Decizia penală nr. 1853/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1853/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: C. I. G.IER : M. V.-G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița, inculpatul Ș. I. și asigurătorul S. U. A. S. împotriva sentinței penale nr. 713 din data de 26 mai 2011, pronunțată de Judecătoria
Bistrița în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și părăsirea locului accidentului, în urma căruia a rezultat uciderea unei persoane, fără încuviințarea organelor de poliție pre.de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș. I., av. T. P. E. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile L. O. R., L. C. M. și asigurătorul S. U. A. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la dosar s-au depus motive de recurs formulate de asigurătorul S. A.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial urmează a se pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Apărătorul ales al inculpatului Ș. I., av. J. N. depune la dosar motive de recurs și solicită amânarea cauzei pentru a fi comunicate părților civile și asigurătorului, precum și pentru a studia motivele de recurs formulate de parchet și asigurător.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul inculpatului având în vedere că în procesul penal nu este obligatorie comunicarea motivelor de recurs și lasă cauza la a doua strigare pentru ca apărătorul inculpatului să aibă posibilitatea să studieze motivele de recurs formulate de parchet și asigurător, și a pus la dispoziția d-lui avocat dosarul pentru al studia.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apărătorul ales al inculpatului Ș. I., av. J. N., lipsă fiind inculpatul, părțile civile L. C. M., L. O. R., și asigurătorul S.
A.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P.ui precizează că susține recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița doar în ceea ce privește latura penală a cauzei și nu și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d Cod pr.pen. solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, casarea parțială a sentinței penale 713/2011 a Judecătoriei B. și, rejudecând cauza în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare a pedepsei. Consideră că este nejustificată pedeapsa aplicată de prima instanță raportat la gravitatea faptelor, pedeapsa neavând aptitudinea realizării funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal. Culpa victimei și a inculpatului, precum și conduita inculpatului după comiterea faptei nu a fost reflectată în pedeapsa aplicată. Instanța a aplicat dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod pr.pen. având în vedere că inculpatul a acceptat să procedeze la judecarea cauzei în procedura simplificată potrivit art. 3201 Cod pr.pen. ceea ce înseamnă recunoașterea vinovăției, însă în faza de urmărire penală acesta a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei. Ori, potrivit art. 72 Cod penal la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere limitele de pedeapsă pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prin poziția adoptată inculpatul a îngreunat desfășurarea urmăririi penale și aflarea adevării în cauză. Apreciază că fapta efectiv comisă de inculpat nu este o simplă părăsire a locului accidentului, având în vedere că acesta a făcut demersuri pentru repararea autoturismului și a vrut să părăsească țara. Inculpatul nu a acordat ajutor victimei, a părăsit locul accidentului și a fost ulterior identificat datorită martorului D. M. O. la care a apelat pentru a-i repara autoturismul și care a anunțat organele de poliție după 8 ore de la producerea accidentului. Conduita inculpatului a fost total necorespunzătoare, încercând să se sustragă de la răspunderea penală. De asemenea, apreciază că modalitatea de executare a pedepsei este necorespunzătoare raportat la gravitatea faptelor comise și persoana acestuia, apreciind că se impune aplicarea unei sancțiuni cu privare de libertate. Apreciază că se impune reformularea hotărârii recurate și în față de omsiunea primei instanțe de a dispune conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 prelevarea de probe biologice pentru stabilirea profilului genetic. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, casarea parțială a hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului Ș. I. la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, într-un cuantum sporit, cu executare în regim de detenție și prelevarea de probe biologice pentru stabilirea profilului genetic conform art. 7 din Legea nr. 76/2008. Solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpatul Ș. I. și asigurătorul și de S. A., apreciind că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendarea sub supraveghere în suspendarea condiționată a executării pedepsei. De asemenea, apreciază că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată și că omisiunea instanței de a obliga asigurătorul citat în cauză lasuportarea despăgubirilor pe care le-a stabilit în cauză nu este una fundamentală care să ducă la admiterea recursului inculpatului. Apărătorul ales al inculpatului Ș. I., av. J. N. