Decizia penală nr. 1771/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1771/R/2011
Ședința publică din 03 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. S.
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul L. A. și părțile civile T. I. și C. P., PRIN V. V. I., împotriva sentinței penale nr.609 din 22 iunie 2011 a J. Dej, pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C. și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 C., cu aplicarea art.33 lit.a) C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.609 din 22 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.(...), în baza art.246 Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. A., la pedeapsa de -1- (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, parte vătamată fiind T. I.
În baza art.248 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de -1- (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
În baza art.33 lit.a), art.34 lit.b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă cea mai grea, de -1- (un) an închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate, pe o durată de 3 ani termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5) Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. din Codul civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. P.reprezentată de viceprimar V. I. și-n consecință a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 19.200 lei, daune materiale.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. din Codul civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I. și-n consecință a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de
326.687,26 lei, daune materiale.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de -800- lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de -1.400- lei cheltuieli judiciare către partea civilă T. I.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cursul cercetării judecătorești, la termenul din 25 aprilie 2005, procurorul a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal, constând în aceea că prin închirierea directă a suprafețelor de pășunat în cauză către alte persoane decât partea vătămată, inculpatul a cauzat o tulburare însemnată pentru bunul mers al activității C. local al P. comunei P.
Prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Dej sub nr.269/(...), în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile amintite, fiind respinse ca neîntemeiate pretențiile părților civile T. I. și C. Local al C. P. (f. 414-417, Vol.II).
Prin decizia penală nr.331/A/2006 a T. C., sentința a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare, pentru ca prin decizia penală nr.681/R/2006, Curtea de A. C. să ia act de retragerea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei T. C.. (f. 543-544, Vol.II).
Prin sentința penală nr.731/2008 a J. Dej, pronunțată în rejudecare în dosarul nr. (...), s-a dispus din nou achitarea inculpatului, de această dată în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.a) Cod procedură penală, pentru ambele infracțiuni. Totodată, a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor civile solicitate de partea civilă T. I.
Prin decizia penală nr.141/A/2009 Tribunalul Cluj, soluționând apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Dej și partea vătămată-civilă T. I., a dispus desfiintarea sentinței în întregime și rejudecarea cauzei de către
Judecătoria Dej.
În motivare, tribunalul a reținut că se impune a se verifica dacă terenul solicitat de composesori se suprapune cu terenul în suprafață de 153 ha, din locul numit C., iar la stabilirea existenței sau inexistenței vreunei infracțiuni să se analizeze dacă cererea de închiriere a pășunii formulată de partea vătamată- civilă T. I. a fost lovită de nulitate sau anulată. De asemenea, s-a constatat de către instanța de control judiciar faptul că între inculpatul L. A. și comuna P. existau interese contrare și că interesele comunei nu pot fi apărate de primarul- inculpat care mai trimite și adrese instanței, în calitate de primar.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul J. în rejudecare sub nr.(...), iar prin sentința penală nr.230/(...) s-a dispus o nouă achitare a inculpatului pentru cele două infracțiuni, în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, cu consecința respingerii pretențiilor civile formulate de partea civilă T. I., ca neîntemeiate. De asemenea, s-a luat act de renunțarea părții civile C. P. la judecarea cererii de despăgubiri.
Prin decizia penală nr.244/A/2010 a T. C., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței de P. de pe lângă Judecătoria Dej și partea vătămată-civilă T. I. însă prin decizia penală nr.842/R/2010, Curtea de A. C. a admis recursurile dispunând casarea deciziei din apel și a sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru următoarele motive:
- încălcarea dreptului inculpatului la apărare, deoarece a fost judecat pentru infracțiunea prev. de art.248 Cod penal, fără ca instanța să fi extins procesul penal;
- în cauză a fost citat ca parte civilă C. Local al comunei P., până la termenul de judecată din (...), aspect ulterior remediat de prima instanță în sensul citării C. P. prin viceprimar, față de care instanța a luat act că renunță la judecarea cererii de despăgubiri. P. la valabilitatea constituirii de parte civilă a comunei în cauză, Curtea consideră necesar ca prima instanță să analizeze incidental legalitatea celor două hotărâri de consiliu local (H. nr.9/(...) și nr.19/(...));
- în rejudecare trebuie analizată conduita inculpatului prin raportare la momentul comiterii faptelor, pentru a se vedea in ce masură a fost una abuzivă, de încălcare a atribuțiilor de serviciu, având ca urmare prejudicierea altor persoane.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr.(...)*.
