Decizia penală nr. 1799/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1799/R/2011
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : I. C. M.
C. V.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-au luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, inculpatul R. R.
A., părțile civile T. V. M., F. S. M. și F. D. M. și asigurătorul A.-Ț. A. SA împotriva sentinței penale nr. 647/23 mai 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 C., cu aplicarea art. 33 lit. b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. R. A., asistat de apărător ales, av. Todea Călin din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar, partea civilă F. S. M. în nume propriu și pentru partea civilă F. D. M., asistată de apărător ales, av. C. I. N., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al părții civile T. V. M., av. C. I. N., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile vătămate T. V. M. și F. D. M., S. C. J. de U. C. și S. C. de R. C.-N., partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL și asigurător A. Ț.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului R. R. A., av. T. P. E., care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea juridică a recursului.
Reprezentanta P. solicită admiterea recursului, care vizează netemeinicia hotărârii pe latură penală, respectiv că pedepsele aplicate pentru fiecare din cele două infracțiuni și pedeapsa rezultantă sunt efectul unei greșite individualizări a pedepsei și greșita reținere a art. 74 lit. a, art. 72 alin. 4 C.. și că este neîntemeiată modalitatea de executare a pedepsei. Solicită reindividualizarea pedepsei, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante, efectuarea operațiunilor prev. de art. 33, 34 C. iar pedeapsa rezultantă să fie executată în baza art. 86/1 și nu conform art. 81 C.
Consideră că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pentru individualizarea pedepsei, chiar dacă instanța de fond reține că la producerea accidentului rutier a concurat culpa inculpatului și culpa victimei, atribuirea unor semnificații covârșitoare este greșită. Chiar dacă la producerea accidentului au concurat cele două culpe, trebuie apreciat care a fost culpa inculpatului, ce circula cu viteză excesivă și ce a împidicat evitarea accidentului rutier. Este vorba în opinia sa de o culpa lata, ce trebuie reflectată în pedeapsă. Cu toate că instanța de fond a reținut aceste aspecte și cele două expertize dispuse în cauză stabilesc fără putință de tăgadă o viteză de 107 km/h la momentul impactului, se apreciază de instanța de fond că simplul fapt al existenței culpei concurente justifică diminuarea pedepsei. Culpa concurentă, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și faptul că este angajat în muncă au determinat și reținerea dispozițiilor art. 72 și 74 C. Astfel în favoarea inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. a C., respectiv lipsa antecedentelor penale, precum și o atenuare judiciară facultativă generală explicată de instanța fondului ca fiind asemenea împrejurării culpei concurente a inculpatului și a victimei. În aceste condiții solicită a se reține că, culpei concurente i se atribuie dublă justificare pentru reducerea pedepsei. Aceleași considerente sunt avute de către instanța de fond și pentru aplicarea dispozițiilor art. 81 C., toate cele trei procese pentru stabilirea pedepsei sunt argumentate prin cele două aspecte. Consideră că instanța de fond a procedat greșit, deoarece culpa concurentă și lipsa antecedentelor penale nu pot diminua răspunderea penală și argumenta o pedeapsă orientată sub minimul special. În opinia sa o pedeapsă de 1 an închisoare pentru o infracțiune de ucidere din culpă și o pedeapsă de o lună închisoare pentru infracțiunea de vătămare gravă din culpă cu urmări gravă nu sunt admisibile și justificate prin probele administrate în cauză și prin împrejurările comiterii faptelor. În opinia sa, în procesul de individualizare a pedepsei conform art. 72 C. instanța are obligația de a ține seama de existența culpei concurente, dar această împrejurare trebuie să i se dea o anumită relevanță. Culpa inculpatului este gravă, fiind vorba de culpa lata, deoarece acesta a condus cu viteză excesivă și astfel nu a putut evita accidentul, din ambele expertize întocmite în cauză rezultând că la o viteză de 80 km/h accidentul putea fi evitat.