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale 713/2011 a Judecătoriei B. în ceea ce privește latura penală și a civilă a cauzei și, rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului pedepselor stabilite de instanța de fond ca urmare a aplicării reale a dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen., iar pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită să se scadă suma de 3.000 euro care a fost achitată de inculpat în faza de urmărire penală suma de 3.000 euro părților civile L. O. R. și să se dispună menționarea în hotărârea ce se va pronunța obligativitatea asigurătorului S. F., C. de S. R. reprezentată de S. A. de a plăti părților civile despăgubirile. De asemenea, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor în favoarea statului la care a fost obligat inculpatul raportat la culpa acestuia în ceea ce privește uciderea din culpă. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a uzat de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen. potrivit cărora dacă inculpatul acceptă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a pedepsei, însă instanța nu a acordat clemență din acest punct de vedere. Invocă și practica judiciară constantă a instanțelor potrivit cărora pentru acest gen de infracțiuni și în condițiile în care inculpatul nu a uzat de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen., s-au aplicat pedepse mult mai mici. În opinia sa, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă este mare raportat la circumstanțele comiterii faptei și la faptul că culpa aparține doar parțial inculpatului, respectiv în proporție de 50% inculpatului și în proporție de 50% victimei. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că nu a fost corect soluționată de prima instanță care nu a luat în considerare suma de 3.000 de euro care a fost achitată de inculpat părților civile. De asemenea, apreciază că în hotărâre trebuia menționat și faptul că asigurătorul este obligat să achite despăgubirile civile, altfel hotărârea nu are niciun efect. În mod greșit a fost obligat inculpatul la plata integrală a cheltuielilor judiciare avansate de stat având în vedere că pentru infracțiunea de ucidere din culpă, inculpatului îi revine culpa doar în proporție de 50% . Solivcită respingerea ca nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a recunoscut faptele comise, este o persoană care provine dintr-un mediu inferior din punct de vedere cultural, având greutăți de exprimare. În acest sens, solicită să se rețină că inculpatul nu a negat comiterea faptei, acesta a afirmat "; am crezut că am lovit un câine"; și a regretat fapta comisă. Relevant este și faptul că victima a căzut într-un loc nevizibil de pe șosea. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că aceasta a fost corect stabilită de instanță. În ceea ce privește recursul formulat de asigurătorul S. A., lasă soluția la aprecierea instanței. C U R T E A Prin sentința penală nr.713 din 26 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...), în baza art.178 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, a fost condamnat pe inculpatul Ș. I. , pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de: -2 ani și 6 luni închisoare. În baza art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic.art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, a fost condamnat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, la pedeapsa de:-2 ani închisoare. În baza art.33 lit.a Cod penal, s-a constatat că faptele deduse judecății au fost comise în forma concursului real prev.de art.33 lit.a Cod penal, iar în temeiul art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:-2 an i ș i 6 lun i înc h iso are . În baza art.88 Cod penal, s-a dedu din pedeapsa aplicată, durata rețineriide 24 ore din data de 12 ianuarie 2010. În baza art.86 ind.1 Cod penal, s-a dispus suspend are a exe cu tăr ii pedepse i sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, potrivit art.86 ind.2 Cod penal. Conform art.86 ind.3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: -a) să se prezinte la datele fixate, la S. de P. de pe lângă T. B.-N. -b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; -c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; -d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Potrivit art.86 ind.3 alin.3 Cod penal, inculpatul a fost obligat să nu conducă nici un vehicul, pe durata termenului de încercare. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.86 ind.4 Cod penal. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit.a teza II-a, lit.b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art.998 cod civil rap.la art.14 și 346 Cod proc.penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile L. C. M., domiciliat în B., str.D. V., nr.5, ap.303, județul B.-N., suma de 20.000 lei daune morale, iar în favoarea părții civile L. O. R., domiciliat în B., cartier V., nr.332, județul B.