspunzând nici adresei întocmite de procuror în același sens în faza de urmărire penală.

Prin declarațiile de pe parcursul procesului penal, partea vătămată Ș. A. D. a arătat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpaților L. F., F. C. L., L. S. și L. B. C. (f.266-269), care au prezentat fiecare modul în care s-a desfășurat incidentul cu partea vătămată Ș. A. D. În interesul aflării adevărului în cauză, instanța a dispus audierea separată a inculpaților, conform art.324 alin.2 Cod procedură penală, iar în baza art.324 alin.3 Cod procedură penală, după audierea tuturor celor patru inculpați, s-au citit declarațiile luate separat și celorlalți inculpați.

La același termen de judecată s-a procedat la audierea părții vătămate prezente, Ș. A. D., care a arătat că își menține declarațiile date în cauză în faza de urmărire penală și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de judecată, cele arătate de partea vătămată fiind consemnate în declarația de la fila 270.

La termenul de judecată din data de (...), au fost audiați martorii Ș. A., Ș.

L., L. I. A., Ș. O., D. L. și C. Z., iar la termenul din data de (...) martorii R. L. și

G. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele

359-364 și, respectiv, 446-447. Dintre acești martori, Ș. A., L. I. A., Ș. L., Ș. O.

și D. L. au fost propuși prin rechizitoriu și însușiți de părți, iar martorii C. Z., R. L. și G. L. au fost audiați la solicitarea inculpaților.

La termenul din data de (...), a fost din nou audiat inculpatul F. C. L., care și-a manifestat dorința de a da o nouă declarație în cauză, aceasta fiind consemnată la fila 365 din dosar.

La termenul de judecată din data de (...), la solicitarea apărătorilor inculpaților, instanța a încuviințat în probațiune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către I. de M. L. C. N., pentru a se stabili dacă viața părții vătămate Ș. A. D. a fost pusă în pericol în urma leziunilor suferite ca urmare a incidentului avut cu inculpații. R. de expertiză medico-legală nr.1087/II/a/23 din (...) a fost depus la filele 559-560, acesta concluzionând că partea vătămată Ș. A. D. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur (posibil pumn sau picior în regiuneaabdominală), leziunile au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, pot data din (...) și au pus în primejdie viața victimei.

La filele 184-187 au fost depuse fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpaților, iar la filele 191-200 referatele de evaluare a acestora, întocmite de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din concluziile acestora reieșind că inculpatul F. C. L. prezintă perspective mari de reintegrare în societate, inculpații L. B. C. și L. S. perspective medii de reintegrare, iar inculpatul L. F.

șanse scăzute de reintegrare socială.

P. a hotărî astfel instanța a reținut că în data de (...), partea vătămată Ș. A.-D. se afla în locul numit „. P. din localitatea P., unde cosea iarba de pe terenul proprietatea martorei R. L., fiind însoțit de fiii săi, Ș. A., de 12 ani și Ș. Sorin, de 3 ani. În jurul orei 12.00, inculpații L. F., L. S., F. C.-L. și L. B.-C. și- au făcut apariția la locul în care se afla partea vătămată, având intenția de a cosi și aceștia iarba de pe același teren. Inculpatul L. F. s-a dus la partea vătămată și i-a reproșat acesteia faptul că a cosit iarba din acel loc, spunându- i că el era cel care are dreptul să cosească acolo și, fără vreun avertisment, a apucat partea vătămată de bărbie cu mâna stângă, iar cu pumnul mâinii drepte i-a aplicat un pumn în zona feței, provocându-i căderea la pământ. A. părții vătămate aflate la pământ s-au aruncat apoi inculpații L. S. și F. C.-L., care alături de inculpatul L. F., i-au aplicat lovituri cu mâinile și picioarele în zona spatelui și cea abdominală, inculpatul L. F. urcându-se totodată cu genunchii și sărindu-i peste abdomen. Între timp, inculpatul L. B.-C. a luat o coasă din căruța cu care au venit și a aplicat părții vătămate cu partea netăioasă mai multe lovituri în zona gleznei. Inculpatul L. F. i-a cerut părții vătămate să se ridice și, văzând că acesta nu dă curs solicitării, a început din nou să-i aplice lovituri, moment în care și ceilalți inculpați au început să-l lovească în diverse zone ale corpului, timp în care primul a luat de la căruță o

țepușă confecționată din metal cu care a mai aplicat o lovitură în zona spatelui.