La teremenul de judecată din data de (...), procurorul a declarat că înțelege să pună în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art.248 Cod penal, de abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel că instanța, în temeiul art.336 alin.(1) lit.a) Cod procedură penală, a dispus prin încheierea de ședință extinderea procesului penal și pentru aceasta faptă.(f.111, vol.V).
Constituirea de parte civilă a C. P. a avut loc în baza H. nr.19/(...) (f.246, vol I), prin care C. Local al comunei P. a decis ca unitatea administrativ teritorială să participe în atare calitate în proces. H. este temeinică și legală, fiind adoptată cu respectarea cerințelor Legii administrației publice locale nr.215/2001, în forma în vigoare la acea dată, pentru recuperarea prejudiciului pretins cauzat bugetului local de inculpat în calitate de primar, prin săvârșirea infracțiunii prev. de art.248 Cod penal, iar pretențiile civile au fost cuantificate la nivelul sumei de
19.200 lei.
Cât privește procedura anulării unei hotărâri de consiliu local, operațiunea nu poate fi făcută în mod unilateral de emitent, ci de instanța de judecată, potrivit regulilor contenciosului administrativ, desigur, pentru motive de nulitate contemporane momentului nașterii unui asemenea act juridic. Prin urmare, H. nr.9/(...), prin care C. Local al comunei P. decide anularea H. nr. 19/ (...), este nelegală, urmând ca instanța să constate nulitatea ei.
Pe fond, analizând probele administrate în ambele faze procesuale, instanța a constatat că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor imputate.
Astfel, așa cum se desprinde din declarațiile părților și ale martorilor, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, după finalizarea licitației publice organizate pe data de 15 aprilie 2004 la sediul P. comunei P., câștigată de partea vătamată T. I., și-n pofida cererilor repetate ale acesteia de a-i încheia contractul de pășunat pentru suprafața adjudecată, inculpatul, în calitate de primar, a refuzat perfectarea convenției în mod nejustificat, fără să conteste în condițiile legii modul de organizare și desfășurare propriu-zisă, ori rezultatele licitației, prin inițierea procedurilor de natură să conducă la anularea în instanță a formelor de licitație, pentru ca ulterior, la doar câteva zile, să le întocmească altor doi cetățeni, în persoana martorilor M. I. - participant licitație - și Imbroie I., care au deținut și anterior suprafețe de pășune în locurile respective, contracte de pășunat, însă la un preț mult inferior celui oferit de partea vătămată, cauzând o pagubă însemnată bugetului local al comunei, de cel puțin 19.200 lei, cât a solicitat la plată cu titlu de despăgubire unitatea administrativ teritorială, reprezentând diferența dintre chiria de 800 lei pe anul 2004, respectiv 1.200 leipe anul 2005, plătită de cele două persoane menționate, și prețul total de 21.200 lei cât se putea încasa efectiv de la adjudecatarul licitației, partea vătamată T. I.
Raportat la momentul desfășurării activității infracționale, conduita inculpatului a fost evident abuzivă, contrară dispozițiilor exprese cuprinse în actele juridice privind procedura licitației publice, în temeiul carora avea obligația să încheie pentru comună și-n favoarea câștigătorului licitației, partea vătamată T. I., contractul de pășunat, fiind lipsite de relevanță demersurile ulterioare derulate de inculpat, pentru desființarea formelor licitației, ori de retrocedare a respectivelor suprafețe de teren în baza Legilor Fondului Funciar, în încercarea de a nu răspunde în fața legii.
