Decizia penală nr. 420/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.420/R/2011
Ședința publică din 24 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva deciziei penale nr.2 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul S. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Gui Aurelia, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.R. C., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului și prezența la două termene de judecată.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în prezent și nu are de făcut completări, înțelegând să se prevaleze de disp.art.70 C., în sensul de a nu se autoincrimina.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului în limitle prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C.pen. Susține că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C.pen. Nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante numai pentru că inculpatul nu are antecedente penale, deoarece nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei conduite avute de inculpat anterior săvârșirii faptei, ci reprezintă o împrejurare care trebuie să se coroboreze cu alte probe administrate în cauză, ori în speță alte probe nu există. Nici împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă, din moment ce acesta a fost prins în flagrant de organele de poliție, conducând sub influența băuturilor alcoolice. Atitudinea inculpatului de a nu nega o faptă constatată științific nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă. În consecință, se impuneînlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Susține că pedeapsa a fost corect individualizată și s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului. A. avea o alcoolemie de doar 1,00 g%o, o alcoolemie mică raportat la constituția sa fizică, pentru care, anterior, din practica de la P. se făcea aplicarea art.18/1 C.pen. Fiind examinat clinic, inculpatul avea caracteristicile unei persoane normale, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă, astfel că nu i-a fost afectată capacitatea de a conduce autovehiculul, împrejurare care indică un pericol scăzut al faptei. Solicită a se avea în vedere și experiența dobândită în conducerea auto, respectiv că inculpatul conduce de o perioadă lungă de timp fără a avea evenimente rutiere. Inculpatul este o persoană de 51 de ani, a recunoscut și regretat comiterea faptei, nu are antecedente penale, are studii superioare și este bine integrat în societate, aspect ce rezultă din caracterizările depuse la dosar. P. de 4 luni cu suspendare la care a fost condamnat este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta și achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.289 din 04 noiembrie 2010 a Judecătoriei Z., în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. I., la pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...), în jurul orei 16.50, în timp ce învinuitul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare (...), pe strada S. B. din municipiul Z., a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, în trafic - în vederea efectuării unui control de rutină. Învinuitul se afla singur în mașină. În prezența martorului asistent Kiraly A., învinuitul a fost testat cu aparatul etilo-test, rezultând o îmbibație alcoolică de 0,59 mg/l (f. 13), în aerul expirat. Învinuitul a fost condus la S. J. de U. S., unde i s-au recoltat la interval de o oră, două probe. Conform buletinului de analiză toxicologicăalcoolemie nr. 434/IX/a/180,181 din (...), învinuitul a prezentat o îmbibație alcoolică în sânge de 1,20 g/l ( prima probă), respectiv 1,00 g/l ( proba II).
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din (...), inculpatul a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei, își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu dorește să dea alte declarații în faza de judecată, instanța procedând la citirea declarațiilor date de inculpat în faza de urmărire penală, în baza art. 325 alin. 2 C. pr.pen.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul S. I. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B și proprietarul autoturismului marca Dacia, înmatriculat cu numărul (...). În data de (...), în jurul orei 16.50, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său și s-a deplasat pe strada S. B. din municipiul Z., când a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere în vederea efectuării unui control, ocazie cu care, în prezența martorului asistent Kiraly A., a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o îmbibație alcoolică de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la S. J. de U. S. în vederea recoltării de probe biologice. Inculpatul nu era însoțit de pasageri și se deplasa spre domiciliul unui prieten pentru a împrumuta o sumă de bani. I-au fost recoltate două astfel de probe, la interval de o oră, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.180 și 181/(...) rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1,20 g/l la prima probă recoltata la ora 17.15 respectiv de 1,00 g/l la cea de-a doua probă recoltată la ora 18.15.
Potrivit declarației consemnate la fila 11, inculpatul a recunoscut că, în ziua respectivă - (...) - în jurul orelor 08.00-09.00 a consumat 100 ml coniac iar în jurul orelor 16.30, a mai consumat 500 ml bere cu alcool.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, date pe parcursul procesului penal, coroborându- se cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.180,181/(...) și cu rezultatul aparatului etilotest.