După ce au încetat actele de agresiune asupra părții vătămate, inculpatul F. C. L. a ajutat-o să se ridice și a condus-o până la căruța unde îl așteptau cei doi copii minori ce au asistat neputincioși, plângând, tot timpul cât tatăl lor a fost lovit. P. vătămată a fost transportată cu căruța condusă de martorul Ș. A. la domiciliul său, de unde ulterior a fost transportată, în stare de semiconștiență, cu ambulanța, la S. J. de U. S. pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Având în vedere starea gravă în care s-a aflat partea vătămată, s-a intervenit chirurgical în regim de urgență, ocazie cu care s-a constatat că acesta are o ruptură de mezenter de 3,5-4 cm, care a cauzat punerea în evidență a unei cantități de 1500-1800 ml sânge și cheaguri; de asemenea, s- au constatat numeroase leziuni constând în politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral, contuzii piramidă nazală, contuzii multiple extremitatea cefalică, traumatism abdominal acut închis, anemie acută și șoc hemoragic care i-au pus în primejdie viața victimei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr.1617/II/a/40 din (...) întocmit de S. J. de M. L. S. (f.73) și raportului de expertiză medico-legală nr.1087/II/a/23 din (...) întocmit de către I. de M. L. C. N. (f.559-560), care atestă că leziunile produse părții vătămate au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Cu ocazia audierii sale, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul L. F. nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că el nu a aplicat nicio lovitură părții vătămate, ci, dimpotrivă acestaa încercat să-i oprească pe inculpații L. S. și F. C.-L. să o lovească, ajutând-o totodată să se urce în căruță după terminarea agresiunii la care a fost supus.

Inculpatul F. C. L. a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că el a aplicat o singură lovitură cu pumnul în spatele părții vătămate și prezentând modul în care s-a desfășurat incidentul dintre părți.

Inculpatul L. S. a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv că a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate, susținând că atitudinea sa agresivă s-a datorat consumului anterior de băuturi alcoolice, precum și atitudinii părții vătămate, care l-ar fi înjurat și s-a îndreptat spre toți inculpații având în mână o furcă. Același inculpat a mai susținut că doar el și inculpatul F. C. L. au aplicat lovituri părții vătămate, inculpatul L. F. intervenind doar în scopul de a-i opri.

Inculpatul L. B. C. a declarat că el nu a aplicat nicio lovitură părții vătămate, acesta fiind lovit doar de inculpații L. S. și F. C. L., inculpatul L. F. fiind cel care a intervenit și i-a oprit pe cei doi să mai lovească partea vătămată.

Potrivit prevederilor art.69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În cauză, declarațiile inculpatului L. F. prin care acesta susține că nu a aplicat lovituri părții vătămate și doar a încercat să îi oprească pe inculpații L. S. și F. C. L. să o mai lovească nu sunt susținute de celelalte probe administrate în cauză, ci, din contră, sunt contrazise de acestea. A., partea vătămată a arătat că inculpatul L. F. a fost cel care i-a aplicat inițial o lovitură cu pumnul în față, lovitură ce a determinat căderea sa la pământ, ulterior venind și lovindu-l ceilalți trei inculpați. A. declarație este susținută atât de către inculpatul F. C. L., cât și de către martorul ocular Ș. A., singurul martor care a fost de altfel de față la incident, aflându-se foarte aproape de locul în care s-au petrecut faptele.

D. inculpaților L. S. și L. B. C. prin care aceștia susțin că L. F. nu a lovit partea vătămată au fost înlăturate ca nesincere și ca nesusținute de alte probe, fiind evident că aceștia încearcă să îl disculpe pe tatăl lor, conștientizând că în situația în care ei ar fi condamnați, ar primi pedepse mai mici ca urmare a stării de minoritate. De altfel, așa cum rezultă din referatele de evaluare existente la dosar, este binecunoscut în comunitatea locală sentimentul de solidaritate care caracterizează familia inculpaților.

Tot ca nesinceră a fost înlăturată și declarația martorului L. I. A. în același sens, fiind evidentă încercarea acestuia de a denatura lucrurile și de a crea o situație favorabilă inculpatului L. F. M., care de altfel este și rudă cu inculpații, având o relație de concubinaj de 11 ani cu fiica inculpatului L. F., susține inițial că din locul în care se afla a văzut incidentul, și că L. F. nu i-a aplicat lovituri părții vătămate, auzindu-l pe acesta că le-a cerut inculpaților F. C. L. și L. S. să nu mai lovească partea vătămată, pentru ca ulterior să arate că din locul în care se afla, datorită distanței, nu a putut auzi discuțiile dintre părți, împrejurare de natură să ridice serioase semne de întrebare cu privire la credibilitatea sa.