Consideră că în cauză trebuie înlăturate în totalitate circumstanțele atenuante, pentru că lipsa antecedentelor penale nu poate avea efect la toate împrejurările faptei și la urmările concrete ale cauzei. Doar în situația în care din conținutul concret al faptei și al împrejurărilor se impune aplicarea unui regim sancționator blând, doar atunci se impune reținerea art. 74 lit. a C. dispozițiile art. 74 alin. 2 C. sunt absolut greșit invocate în dosar și neîntemeiat poate avea dublă semnificație această împrejurare, ce este criteriu de individualizare a pedepsei. Raportat la conduita inculpatului în procesul penal, faza de urmărire penală fiind îndelungă și anevoiasă datorită prelungirii cauzei prin efectuarea unor expertize tehnice ce au presupus un termen îndelungat, ce a avut ca efect îngreunarea în a acoperi prejudiciul părților vătămate, apreciază că simpla suspendare condiționată nu este suficientă pentru a se putea realiza funcția și scopul pedepsei. Prevenția generală este evidentă și raportat la numărul foarte ridicat al cauzelor de acest gen, pedepsele aplicate nu au atins scopul de prevenție generală, fiind numeroase încălcări ale participanților la trafic, iar instanțele trebuie să reglementeze această situație, pentru a se realiza prevenția generală și cea specială.
Solicită aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. pentru că aceste dispoziții permit aplicarea unui termen de încercare mai îndelungat și aplicarea art. 86/3 lit. e C., respectiv de a i se interzice inculpatului dreptul de a mai conduce, care în opinia sa se impune în cauză.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului în totalitate, reindividualizarea pedepsei și înlăturarea circumstanțelor atenuante, cu reținerea art. 86/1 C.
În ceea ce privește recurs părților civile, constată că pe latură penală este similar recursului P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, astfel că-l apreciază ca fiind fondat. Pe latură civilă, dacă recursul vizează daunele morale solicită ase constata că nu există criterii obiective de stabilire a cuantumului, dar raportat la urmările faptei apreciază că se pot reconsidera despăgubirile morale acordate în cauză.
Apărătorul inculpatului R. R. A. solicită admiterea recursului, reținerea unei culpe în proporție de 20% în sarcina inculpatului și reducerea despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare corespunzător gradului de culpă. Solicită, totodată, respingerea recursului declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca ca nefondat și respingerea recursurilor declarate de către părțile civile.
Constată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei întocmai, și-a asumat viteza, culpa ce-i revine, însă chiar dacă acesta și-a recunoscut vinovăția nu înseamnă că nu se poate discuta gradul de culpă avut în vedere la producerea accidentului. În opinia sa împrejurarea că instanța a reținut o culpă comună în proporție egală nu este corespunzătoare, deoarece accidentul nu s-ar fi produs dacă victima ar fi respectat obligația de a nu pătrunde în intersecție, dacă se oprea la semnul stop. Este o realitate obiectivă pătrunderea în intersecție de către victimă cu încălcarea dispozițiilor legale. Aceasta este cauza producerii accidentului indiferent de viteza inculpatului, deoarece dacă victima și-ar fi respectat această obligație accidentul nu s-ar fi produs. Victima a determinat cauza principală a producerii evenimentului rutier, iar inculpatul a avut o culpă secundară, subsidiară, conduita sa constituind un factor favorizant al producerii accidentului.
Solicită a se reține că în cauză s-a omis a se avea în vedere locul concret al producerii accidentului și condițiile concrete ale săvârșirii infracțiunii. Astfel, evenimentul rutier s-a produs într-o intersecție, unde nu exista în acel moment un sens giratoriu și unde pătrunderea pe C. T. se făcea cu mare prudență din partea conducătorilor care veneau de pe drumul F. Inculpatul se afla pe banda a doua de lângă axul drumului, iar victima venea de pe un drum fără prioritate și nu s-a încadrat și s-a încadrat pe banda nr. 1. De pe banda 1 victima a trecut pe banda 2, deși aceasta ar fi trebuit să frâneze. Solicită a se avea în vedere că inculpatul circula constant pe acea porțiune de drum, pentru că avea serviciul în zonă și știa că cine vine de pe drumul F. trebuie să oprească și să se asigure. P. dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză de 80 km/h ar fi putut evita accidentul, dar starea de pericol real a fost determinată de apariția victimei pe banda a doua. Este foarte reală și împrejurarea că la momentul la care a avut loc accidentul în acea zonă nu se afla un sens giratoriu, astfel că se circula cu viteză mare, dar solicită a se observa și ușurința cu care victima a produs în intersecție. În aceste condiții apreciază că s-a reținut greșit o culpă egală în sarcina inculpatului, deoarece aceasta trebuie redusă la 20%. Față de culpă inculpatului de 20% în producerea accidentului solicită reducerea despăgubirilor civile corespunzător acestui cuantum.
