Decizia penală nr. 1778/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1778/R/2011
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2011
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
G.IER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul R. V. împotriva sentinței penale nr. 936 din data de 29 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), având ca obiect plângere împotriva măsurii asigurătorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al petentului R. V., av. Fecior Adela M., lipsă fiind petentul.
P. de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul petentului R. V., av. Fecior Adela M. solicită în temeiul art.3851 - 38519 Cod pr.pen., art. 6 CEDO, art. 21 din Constituție și art. 168 și 169 alin. 1 Cod pr.pen. admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, respectiv să se dispună restituirea autoturismului proprietarului întrucât acesta nu a fost folosit efectiv la comiterea faptei. Invocă incidența art. 6 CEDO care garantează dreptul oricărei persoane de a se plânge unei instanțe de judecată cu privire la drepturile și obligațiile sale civile. C. că plângerea petentului care are ca obiect restrângerea dreptului de proprietate prin indisponibilizarea autoturismului, nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, ci din contră instanța trebuie să cerceteze și să analizeze pe fond temeinicia măsurii de ridicare a obiectelor pentru a verifica dacă ingerința - restrângerea dreptului este permisă. Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de petent și menținerea sentinței penale nr. 936/2011 a J. B., ca legală și temeinică. Apreciază că dreptul la apărare și la un proces echitabil al petentului nu a fost încălcat și că prima instanță în mod corect a respins plângerea formulată de petent ca inadmisibilă având în vedere că dosarul nr. 719/P/2011 se află în faza cercetărilor prealabile. C U R T E A Prin sentința penală nr. 936 din data de 29 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...) în temeiul art. 168 C. s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R. V., domiciliat în N., str. I. M., bl.5, sc.D, ap.3, județul B-N, îndreptată împotriva Ordonanței din (...), dată de prim-procurorul P. de pe lângă T. B-N, în dosar nr.179/VIII/1/2011, prin care s-a respins plângerea petentului împotriva Rezoluției procurorului din (...), dată în dosarul nr.719/P/2011 al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița. În baza art.192 Cod proc.penală, a fost obligat petentul să plătească, în favoarea statului, suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că petentul este cercetat în dosarul nr. 719/P/2011 P. de pe lângă Judecătoria Bistrița pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2. al. 1 lit. 1 din L. nr. 571/2003 - C. Fiscal, la data de (...) acesta fiind depistat în loc. P.-Bârgăului în timp ce transporta cu autoturismul marca Renault Kangoo nr. (...) proprietatea lui, un număr de 259 pet-uri din plastic, care conțineau cantitatea de 506,5 litri alcool, fără a avea aplicate etichete sau a fi marcate cu banderole conform legii. Reținându-se că autoturismul respectiv a fost folosit la săvârșirea infracțiunii, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de (...), organele de poliție ale IPJ B-N, au dispus indisponibilizarea lui în temeiul art. 118 al.l lit. b din C. Penal, pentru a se asigura executarea măsurii confiscării speciale a lui. Împotriva acestui act al organului de cercetare penală proprietarul autoturismului a făcut plângere la procurorul de caz, care în speță a fost prim- procurorul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din data de (...) . S-a motivat de către procurorul de caz că în data de (...), în jurul orei 16.14, petentul (domiciliat în orașul N.) a fost depistat la volanul autoturismului marca Renault Kangoo cu numărul (...), în timp ce rula pe DN 17, km. 85, în fața primăriei din localitatea P.-B., pe ruta B. - V.-D. Cu acel prilej, în portbagajul autoturismului au fost identificate: 22 peturi de 2,5 1. de culoare galbenă; 15 peturi de 2,5 1. de culoare albă; 50 peturi de 2 1. de culoare albă; 118 peturi de 2 1. de culoare galbenă; 12 peturi de 1,5 1. de culoare albă; 36 peturi de 1,5 1. de culoare galbenă; 6 peturi de 1 l. de culoare galbenă. Cum peturile utilizate nu purtau etichete și nu erau marcate cu banderole, conform legii existând indiciile comiterii infracțiunii prev.de art.2961 alin.l lit. 1 din L. 571/2003, modif. de O. nr.54/2010, s-a luat măsura indisponibilizării autoturismului. S-a reținut că petentul, la momentul depistării, a refuzat să facă declarații cu privire la împrejurările comiterii faptei menționate mai sus și că potrivit art.118 lit.b C.pen. sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite la săvârșirea unei infracțiuni. Cum autoturismul în cauză a servit la săvârșirea infracțiunii, respectiv în lipsa acestuia petentul nu ar fi avut posibilitatea săvârșirii faptei, respectiv să transporte cantitatea de 506,5 1. lichid de culoare gălbuie, incoloră și cu miros specific de băutură spirtoasă, ridicarea autoturismului este pe deplin justificată, fiind un bun susceptibil de confiscare. S-au avut în vedere și prevederile art.109 alin.4 partea finală C., potrivit cărora, bunurile supuse confiscării nu se restituie, Împotriva rezoluției prim-procurorului petentul R. V. a făcut plângere la procurorul ierarhic superior, respectiv, prim-procurorul