În drept, fapta inculpatului S. I., care, la data de (...) a condus autoturismul proprietate personala marca Dacia, înmatriculat cu numărul (...). pe strada S. B. din municipiul Z., având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,20 g/l la prima probă recoltata la ora 17.15 respectiv de 1,00 g/l la cea de-a doua probă recoltată la ora
18.15, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1
O.U.G.nr.195/2002 republicată și pedepsita cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 180 si 181/(...) rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1,20 g/l la prima probă recoltata la ora 17.15 respectiv de 1,00 g/l la cea de-a doua probă recoltată la ora
18.15.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, și cu toate că nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, fără a fi implicat în vreun eveniment rutier care să implice producerea de prejudicii altor persoane.
Instanța a apreciat că această infracțiune de pericol poate genera consecințe grave dar consideră că gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat trebuie apreciat in raport situația concretă, el fiind proporțional cu îmbibația alcoolică pe care acesta o avea in sânge și cu starea generală a inculpatului, urmând a ține seama de acest aspect la individualizarea pedepsei.
Instanța a constatat că inculpatul avea în sânge o imbibațiție alcoolică apropiată de limita prevăzută de lege și anume 1,00 g/l în cazul celei de-a doua probă recoltată la ora 18.15, iar la momentul recoltării probelor biologice avea o comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, atenția era concentrată, judecata coerentă și lipsea halena alcoolică, toate acestea indicând un pericol social concret scăzut.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de (...), in municipiul Z., este în vârstă de 51 de ani, are studii superioare și este o persoana respectată și bine integrată in comunitate, având colaborări profesionale desfășurate pe perioade îndelungate de timp ceea ce denotă seriozitate, în prezent fiind administrator la SC „. E. SRL
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul până la vârsta de 51 de ani nu a avut nici o condamnare fiind fără antecedente penale, și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, nu s-a sustras de la recoltarea probelor biologice, iar în fața instanței s-a prezentat decent, la fiecare termen de judecată, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită, reținândîn beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal .
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu prioritate față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii
Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c), d) și e) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l
Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 4 luni, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.1 lit.a); inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de alin.1 lit.b); experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul
S. I. la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Contra acestei sentințe a declarat apel în termen P. de pe lângă Judecătoria
Zalău considerând-o netemeinică sub aspectul cuantificării pedepsei mai precis faptul că aceasta ar fi prea mică, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul intimat S. I. să fie condamnat la o pedeapsă în limitele legale, însă fără reținerea circumstanțelor atenuante. Apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât în mod greșit instanța a reținut în sarcina acestuia circumstanțe atenuante doar pentru că acesta a avut o atitudinea sinceră și nu are antecedente penale. A. că având în vedere probele științifice de la dosarul cauzei respectiv o alcoolemie stabilită de 1,20 %o, inculpatul nu avea altă posibilitate decât să-și recunoască faptele.
Pe de altă parte, apărătorul inculpatului a solicitat în ședința de azi, respingerea apelului parchetului cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Consideră că instanța de fond în mod corect a procedat la individualizarea pedepsei luând în considerare toate probele de circumstanțiere. A. că inculpatul a avut o urgență și a fost nevoit să se deplaseze cu autoturismul, alcoolemia stabilită nu este exagerat de mare iar inculpatul nu s- a opus recoltării probelor biologice. De asemenea, arată că din buletinul de analiză rezultă că inculpatului nu i-a fost afectată capacitatea de a conduce stabilindu-se că acesta era orientat în timp și spațiu, a fost coerent și în acel moment nu exista nici un risc de producere a vreunui accident. A. că la dosarul cauzei există două caracterizări ale inculpatului din care rezultă că acesta nu este o persoană care conduce agresiv și sub influența băuturilor alcoolice și este o persoană serioasă.
Prin decizia penală nr.2 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost respins ca nefondat apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA
ZALĂU, împotriva sentinței penale nr.289/(...) a Judecătoriei Z..
Pentru a pronunța această soluție tribunalul apreciind asupra pedepsei aplicate de prima instanță, a considerat că aceasta este legală și temeinică, raportat în primul rând la persoana făptuitorului, după cum în mod judicios și convingător s-a arătat în considerentele hotărârii atacate. Cât privește critica adusă de parchet pe calea apelului, această critică nu se sprijină pe elemente concrete de fapt sau de drept care să conducă la concluzia că prima instanță, nu putea să rețină circumstanțele judiciare prev. de art. 74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de art. 87 alin.1
O.U.G.nr.195/2002 republicată, în virtutea dreptului de apreciere și a propriei convingeri, atribute conferite de lege organelor jurisdicționale la stabilirea pedepsei, raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat.