Î. că nu critică și nu a criticat modul de acordare a despăgubirilor morale, dar constată că s-au acordat despăgubiri pentru costuri estimative, astfel că solicită reducerea despăgubirilor civile corespunzător gradului de 20% de culpă a inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat, întrucât în opinia sa nu se pot dispune măsuri de supraveghere fără motiv sau opțional, deoarece acestea însoțesc măsurile obligatorii. Raportat la practica judiciară în cazul infracțiunilor de ucidere din culpă cu situații foarte grave, unde se aplică pedepse suspendate condiționat, consideră că hotărârea atacată este corectă, inculpatul declarând recurs doar pentru că și P. a declarat recurs, iar obligarea inculpatului de a se prezenta la P. sau la S. de P. nu va contribui la realizareascopului pedepsei. Aceste măsuri se dispun în cazul unor anumite infracțiuni, cu anumit specific, iar în cazul inculpatului nu au aplicabilitate. Mai mult, aceste măsuri de obligare trebuie motivate, iar cât timp aceste motivări nu există solicitarea este total nefondată și ilogică. Î. instanței că prin efectul legii se anulează permisul, existând astfel sancțiunea prevăzută de lege pentru a nu fi cazul ca instanța să vină cu completare. Pentru toate acestea, apreciază că solicitarea P. este o modalitate de executare solicitată în mod gratuit și nejustificat.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, raportat la modul de individualizare a pedepsei consideră că instanța de fond era obligată de practică și de modul de gândire să îndrepte pedeapsa spre minimul special, care este de 1 an și 4 luni. Deoarece în mod corect instanța de fond a ținut cont și de persoana inculpatului, fiind de altfel obligatoriu acest lucru, mai ales că la dosar s-au depus caracterizări și înscrisuri în circumstanțiere, din care rezultă că este o persoană cu studii superioare, ce are un loc de muncă, e apreciat și cunoscut ca fiind conștiincios; chiar dacă a greșit pedeapsa trebuie adoptată la persoana inculpatului. Î. instanței că în hotărârea recurată se reține că „ au fost avute în vedere circumstanțele inculpatului doar într-o foarte mică ,măsură";, diferența dintre pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și
1 an închisoare fiind persoana inculpatului. D. concluzii scrise.
Pentru aceleași motive solicită respingerea recursurilor asiguratorului și părților civile.
Reprezentanta P. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, ce vizează latura civilă a cauzei pentru că se apreciază o reconsiderare a culpei. În opinia sa nu se poate reține o altă culpă decât cea avută în vedere de instanța de fond, starea de pericol fiind ivită pentru conduita victimei, dar ambele părți au încălcat normele privind circulația pe drumurile publice, dar starea de pericol nu a fost determinată de conduita victimei, inevitarea accidentului datorându-se inculpatului. În sarcina părților s-a reținut încălcarea unor norme pe drumurile publice, stabilindu-se o proporție a culpei de 50% - 50%. În fața instanței de fond inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen., astfel că în această situație nu se poate discuta o reconsiderare a culpei, fiind astfel vădit nefondat recursul inculpatului.
Referitor la solicitarea P. de aplicarea art. 86/1 alin. 3 lit. e C.pr.pen. care este întemeiat și aplicabil, chiar dacă legea prevede pentru astfel de fapte anularea permisului de conducere și prezentarea inculpatului la un alt concurs în acest sens, conduita inculpatului fiind de real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
Apărătorul inculpatului R. R. A. referitor la susținerile reprezentantei P. că s-a încercat tergiversarea procesului de către inculpat prin cele două expertize, solicită a se avea în vedere că P. le-a încuviințat.
De asemenea, apreciază ca fiind pure ipoteze faptul că dacă inculpatul nu ar fi circulat cu viteză s-ar fi putut evita impactul.
Apărătorul părților civile T. V. M., F. S. M., F. D. M. în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d, raportat la art. 3. pct. 14 C.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum major, cu aplicarea art. 86/1 și urm. C. Pe latură civilă solicită admiterea tuturor constituirilor de parte civilă din fața instanței de fond și depuse la dosar. D. înscrisuri în susținerea motivelor de recurs.
Pe latură penală solicită a se reține că din concluziile celor două expertize medico-legale dispuse în cauză rezultă că inculpatul conducea cu oviteză de 107 km/h, mai mult decât dublu legal prevăzut pe acel tronson de drum, producând astfel un eveniment tragic, care putea fi evitat dacă circula cu 80 km/h. În aceste condiții apreciază că nu s-a acordat o importanță reală gradului de pericol social, condițiilor săvârșirii infracțiunii și evenimentului rutier.
