Decizia penală nr. 178/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.178/R/2011
Ședința publică din 14 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I.- judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. C. M.
G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-a luat spre pronunțare recursul formulat de către PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 213 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind pe inculpatul H. N. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii privind circulația pe drumurile publice (OUG nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 7 februarie
2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14 februarie 2011.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 214 din (...) Judecătoria Sighetu Marmației a dispus, în baza art. 11 pct.2 lit.";a"; și art.10 lit.";d"; C.proc.pen. achitarea inculpatului H. P. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste
0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G.195/2002.
S-a dispus ca, în temeiul art. 192 alin.3 pct.3 Cod.proc.pen. cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului iar cheltuielile cu Raportul de E. medico-legală efectuată de institutul de medicină legală C. Napoca, în cuantum de 510 lei, să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele :
Prin rechizitoriu P.ui de pe lângă J. S.-M. nr. 1. din data de 15 februarie 2008, înregistrat la instanță sub dosar nr. 636/307/ din 26 februarie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l prev.de art. 87 al. 1 din O.U.G. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia căîn data de 24 octombrie 2007, între orele 1240-1310 a condus pe drumurile publice, respectiv pe ruta S. P.- „. S. -. M., autobasculanta (...), având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 g/l . Trecând la soluționarea cauzei în baza probațiunii administrate, judecătoria a reținut în fapt următoarele: La data de 24 octombrie 2007,inculpatul H. P. a condus autobasculanta cu nr. de înmatriculare (...) ,aparținând S. „. SRL S. M., pe ruta S. M. - S., (S. P.- Benimela ) și retur până pe str. Avram I. din S. M., context în care aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a trecut peste o groapă cu apă și noroi, stropind pe martorul B. V. și pe fiul acestuia în vârstă de 1 an și 4 luni, aflat în cărucior. Martorul menționat a sesizat organele de poliție, care au luat măsuri specifice de căutare a autobasculantei respective și a conducătorului auto implicat în incident, care între timp demarase și parcase în incinta S. „. situată pe str. D. C. Însoțind organele de poliție, martorul B. V. l-a recunoscut pe inculpat, iar autobasculanta a fost găsită în incinta firmei, figurând în registrul de intrări-ieșiri a firmei , de pază ca intrată în societate la ora 1310. În împrejurările de mai sus inculpatul s-a îndreptat spre martorul B. V. lovindu-l cu palma peste gură, iar după discuții repetate la orele orele 1347 a fost testat din punct de vedere al concentrației de alcool pur în aerul expirat, constatându-se că inculpatul prezenta 0,71 mg/l . Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 882/(...) rezultă că inculpatul avea la ora 1445 o alcoolemie de 1,30 g/l iar la ora 1515-1,20 g/l . Cu privire la persoana inculpatului H. P., este de menționat că este în vârstă de 37 ani, fără antecedente penale, conducător auto la S. „. S. M. . Prin sentința penală nr.224/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. S. M. s-a dispus condamnarea inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev.de art. 87 al. 1 din O.U.G. 195/2002 la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executări pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani. Prin Decizia Penală nr. 32/A/(...) a T.ui M. - Secția Penală pronunțată în dosar nr. (...) a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 224/(...) care a fost desființată în întregime și a fost trimisă cauza la rejudecare J. S. M. . S-a reținut în considerentele deciziei susmenționate că dispozițiile relative la participarea procurorului când aceasta este obligatorie potrivit legii sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 197 alin.2 Cod.proc.pen. În lipsa mențiunii privind identitatea procurorului la judecarea cauzei deși i se consemnează concluziile, cererile ulterioare vizând eventuala incompatibilitate a acestuia de a participa la judecarea cauzei nu pot fi verificate. În altă ordine de idei instanța de fond va proceda în rejudecare la administrarea întregii probațiuni necesare în vederea unei juste soluționări a cauzei, aceasta implicând reaudierea inculpatului, a martorilor și administrarea unei expertize medico legale, vizând calculul retroactiv al alcoolemiei . În rejudecare cauza a fost înregistrată sub dosar nr. (...). J. a apreciat că starea de fapt expusă în rechizitor nu este dovedită și în faza cercetării judecătorești. Instanța de fond a avut în vedere în acest sens declarația inculpatului (fila 15) conform căreia acesta a consumat băuturi alcoolice însă după ce a ajuns în incinta S. „.SRL S. M. precum și declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel martorul B. V. care a sesizat organele de poliție în legătură cu autobasculanta condusă de H. P. a arătat că cel mai aproape de acea autobasculantă s-a aflat după ce a fost stropit când se afla la distanță de cca. 10 m, motiv pentru care nu poate preciza dacă inculpatul se afla sau nu sub influența băuturilor alcoolice . De asemenea martorul U. I. a susținut că nu poate să precizeze dacă inculpatul era sau nu băut. Când inculpatul l-a servit cu țuică autovehiculul condus de acesta era parcat în incinta fabricii. Raportat la expertiza medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei, în cuprinsul acesteia s-a facut mențiunea că în cazul numitului H. P. se poate face numai o apreciere teoretică nonvalorică a alcoolemiei din jurul orei 13,47 oră la care cel mai probabil a avut loc evenimentul rutier deoarece actele puse la dispoziție nu conțin date suficiente pentru a putea calcula valoarea teoretică a alcoolemiei numitului H. P. pentru o anumită oră. Judecătoria Sighetu Marmației a mai avut în vedere dispozițiile art. 88 pct. 7 din Codul rutier conform cărora conducătorilor de autovehicule sau tramvaie, testați