Decizia penală nr. 95/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.95/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. N. împotriva deciziei penale 222/A din data de 14 noiembrie 2010 a T.ului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.880/(...) a J.ecătoriei B. M. a fost condamnat inculpatul B. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin S. penală nr.
741/(...) a J.ecătoriei B. M. și s-a dispus cumularea acesteia cu pedeapsa de
1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71, 64 alin. 1 lit. a, teza II Cod penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în data de (...), în jurul orei 2140, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare (...), pe care l-a condus pe strada V. L. din B. M.. Ajungând în zona S.ui de B. I. de pe aceeași stradă, inculpatul a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere.
Întrucât s-a constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul etilotest, a fost condus la S. J. de U. „. C.
O. B. M., unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 462/A din
(...) al Serviciului Medico-Legal J. B. M., inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,80 gr‰ la prima probă recoltată la ora 2200 (fila 11 dosar de urmărire penală). A doua probă nu i-a fost recoltată inculpatului, acesta menționând în procesul-verbal de prelevare - anexa 2 (fila 13 dosar de urmărire penală) că nu solicită proba 2. Solicitarea inculpatului prin apărător, în sensul achitării inculpatului întrucât alcoolemia nu a fost stabilită în mod legal în lipsa prelevării celei de- a doua probe biologice prin încălcarea în mod flagrant de către organele de urmărire penală a dispozițiilor legale obligatorii privind recoltarea probelor biologice, a fost respinsă de către prima instanță ca nefiind întemeiată. În primul rând, vinovăția inculpatului a fost stabilită având în vedere probele științifice, respectiv rezultatul testării cu etilotestul și buletinul de analiză toxicologică care se coroborează cu probele testimoniale administrate în cauză, apoi consemnarea făcută de inculpat în procesul-verbal de prelevare, în sensul că nu solicită proba 2, exclude ipoteza că inculpatul nu ar fi avut cunoștință de consecințele neprelevării celei de-a doua probe, cu atât mai mult, cu cât inculpatul a comis fapta la doar două luni după ce suferise o altă condamnare (S. penală nr. 741/(...) a J.ecătoriei B. M.) tot pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002. Prima instanță a reținut că în raport de situația de fapt expusă, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, faptă pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare. Starea de recidivă postcondamnatorie a fost reținută în raport cu pedeapsa de 7 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 7 luni, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 741/(...) a J.ecătoriei B. M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Având în vedere că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 741/(...) a J.ecătoriei B. M., în baza art. 83 Cod penal, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare și a cumulat-o cu pedeapsa de 1 an închisoare, rezultanta fiind de 1 an și 7 luni închisoare. Împotriva sentinței penale nr. 880/(...) a J.ecătoriei B. M. a declarat apel inculpatul B. N., solicitând desființarea acesteia și în urma reevaluării ansamblului probator, în principal achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar achitarea sa în baza art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat că nu au fost respectate dispozițiile Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, în sensul că nu i-a fost adusă la cunoștință obligativitatea recoltării celei de-a doua probe biologice. Astfel, din cauza neîndeplinirii obligațiilor de către organele de poliție, inculpatul a susținut că a fost pus în imposibilitatea de a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare. De asemenea, apelantul-inculpat a arătat că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere că a condus autoturismul la o oră când circulația pe drumul public era ca și inexistentă. Prin decizia penală nr.222/A/4 noiembrie 2010 a T.ului Maramureș, întemeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat inculpatul B. N. împotriva sentinței penale nr. 880/(...) a J.ecătoriei B. M.. T.ul a reținut că, instanța de fond a stabilit o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente. Astfel, din probele administrate a rezultat că la data de (...), în jurul orei 2100, deși consumase băuturi alcoolice, inculpatul B. N. a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare (...) pe str. V. L. din B. M., unde a fost oprit pentru control în trafic de organele de poliție. U., potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 462/A din (...) al Serviciului Medico-Legal J. B. M. s-a stabilit că inculpatul avea la ora 2200, o îmbibație alcoolică în sânge de 1,80 gr‰, rezultat care se coroborează cu cel înregistrat la testarea cu aparatul etilotest, respectiv de 0,95 mg/l alcool pur în aerul expirat. Astfel, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpatul B. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și a procedat la o individualizare judicioasă a sancțiunii, aplicându-i pedeapsa de 1 an închisoare. Apărările formulate de inculpat în sensul că - organele de poliție nu i- au adus la cunoștință că recoltarea celei de-a doua probe biologice era obligatorie și astfel, nu a mai avut posibilitatea de a contesta temeinica probelor administrate în cauză - sunt nefondate. Sub un prim aspect, tribunalul a reținut că potrivit mențiunilor procesului verbal de recoltare și a cererii de analiză, inculpatul a declarat că nu solicită recoltarea celei de-a doua probe biologice (f.12,13 dosar u. p.), iar sub un al doilea aspect, sancțiunea nerecoltării unei a doua astfel de probe constă în imposibilitatea efectuării unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei. Totodată, tribunalul a mai reținut că potrivit normei de incriminare, art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 , conținutul constitutiv al infracțiunii de care inculpatul este acuzat, presupune conducerea unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește valoarea de 0,80 gr ‰. În cauza de față s-a stabilit dincolo de orice dubiu că inculpatul, la momentul conducerii autovehiculului avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr‰, aspect care rezultă din valoarea înregistrată la testarea sa cu aparatul etilotest, 0,95 mg/l alcool pur în aerul expirat, valoarea constatată în urma recoltării de probe biologice la aproximativ 20 de minute după oprirea sa în trafic - 1,80 gr‰ îmbibație alcoolică în sânge, date care se coroborează conform art. 69 Cod procedură penală cu declarațiile acestuia, în sensul că înainte de a se urca la volan a consumat patru pahare de pălincă și două sticle cu bere. De asemenea, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 741/(...) a J.ecătoriei B. M. la pedeapsa de 7 luni închisoare, tot pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și, întrucât fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate, a dispus conform art. 83 Cod penal revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei menționate și executarea în regim privativ de libertate a pedepsei totale de 1 an și 7 luni închisoare. În ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate prin prisma dispozițiilor art. 18 alin.2 Cod penal. Astfel, având în vedere pericolul potențial al infracțiunilor de acest gen la adresa siguranței circulației pe drumurile publice, gradul de îmbibație alcoolică din sângele inculpatului, situată cu mult peste limita legală de 0,80 gr‰, faptul că a condus autoturismul în cursul serii (ora 2140) pe un drum principal de circulație, dar mai ales săvârșirea faptei la un interval de 2 luni după o condamnare pentru o infracțiune similară - conduc la concluzia că fapta de care inculpatul este acuzat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și impune aplicarea unei pedepse de natură să corespundă scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal. În consecință, s-a constatat nefondat apelul inculpatului, fiind respins ca atare, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr. pen. și, obligat inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei T.ului Maramureș, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. N., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea deciziei atacate și în principal, achitarea inculpatului, iar în subsidiar, menținerea pedepsei aplicate, dar schimbarea modalității de executare a acesteia, respectiv, suspendarea sub supraveghere. S-a arătat în motivarea apelului că, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, nu a fost stabilită legal alcoolemia inculpatului, întrucât nu i s-a adus la cunoștință acestuia, faptul că are dreptul la o a doua recoltare de probe biologice, fapt consemnat în procesul verbal existent la dosar. În privința solicitării subsidiare, s-a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile legale pentru a se aplica o altă modalitate de executare a pedepsei aplicate, respectiv suspendarea sub supraveghere, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Inculpatul este cunoscut ca o persoană harnică, are în întreținere un minor de 16 ani, încredințat lui în urma divorțului, de care are grijă împreună cu părinții săi cu care, de altfel și locuiește, minorul având nevoie de susținerea materială și morală a tatălui, deci de prezența acestuia alături de el, iar aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție nu ar face altceva, decât să afecteze, atât inculpatul, cât și pe fiul acestuia. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată în baza materialului și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, învirtutea dispozițiilor art.38514 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Așa cum corect a apreciat și instanța de apel, ale cărei motive sunt însușite de Curte, în cauză, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de (...), în jurul orei 2100, deși consumase băuturi alcoolice, inculpatul B. N. a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare (...) pe str. V. L. din B. M., unde a fost oprit pentru control în trafic de organele de poliție, iar ulterior, supus recoltării de probe biologice, în urma cărora s-a stabilit că avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,80 gr‰. Apoi, corect a fost încadrată juridic fapta inculpatului în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Apărarea inculpatului, în sensul că, în cauză nu este dovedită latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina sa, nefiind stabilită legal alcoolemia, pe motiv că i s-a recoltat o singură probă biologică pentru stabilirea alcoolemiei și că nu i s-a adus la cunoștință obligativitatea recoltării a două probe biologice în acest scop - este neîntemeiată și nu poate fi primită. Astfel, rezultă din procesul verbal de prelevare a probelor biologice (fila 13 dos. u.p.) că inculpatul nu a solicitat proba 2, sub semnătură ce nu este contestată, așa încât, nu se poate susține că acesta nu avea cunoștință despre posibilitatea recoltării unui nr. de 2 probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Importanța celei de a doua probe biologice are relevanță doar sub aspectul unui eventual calcul retroactiv al alcoolemiei, în caz de dubii, de suspiciuni asupra valorii acesteia, calcul ce nici nu s-a solicitat în cauză, pe parcursul urmăririi penale inculpatul având nelămuriri doar cu privire la trusa folosită pentru recoltare ( aspecte asupra cărora s-au solicitat relații de către organul de urmărire penală), iar după lămurirea acestora și după o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că recunoaște și regretă fapta ( filele 25-26 dosar u.p.).; inculpatul nu a contestat fapta sau valoarea alcoolemiei, pe parcursul urmăririi penale și la judecata în primă instanță, la primul ciclu procesual, ci abia la al doilea ciclu procesual (cauza fiind în rejudecare) arătând că apreciază prea mare alcoolemia, contestând practic, metodologia recoltării probelor biologice. Ori, atât timp cât s-a stabilit cu certitudine că inculpatul nu a solicitat proba 2, că la prezentarea materialului de urmărire penală când a luat cunoștință de valoarea alcoolemiei, a recunoscut și regretat fapta, necontestând valoarea acesteia și neavând de solicitat probe în apărare - nu se poate susține și aprecia că nerecoltarea celei de a doua probe biologice, l- a împiedicat pe acesta să solicite și, drept urmare, să se efectueze o expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, care să-i fi dovedit eventual, nevinovăția. Cât privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere la stabilirea acesteia: gradul de pericol social al faptei, gradul ridicat și al alcoolemiei inculpatului, conduita acestuia pe parcursul procesului, circumstanțele personale ale inculpatului - faptul că acesta este recidivist, a comis prezenta faptă în perioada termenului de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare, aplicate pentru aceeași infracțiune (ceea ce denotă perseverența și potențialul infracțional al inculpatului care, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, nu a înțeles să se îndrepte, să se reabiliteze, ci a persistat în atitudinea infracțională) - aspecte față de care, se apreciază că pedeapsa aplicată - situată la nivelul minimului special prevăzut de lege - a fost judicios individualizată, ca și cuantum, dar și modalitate de executare, prin valorificarea eficientă a criteriilor perv. de art.72 C., astfel că nu se impune reconsiderarea procesului de individualizare sub aspectul modalității de executare, fiind evident că, numai prin privare de libertate, în cazul acestui inculpat, se poate asigura realizarea scopului educativ- preventiv prev. de art.52 C. Chiar dacă, într-adevăr, sunt îndeplinite în cauză primele două condiții legale pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (art.86/1 alin.1 lit.a și b C.pr.pen. - pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an), nu se poate aprecia că simpla pronunțare a hotărârii de condamnare constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni, având în vedere persoana condamnatului - ce a mai fost condamnat anterior pentru același tip de infracțiune la regimul circulației rutiere (ceea ce denotă perseverența și potențialul infracțional al inculpatului care, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, nu a înțeles să se îndrepte, să se reabiliteze, ci a persistat în atitudinea infracțională), riscul comiterii de noi infracțiuni, și în special de genul celor anterior comise, fiind destul de ridicat, în lipsa unor măsuri coercitive corespunzătoare. Față de toate aceste considerente, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMLE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarate de inculpatul B. N. , domiciliat în loc. C. nr.120, jud. Maramureș - împotriva deciziei penale nr.222/A din (...) dată în dosar nr.(...) al T.ului Maramureș. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei - onorariu parțial apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile Ministrului Justiției. Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. ANA C. L. M. G. M. B. Red.A.C./Dact.A.C. 4 ex./(...) J.. apel: R. A.C./Gondor O.M. J. fond: G. E.
| ← Decizia penală nr. 474/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 541/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