Pe latură civilă solicită a se avea în vedere că daunele materiale sunt de natură a repara prejudiciul suferit, cu scopul repunerii în situația anterioară. Părțile civile au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, respectiv durerea cauzată, raportat la existența unor strânse legături între părțile civile și victimei, în urma accidentului o fetiță de 2 ani și 6 luni, la acea dată, rămânând orfană și lipsită de un element important în dezvoltarea sa ca individ. T., soția victimei a suferit un șoc și a avut nevoie de tratament de specialitate pentru a reuși să treacă peste situația creată, dar are nevoie de ajutor în continuare. În aceste condiții, solicită a se constata că daunele civile solicitate sunt întemeiate.
Solicită a se analiza și situația părții civile T. V. M., care a necesitat un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale și nu a mai putut lucra, precum și că are un defect de vorbire și nu se mai poate întreține.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de asigurător și admiterea recursului declarat de P., arătând că subscrie la motivele de recurs ale acestuia. Mai solicită și respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul R. R. A.
Inculpatul R. R. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă evenimentul produs și că nu a putut anticipa că cineva va intra pe sensul său de mers. A. că are permis de conducere din anul 1993 și nu a mai avut nici un eveniment rutier, precum și că este de acord cu despăgubirile stabilite de instanță.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 647 din 23 mai 2011 pronunțată de Judecătoria
Cluj-Napoca în temeiul art. 178 alin. 2 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7
C., cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. 2 C. a fost condamnat inculpatul R. R. A., fiul lui A. și V., născut la data de 16 iulie 1975, în Dej, jud. C., CNP 1., domiciliat în C.-N., str. N. T., nr. 33, ap. 10, jud. C., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 184 alin. 1, 3 C., în condițiile art. 3201 alin. 7 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, alin. 2 C. a fost condamnat inculpatul R. R.-A., la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În temeiul art. 33 lit. b C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului ideal de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. dispune contopirea pedepselor de mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În temeiul art. 71 alin. 1 C. i s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. In temeiul art. 359 alin. 1 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate. Latura civilă: În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul R. R.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL la plata despăgubirilor civile către partea civilă T. V. - M., astfel: suma de 2.105 lei daune materiale și suma de 5.500 E. daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%). În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul R. R.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL, la plata despăgubirilor civile către partea civilă F. S. M., astfel: suma de 7.969,5 lei și suma de 750 E. (echivalent în lei la data plății) daune materiale și suma de 30.000 E. (echivalent în lei la data plății) daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%). În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. a fost obligt inculpatul R. R.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL, la plata sumei de 15.000 E. (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale către partea civilă F. D.-M., prin reprezentant F. D. M., (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%). În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul R. R.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL, la plata sumei de 351,57 lei despăgubiri civile, (cu dobânda legală începând cu data de 01 august 2006 până la data plății efective), părții civile S. C. J. de U. C., (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%). În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul R. R.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL, la plata sumei de 637,67 lei despăgubiri civile, (cu dobânda legală începând cu data de 16 august 2006 până la data plății efective), părții civile S. C. de R., (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%). S-a dispus restituirea epavei autoturismului marca Mercedes Benz (...), cu număr de înmatriculare F., serie șasiu WDB2153731A026838, d-nului Florian Florin D. - reprezentant al SVA-Strada GDBR AMERNDORF. S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC A. - T. SA. În temeiul art. 191 al. 1, 3 C. a fost obligat inculpatul R. R.-A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL la plata sumei de 1.600 lei cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 193 alin. 2, 4 C. a fost obligat inculpatul R. R. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. I. A. SRL la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare părții civile T. V. M. și la plata sumei de 1.675 lei cheltuieli judiciare părții civile F. S. M. (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 50%) . Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în data de 27 iulie 2006, organele de poliție din cadrul Biroului P.i Rutiere au fost sesizate cu privire la faptul că pe C. T. din C.-N. la intersecție cu D. F. a avut loc un accident de circulație. Cu ocazia deplasării la fața locului organele de poliție au constatat că în evenimentul rutier a fost implicat autoturismul marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare FU-L., condus de inculpatul R. R. A. și autoturismul maca Dacia cu nrumăr de înmatriculare (...) condus de numitul F. G., ambele autoturisme prezentând avarii grave. Au fost consemnate înprocesul verbal de cercetare urmele găsite la fața locului, precum și avariile celor două autoturisme. S-a constatat că șoferul autoturismului marca Dacia, numitul F. G. a decedat la fața locului din cauza leziunilor suferite, iar alte două persoane respectiv partea vătămată T. V. M. și numitul S. D. P. au fost transportate la C. UPU I pentru investigații medicale. Pe baza urmelor descoperite la fața locului și a programului de simulare a accidentului s-a stabilit că impactul a avut loc pe banda a doua a sensului de mers strada O. - comuna F., aproximativ în dreptul stâlpului de susținere al liniilor electrice amplasate în dreptul imobilului cu nr. 261. A rezultat că între cele două autoturisme a avut loc un impact principal care a implicat părțile laterală stânga față pentru autoturismul marca Dacia și frontală pentru autoturismul marca Mercedes; acest impact a fost urmat de o coliziune secundară care a implicat partea laterală dreaptă a autoturismului Mercedes și cea laterală stânga a autoturismului Dacia, în acest fel rezultând avariile portierelor și aripilor din spate ale celor două autoturisme. În legătură cu urma de frânare în lungime de 34,55 m consemnată în procesul verbal și vizibilă parțial în planșele fotografice s-a constatat că aceasta nu a fost imprimată de pneurile autoturismului marca Mercedes având în vedere urmele de derapare constatate la fața locului; urma de frânare nu prezintă nici o abatere de la traiectoria inițială în zona în care a avut loc impactul, fapt care nu se coroborează cu traiectoria autoturismului Mercedes care în urma coliziunii a intrat într-un regim de mișcare plan-paralelă; de altfel inculpatul a arătat cu ocazia audierii că nu a acționat sistemul de frânare. În cuprinsul raportului au fost descrise metodele de determinare a vitezelor celor două autoturisme cu precizarea că expertul a apreciat că nu este posibilă stabilirea vitezelor inițiale de deplasare, ci doar a celor din momentul impactului. În privința autoturismului marca Mercedes pentru momentul impactului a rezultat o viteză de cca 110 - 115 km/h, iar pentru autoturismul marca Dacia o viteză de 15 - 20 km/h. În legătură cu posibilitățile de evitare a fost determinat momentul declanșării stării de pericol iminent rezultând că pentru inculpatul R. R. A. această stare s-a declanșat în momentul în care a putut observa pătrunderea autoturismului marca Dacia pe C. T. S-a determinat distanța la care se afla autoturismul Mercedes față de locul impactului în momentul în care autoturismul Dacia a pătruns în intersecție rezultând că aceasta era de 77 m, inferioară celei necesare pentru oprire, raportat la viteza cu care se deplasa. S- a apreciat că viteza la care evenimentul rutier putea fi evitat, adică cea care ar fi permis oprirea autoturismului în interiorul distanței de 77 m era de cca 97 km/h. În aceste condiții s-a apreciat că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel sector de drum. Referitor la conduita șoferului autoturismului marca Dacia s-a reținut în raportul de expertiză faptul că acesta avea obligația de a acorda prioritate în momentul în care a pătruns pe drumul prioritar, independent de valoarea vitezei de deplasare a autoturismului marca Mercedes. La solicitarea inculpatului s-a dispus efectuarea unei expertize de către I. N. de E. C. În raportul întocmit la data de (...) s-a reținut în principal aceeași dinamică a producerii accidentului reținută în primul raport de expertiză întocmit. Pentru determinarea vitezei de deplasare a celor două autoturisme s- a folosit un program de calculator diferit de cel utilizat la întocmirea primului raport de expertiză, prin introducerea datelor referitoare la caracteristicile drumului și ale autoturismelor, locul estimativ al impactului, pozițiileaproximative ale autoturismelor la momentul coliziunii, regimurile și direcțiile de deplasare ale acestora. S-a obținut o valoare a vitezei autoturismului marca Mercedes în momentele imediat premergătoare coliziunii de cca 107 km/h, echivalentul vitezei pierdute prin deformarea caroseriei la primul impact fiind de cca 37 km/h pentru autoturismul Mercedes, respectiv cca 62 km/h în cazul autoturismului marca