În drept, fapta inculpatului L. A., care în cursul lunii aprilie 2004, în calitate de primar al comunei P., județul C., prin îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuțiilor de serviciu, respectiv prin încălcarea H. nr.9/2004 emisă de C. Local P. și a procesului-verbal de licitație publică f.n. din (...), a refuzat să încheie contract de pășunat cu partea vătămată T. I., declarată câștigătoare a licitației privind închirierea pășunii "Costi"; în suprafată de 153 ha, pe o durată de 15 ani, la un preț anual de 98.000.000 lei ROL (9.800 lei RON), cauzându-i acesteia o vătămare a intereselor sale legale, cel puțin sub forma c/valorii beneficiilor de care a fost lipsită partea în condițiile imposibilității de derulare a angajamentelor comerciale, dată fiind neîncheierea contractului de pâșunat care să ateste deținerea unei pașuni la standarde europene, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pentru care răspunde penal, urmând să fie condamnat.
Fapta aceluiași inculpat, care în cursul lunii aprilie 2004, în calitate de primar al comunei P., județul C., prin îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuțiilor de serviciu, respectiv prin încălcarea H. nr.9/2004 emisă de C. Local P. și a procesului-verbal de licitație publică f.n. din (...), a refuzat să încheie contract de pășunat cu partea vătămată T. I., declarată câștigătoare a licitației privind închirierea pășunii "Costi"; în suprafată de 153 ha, pe o durată de 15 ani, la un preț anual de 98.000.000 lei ROL (9.800 lei RON), cauzând astfel unității administrativ teritoriale o pagubă de cel puțin 19.200 lei, reprezentând diferența dintre chiria în cuantum de 2.000 lei, încasată efectiv de comună pentru terenul închiriat pe anii 2004 și 2005, și prețul total de 21.200 lei cât se putea încasa pe aceași perioadă de la adjudecatarul licitației, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru care răspunde penal, urmând să fie condamnat.
În speță nu este dată prescripția răspunderii penale pentru fapta prev. De art.248 Cod penal. Potrivit art.122 alin.(1) lit.d), alin.(2) Cod penal, termenul este aplicabil este de 5 ani și curge de la data comiterii faptei - 15 aprilie 2004 - împlinindu-se teoretic în 15 aprilie 2009.
Văzând însă că prin încheierea penală a J. Dej f.n. din (...), dosarul a fost înaintat C. Constituționale pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocate de inculpat, de unde s-a întors la data de (...) și cum perioada de timp în care cauza s-a aflat pe rolul C. se adaugă la calculul termenului de prescripție prev. de art.122, art.124 Cod penal, rezultă că termenul s-ar împlini în data de 15 mai 2010.
Văzând și dispozițiile art.123 Cod penal, relative la întreruperea cursului prescripției prin efectul îndeplinirii actelor care trebuie comunicate inculpatului în desfășurarea procesului penal, și cum în speță au existat multiple asemenea acte reiese că prescripția aplicabilă este cea specială, prev. de art.124 Cod penal și care în cauză nu este împlinită.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, s-a ținut seama de dispozițiile art.52 Cod penal, prin prisma criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv natura și gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite în condițiile art.33 lit.a) Cod penal, urmările produse - prejudiciile cauzate fiind nerecuperate - de persoana și conduita acestuia, ce nu posedă antecedente penale, dar care nu a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a celor întâmplate, nefiind de acord cu repararea pagubelor, cu consecința aplicării unor pedepse închisoare dozate în mod corespunzător, potrivit limitelor prevăzute de textele de lege incriminatoare.
În raport de circumstanțele reale și personale menționate, se apreciază că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins față de inculpat și fără privare de libertate, fapt pentru care, în con- formitate cu prevederile art.81 Cod penal, s- a dispus suspendarea condiționată a executării pedep- sei închisorii rezultante, pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Potrivit art.71 alin.2) Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzi- cerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1) lit.a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Văzând Decizia de îndrumare pronunțată de instanța supremă sub nr.74/2007, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, precum și de împrejurările concrete ale comiterii acesteia, instanța a apreciat că în speță se justifică aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Așa fiind, instanța a dispus doar interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II- a, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cerințelor impuse de lege pentru această instituție juridică.
Cât privește latura civilă a cauzei, s-a dispus în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil, obligarea inculpatului la plata sumei de 19.200 lei în favoarea părții civile C. P. reprezentată de viceprimar V. I., respectiv a sumei de 326.687,26 lei în favoarea părții civile T. I., cu titlu de despăgubiri, ca o consecință a faptelor ilicite de abuz în serviciu, săvârșite în dauna acestora de către inculpat.