P. de pe lângă T. B-N, susținând în esență, că măsura confiscării speciale a autoturismului cu care a transportat alcoolul nu se impune cu necesitate, deoarece cantitatea menționată de alcool putea fi transportată și cu un alt mijloc de transport și ca atare, autoturismul nu este un bun determinant pentru realizarea acțiunii infracționale iar în altă ordine de idei, acesta îi este absolut necesar pentru câștigarea existenței zilnice, astfel că potrivit art. 118 al. 6 Cp. el nu poate fi confiscat. În finalul plângerii se mai arată că față de prevederile art.l18 alin.6 C.p. și de împrejurarea că mașina reprezintă o necesitate pentru a-și câștiga existența zilnică, nu se impune confiscarea acesteia. Se mai arată că nu s-a început urmărirea penală. Prin ordonanța din 29 aprilie 2011 emisă de prim procurorul P. de pe lângă T. B-N în cadrul dosarului penal 179/VIII/1/2011, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petent împotriva soluției dată în dosarul nr. 719/P/2011 pentru următoarele considerente: Potrivit art. 118 al. 1 lit. b din C. penal sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni dacă sunt ale infractorului. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă cu certitudine că R. V. s-a folosit de autoturismul său pentru transportarea cantității de alcool fără îndeplinirea condițiilor cerute de lege, deci 1-a folosit nemijlocit la comiterea infracțiunii pentru care este cercetat. Faptul că transportul putea fi efectuat și cu un alt mijloc nu prezintă nici un fel de relevanță, condiția cerută de lege pentru luarea măsurii confiscării speciale conform art. 118 al.l lit. b Cp. fiind îndeplinită prin simpla folosire a autoturismului la comiterea faptei. În ceea ce privește susținerea autorului infracțiunii că autoturismul reprezintă un mijloc de asigurare a traiului zilnic, în cauză nu este stabilit că într-adevăr el este nevoit să se folosească de autoturismul respectiv pentru a-și asigura existența, nefiind astfel îndeplinită cerința impusă de art. 118 al.6 Cp. pentru exceptarea de la confiscarea specială. De altfel, indisponibilizarea autoturismului este doar o măsură provizorie, măsura de siguranță a confiscării speciale a acestuia urmând a fi luată de instanța de judecată sau de procuror, după caz, în momentul soluționării cauzei. Pentru desființarea actelor susmenționate petentul s-a adresat J. B., motivele de fapt care au stat la baza cererii fiind aceleași, în drept invocându- se art. 169 C. rap. la art. 168 C., art. 21 din Constituția R. și art. 6 din CEDO. Analizând cererea petentului, instanța a reținut că, prin art. 168 alin. 1 din C. p.p., reglementându-se contestarea măsurii asigurătorii, s-a prevăzut că "în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal". Formularea "se pot plânge procurorului sau instanței de judecată" nu presupune instituirea unei competențe alternative, la alegerea celui care exercită un atare drept procesual, câtă vreme dispozițiile de ansamblu ale alineatului menționat nu reglementează o astfel de competență, ci doar prevăd posibilitatea pentru persoanele care au acest drept de a uza de el în orice fază a procesului penal. A considera altfel ar însemna să se contravină principiului legalității procesului penal, instituit prin { H. "lnk:C(...)%201000000%2.%202" o "C. de P. Penală 1997 - Parlamentul României" | 2} alin. 1 din C., conform căruia "procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege". De aceea, modul în care s-a reglementat prin art. 168 alin. 1 din C., în urma modificării ce i s-a adus acestui articol prin L. { H. "lnk:L(...)%20281%2.%200" o "L. nr. 2. - Parlamentul României" | 2., competența de soluționare a plângerii contra măsurii asigurătorii nu poate conduce decât la concluzia că legiuitorul a urmărit ca o astfel de plângere să fie adresată organului judiciar cu atribuție de decizie specific fiecărei faze a procesului penal, iar nu oricăruia dintre aceste organe. De altfel, în { H. "lnk:C(...)%201000000%2.%20275" o "C. de P. Penală 1997 - Parlamentul României" | 2. din C. de procedură penală, prin care este reglementată plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, se prevede la alin. 3 că o astfel de plângere "se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală". Așa fiind și cum prin nicio altă dispoziție nu se instituie competența alternativă de soluționare a unor asemenea plângeri, se impune să se considere că textul art. 168 alin. 1 din C. de procedură penală nu poate fi interpretat decât în sensul că s-a urmărit ca plângerea respectivă să fie soluționată numai de organul judiciar specific fiecărei faze procesuale, adică de procuror în timpul urmăririi penale și de judecător în timpul judecății. În raport cu specificul normei juridice înscrise în art. 168 din C., este exclusă competența concomitentă a mai multor organe judiciare pentru soluționarea plângerii în aceeași fază procesuală, pentru că s- ar contraveni principiului unicității organului judiciar în raport cu fiecare etapă procesuală și s-ar crea o situație inadmisibilă de interferență concomitentă, lipsită de finalitate, între atribuțiile mai multor organe judiciare. În cauză, dosarul nr. 719/P/2011 se află în faza cercetărilor prealabile astfel că o contestație împotriva măsurilor asiguratorii adresată instanței de judecată este inadmisibilă. Chiar având în vedere și dispozițiile art. 278/1 C. actele organelor de urmărire penală