Dacia. Prin folosirea aceluiași program a fost verificată și varianta susținută de inculpat în sensul că s-a deplasat cu viteza de cca 60 km/h; din determinările efectuate a rezultat că în această variantă nu ar mai fi avut loc procesul de rotire amplă a autoturismului marca Dacia urmată de imprimarea repetată a urmelor specifice sub formă de arc de cerc, iar pozițiile finale ale autovehiculelor ar diferi mult de cele constatate în procesul verbal. A fost determinată viteza maximă care ar fi permis oprirea autoturismului marca Mercedes pentru ca impactul să poată fi evitat rezultând valoarea acesteia de 80 km/h. S-a concluzionat că, în condițiile în care viteza aproximativă la momentul impactului a autoturismului marca Mercedes a fost de 107 km/h, inculpatul nu putea evita producerea accidentului; atâta timp cât viteza de evitare a fost stabilită la 80 km/h s-a menționat că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză limitată la valoarea de 50 km/h. E. au reținut și culpa conducătorului autoturismului marca Dacia care nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Mercedes (f.162- 168). Din raportul de constatare medico-legală nr. 6677/II/b/223 din data de (...) întocmit de IML C. rezultă că partea vătămată T. V. M. a prezentat leziuni corporale ce s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații (f.52-53). Ulterior a fost întocmită o expertiză medico-legală pentru stabilirea numărului total de zile de îngrijiri medicale, iar din concluziile acestuia a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat în totalitate 50-55 zile îngrijiri medicale (f.54-55). În drept: Fapta inculpatului R. R. A. care, în data de 27 iulie 2006, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare FU-L., pe C. T. din C.-N., cu o viteză situată mult peste limita legală de 50 km/h, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare (...), condus de victima F. G., care nu i-a acordat prioritate de trecere, accident în urma căruia a survenit decesul victimei F. G. și vătămarea corporală a părții vătămate T. V. M. - care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 C. și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C., cu aplicarea art. 33 lit. b C., privind concursul ideal de infracțiuni. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu 1/3 potrivit dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 C. (închisoare de la 1 an 4 luni la 4 ani și 8 luni pentru infracțiunea de ucidere din culpă și închisoare de la 2 luni la 1 an 4 luni sau amendă pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă), gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Latura civilă a fost soluționată potrivit celor menționate în cuprinsul sentinței atacate. Împotriva sentinței menționate au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, inculpatul R. R. A., părțile civile T. V. I., F. S. M. -în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorei F. D. și asiguratorul A. T. A. SA - S. C. Primul recurent a criticat sentința atacată sub aspectul netemeiniciei pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă, apreciind că față de gravitatea faptei și persoana inculpatului se impune aplicarea față de acesta a unei pedepse mai mari. S-a învederat că inculpatul a circulat cu o viteză de două ori mai mare decât limita legală admisă și că ar fi putut evita impactul dacă ar fi circulat cu cel puțin 80 km/oră; referitor la comportamentul inculpatului s-a constatat că în cursul urmăririi penale a încercat să acrediteze ideea că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei care nu a respectat indicatorul „S. la intrarea în intersecție, instanța a revenit asupra apărării formulate și a admis concluzia organelor de urmărire penală. S-a mai arătat că în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C. fiindcă nu a recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa stabilită de un an este mult prea ușoară și nu asigură înlăturarea deprinderilor antisociale ale acestuia. S-a mai criticat modalitatea de executare a pedepsei susținându-se că era necesară suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pentru a se asigura un control permanent asupra conduitei inculpatului. Inculpatul recurent R. R. A. a criticat gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului considerând că i se poate reține un procent de maxim 25% fiindcă victima a declanșat lanțul cauzal al accidentului din cauză că accidentul nu s- ar fi produs dacă aceasta nu ar fi tăiat calea inculpatului cu nerespectarea indicatorului „S.. S-a specificat că victima putea să pătrundă doar pe prima bandă de circulație pentru a se asigura, împrejurare în care inculpatul ar fi putut să o evite trecând pe banda a doua de circulație. S-a mai criticat cuantumul despăgubirilor civile acordate pentru că nu au fost dovedite pretențiile de 5000 lei reprezentând costul estimativ al construcției mormântului fiindcă nu reprezintă un prejudiciu cert după cum s- a apreciat ca nefiind cert