-N., suma de 20.000 lei, cu același titlu (raportat la culpa de 50% reținută în sarcina inculpatului). În baza art.191 alin.1 Cod proc.penală, a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului, suma de 1249 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 569 lei reprezintă costul raportului de constatare medico-legală întocmit de S. J. de M. L. B.-N., iar 480 lei costul raportului criminalistic întocmit de L. C. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în dimineața zilei de 11 ianuarie 2010, în jurul orelor 07.18, inculpatul Ș. I., se deplasa cu autoturismul marca BMW de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare 8755 FDX pe DN 17, având direcția spre municipiul B., având ca pasagere pe martorele: C. I. ce ocupa locul față dreapta, Ș. V., mama inculpatului, care ocupa locul spate dreapta, Ș. A. D. , sora inculpatului, așezată pe locul stânga spate, ia C. P. ce ocupa locul mijloc al banchetei din spate. Ajungând în Cartierul V., în dreptul Bisericii Ortodoxe, inculpatul a surprins-o și accidentat-o mortal pe numita L. M., care era angajată întraversarea străzii, prin loc nepermis, din stânga spre dreapta a direcției de deplasare a autoturismului. După impact, inculpatul Ș. I. a părăsit locul accidentului, fără acordul organelor de poliție, fiind identificat abia în jurul orei 16.00. La scurt timp după producerea accidentului, inculpatul, pentru a șterge urmele săvârșirii infracțiunii, a încercat repararea avariilor produse autoturismului, urmare impactului violent cu corpul victimei, ducând mașina la un service auto din B., solicitându-i mecanicului efectuarea reparațiilor, cu toate că nu era în posesia unei autorizații de reparație emisă de către organele de poliție, astfel cum prevăd disp. art.80/1 din OUG 195/2002 republicată., inculpatul intenționând să părăsească țara, imediat după ce autoturismul ar fi fost reparat, fapt confirmat de martorul D. M. O., administrator al firmei de service. Potrivit declarației acestuia din urmă, în data de 1. 2010, în jurul orelor 8.30 - 8.45, a venit la service un tânăr de aproximativ 25 de ani, cu părul tuns scurt, care i-a spus că îl cheamă „Ion", rugându-1 să-i repare autoturismul cât mai repede, întrucât vrea să plece din țară, acesta fiind însoțit de un tânăr, respectiv martorul C. S.(f.137-138). Observând avariile, martorul D. M. O. 1-a chestionat în legătură cu împrejurările în care acestea s-au produs, inculpatul relatându-i că „ar fi căzut ceva pe el", i-a solicitat apoi autorizația de reparație a autoturismului, însă acesta i-a spus că nu o are, dar că urmează să o prezinte, considerent pentru care martorul nu a dat curs solicitării de a repara vehiculul, cerându-i inculpatului să aducă mai întâi autorizația de reparație. Întrucât pe parcursul zilei a auzit despre accidentul produs în V. și cum inculpatul nu sosise cu autorizația, martorul a devenit suspicios, făcând legătura între evenimentul rutier soldat cu decesul unei persoane și autoturismul care a fost adus la el în service pentru a fi reparat, astfel că a anunțat organele de poliție, după care 1-a sunat și pe inculpat, care îi lăsase numărul de telefon, pentru a veni să-și ia autoturismul.(f.137-138). Organele de poliție s-au deplasat la service și în momentul când a ajuns inculpatul, însoțit de același tânăr împreună cu care venise să aducă mașina, a fost ridicat de către organele de poliție și condus la sediu pentru audieri cu privire la împrejurările producerii evenimentului rutier. Prezența inculpatului și a prietenului său la service-ul auto a fost confirmată și de către martorul S. C.(f.139). Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 16.22, rezultatul fiind negativ(f.46). De asemenea, a fost condus la S. J. de U. B., pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, constatându-se că la ora 17,36, alcoolemia era 0, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.64/IX/a/2010 emis de S. J. de M. L. B.-N. (f.49). În fața instanței, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în integralitatea lor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, însă în cursul urmăririi penale, acesta a încercat să-și construiască apărarea susținând că impactul autoturismului s-a produs cu un câine, apărare total nefondată, infirmată cu vehemență de întregul probatoriu administrat în cauză, astfel: Prin raportul de constatare medico-legală nr.61/III/16 din (...) întocmit de către S. J. de M. L. B. N., s-a concluzionat că moartea numitei L. M. ce poate data din 11 ianuarie 2010, a fost violentă, că se datorează unei zdrobiri a capului și conținutului său, iar leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanismul de lovire-basculare pe capotă, cu impactul cutiei craniene, cel maiprobabil, cu unul din stâlpii anteriori ai pavilionului autoturismului, urmată de proiectare, în cursul unui accident rutier (f.40-43). Conform raportului preliminar de expertiză tehnică judiciară nr.3/(...) și raportului de expertiză