Declarația martorului C. Z. nu poate fi apreciată ca susținând versiunea inculpatului L. F. referitoare la neaplicarea de lovituri părții vătămate, întrucât chiar martorul a declarat că nu a văzut întregul incident dintre părți.

Participarea celorlalți inculpați la comiterea faptei, respectiv loviturile pe care le-au aplicat fiecare este dovedită atât de declarațiile lor, cât și de cele ale inculpatului L. F. referitoare la inculpații F. C. L. și L. S., asupra cărora acesta a încercat să arunce întreaga responsabilitate a comiterii faptei, cât și de declarațiile părții vătămate Ș. A. D., ale martorului Ș. A. și chiar ale martorilor C. Z. și L. I. A., care au susținut că, deși se aflau la o distanță mare de locul incidentului, i-au putut vedea pe inculpați aplicând lovituri părții vătămate.

I. au susținut de asemenea că niciunul dintre ei nu s-a urcat cu picioarele pe pieptul și abdomenul părții vătămate, însă aceste susțineri sunt contrazise de martorul ocular Ș. A., care a arătat că inculpatul L. F. s-a urcat cu picioarele pe pieptul tatălui său, precum și de actele medicale de la dosar, care atestă leziunile suferite de partea vătămată, inclusiv ruptură de splină și ruptură de mezenter și care, potrivit rapoartelor de constatare medico-legală s- au putut produce prin lovire cu un corp dur și compresiune între două planuri dure, posibil pumn sau picior în regiunea abdominală.

Coroborând întreg materialul probator administrat, instanța apreciază pe deplin dovedită fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, săvârșirea ei de către aceștia, precum și vinovăția lor.

În drept, fapta inculpaților L. F., F. C. L., L. S. și L. B. C. care, împreună, au aplicat lovituri părții vătămate Ș. A., cauzându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile suferite punându-i victimei viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art.182 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.182 alin.2 Cod penal s-a realizat prin acțiunile inculpaților de lovire a părții vătămate, acțiuni ce au avut ca rezultat punerea în primejdie a vieții părții vătămate și crearea unor leziuni ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin leziunile cauzate și punerea în primejdie a vieții acesteia, fapt atestat de actele medicale existente la dosarul cauzei.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

În cauză subzistă forma agravată a infracțiunii, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, întrucât a fost pusă în primejdie viața părții vătămate Ș. A. D.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpații au acționat cu vinovăție sub forma praeterintenției (intenției depășite), deoarece aceștia au comis cu intenție directă acțiunile de lovire a părții vătămate, dar raportat la rezultatul mai grav, respectiv leziunile cauzate, ce au pus în primejdie viața părții vătămate, aceștia au putut prevedea rezultatul mai grav al faptei lor, dar nu l-au acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Potrivit fișelor de cazier judiciar ale inculpaților, F. C. L., L. S. și L. B. C. nu au mai suferit condamnări anterioare, fiind la prima confruntare cu legea penală, iar inculpatul L. F. a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și a unei infracțiuni de port fără drept a unei arme albe, dar pentru această condamnare a intervenit reabilitarea judecătorească, astfel încât devinincidente în cauză prevederile art.133 Cod penal, încetând orice decăderi, interdicții sau incapacități rezultate din condamnare.

Având în vedere că infracțiunea de vătămare corporală gravă a fost comisă de cei patru inculpați împreună, în sarcina fiecăruia dintre aceștia s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.a) Cod penal, referitoare la comiterea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

De asemenea, întrucât inculpații L. S. și L. B. C. erau minori la data comiterii faptei, iar inculpații L. F. și F. C. L. cunoșteau vârsta celor doi, în sarcina ultimilor doi inculpați se va reține și circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.c) Cod penal, respectiv comiterea faptei de un infractor major împreună cu un infractor minor.

Inculpatul L. B. C. este în prezent în vârstă de 15 ani, în momentul comiterii infracțiunii având 14 ani împliniți, iar din raportul de constatare medico-legală nr.1590/IV/a/52 din (...), aflat la fila 54 din dosar, rezultă că acesta are discernământul general și al faptei prezent, motiv pentru care răspunde penal pentru faptele comise, reținându-se aplicarea prevederilor art.99 alin.2 Cod penal.

Față de vârsta inculpatului minor L. S. de la data comiterii faptei, de 17 ani, s-a făcut aplicarea prevederilor art.99 alin.3 Cod penal în cazul acestuia, inculpatul răspunzând penal pentru infracțiunea comisă.