Astfel, paguba cauzată comunei este cel puțin 19.200 lei, ca diferență dintre chiria în cuantum de 2.000 lei, încasată efectiv de comună pentru terenul închiriat pe anii 2004 și 2005 celor doi cetățeni menționați, și prețul total de
21.200 lei cât se putea încasa pe aceași perioadă de la adjudecatarul licitației pentru același interval de timp.
Valoarea prejudiciului cauzat părții civile T. I. s-a stabilit prin expertiză judiciară (f.377 și urm. Dosar), iar în lipsa unor documente justificative, determinarea s-a fâcut de cre expert ca o medie aritmetică a celor trei variante de calcul, valoarea rezultată fiind de 326.687,26 lei. întrucât partea a cerut acordarea despăgubirilor potrivit variantei nr.3, mai oneroasă, instanța a admis în parte pretențiile acesteia.
Văzând și dispozițiile art.191, art.193 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre partea civilă T. I., conform chitanțelor de la f.255,394 dosar.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpatul, comuna P. prinviceprimar și partea civilă.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza , să se dispună achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C. , exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă și obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare de la toate instanțele reprezentând onorariu avocațial.
În motivele de recurs inculpatul prin memoriul depus la dosar și concluziile orale de la termenul de judecată din (...) când s-a dezbătut cauza pe fond, a arătat că susținerile instanței de fond referitoare la faptul că inculpatul a refuzat perfectarea convenției în mod nejustificat , fără să conteste în condițiile legii modul de organizare și desfășurare propriu-zisă, ori rezultatele licitației, sunt neîntemeiate.
Aceste considerente nu se bazează pe ansamblul probelor care au fost administrate în cauză și nici de hotărârile judecătorești care au fost pronunțate de-a lungul anilor de către instanțele de judecată.
Instanța de fond nu a ținut cont de hotărârile care au fost depuse la dosarul cauzei, în urma cărora se poate observa că dreptul părții civile T. I. de a încheia contractul cu privire la suprafața de 153 ha pășune în localitatea S. a fost desființat retroactiv , astfel că în sarcina inculpatului nu mai subzistă nicio obligație.
Prin decizia civilă nr.337/2007 a T. C. s-a constatat nulitatea absolută a caietului de sarcini în baza căruia s-a organizat licitația din 15 aprilie 2004 și a procesului verbal prin care s-a adjudecat de către partea civilă T. I. închirierea suprafeței de 153 ha teren în localitatea S. comuna P., iar prin decizia civilă nr.2884/2007 a C. de A. C. s-a respins recursul formulat de partea civilă T. I.
Reținerea de către instanța de fond a considerentelor menționate mai sus încalcă prevederile art.44 alin.3 C. potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Raportat la dispozițiile art.44 alin.3 C. și art.1201 C. există autoritate de lucru judecat cu privire la nulitatea caietului de sarcini în baza căruia s-a organizat licitația din 15 aprilie 2004, nulitatea procesului verbal de licitație cu aceeași dată prin care s-a adjudecat de către partea civilă închirierea suprafeței de 153 ha pășune în localitatea S. comuna P.
Din probele administrate în cauză rezultă că suprafața de pășune pentru care partea vătămată solicită încheierea contractului de închiriere, nu aparține domeniului public sau privat al comunei P. A. suprafață de teren a făcut obiectul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.169/1997 , a
Legii nr.1/2000 și a Legii nr.247/2005.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, nu există fapta prev. de art.246 C., respectiv lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni, iar împrejurarea că inculpatul nu a semnat contractul de închiriere cu partea civilă nu este rezultatul unei rezoluții infracționale, respectiv a unei intenții de a încălca legea, motiv pentru care nu există nici latura subiectivă a infracțiunii.
Dimpotrivă inculpatul a apreciat că trebuie respectate drepturile celor care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
La examinarea laturii subiective, trebuie avut în vedere faptul că terenul în litigiu nu aparține domeniului public sau privat al comunei, astfel că nu este la dispoziția autorităților locale pentru închiriere sau concesionare.