tehnică judiciară nr.22/(...), întocmite de către expertul T. T., avariile produse la autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare 8755 FDX au fost: ramă parbriz față dreapta înfundată la impactul cu un corp dur, la aproximativ 0,65 metri față de baza parbrizului; oglinda retrovizoare exterioară dreaptă dislocată din suport; capotă față înfundată în zona de deasupra farului dreapta; semnalizator față dreaptă spart; far dreapta avariat . S- a stabilit că avariile existente la capota motorului au putut fi produse în urma preluării victimei pe aceasta, după impact; neputând fi produse în urma impactului cu un câine; cele produse la parbrizul autoturismului și la stâlpul dreapta față au putut fi produse în urma impactului cu părțile superioare ale trupului victimei, cel mai probabil cu capul acesteia; nici aceste avarii nu puteau fi produse în urma unui impact cu un câine și, de asemenea spoilerul față nu a suferit nici o avarie, nefiind nici măcar dislocat, fapt ce elimină posibilitatea impactului cu un animal de talie mică, în speță un câine. Concluziile preliminarii ale expertului au fost în sensul că avariile de la far și semnalizator puteau fi produse atât în urma unui impact cu picioarele victimei, cât și în urma unui impact cu un animal cu talie mică, în speță un câine, dar toate celelalte avarii nu puteau fi produse decât în urma unui impact cu un corp de talie înaltă, cel mai probabil o persoană adultă. Cauzele producerii accidentului au fost traversarea drumului de către victimă prin loc nepermis și fără să se asigure că poate face acest lucru fără pericol pentru ea și pentru ceilalți participanți la trafic și neatenția în conducere a conducătorului autoturismului coroborată cu viteza neadaptată deplasării prin localitate și condițiile atmosferice. Prin aceasta victima accidentului a încălcat prevederile art.72 alin.3 din OUG 195/2002, republicată, iar conducătorul autoturismului a încălcat prevederile art.48 din OUG 195/2002, republicată .(f.71-76). S-a mai reținut că concluziile finale ale expertului au fost că, în mod cert avariile suferite de autoturism nu au fost produse de impactul cu un animal de talie mică, că, conducătorul auto putea evita producerea accidentului prin începerea frânării în momentul în care victima a intrat în câmpul său vizual, concomitent cu virajul spre stânga, condiții în care victima ar fi trecut de autoturism, neintrând în impact cu acesta și că, atât v ic tima c ât ș i conduc ătorul au to tur is mulu i au cul p ă în producere a acc iden tulu i (f.78-84). Din raportul de expertiză C. nr.142/(...), întocmit în cauză de L. I. de E. C. C. rezultă că la data producerii accidentului, partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de noapte în lumina farurilor autoturismelor și a iluminatului artificial stradal, în funcțiune la acea oră. Prin adresa din data de (...), Centrul Meteorologic Regional Transilvania Nord a comunicat că la S. M. J. B. (neexistând însă punct de observație în localitatea V.), în data de (...), în intervalul orar 7.00 -7.20, s-a înregistrat fenomenul de aer cețos și chiciură, vizibilitatea orizontală fiind de 1A km. Avariile înregistrate la autovehiculul condus de către inculpat, indică o valoare probabilă a vitezei de deplasare a acestuia, din momentul impactului de cea 6. Capitolul „3" al expertizei criminalistice a abordat problematica posibilității de evitare a producerii evenimentului rutier. Astfel, s-a stabilit că locul faptei a fost suficient de iluminat, așa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului, fapt constatat și cu ocazia efectuării experimentului judiciar. Starea de pericol iminent pentru inculpatul Ș. loan s-a declanșat în momentul în care victima L. M. se afla pe contrasens, la cea 1 metru în raport cu axul longitudinal al drumului public, însă pietonul putea fi observat, din postul de conducere al autoturismului, în momentul în care acesta se afla pe contrasens. S-a concluzionat că, în condițiile date, cu probabilitate, inculpatul nu putea evita producerea accidentului, însă putea preveni producerea acestuia dacă s-ar fi deplasat cu o viteză inferioară celei limită admisă pe acel segment de drum, dar și victima putea preveni producerea evenimentului rutier dacă nu s-ar fi angajat în traversare, prin loc nepermis și fără asigurare. Așadar, accidentul s-a produs atât d in c auz a ang ajăr ii î n tr avers are a v ic time i, pr in loc nep er mis ș i f ăr ă s ă se as igure, c ât ș i d in c auz a depl as ăr ii cu o v itez ă super io ar ă cel e i l imită ad mise a au to tur is mulu i condus de către inculp at, iar av ar iile cons tatate l a n ivelul c aroser ie i maș in ii nu jus tif ic ă imp ac tul d in tre aces ta ș i un an imal de tal ie mic ă (câine)-f.87-116. Nici probele testimoniale administrate în cursul urmăririi penale, nu confirmă varianta inculpatului exprimată în faza de urmărire penală, cum că ar fi lovit un câine, doar pasagerii mașinii susțin că inculpatul le-ar fi relatat acest lucru, însă martora C. P. declară