Reținând vinovăția inculpaților L. F., F. C. L., L. S. și L. B. C., instanța a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a) și c) Cod penal pentru inculpații L. F. și F. C. L., a art.75 lit.a) și art.99 alin.3 pentru inculpatul L. S. și a art.75 lit.a) și art.99 alin.2 pentru inculpatul L. B. C.

La alegerea sancțiunii pe care a aplicat-o inculpaților minori L. S. și L. B.

C., instanța a avut în vedere atât faptul că inculpații erau minori la data săvârșirii faptei, cât și împrejurarea că inculpatul L. S. a împlinit vârsta de 17 ani, iar modul de comitere al faptei și concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză denotă un grad de pericol social sporit al ambilor inculpați, astfel că se apreciază că nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative, în acest context urmând a le fi aplicate și celor doi inculpați pedepse.

La individualizarea pedepselor, în conformitate cu prevederile art.52 și art.72 Cod penal și respectiv art.109 alin.1 Cod penal pentru inculpații minori, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpaților.}

R. la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpații L. F., F. C. L., L. S. și L. B. C., instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită cu forma de vinovăție a praeterintenției și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale și au determinat punerea în primejdie a vieții părții vătămate. Sub același aspect, instanța a apreciat ca ridicat gradul de pericol social concret și raportat la modalitatea efectivă de comitere a faptei, prin aplicarea de lovituri părții vătămate și, mai ales, prin acționarea împreună a celor patru inculpați, împrejurare de natură să lesporească încrederea în reușita aplicării unei corecții pentru partea vătămată. La sporirea gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite contribuie și faptul că părții vătămate i-au fost aplicate loviturile în prezența celor doi copii minori ai săi, în vârstă de 12 ani și, respectiv 3 ani, care au fost nevoiți să asiste la actele de violență exercitate asupra tatălui lor și la umilirea acestuia, inculpatul L. F. obligându-l să îngenuncheze în fața lui pentru a-și cere iertare. Cei doi minori au fost deosebit de afectați de cele întâmplate, cu atât mai mult cu cât inculpatul L. F. i-a amenințat că îi omoară dacă plâng sau strigă.

I. a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpaților. A., toți cei patru inculpați au studii primare și nu au o ocupație sau un loc de muncă, neavând nici antecedente penale, cu excepția inculpatului L. F., pentru ale cărui antecedente penale a intervenit însă reabilitarea judecătorească.

Totodată au fost avute în vedere și aspectele descrise în cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, consilierii de probațiune apreciind, în urma discuțiilor purtate cu inculpații, cu familia acestora și cu ceilalți membri din comunitate că inculpatul L. F. este o persoană foarte periculoasă, care instituie un regim de teroare față de locuitorii din sat, acesta obișnuind să împrumute bani cu camătă, iar dacă datoria nu este returnată la timp, recurge la amenințări, violență sau la chiar la recuperarea datoriei în natură, prin luarea animalelor din gospodăriile localnicilor, existând și situații în care datornicii și-au pierdut locuințele, fiind nevoiți să le cedeze casele inculpatului, sub amenințarea cu moartea. În privința aceluiași inculpat se arată în cuprinsul referatului de evaluare că din informațiile primite de la organele de poliție, acesta a fost implicat în numeroase infracțiuni de vătămare corporală sau lovire, chiar și de două sau trei ori într-un an, dar acestea s-au rezolvat prin împăcarea părților, de obicei părțile vătămate renunțând la plângere de frică să nu fie agresați de inculpat.

În privința minorilor L. S. și L. B. C., s-a reținut că aceștia sunt influențați de comportamentul tatălui lor, L. F., întreaga familie fiind cunoscută atât în localitatea de domiciliu, cât și împrejurimi pentru mediul familial caracterizat de un puternic sentiment de solidaritate, prin comportamentul lor toți membrii apărând interesele familiei, chiar dacă acestea contravin legilor sau moralei.

Cu privire la inculpatul F. C. L., în cuprinsul referatului de evaluare se reține că acesta prezintă șanse ridicate de reintegrare în societate, prezentând o predispoziție personală scăzută de a manifesta un comportament agresiv, având preocupări prosociale și beneficiază de o imagine pozitivă în comunitate, fiind compătimit de faptul că a fost atras și manipulat de către familia concubinei sale, care este fiica inculpatului L. F. De altfel, în privința inculpatului F. C. L., chiar și partea vătămată a afirmat că acesta era un tânăr liniștit și calm și consideră că dacă nu era influențat de socrul său, acesta nu s-ar fi implicat în conflict.