În cauză nu există nici fapta prev. de art.248 C. întrucât suprafața de pășune în litigiu nu aparține domeniului public sau privat al comunei P., iar taxele stabilite pentru numiții M. și I. sunt la nivelul stabilit prin hotărârea nr.9/(...) situație în care nu s-a produs nici un prejudiciu comunei P.
Instanța de fond în mod greșit a stabilit că inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu al cărui cuantum s-ar ridica la suma de 326.687,26 lei, avându-se în vedere un raport de expertiză contabilă, care a fost contestat în totalitate de către inculpat, deoarece acesta nu se bazează pe probe certe și conține concluzii eronate, întrucât partea vătămată nu a deținut animale, iar veniturile și cheltuielile au un caracter ipotetic.
În subsidiar inculpatul prin apărătorul acestuia a solicitat să se constate intervenită prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată potrivit art.124 și art.122 lit.d C.
C. P. prin viceprimar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie exonerat inculpatul de la plata sumei de
19.200 lei despăgubiri civile.
În motivele de recurs prin memoriul depus la dosar s-a arătat că prin H. C.
Local nr.9/29 martie 2007 s-a stabilit că nu există constituire de parte civilă împotriva inculpatului, hotărâre care nu a fost anulată sau revocată de organul emitent, iar hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat nulitatea hotărârii consiliului local, este nelegală, întrucât instanța de fond nu a fost investită sub acest aspect, iar pronunțarea unei asemenea hotărâri excede cadrului procesual.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente comuna P. la plata sumei de 393.330,20 lei despăgubiri civile potrivit variantei 3 din expertiza întocmită în cauză.
Cu privire la solicitarea inculpatului de a se constata intervenită prescripția răspunderii penale, partea civilă a arătat că momentul comiterii infracțiunii nu este data de 15 aprilie 2004 când a avut loc licitația pentru că nu atunci a refuzat inculpatul să încheie contractul de pășunat, deoarece potrivit Legii nr.29/1990 în vigoare la acea dată, în termen de 30 zile autoritățile statului aveau obligația să încheie actul. Prin urmare trebuie să se rețină data de 28 mai
2004 ca fiind ultima zi în care se putea încheia contractul.
Așadar, data de 20 octombrie 2011 dată la care s-a dezbătut pe fond recursul este ultima zi a răspunderii penale privind pe inculpat .
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocatede inculpat, comuna P. și partea civilă, Curtea reține următoarele:
Prin H. C. Local al comunei P. nr.9/2004 s-au stabilit regulile generale aplicabile în domeniul închirierii pășunii agricole a comunei P., respectiv închirierea unor suprafețe de pășuni, care sunt solicitate de mai mulți proprietari de animale, se va face pe bază de contracte de pășunat încheiate între P. comunei P. și proprietarul de animale sau șefii de turmă desemnați de către deținătorii de animale.
De asemenea, s-a stabilit că în situația în care pentru anumite suprafețe de pășuni vor fi mai mulți solicitanți, se va face licitație publică prin strigare, iar închirierea va fi pentru o durată de până la 15 ani pe baza caietului de sarcini.
Partea civilă T. I. la data de (...) a formulat o cerere de concesiune a întregului corp de pășune din satul S. comuna P. locul numit C. pe o perioadă de
49 ani.
Pentru aceeași pășune au mai formulat cereri de închiriere numiții M. I., I. I. și T. I.
La data de 13 aprilie 2004 prin dispoziția nr.60 P. comunei P. a stabilit componența comisiei pentru închirierea prin licitație a pășunii C. din satul S., comisie care a fost constituită din 5 membri, respectiv C. I. viceprimar, președinte al comisiei, Pintea Parasca secretar, Mihăilă M. contabil, Pop Aurel inginer și Șașa Pavel consilier .
Ulterior primarul comunei P. a dat anunț în ziarul Adevărul de C. privind organizarea licitației pentru suprafața de 70 ha din corpul de pășune C. a satului
S., iar caietul de sarcini a fost întocmit pentru suprafața de 152 ha.