că a observat în fața mașinii o umbră, care părea a fi „un om cu ceva în spate";, după care a auzit o bubuitură, a văzut „o umbră parcă pe parbriz în partea dreaptă"; gândindu-se că „am lovit un om";, după care Ș. I. a frânat brusc, apoi și-a continuat deplasarea, oprind după puțin timp f.140-143), iar martorul C. S. a declarat că inculpatul i-a spus că a lovit ceva cu autoturismul, dar că nu știe ce, animal sau om, însă, văzând avariile nu a crezut că erau produse de un animal, deoarece, la impactul cu un câine, din experiența sa de șofer, avariile s-ar fi produs în partea de jos a mașinii (f.145- 147). Chiar dacă ar fi crezut că a lovit un animal, inculpatul trebuia să oprească imediat, să facă verificările corespunzătoare pentru a se asigura de consecințele evenimentului și a lua măsurile ce s-ar fi impus, în nici un caz să-și continue deplasarea cu atâta nepăsare. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că inculpatul și victima sunt deopotrivă culpabili de producerea accidentului de circulație, reținând în sarcina fiecăruia o culpă egală, de 50%. Prin ordonanța organului de cercetare penală-IPJ B.-N.-Poliția Municipiului B., din data de 12 ianuarie 2010, s-a dispus reținerea inculpatului pe timp de 24 ore, începând cu data de 12 ianuarie 2010, ora 01,00, iar prin Î. penală nr.2/CC/2010 a Judecătoriei B. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, care ulterior a fost prelungită succesiv, expirând în data de 1 septembrie 2010, ora 16,30. Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, cu încălcarea regulilor de circulație, nesocotind prev.art.48 din OUG nr.195/2002 , producând un eveniment rutier, soldat cu decesul numitei L. M., recunoscută în fața instanței, comisă cu vinovăție, în forma culpei, în proporție de 50%, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, pentru care instanța, procedând la aplicarea disp.art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, îl va condamna la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. Fapta inculpatului, de a părăsi locul accidentului, care a avut ca urmare decesul unei persoane, fără încuviințarea organelor de poliție, recunoscută de către acesta, comisă cu vinovăție, în forma intenției directe, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, pentru care instanța, făcândaplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală, l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, reduse conform art.320 ind.1 alin.7 Cod proc.penală raportat la împrejurările concrete ale derulării acțiunilor infracționale și gravitatea faptelor. În baza art.33 lit.a Cod penal, s-a constatat că faptele deduse judecății au fost comise în forma concursului real prev.de art.33 lit.a Cod penal, iar în temeiul art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 ore din data de 12 ianuarie 2010. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, întrucât inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, a respectat întocmai obligațiile ce i-au fost impuse cu ocazia luării și prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi țara, este un element tânăr care, potrivit concluziilor expuse în referatul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă T. B.-N., nu a creat probleme în familie, nici în public (f.246-248), constatând îndeplinite cerințele art.86 ind.1 Cod penal, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, potrivit art.86 ind.2 Cod penal. Conform art.86 ind.3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: -a) să se prezinte la datele fixate, la S. de P. de pe lângă T. B.-N. -b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; -c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; -d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Potrivit art.86 ind.3 alin.3 Cod penal, inculpatul a fost obligat să nu conducă nici un vehicul, pe durata termenului de încercare. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.86 ind.4 Cod penal. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit.a teza II-a, lit.b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În latura civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art.998 Cod civil, instanța în baza art.14 și 346 Cod proc.penală, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile L. C. M., suma de 20.000 lei daune morale, iar în favoarea părții civile L. O. R., suma de 20.000 lei, cu același titlu (raportat la culpa de 50% reținută în sarcina inculpatului), constatând că inculpatul a înmânat părții civile L. C. M., suma de 3.000 E. pentru cheltuielile de înmormântare ale victimei. La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate celor două părți civile, instanța a avut în vedere importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală cărora li s-a adus atingere prin faptele inculpatului, intensitatea suferințelor psihice generate de pierderea unei persoane față de care sentimentele de afecțiune sunt inexprimabile în cuvinte-mama, respectiv soția, dimensiunea traumelor morale fiind vizibilă, astfel cum confirmă și martorii M. Ion (f.256) și S. I. (f.257), partea vătămată L. O. R. suferind chiar afecțiuni cardiace și depresii nervoase, aspect confirmat și de adeverința medicală emisă de S. J. BN-Secția C. (f.255), dar, pe de altă parte, instanța a ținut seama și de faptul că durerea umană nu poate fi evaluată pecuniar. În baza art.191 alin.1 Cod proc.penală, a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului, suma de 1249 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 569 lei reprezintă costul raportului de constatare medico-legală întocmit de S. J. de M. L. B.