În același context, instanța a avut în vedere și atitudinea celor patru inculpați pe parcursul derulării întregului proces penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. A., inculpatul L. F. a negat comiterea faptei, în pofida probelor existente împotriva sa, iar prin declarațiile sale a încercat să se sustragă răspunderii penale și nu a ezitat să susțină vinovăția inculpatului minor L. S., fiul său și a inculpatului F. C. L. Inculpatul F. C. L. a cooperat cu organele judiciare și a recunoscut săvârșirea faptei, contribuind la stabilirea adevăratei stări de fapt. A. și-a schimbat declarațiiledate inițial în fața instanței, arătând atât în instanță, ca și în faza de urmărire penală, că a fost amenințat de inculpatul L. F., care i-a cerut să ia vina asupra sa și să susțină că doar el și inculpatul minor L. S. ar fi aplicat lovituri părții vătămate. I. L. S. și L. B. C., prin declarațiile date, au încercat să arunce responsabilitatea faptei comise asupra inculpaților L. S. și F. C. L. și să denatureze adevărul în ce privește vinovăția inculpatului L. F., care este tatăl lor, împrejurare explicabilă inclusiv raportat la solidaritatea care caracterizează întreaga familie și la care se face referire și în cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. De asemenea, inculpatul L. S. a încercat chiar să se sustragă cercetărilor, față de acesta fiind dispusă inițial măsura arestării preventive în lipsă.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, având în vedere aspectele menționate anterior și limitele prevăzute de lege, închisoarea de la 2 la 10 ani, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre mediu pentru inculpatul L. F., de 4 ani închisoare și spre minimul special pentru inculpatul F. C. L., de 2 ani și 6 luni închisoare, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În raport de dispozițiile art.109 Cod penal, având în vedere că inculpații

L. S. și L. B. C. au fost minori la data comiterii infracțiunii, instanța a redus la jumătate limitele pedepsei prevăzute de lege și le-a aplicat acestora câte o pedeapsă orientată spre minimul special, de 1 an închisoare, apreciind că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să realizeze atât scopul punitiv, cât și cel educativ și preventiv al pedepsei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

I. a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpații L. F., F. C. L. și L. S. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat le va fi interzis inculpaților pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3

Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea efectivă a autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpaților a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c), d) și e)

Cod penal.

P. inculpatul minor L. S., având în vedere decizia nr.51/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție și faptul că acesta urmează să devină major în cursul executării pedepsei aplicate de instanță, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal i-au fost interzise acestuia de la împlinirea vârstei de 18 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins în privința inculpatului L. F. decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, motiv pentru care va dispune executarea pedepsei aplicate cu privare de libertate.

Având în vedere prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea S.ului Național de D. G. J., care arată că prin hotărârea de condamnare, instanța de judecată este obligată să dispună prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă, ținând cont de împrejurarea că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este menționată în anexa amintită, instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul L. F., aceasta urmând a fi făcută, potrivit art.7 alin.2, la eliberarea din penitenciar.

Totodată, în baza art.5 alin.5 din același act normativ, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.ul Național de D. G. a profilului genetic.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului F. C. L., instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 2 ani și 6 luni închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.1 lit.a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale și, în consecință, nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52

Cod penal, instanța, având în vedere și comportamentul inculpatului anterior și ulterior comiterii faptei, precum și aspectele reliefate în cuprinsul referatului său de evaluare, consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de către inculpații minori L. S. și L. B. C., instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

I. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpaților este de 1 an, aceștia nu au antecedente penale, astfel cum rezultă din fișele de cazier judiciar, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-i determina pe cei doi inculpați să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.110 raportat la art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art.110 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art.110^{1 alin.1 Cod penal, o dată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile art.110, instanța poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art.103, putând stabili totodată pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art.103 alin.3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute în art.86³. R. la aceste prevederi, ținând cont și de aspectele relevate de referatele de evaluare a celor doi inculpați minori, instanța apreciază că încredințarea supravegherii minorilor mamei acestora, în contextul în care față de tată s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, nu este suficientă și va fi lipsită de eficiență raportat la mediul familial existent, motiv pentru care a încredințat supravegherea celor doi minori, atât până la împlinirea vârstei de 18 ani, cât și în continuare, până la împlinirea termenului de încercare, S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, obligând inculpații ca pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj;b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.}

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.110^{1 alin.3 raportat la art.86^{4 și art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea- credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.}}

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului L. S., de la împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Față de inculpatul L. F. a fost luată măsura reținerii la data de (...), pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la data de (...), fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.9/J/(...) de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.300^{1 Cod procedură penală, prin Î. din data de (...) și apoi înlocuită de către Tribunalul Sălaj cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în baza art.300^{2 raportat la art.139 alin.1 Cod procedură penală, prin}}

Î. din data de (...), iar inculpatul pus în libertate la data de (...).