în trafic cu un mijloc tehnic certificat, care indică prezența în probele biologice a unor substanțe sau produse stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora li se recoltează obligatoriu probe biologice. Chiar disp.art. 87 alin.1 O.U.G.nr.195/2001 se referă la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. În speța de față, inculpatul nu a fost surprins de organele de poliție conducând pe drumurile publice în starea descrisă în cuprinsul textului de lege, din întregul material probator nerezultând că a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce. Față de cele arătate mai sus instanța de fond a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art.10 lit.";d"; C.proc.pen. conform cărora acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. În consecință, în baza art. 11 pct.2 lit.";a"; și art.10 lit.";d"; C.proc.pen., judecătoria a dispus achitarea inculpatului H. P. pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținută în sarcină, iar în privința cheltuielilor judiciare a constatat că acesta rămân în sarcina statului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și reținând cauza spre judecare, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002. Tribunalul Maramureș prin decizia penală nr.213/A din 25 octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul împotriva sentinței penale nr. 214 din 10 mai 2010 a J. S. M.. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se întocmi o nouă expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului cu mențiunea că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3859 pct 9 și 10 Cod procedură penală sau în subsidiar, admiterea recursului și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în sensul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, prin aplicarea dispozițiilor art. 3859 pct.18 Cod procedură penală. În motivarea recursului s-a arătat că, expertiza de calcul retroactiv al alcoolemiei s-a efectuat fără a fi puse la dispoziția experților suficiente date pentru a se proceda la calcularea valorii teoretice a alcoolemiei, nu s-a ținut cont de înălțimea și greutatea inculpatului și de alte date necesare în acest scop. Cât privește aprecierea probelor se constată că instanțele de judecată nu au avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale din care a rezultat că inculpatul a consumat alcool înainte de a ajunge cu autobasculanta la societatea unde își desfășura activitatea, chiar din declarația sa dată în cursul urmăririi penale rezultând că în timp ce se afla cu autobasculanta în oraș a primit o sticlă de țuică și înainte de a urca la volan a consumat aproximativ 200 ml de țuică. De asemenea, martorii audiați în cursul cercetării judecătorești nu au declarat că ar fi văzut pe inculpat consumând alcool, arătând doar că inculpatul a susținut că a consumat alcool și că a oferit și celorlalți colegi. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și nu se impune casarea acestora pentru următoarele considerente: În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la necesitatea efectuării unei noi expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei și în acest sens trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond se constată că acesta nu se încadrează în dispozițiile art. 3859 pct.9 și 10 Cod procedură penală deoarece, pe de o parte, motivele pe care se sprijină soluția sunt cuprinse în hotărâre, nu există contradicții între considerente și dispozitiv, iar pe de altă parte, instanțele au analizat toate probele administrate și cererile formulate de părți de natură să garanteze drepturile lor, inclusiv concluziile raportului de expertiză medico-legală. Astfel fiind nu se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit.c Cod procedură penală. În legătură cu existența unei erori grave de fapt prin prisma neaprecierii corecte a probelor administrate în cauză, se reține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în mod corect au apreciat că nu există probe certe de vinovăție în privința săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002. Chiar dacă între probele administrate în cursul urmăririi penale și cele din faza de cercetare judecătorească existau contradicții fiind luate în considerare doar declarațiilor martorilor din cursul judecății, privind momentul în care inculpatul a consumat băuturi alcoolice, deși existau elemente pe baza cărora se putea concluziona că acesta a consumat alcool și înainte de a se întoarce la locul de muncă (declarația inculpatului din cursul urmăririi penale, declarația martorului B. V., procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție coroborate cu declarațiile martorului U. I., aceste probe confirmă doar consumul de alcool și nu sunt suficiente pentru a se stabili valoarea alcoolemiei de la momentul sesizării inculpatului în circulație respectiv în jurul orelor 12.40-13.10, când au fost sesizate organele de poliție de către persoana care a fost stropită de mașina inculpatului, mai ales că expertiza întocmită în cauză apreciază o valoare probabilă a alcoolemiei de peste 0,80 gr.%o fără să aibă în vedere un anumit consum de alcool, greutatea și înălțimea inculpatului și luând în calcul ora 13.47, când inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest la sediul unității în care își desfășura activitatea. O nouă expertiză medico-legală care ar fi putut fi eventual dispusă de către instanța de recurs prin admiterea recursului și casarea cu reținere spre rejudecare nu ar fi fost edificatoare în condițiile în care nu există suficiente date care să poată fi puse la dispoziția experților în vederea efectuării unui astfel de calcul. Prin urmare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ va fi respins ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit b Cod procedură penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr.213 din 25 octombrie 2010 a T.ui M.. Stabilește onorariu parțial avocat din oficiu în sumă de 50 lei în favoarea Baroului de avocați C., onorariu ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., C. I. A. D. L. I. C. M. M. N. Red.C.I./A.C. 3 ex........... J..fond.C. V. J..apel:Alb C.; S. L.
| ← Decizia penală nr. 985/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 932/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