-N., iar 480 lei costul raportului criminalistic întocmit de L. C. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, inculpatul Ș. și asiguratorul SC. U. A. S. - S. C., criticând hotărârea primei instanțe ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, susținut în parte și oral, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a criticat în primul rând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului raportat la faptele comise de către acesta, la împrejurările concrete în care a părăsit locul accidentului și a încercat să ascundă urmele acestuia. De asemenea modalitatea de executare a pedepsei aplicate este mult prea blândă, scopul acesteia neputând fi atins decât prin executare în regim de detenție cu atât mai mult cu cât inculpatul are reședința în Spania, ceea ce face dificilă supravegherea sa. Apoi, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la aplicarea art.7 din Legea nr.76/2008 deși era obligată să o facă conform textului de lege menționat. P. nu a mai susținut motivele de recurs referitoare la greșita soluționare a laturii civile, atâta vreme cât părțile civile nu au înțeles să atace hotărârea cu recurs, fiind aplicabil principiul disponibilității care guvernează procesul civil. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune reducerea pedepselor aplicate întrucât în cauză a fost aplicat art.320 ind.1 C., inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei. Apoi, o altă greșeală a instanței de fond este faptul că aceasta a omis să se pronunțe cu privire la calitatea de asigurator al SC. U. A. S. - S. C. și cu privire la latura civilă a cauzei nu a constat faptul că s-a achitat de către inculpat suma de 3000 E., despăgubiri materiale. În ceea ce privește daunele morale acordate, acestea nu au fost probate. A.ul, deși legal citat nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nu a depus motivele de recurs la dosar. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recursinvocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legaleîn materie, curtea reține următoarele: Prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea în baza probelor administrate legal în faza de urmărire penală. Inculpatul, nu numai că a recunoscut în totalitate comiterea faptei dar a și solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate prev. de art.320 ind.1 C., însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală. Astfel, s-a constatat că în dimineața zilei de 11 ianuarie 2010, în jurul orelor 07.18, inculpatul Ș. I., se deplasa cu autoturismul marca BMW de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare 8755 FDX pe DN 17, având direcția spre municipiul B., având ca pasagere pe martorele: C. I. ce ocupa locul față dreapta, Ș. V., mama inculpatului, care ocupa locul spate dreapta, Ș. A. D. , sora inculpatului, așezată pe locul stânga spate, ia C. P. ce ocupa locul mijloc al banchetei din spate. Ajungând în Cartierul V., în dreptul Bisericii Ortodoxe, inculpatul a surprins-o și accidentat-o mortal pe numita L. M., care era angajată în traversarea străzii, prin loc nepermis, din stânga spre dreapta a direcției de deplasare a autoturismului. După impact, inculpatul Ș. I. a părăsit locul accidentului, fără acordul organelor de poliție, fiind identificat abia în jurul orei 16.00. La scurt timp după producerea accidentului, inculpatul, pentru a șterge urmele săvârșirii infracțiunii, a încercat repararea avariilor produse autoturismului, urmare impactului violent cu corpul victimei, ducând mașina la un service auto din B., solicitându-i mecanicului efectuarea reparațiilor, cu toate că nu era în posesia unei autorizații de reparație emisă de către organele de poliție, astfel cum prevăd disp. art.80/1 din OUG 195/2002 republicată, inculpatul intenționând să părăsească țara, imediat după ce autoturismul ar fi fost reparat, fapt confirmat de martorul D. M. O., administrator al firmei de service. Raportat la starea de fapt expusă mai sus, apreciem că instanța de fond în mod corect a reținut culpa comună a părților în producerea accidentului rutier, proporția stabilită fiind una corectă. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 C., de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de limitele de pedeapsă reduse conform art.320 ind.1 C., de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și care în fața instanțe a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei comise. Cu toate acestea, curtea constată că în cazul infracțiunii intenționate comise de către inculpat se impune o majorare a cuantumului pedepsei aplicate. Pentru a conchide astfel am avut în vedere în primul rând, modul în care a acționat inculpatul după producerea accidentului rutier. Acesta nu numai că a părăsit locul accidentului, invocând în apărare o scuză nesusținută de probele de la dosar, dar a încercat să ascundă urmările acestuia, prin predarea autoturismului unui service auto în vederea reparării avariilor, cu scopul, ca ulterior să părăsească țara, fapt absolut plauzibil, atâta vreme cât acesta are reședința în Spania. Mai mult decât atât, a fost necesară vigilența martorului D. care după ce i- a cerut inculpatului mai multe detalii cu privire la avariile sesizate a anunțat organele de poliție. Față de toate aceste aspecte, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C. se impune admiterea recursului P.ui de pe lângă Judecătoria Bistrița și casarea hotărârii atacate cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002, a termenului de încercare stabilit și a omisiunii aplicării art. 7 al.1 din Legea nr. 76/2008. Rejudecând, se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 89 a.1 din OUG 195/2002 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, aceasta fiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului. Va menține pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 178 al.1,2 Cod penal, pedeapsă corect individualizată ca urmare a reținerii culpei comune în proporție de 50%. Va constata concursul de infracțiuni în baza art. 33 lit.a Cod penal, iar în baza art. 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Va menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta, dispusă în baza art. 86 ind. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare majorat la 6 ani, potrivit art. 86 ind. 2 Cod penal, apreciind, în acord cu instanța de fond că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în condițiile în care inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, a dat semnale serioase de îndreptare, a despăgubit imediat după accident părțile civile, achitându-le suma de 3000 E. cu titlu de despăgubiri materiale. Faptul căinculpatul are reședința în Spania, chiar dacă îngreunează supravegherea acestuia nu poate fi considerat un impediment real, S. de probațiune însărcinat cu supravegherea putând să ia măsuri în sensul de a-i impune inculpatului un anumit program stabilit de către acesta. Va menține dispozițiile prev. de art.86 ind. 3 al.1 Cod penal si cele privind pedepsele accesorii, suspendate pe durata termenului de încercare stabilit. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat întrucât potrivit textului de lege invocat este obligatorie prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: În baza art. 38515 pct.2 lit.b Cod proc.penala, admite recursurile promovate de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița si de către inculpatul Ș. I., domiciliat in Căianu Mic, C. P., nr. 194, jud. B. N., împotriva sentinței penale nr. 713 din 26 mai 2011 a Judecătoriei B., pe care o casează parțial cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002, a termenului de încercare stabilit, a neconstatării calității de asigurator al S. U. A. S., a omisiunii aplicării art. 7 al.1 din Legea nr. 76/2008 si cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul. Rejudecând în aceste limite, majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 89 a.1 din OUG 195/2002 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare. Menține pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 178 al.1,2 Cod penal. Constată concursul de infracțiuni în baza art. 33 lit.a Cod penal, iar în baza art. 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta, dispusă în baza art. 86 ind. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare majorat la 6 ani, potrivit art. 86 ind. 2 Cod penal. Menține dispozițiile prev. de art.86 ind. 3 al.1 Cod penal si cele privind pedepsele accesorii, suspendate pe durata termenului de încercare stabilit. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat. Constata calitatea de asigurator al S. U. A. S. B. - S. C., cu sediul in C.-N., str. G. M. nr. 3.A. Reduce cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost obligat inculpatul, de la suma de 1249 lei la 700 lei. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod proc.penala respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul SC. U. A. S. - S. C. Obliga asigurătorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare. Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu in suma de 100 lei ce se va avansa din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat in celelalte recursuri rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. D. L. M. R. C. I. M. V.-G. G.IER Red.M.R./S.M.D. 4 ex./(...). Jud.fond.N. D. M.
| ← Decizia penală nr. 735/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1847/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