I., în baza art.88 alin.1 Cod penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de (...) la data de (...).

Față de inculpatul F. C. L. a fost luată măsura reținerii la data de (...), pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la data de (...), fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.10/J/(...) de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.300^{1 Cod procedură penală, prin Î. din data de (...) și apoi revocată de către Tribunalul Sălaj, în baza art.300^{2 raportat la art.160b Cod procedură penală, prin Î. din data de (...), iar inculpatul pus în libertate la data de (...).}}

I., în baza art.88 alin.1 Cod penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de (...) la data de (...).

Față de inculpatul L. S. a fost luată măsura arestării preventive la data de (...), în lipsa inculpatului, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.11/J/(...) de Judecătoria Zalău și pus în executare la data de (...), măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.300^{1 Cod procedură penală, prin Î. din data de (...) și apoi înlocuită de către Tribunalul Sălaj cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în baza art.300^{2 raportat la art.139 alin.1 Cod procedură penală, prin Î. din data de (...), iar inculpatul pus în libertate la data de (...).}}

I., în baza art.88 alin.1 Cod penal, a dedus arestarea preventivă de la data de (...) la data de (...).

R. la dispozițiile art.357 alin.2 lit.b) Cod procedură penală, față de împrejurarea că împotriva inculpaților L. F. și L. S. a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prin Î. din data de (...) a T.ui S., fără a se preciza un termen până la care se aplică această măsurăpreventivă, instanța, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri preventive, a dispus menținerea ei până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul procesului penal partea vătămată Ș. A. D. a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză. Întrucât acțiunea civilă în cadrul procesului penal este guvernată de principiul disponibilității, instanța urmează să ia act de această poziție exprimată de partea vătămată.

În privința S. J. de A. S., instanța a reținut că acesta, deși a fost citat cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se constituie parte civilă în cauză, nu a răspuns solicitării instanței, nerăspunzând nici adresei întocmite de procuror în același sens în faza de urmărire penală, astfel încât instanța urmează să ia act de împrejurarea că această instituție nu s-a constituit parte civilă în cauză pentru cheltuielile ocazionate de transportul părții vătămate Ș. A. D.

Tot sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că în cursul judecății, prin adresa din data de (...), S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 3.366,90 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată Ș. A. D.

I. a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. Z. are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acesta, instanța a apreciat că pretențiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical părții vătămate.

Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 și ale art.998-999 și 1003 Cod civil, instanța a obligat pe inculpații L. F., F. C. L., L. S. și L. B. C., în solidar, la despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 3.366,90 lei, sumă ce se va actualiza cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată Ș. A. D. R. la dispozițiile art.1000 alin.2 Cod civil, inculpații minori L. S. și L. B. C. vor fi obligați la plata despăgubirilor civile și în solidar cu părțile responsabile civilmente, L. F. și L. M.

I. a constatat că partea vătămată Ș. A. D. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând transportul la C. N. în vederea efectuării raportului de expertiză medico-legală încuviințat la cererea inculpaților, iar întrucât a fost depus la dosar bon care atestă cheltuielile efectuate (f.563), în cuantum de 100 lei, în baza art.193 alin.1 raportat la art.191 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța va dispune obligarea inculpaților în solidar, iar a inculpaților minori și în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea vătămată, în cuantum de 100 lei.

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat în cuantum total de 3.600 lei, potrivit dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul L. F. și inculpatul L. S.

În motivele de apel formulate inculpatul L. F. a arătat că hotărârea pronunțată de instanță este netemeinică și nelegală, că starea de fapt expusă nu corespunde realității, că declarațiile luate în cauză sunt contradictorii, iar instanța a înlăturat declarația martorilor L. B., L. I. și C. Z. P. acesteconsiderente, trebuia reținut în sarcina inculpatului L. F. principiul „in dubio pro reo"; și în consecință achitarea inculpatului.

Inculpatul L. S. în motivele depuse la fila 30 arată că hotărârea este nelegală având în vedere pedepsele se aplică inculpaților minori numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este eficientă pentru îndreptarea minorului, la alegerea măsurii trebuind să se țină seama de gradul de pericol social al faptei, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de condițiile în care a crescut și trăit și de alte aspecte de natură să caracterizeze persoana minorului.

P. aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și aplicarea unei măsuri educative inculpatului minor L. S.

Prin decizia penală nr.104 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații L. F. și L. S. împotriva sentinței penale nr.165/(...) a J. Z..

Au fost obligați inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

P. a pronunța această soluție tribunalul examinând apelurile declarate prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate cât și din oficiu conform art.371 și 375 Cod procedură penală, a constată următoarele:

Conform art.1 Cod procedură penală scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Potrivit dispozițiilor art.345 alin.2 Cod procedură penală, soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, în urma administrării probelor propuse de organul de urmărire penală sau părți.

A., din actele existente la dosarul cauzei s-a reținut că în data de (...) partea vătămată S. A. D., s-a aflat la cosit pe terenul aparținând numitei R. L. În jurul orei 12,00, acolo au sosit inculpații cu intenția de a cosi și ei iarba de pe acel teren, inculpatul L. F. reproșându-i faptul că nu are dreptul să cosească în acel loc, lovind-o în zona feței cu pumnul. După ce partea vătămată a căzut, ca urmare a loviturii primite cei doi inculpați au lovit-o și ei pe partea vătămată alături de inculpatul L. F. La acest incident au asistat cei doi copii minori ai părții vătămate.

Leziunile produse părții vătămate, în număr mare, așa cum au fost descrise în raportul de constatare medico-legală se coroborează pe deplin cu declarațiile părții vătămate și cu declarațiile martorilor T. M., G. L., S. L., parțial cu declarațiile martorilor L. I., S. O., D. L., chiar dacă inculpatul L. F. nu a recunoscut comiterea faptelor.

Potrivit art.69 Cod procedură penală declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumitefapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația, de a reține declarația inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi";, iar „nu servesc";, această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ. Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia, de consecințele penale ale faptei sale.

Dispozițiile art.63 alin.2 Cod penal exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căreia-i aparține. Coroborând toate probele administrate, în ambele faze procesuale ale procesului penal, tribunalul este dator să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale. În speță, se constată că dosarul a fost judicios soluționat de prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.

Judecătoria Zalău a concluzionat că probele administrate conduc cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpaților.

Vinovăția inculpaților rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile martorilor audiați, declarațiile inculpaților F. C. și L. S., sin concluziile raportului de constatare medico-legală, din declarațiile părții vătămate.

În raport cu vinovăția inculpaților instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse în limitele legale, având în vedere criteriile descrise în art.72 Cod penal.

Apărările inculpatului L. F., cum că declarațiile contradictorii ar constitui un dubiu în favoarea sa, impunându-se achitarea, sunt nefondate, atâta timp cât declarațiile nesincere au fost înlăturate iar declarațiile reținute de instanță ca suport al condamnării se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

La stabilirea modalității de executare, trebuie avute în vedere și concluziile expuse în referatul de evaluare, în care se concluzionează (f.192) că inculpatul L. F. este perceput negativ în cadrul comunității, are numeroase antecedente de comportament violent, că desfășoară activități ilegale de camătă și amenință datornicii, apreciindu-se că în viitor prezintă șanse scăzute de reintegrare în societate.

Inculpatul L. S., chiar dacă este minor, circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, gravitatea acesteia, conduc la concluzia că aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă și de natură a-și atinge scopul, având în vedere, pe de o parte, că exemplul tatălui său L. F. nu este un model comportamental adecvat, iar pe de altă parte, inculpatul are o familie pe care o întreține el însuși, neputându-i-se aplica astfel nici o măsură din cele prevăzute de art.101 lit.b,c,d Cod penal, pedeapsa aplicată de instanță fiind temeinică și legală.

P. aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse apelurile declarate ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații L. S. si L. F.

Inculpatul F. L. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a raportat laart.10 lit.c C. cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 C., iar în subsidiar să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special prev. de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În motivele de recurs inculpatul a arătat că în prezent nu are antecedente penale, însă în trecut acesta a mai fost condamnat, fapte pentru care a fost reabilitat.

Instanțele nu au luat în considerare referatul de evaluare întocmit se S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, întrucât faptele reținute în conținutul acestuia nu au legătură cu obiectul prezentei cauze.

Modalitatea în care instanța de apel apreciază pericolul social al inculpatului se bazează pe simple speculații, iar acestea nu pot constitui un punct de plecare pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Referitor la declarațiile martorilor audiați în cauză, inculpatul apreciază că acestea sunt contradictorii și nu se poate reține cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia.

Față de aceste împrejurări dubiul profită inculpatului și s-a solicitat ca acesta să fie achitat în baza disp. art.10.lit.c C.