Taxa de participare la licitație și achiziționarea caietului de sarcini s-a făcut de către trei persoane, respectiv M. I., M. A. și T. I. S-a stabilit prețul de strigare la 3825 lei raportat la întreaga suprafață de pășune de 153 ha , iar în urmalicitației parcela de 153 ha a fost adjudecată de partea civilă T. I. pe un termen de
15 ani cu suma de 9800 lei.
În procesul verbal încheiat cu acea ocazie s-au menționat următoarele: comisia de repartizare a pășunilor va încheia contractul de închiriere unde se vor stipula toate clauzele în vederea îndeplinirii sarcinilor și realizării acțiunilor prevăzute în caietul de sarcini.
Prin ordinul de plată nr.1353 din 27 aprilie 2004 partea civilă T. I. a achitat contravaloarea chiriei aferente anului 2004, iar prin cererea nr.538 din 28 aprilie
2004 acesta a solicitat întocmirea de urgență a contractului de închiriere.
Inculpatul L. A. la data de 19 aprilie 2004 a încheiat două contracte de pășunat cu numiții I. I. și M. I. , nesocotind dispozițiile procesului verbal de licitație prin care corpul de pășune C. în suprafață de 153 ha a fost adjudecat de către partea civilă T. I.
Ulterior, prin decizia civilă nr.337/2007 a T. C. , a fost admis apelul declarat de inculpatul L. A. în contradictoriu cu partea civilă T. I., în sensul că a fost admisă acțiunea civilă formulată de inculpat împotriva părții civile T. I. și a comunei P. și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a caietului de sarcini în baza căruia s-a organizat licitația din 15 aprilie 2004 și a procesului verbal prin care s-a adjudecat de către partea civilă T. I. închirierea suprafeței de
153 ha teren în satul S. comuna P.
Prin decizia civilă nr.2284/2007 a C. de A. C. s-a respins ca nefondat recursul împotriva deciziei civile nr.337/2007 a T. C., această decizie fiind irevocabilă.
În considerentele deciziei se rețin următoarele: caietul de sarcini care a stat la baza organizării licitației de 15 aprilie 2004 nu a fost supus aprobării C. local, fiind înregistrat la C. local abia în data organizării licitației, astfel că nu se bucură de prezumția de legalitate și conformitate. Cu privire la procesul verbal de licitație se reține că acesta nu respectă hotărârea consiliului local în baza căruia a fost organizată licitația, întrucât a declarat adjudecatar o persoană care nu are calitatea de deținător de animale pe raza comunei P., iar suprafața adjudecată este mai mare decât cea apărută în publicația de licitație, respectiv 153 ha în loc de 70 ha.
Potrivit art.246 C. constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu nu îndeplinește un act ori în îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Din dispozițiile art.248 C. rezultă că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcționarului public care în exercițiu atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.
În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii penale a inculpatului cu privire la niciuna dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina acestuia, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, lipsind latura obiectivă.
Așa cum rezultă din decizia civilă nr.337/2007 a T. C. întreaga licitație a fost organizată cu încălcarea procedurilor legale, fiind constatată nulitatea absolută a caietului de sarcini și a procesului verbal de adjudecare, cu consecința aplicării retroactive a efectelor nulității.
În aceste condiții, inculpatul în calitatea de primar nu poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a îndeplini un act, respectiv refuzul de a încheia contractul de închiriere cu partea civilă, act care ulterior s-a dovedit a fi nelegalavând relevanță faptul că la momentul soluționării laturii penale a cauzei s-a constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă nulitatea absolută a desfășurării licitației.
Cu privire la efectele nulității absolute se rețin următoarele:
Nulitatea absolută, este nulitatea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general, fiind definită în legislație „nulitatea de drept";.
Nulitatea absolută este imprescriptibilă, aceasta putând fi invocată oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului juridic.
Potrivit art.2 din decretul nr.167/1958 nulitatea unui act poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită. Efectul nulității constă în desființarea raportului juridic generat de actul juridic civil lovit de nulitate și prin aceasta restabilirea legalității. În funcție de ceea ce s-a întâmpla după încheierea actului juridic, se pot distinge următoarele ipoteze:
- actul nu a fost executat încă, aplicarea nulității va însemna că acel act fiind desființat, nu mai poate fi executat, deci părțile se află în situația egală aceleia în care n-ar fi încheiat actul, cazul în speță.