nu ar putea fi cenzurate de instanța de judecată, întrucât orice plângere îndreptată împotriva altor acte decât soluțiile de netrimitere în judecată este inadmisibilă( Decizia nr. 57/2007 a I. în recurs în interesul legii). Întrucât, însă, petentul a invocat ca temei juridic al cererii sale art. 168 C., soluția instanței s-a pronunțat cu privire la cererea petentului așa cum a fost precizată la termenul din data de (...). Pentru aceste motive, și având în vedere Decizia în recurs în interesul legii nr. 71/2007 a ÎCCJ, în temeiul art. 168 C. instanța a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R. V., îndreptată împotriva Ordonanței din (...), dată de prim-procurorul P. de pe lângă T. B-N, în dosar nr.179/VIII/1/2011, prin care s-a respins plângerea petentului împotriva Rezoluției procurorului din (...), dată în dosarul nr.719/P/2011 al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița. Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legalpetentul R. V. solicitând în principal infirmarea măsurii luate de către I. de P. al J. B.-N. - serviciul de investigare al fraudelor - măsură menținută prin rezoluția din 25 mai 2011 în dosarul 719/P/2011 al parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița și apoi prin O. din 29 aprilie 2011 nr.179/VIII/1/2011 cu consecința înapoierii vehiculului (...) asupra căreia s-a luat măsura indisponibilizării, întrucât această măsură este nelegală. În subsidiar s-a solicitat să se dispună ca acest autoturism să fie înapoiat proprietarului indisponibilizând-o în sensul că până la soluționarea definitivă a dosarului penal inculpatul nu are dreptul să o vândă. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856 alin.3 C. Curteaconstată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente: Instanța fondului investită cu soluționarea plângerii formulate de către petentul R. V.o având ca obiect desființarea Ordonanței din 29 aprilie 2011 nr.179/VIII/1/2011 a P. de pe lângă Judecătoria Bistrița-N. a respins această plângere ca inadmisibilă constatând că a fost formulată în contra dispozițiilorlegale fiind adresată instanței de judecată deși dosarul în care a fost emisă 719/P/2011 se află în faza cercetărilor prealabile. Instanța ierarhic inferioară a interpretat în mod judicios disp.art. 168 alin.1 C. care stipulează că împotriva măsurii asiguratorii luate învinuitul au inculpatul parte responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se poate plânge procurorului sau instanței de judecată în orice fază a procesului penal. Formularea "se pot plânge procurorului sau instanței de judecată" nu presupune instituirea unei competențe alternative, la alegerea celui care exercită un atare drept procesual, câtă vreme dispozițiile de ansamblu ale alineatului menționat nu reglementează o astfel de competență, ci doar prevăd posibilitatea pentru persoanele care au acest drept de a uza de el în orice fază a procesului penal. A considera altfel ar însemna să se contravină principiului legalității procesului penal, instituit prin art. 2 alin. 1 din C. de procedură penală, conform căruia "procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege". Această dispoziție legală nu încalcă celelalte principii de drept cuprinse în codul de procedură penală și nu duce la concluzia că orice act al procurorului din faza de urmărire penală poate fi cenzurat de către instanța de judecată. Astfel, controlul asupra actelor efectuate în faza de urmărire penală revine procurorului și procurorului ierarhic superior putând fi atacate la instanță doar plângerile care sunt întemeiate pe disp.art.278/1 C. În acest sens mai trebuie observat că, în raport cu specificul normei juridice înscrise în art. 168 din C. de procedură penală, este exclusă competența concomitentă a mai multor organe judiciare pentru soluționarea plângerii în aceeași fază procesuală, pentru că s-ar contraveni principiului unicității organului judiciar în raport cu fiecare etapă procesuală și s-ar crea o situație inadmisibilă de interferență concomitentă, lipsită de finalitate, între atribuțiile mai multor organe judiciare. Petentul și-a întemeiat plângere pe disp.art.275, 278 C. care stipulează în mod expres că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate în baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau după caz, de procurorul general al P. de pe lângă Curtea de apel ori de procurorul șef de secție al parchetului de pe lângă I. În alin.2/1 al art.278 C. se mai arată că plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă. În opinia curții disp.art.168 C. trebuie coroborate cu disp.art.278 C. și ca atare din interpretarea celor două texte legale rezultă că o plângere precum cea formulată de petent în fața instanței de judecată este inadmisibilă în acest stadiu al procesului penal. În acest sens s-a pronunțat, așa cum corect a reținut și instanța fondului, și I. prin decizia în interesul legii LXXI/2007. Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de către petent ca nefundat conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul R. V., domiciliat în N., str. I. M., bl.5. sc.D, ap.3, jud.B. N., împotriva sentinței penale nr. 936 din 29 iunie 2011 a J. B. Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.IER L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1284/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1969/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