În motivarea petitului subsidiar s-a arătat că aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia ar fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

Inculpatul L. S. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e C. cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 C. cu motivarea că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare.

În motivele de recurs inculpatul a arătat că a încercat să se apere la reacțiile violente ale părții vătămate, că la data săvârșirii infracțiunii avea discernământul redus și că era minor.

Recursurile formulate în cauză nu sunt întemeiate:

Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 5 septembrie 2009 partea vătămată S. A. D. se afla în locul numit V. P. din localitatea P., unde cosea iarba de pe terenul proprietatea martorei R. L., fiind însoțit de copiii acestuia Ș. A. de 12 ani și Ș. Sorin de 3 ani, iar în jurul orelor 12,00 inculpații L. F., L. S., F. C. și L. B. au venit în locul în care se afla partea vătămată, cu intenția de a cosii și aceștia iarba de pe același teren. În urma unor discuții contradictorii purtate de inculpatul L. F. cu partea vătămată despre dreptul de a cosi iarba de pe teren, inculpatul l-a lovit cu pumnul pe partea vătămată, aceasta din urmă căzând la pământ, după care ceilalți inculpați i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, inculpatul L. F. urcând cu picioarele pe partea vătămată. Inculpatul L. F. i-a solicitat părții vătămate să se ridice, însă văzând că aceasta nu dă curs solicitării inculpatului, acesta din urmă a lovit-o de mai multe ori pe partea vătămată.

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpați întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C., fiindu-i pusă în primejdie viața părții vătămate.

Solicitarea inculpatului L. F. de a fi achitat în baza art.10 lit.c C. pe motiv că nu acesta a comis fapta reținută în sarcina sa este neîntemeiată,întrucât din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpatul L. F. a fost cel care i-a aplicat prima lovitură cu pumnul în față, lovitură în urma căreia a căzut la pământ, ulterior venind și ceilalți trei inculpați care au lovit-o la rândul lor.

A. declarație este susținută și de către inculpatul F. C., cât și de martorul Ș. A., singurul martor care a fost la fața locului și a perceput cele întâmplate din apropiere.

I. de fond în mod întemeiat a înlăturat declarațiile inculpatului L. F. și ale inculpaților L. S. și L. B. care au arătat că inculpatul L. F. nu ar fi lovit pe partea vătămată, întrucât aceste declarații nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză și au fost date pentru ca inculpatul L. F. să se sustragă răspunderii penale.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de a-i fi redusă pedeapsa aplicată acestuia , cu schimbarea modalității de executare a pedepsei, deoarece așa cum rezultă din probele administrate în cauză inculpatul a încercat să se sustragă răspunderii penale, nerecunoscând fapta și a determinat pe ceilalți inculpați să susțină varianta acestuia, iar raportat la fapta comisă împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv în prezența celor doi copii minori ai părții vătămate care s-au speriat de manifestările agresive ale inculpaților și de urmările produse respectiv punerea în primejdie a vieții părții vătămate apreciem că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a acesteia.

Tot neîntemeiate sunt și solicitările inculpatului L. S. referitoare la achitarea acestuia pe motiv că fapta ar fi fost comisă în legitimă apărare, deoarece din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi exercitat acte de agresiune împotriva inculpaților, iar raportat la numărul inculpaților și la împrejurarea că partea vătămată era singură, fiind vădită disproporția dintre inculpați și partea vătămată nu se poate trage o concluzie ca aceasta din urmă i-ar fi agresat pe inculpați , împrejurare care să conducă la legitima apărare a acestora sau la o eventuală stare de provocare.

Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului L. F. în baza disp. art.10 lit.c C. și nici reducerea pedepsei aplicate acestuia, cu schimbarea modalității de executare, la fel nu se impune achitarea inculpatului L. S. în temeiul legitimei apărări sau reținerea scuzei provocării în favoarea acestuia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus recursurile formulate de cei doi inculpați împotriva deciziei penale nr.104 din 23 septembrie 2010 a T.ui S. urmează să fie respinse ca nefondate.

În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 300 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul L. F. urmează să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul L. S. suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei reprezentând onorariu avocațial.

P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii L. S. si L. F. împotriva deciziei penale nr. 104 din 23 septembrie 2010 a T.ui S.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul L. F. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpatul L. S. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. G. M. B. V. C.

GREFIER D. S.

Red.V.G./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.apel. Tomsa C./C. N.

← Încheierea penală nr. 868/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 709/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 199/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 199/2011, Curtea de Apel Cluj