Simpla afirmație a parchetului că inculpatul nu avea o altă posibilitate decât să recunoască fapta, având în vedere probele științifice de la dosarul cauzei respectiv o alcoolemie stabilită de 1,20 %o, este evident contrazisă de realitate, fiind destule situații când, în virtutea dreptului la apărare, persoane aflate în situații similare, au solicitat tot felul de expertize și contraexpertize în speranța stabilirii unui grad de alcolemie sub limita prevăzută de lege, de 0.80 %0.
Desigur, simpla recunoaștere a faptei nu este suficientă pentru reținerea de circumstanțe atenuante judiciare însă prima instanță a făcut o analiză amănunțită a gradului de pericol social concret al faptei supusă judecății, prin prisma prev. art.181alin.(2) conform căruia ";se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului"; pentru fiecare caz în parte.
Așa fiind, nu poate fi primit nici argumentul de principiu, invocat în motivele de apel, în sensul că „în ultimul timp, datorită pericolului potențial sporit al acestor infracțiuni pentru ceilalți participanți la trafic și a creșterii semnificative a numărului acestora în rândul cauzelor penale, instanțele de judecată în mod constant nu rețin circumstanțe atenuante judiciare";.
Aceasta ar însemna, în opinia parchetului, că în situația infracțiunilor de pericol, cum sunt și cele privind circulația pe drumurile publice, dispozițiile art.74 lit.a-c Cod penal privind circumstanțele judiciare trebuie să râmână ";de facto"; fără aplicare, confundându-se astfel „pericolul potențial"; al faptei pentru ordinea publică cu „pericolul social concret"; al faptei, stabilit conform art.181 alin.(2) Cod penal și că, în ultimă analiză „infracțiunile de pericol"; ar fi, generic, mai grave decât „infracțiunile de rezultat";, raționament care, desigur, nu are nici un fundament de ordin logic și legal. Potrivit art.52 alin.(1) Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrîngere și un mijloc de reeducare a condamnatului; deci, scopul său nu este și nu trebuie să fie unul represiv ci doar „prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni"; așa încât persoana inculpatului, așa cum este percepută de instanță pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, are un rol esențial în cuantificarea și individualizarea pedepsei, dincolo de orice alte considerente, privind gradul de pericol social abstract al faptei reținută în sarcina sa. Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU, împotriva sentinței penale nr.289/(...) a Judecătoriei Z., ca nefondat. În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul Sălaj princare a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza să fie condamnat inculpatul pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. Nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuate numai pentru considerentul că inculpatul nu are antecedente penale, care nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei conduite avute de inculpat anterior săvârșiriiinfracțiunii, ci reprezintă o împrejurare care trebuie să se coroboreze cu alte probe administrate în cauză., însă acestea nu există. Nici împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă , întrucât inculpatul a fost surprins în flagrant de către organele de poliție conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice. Recursul formulat de parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj urmează să fierespins ca nefondat. Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 16 martie 2010 în jurul orelor 14,50 inculpatul S. I. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) pe str. S. B. din municipiul Z. și fiind oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o îmbibație alcoolică de 0,59 mlg/litru în aerul expirat, după care a fost condus la S. J. de U. S. unde i s-au recoltat probe biologice, iar din buletinul de analiză toxicologică -alcoolemie a rezultat la prima probă recoltată o alcoolemie în sânge de 1,20 gr.%.o și de 1,00 gr.%.o la a doua probă. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 dinm OUG nr.195/2002, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, aplicându-i o pedeapsă de 4 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat în baza art.81 și art.82 C.p. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, atrăgându-i atenția asupra disp. art.83 C.p. În mod întemeiat s-au reținut față de inculpat circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. deoarece acesta nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă. Reținerea de circumstanțe atenuante este întemeiată și pe considerentul că inculpatul a avut o concentrație alcoolică în sânge apropiată de limita minimă prevăzută de lege, respectiv 0,80 gr.%.o. Având în vedere că în mod întemeiat s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu reducerea pedepsei aplicate acestuia sub limita minimă prevăzută de lege și suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva deciziei penale nr.2 din (...) a T.ui S. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva deciziei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2011 a T.ui S.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24.03.11. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. V. G. M. B. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.apel. Tomșa C./M. S.
| ← Decizia penală nr. 73/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 493/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