- actul a fost executat total sau parțial, până la pronunțarea hotărârii de anulare, efectele nulității vor consta în : a) desființarea retroactivă a actului și b) restabilirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat, ceea ce nu este cazul, întrucât nu s-a încheiat contractul de închiriere între părți.
Ca urmare inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală pentru refuzul încheierii unui contract, care era lovit de nulitate absolută, constatată prin hotărâri judecătorești irevocabile, nulitate care are efect retroactiv.
Pe de altă parte, refuzul inculpatului de a încheia contractul cu partea civilă este justificat și de faptul că pășunea scoasă la licitație, a fost ulterior retrocedată vechilor proprietari în baza Legii nr.247/2005, respectiv composesoratului de pământ și pădure S., iar încheierea unui contract de concesiune pe un termen de 15 ani cu privire la un teren care nu era proprietatea publică sau privată a comunei P., reprezenta un abuz din partea inculpatului.
Având în vedere că prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat nulitatea absolută a licitației din data de 15 aprilie 2004 și implicit a actelor care au stat la baza organizării acesteia, nulitate care are efecte retroactive și care confirmă refuzul inculpatului de a încheia contractul de închiriere cu partea civilă privind pășunea situată în comuna P. satul S. în locul numit C. în suprafață de 153 ha pentru un termen de 15 ani, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. urmează să fie admis recursul formulat de inculpatul L. A. împotriva sentinței penale nr.609 din 22 iunie 2011 a J. Dej , care va fi casată în întregime și rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. urmează să fie achitat inculpatul cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.245 C. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 C. și să fie respinsă cererea părții civile T. I. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, întrucât în cauză nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, lipsind latura obiectivă. Solicitarea inculpatului referitoare la constatarea prescripției răspunderii penale din petitul subsidiar al motivelor de recurs nu mai poate fi analizată, raportat la soluția de achitare a inculpatului, care are prioritate față de cea a constatării intervenirii prescripției răspunderii penale. Nici solicitarea inculpatului privind achitarea acestuia în baza disp.art.10 lit.b C. pe motiv că faptele comise de inculpat nu ar fi prevăzute de legea penală, nu este întemeiată. Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus rezultă cu certitudine că faptele comise de inculpat sunt prevăzute de legea penală, însă acestea nu pot fi sancționate în prezent, întrucât toate actele în baza cărora s-a organizat licitația din 15 aprilie 2004 au fost anulate, considerându-se că acestea nici nu au existat potrivit efectelor retroactive ale nulității absolute. Cu privire la recursul formulat de comuna P. prin viceprimar se rețin următoarele: Instanța de fond în mod greșit a constatat nulitatea hotărârii nr.9/23 martie 2007 a C. local al comunei P., hotărâre care a revocat hotărârea nr.19 din 27 iulie 2005, pe motiv că ar fi nelegală, întrucât instanța de fond nu a fost investită să constate legalitatea sau nelegalitatea acestor hotărâri. Potrivit disp. art.20 și art.21 din Legea nr.215/2001 calitatea de parte în proces o are comuna P., iar renunțarea la constituirea de parte civilă a fost făcută prin hotărârea consiliului local organ deliberativ. Pe de altă parte, constituirea de parte civilă a fost făcută de un grup de persoane, care aveau calitatea de consilieri locali și nu de comuna P. sau de C. local al comunei. H. C. Local nr.9/27 martie 2007 prin care s-a decis că nu există constituire de parte civilă împotriva inculpatului produce efecte juridice , deoarece nu a fost anulată sau revocată de emitent. O astfel de hotărâre putea fi atacată în baza Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, însă nu s-a procedat în acest fel prin I. prefectului care a analizat legalitatea hotărârii, context în care hotărârea beneficiază de prezumția de legalitate. C. P. nu i s-a produs vreun prejudiciu, întrucât suprafața de 153 ha pășune din satul S. nu aparține domeniului public sau privat al comunei P., așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, sens în care nu se cuvin taxe de pășunat pentru această suprafață de teren. Având în vedere că hotărârea consiliului local nr.9/27 martie 2007 nu a fost anulată pe care administrativă în condițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, că instanța de fond în mod