Decizia penală nr. 1781/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1781/R/2011
Ședința publică din 7 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI: ANA C.
G. : M. V.-G.
M. Ș.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. M., împotriva sentinței penale nr. 70 din 17 august 2011 a J.ecătoriei Dragomirești, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din L. nr.46/2008.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. B. C. S. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că nu este obligatorie asistența juridică a inculpatului având în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este de sub 5 ani.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. M., av. B. C. S. solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost judicios individualizată conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și nu se impune a fi reformulată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 70 din 17 august 2011 a J.ecătoriei Dragomirești, în temeiul art.345 al.2.C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul P. M., fiul lui M. și M., născut la data de (...) în localitatea R., județ Maramureș, cetățean român, studii 8 clase, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în R., nr.1078, jud. Maramureș, posesor al C.I. seria MM nr.2., CNP
1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prev. și ped. de art.108 al.1 din L.46/2008 cu aplicarea art.320 ind.1 c.p.p. la 4 (patru) luni închisoare.
S-a aplicat art.71 și 64 lit. a teza a II-a din c.p.
În baza art.81 și 82 c.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.
S-a aplicat art.71 al.5c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 c.p.p.
S-a disjuns acțiunea civilă și s-a fixat termen de judecată la data de 14 septembrie 2011, urmând a se cita partea civilă.
În baza art.191 al.1 c.p.p.a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că la data de
(...), partea vătămată C. P. a formulat plângere penală împotriva inculpatului P. M. pentru tăiere ilegală de arbori, arătând că la data de (...), acesta a tăiat mai mulți arbori ce erau plantați pe hotarul dintre proprietatea sa și cea a inculpatului din locul denumit *. din hotarul comunei R.
Prin rezoluția din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev.și ped. de art. 108 alin.1 lit.a din L. nr.46/2008 iar față de învinuitul B. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tăiere ilegală de arbori, faptă prev.și ped. de art. 26 C. raportat la art. 108 alin.1 lit.a din L. nr.46/2008, ulterior, prin ordonanța din data de (...) fiind schimbată încadrarea juridică a faptei față de învinuitul B. A., reținându-se că acesta a acționat în calitate de autor alături de P. M.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că P. M. și partea vătămată
C. P. dețin terenuri vecine în locul denumit *. de pe raza comunei R., pe hotarul dintre acestea fiind plantați arbori de esență salcâm și salcie. Potrivit declarației inculpatului (f.10 - 11 din dosarul de urmărire penală) terenurile din litigiu, au făcut parte dintr-un corp de teren mai mare care a aparținut părinților părților, care a fost dat cu titlu de zestre - o parte la soția lui P. și o parte la familia C. D. decesul antecesorilor nu au încheiat un partaj voluntar - nefăcând dovada în acest sens și nici nu s-au partajat pe cale judecătorească. În consecință folosesc imobilele, în calitatea de comoștenitori.
Mai mult, prin raportul de expertiză topografică întocmit într-o altă cauză, expertul Z. N. s-a reținut că *Terenul deținut de către reclamant (P. M.) este delimitat de cel al pârâtului (C. P.) prin gard de lemn de salcâm și sârmă, în interiorul terenului reclamantului se află cioate de salcâm (acaț) precum și material lemnos depozitat pe latura sudică, pe latura estică este gard viu și gard din lemn.*
Limita de demarcație dintre cele două terenuri nu a fost stabilită de către părți, astfel încât atât partea vătămată C. P. cât și învinuitul P. M. susțin că arborii crescuți pe hotar le-ar aparține.
În acest context, în data de (...) inculpatul P. M. împreună cu B. A. a tăiat cu drujba de pe linia de hotar dintre cele două proprietăți 22 de arbori nemarcați silvic, din care 20 de esență salcâm și 2 de esență salcie, arbori care au rămas la fața locului.
Astfel, în timp ce inculpatul P. M. tăia arbori cu drujba, B. A. îi dobora la pământ trăgându-i cu o sfoară cu care îi legase în prealabil, producând astfel un prejudiciu în cuantum de 488,17 lei fără TVA.
În cauză a fost efectuată o cercetare la fața locului atât de organele de poliție cât și de o comisie formată din reprezentanți ai Primăriei comunei R., respectiv partea vătămată și inculpatul, dar fără a se putea stabili de pe terenul cui au fost tăiați arbori, întrucât până în prezent nu a fost stabilită linia de demarcație dintre cele două proprietăți.
P. M. a susținut că arborii au fost tăiați cu drujba de pe terenul său de către el, numitul B. A. ajutându-l doar la doborârea acestora, recunoscând totodată că arborii erau nemarcați, dar motivând că nu a știut că este necesară aprobarea organelor silvice pentru tăierea unor arbori aflați în proprietatea sa.
La rândul său, B. A., a declarat că a fost angajat cu ziua de către inculpat pentru a-l ajuta la arbori, acesta spunându-i că vor tăia arbori de pe terenul său, inculpatul i-a tăiat cu drujba, iar el i-a ajutat doar să-i doboare.
În urma efectuării urmăririi penale s-a reținut că faptei săvârșite de B. A. îi lipsește latura subiectivă, întrucât acesta a fost doar angajat de inculpat să-l ajute la tăiatul arborilor, acesta necunoscând dacă există sau nu aprobarea organelor silvice, motiv pentru care s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală în baza art. 11 alin. 1 lit. b raportat la art. 10 alin. 1 lit. d din C.pr.pen.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut în tot săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev.și ped. de art. 108 alin.1 lit.a din L. nr.46/2008 și nu a mai solicitat administrarea altor probe în cauză, solicitând a se soluționa cauza în funcție de probele administrate în faza de urmărire penală, în sensul de a se aplica dispozițiile art. 3201 din C.pr.pen, conform Legii 2002/2010. Ca urmare a celor de mai sus, nu se poate reține - chiar dacă partea vătămată C. solicită despăgubiri - și comiterea infracțiunii de furt de arbori, terenurile din litigiu fiind folosite cu titlu de moștenire. A declarat că nu este de acord să-i plătească despăgubiri părții civile C. P., întrucât arborii au fost tăiați de pe terenul proprietatea lui, iar față de prevederile art. 3201 alin. 5 C.pr.pen., s-a disjuns acțiunea civilă, cu privire la care părțile urmează să propună probe. În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev.și ped. de art. 108 alin.1 lit.a din L. nr.46/2008, cu aplicarea art. 320 ind.1 c.p.p. introdus prin L. 2.. Dispozițiile art. 108 alin.1 lit.a din L. nr.46/2008, incriminează tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă. În conformitate cu art. 6 alin. 2 și 3 din L.46/2008, care arată că:*(2) Vegetația forestiera de pe terenurile din afara fondului forestier național este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementarilor privind circulația materialului lemnos. (3) Recoltarea și valorificarea lemnului din vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național sunt la latitudinea proprietarilor, cu respectarea prevederilor alin. (2)*, terenurile cu vegetație forestieră situate pe terenuri din afara fondului forestier național, ca și terenul din speță, este supus prevederilor Codului silvic, fiind orientate din punct de vedere juridic cu terenuri ce fac parte din fondul forestier național. În aceste condiții, arborii situați pe terenul cu vegetație forestieră, indiferent de natura dreptului de proprietate, nu pot fi tăiați decât cu aprobarea organelor silvice. Cum inculpatul a tăiat 22 arbori de pe un teren cu vegetație forestieră fără aprobarea organelor de drept, fapta acestuia se circumscrie condițiilor de incriminare prevăzute de art. 108 alin.1 lit.a din L. nr.46/2008, fiind realizată și cerința cu privire la valoarea pagubei. Pentru motivele reținute i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare, care a fost individualizată în dispozitivul sentinței. La stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, împrejurarea ca a recunoscut comiterea acesteia, în faza de urmărirepenală și în fața instanței de judecată, descriind modul în care a fost săvârșită, precum și faptul că a apreciat că arborii sunt de pe proprietatea lui. Totuși instanța a apreciat că trebuie luate măsuri urgente și ferme pentru protejarea terenurilor cu vegetație forestieră împotriva defrișărilor care afectează grav mediul, facilitând inundațiile și reducând stratul de ozon al județului. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul P. M. care a solicitat aplicarea unei pedepse mai ușoare având în vedere gravitatea concretă a faptei comise, că arborii au fost tăiați de pe terenul proprietatea sa deoarece crescând prea mari au început să afecteze recolta agricolă și pomii fructiferi din jur. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat și a dispozițiilor art. 385/6 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente: Constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate suficiente probe din care reiese fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului și având în vedere și poziția procesuală de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, instanța fondului în mod legal și temeinic a reținu incidența disp. art.320/1 C.p.p. și l-a judecat pe inculpat în baza procedurii simplificate prevăzută de acest text legal. În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 22 ian.2011 a tăiat cu drujba de pe linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a părții vătămate C. P. un număr de 22 arbori nemarcați silvic din care 20 de esență salcâm și 2 de esență salcie producând astfel un prejudiciu în cuantum de 488,17 lei fără TVA. În drept, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prevăzută și pedepsită de art.108 alin.1 lit.a din L. 46/2008. Pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru această faptă a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizarea pedepsei prevăzută de art.72 C., limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării art. 320/1 alin.7 C.p.p. , persoana inculpatului, atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, dar și faptul că acesta a tăiat un număr extrem de mare de arbori, respectiv 22, chiar dacă valoarea acestora nu este foarte ridicată . Apreciem că reducerea cuantumului acestei pedepse nu este oportună deoarece ar crea impresia că organele statului nu sancționează eficient astfel de fapte ilicite și că persoanele care le comit ar putea primi pedepse lipsite de importanță prin cuantumul lor redus. Având în vedere că o pedeapsă trebuie să constituie atât un mijloc de constrângere cât și un mijloc de reeducare a inculpatului și mai ales să prevină comiterea unor asemenea fapte, vom respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat conform dispozitivului, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. M., domiciliat in comuna R., nr. 1078. jud. Maramureș împotriva sentinței penale nr. 70 din 17 august 2011 a J.ecătoriei Dragomirești. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. B. C.. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. M. ANA C., M. Ș. G. M. V. G. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1195/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1151/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