nelegal a constatat nulitatea acestei hotărâri și că în dauna comunei P. nu s-a produs nici un prejudiciu întrucât suprafața de 153 ha pășune nu aparține domeniului public sau privat al comunei, urmează să fie înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 19200 lei în favoarea C. P. Cu privire la recursul părții civile T. I. se rețin următoarele: Partea civilă T. I. nu a făcut dovada că în anul 2004 deținea animale și că avea asigurată baza materială pentru creșterea acestora. Prin cererea înregistrată sub nr.1853/(...) la P. comunei P. partea civilă T. I. solicită concesionarea întregului corp de pășune aferentă satului S. locul numit C. pentru o perioadă de 49 ani pentru a se organiza în reabilitarea pășunii, să achiziționeze animale de elită, să-și poată angaja și pregăti personalul (f.62-64 dosar nr.(...) vol.I). Din cererea adresată comunei P. rezultă că partea civilă nu deținea animale pe raza comunei, nu avea adăposturi pentru acestea nici personal pentru îngrijirea animalelor. Partea civilă dorea, așa cum rezultă din cererea acestuia să achiziționeze animale, să-și angajeze personal doar după închirierea pășunii solicitate de acesta. Despăgubirile civile solicitate de partea civilă și determinate prin rapoartele de expertiză, se bazează pe simple supoziții ale părții civile, care nu au nicio bază reală, fiind stabilite doar pe simpla afirmație „. ar fi câștigat dacă"; fără nici un suport legal. Partea civilă nu era îndreptățit să încheie contractul de închiriere privind pășunea solicitată de acesta, așa cum s-a arătat în detaliu în motivarea recursului promovat de inculpat și asupra căreia nu vom reveni. În cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 C. întrucât prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat nulitatea absolută a licitației din data de 15 aprilie 2004 și a actelor care au stat la baza organizării acesteia, iar refuzul inculpatului de a încheia contractul de închiriere cu partea civilă a fost confirmat de aceste hotărâri judecătorești. Potrivit art.44 alin.3 C. hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale. Având în vedere că partea civilă nu era îndreptățită să încheie contractul de închiriere privind pășunea solicitată de acesta, că partea civilă nu deținea animale la data depunerii cererii de închiriere a pășunii, că licitația din 15 aprilie 2004 a fost anulată iar suprafața de 153 ha pășune situată în locul numit C. din satul S. nu aparține domeniului public sau privat al comunei P. fiind restituită foștilor proprietari în baza legilor fondului funciar, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C. urmează să fie respins recursul formulat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.609/22 iunie 2011 a J. D. În baza art.193 alin.5 C. partea civilă T. I. urmează să plătească inculpatului L. A. suma de 2000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial suma de 300 lei la instanța de fond, 600 lei în dosar nr.(...) al C. de A. C. (fila 62), 600 lei în dosar nr.(...) (fila 105) și 500 lei în dosar nr.5415/2006 (fila 509). Potrivit art.192 alin.2 C. partea civilă T. I. urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de inculpatul L. A. domiciliat în localitatea P. nr. 86 jud. C. și C. P. prin viceprimar V. I. cu sediul în P. nr. 93 comuna P. împotriva sentinței penale nr. 609 din 22 iunie 2011 a Judecătorie Dej pronunțată în dosar nr. (...) al judecătoriei Dej pe care o casează în întregime și rejudecând cauza: În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. achită pe inculpatul L. A., fiul lui A. și Ana născut la (...) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra interelor persoanelor prev. de art. 246 C. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. Respinge cererea părții civile T. I. de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile. Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului la plata daunelor materiale în favoarea C. P., prin viceprimar V. I. Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă T. I. împotriva aceleiași sentințe penale. Obligă pe partea civilă T. I. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea inculpatului L. A. în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocațial. Obligă pe partea civilă T. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 400 lei. Definitivă. Pronunțată în ședința publică de azi 3 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. V. G. M. B. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.Igna Corin
| ← Decizia penală nr. 326/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 891/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