tratamentul medical pe care îl va urma cealaltă parte civilă T. V. M. Părțile civile recurente F. S. M., F. D. M. - minoră și T. V. M. au criticat hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile; sub primul aspect au solicitat condamnarea inculpatului la pedepse majorate pentru infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 C. și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 C. fiindcă pe durata procesului a avut o atitudine șicanatoare, de tergiversare a cauzei și de contestare a pretențiilor civile generate de fapta sa; au conchis că se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a C. și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Au menționat că inculpatul a încălcat flagrant normele elementare care reglementează siguranța traficului rutier circulând cu o viteză de 107 km/oră în condițiile în care accidentul nu s-ar fi produs dacă ar fi circulat cu cel puțin 80 km/oră. Sub aspectul laturii civile au arătat că inculpatul trebuia să fie obligat la 100.000 E. daune morale față de soția supraviețuitoare a victimei, la 50.000 E. față de fiica minoră a victimei și la 50.000 E. daune morale pentru suferințele cauzate pasagerului aflat în autoturismul victimei, partea civilă F. G. În cazul primelor două părți civile s-a specificat că despăgubirile destinate să acopere prejudiciul afectiv constau în suferința pricinuită de pierderea soțului, respectiv a tatălui având în vedere strânsele legături afective existente între aceștia. Recurentul asigurător a criticat sentința considerând că stabilirea culpei de 50-50% este netemeinică, pentru că cea mai mare parte a responsabilității producerii accidentului revine victimei F. G. care nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de către inculpat. S-a invocat Ordinul nr.20/2008 ce prevede în art.21 că în situația în care cel păgubit a contribuit la producerea accidentului cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea de pagubă care îi este imputabilă. Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recursinvocate, precum și din oficiu - conform art.3856 alin.3 C. - Curteaconstată următoarele: În mod legal și temeinic prima instanță, pe baza declarației inculpatului care a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate prev. de art.320/1 C., a reținut că în data de 27 iulie 2006, organele de poliție din cadrul Biroului P.i Rutiere au fost sesizate cu privire la faptul că pe C. T. din C.-N. la intersecție cu D. F. a avut loc un accident de circulație. Cu ocazia deplasării la fața locului organele de poliție au constatat că în evenimentul rutier a fost implicat autoturismul marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare FU- L., condus de inculpatul R. R. A. și autoturismul maca Dacia cu număr de înmatriculare (...) condus de numitul F. G., ambele autoturisme prezentând avarii grave. Au fost consemnate în procesul verbal de cercetare urmele găsite la fața locului, precum și avariile celor două autoturisme. S-a constatat că șoferul autoturismului marca Dacia, numitul F. G. a decedat la fața locului din cauza leziunilor suferite, iar alte două persoane respectiv partea vătămată T. V. M. și numitul S. D. P. au fost transportate la C. UPU I pentru investigații medicale. Instanța a apreciat că în mod corect s-a reținut în actul de sesizare că ambii conducători auto au contribuit prin conduita lor în trafic la producerea accidentului. În privința inculpatului R. R.-A., atât din rapoartele de expertiză criminalistice, cât și din declarațiile testimoniale, rezultă că acesta a condus autoturismul marca Mercedes cu o viteză situată mult peste limita legală, care nu i-a permis să oprească după ce a sesizat pătrunderea în intersecție a autoturismului marca Dacia. Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 din OUG nr. 1., respectiv art. 154 alin. 1, art. 155 alin. 1 din Regulamentul de A. a OUG nr. 1. (în prezent art. 121), referitoare la obligația conducătorilor auto de a respecta viteza legală de circulație în localități; pe porțiunea de drum respectivă la data de 27 iulie 2006, limita maximă de viteză era prevăzută la 50 km/h, iar prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză viteza autoturismului marca Mercedes a fost stabilită la o valoare cuprinsă între 107-115 km/h. Nu s-a dovedit prin probele administrate faptul că inculpatul a acționat sistemul de semnalizare, pentru a avertiza o schimbare a direcției de deplasare înspre dreapta, astfel cum a susținut partea vătămată T. V.-M. atât inculpatul, cât și martorul S. D. P. au declarat că intenționau să ajungă în localitatea T., iar martorul M. M. a cărui autoturism a fost depășit de mașina condusă de inculpat a arătat că nu a observat ca șoferul să semnalizeze dreapta sau stânga. În privința victimei F. G. a rezultat faptul că acesta nu a respectat semnificația indicatorului de reglementare „.-S. la intersecție, respectiv nu aacordat prioritate de trecere autoturismului condus de inculpatul R. R. - A. care se deplasa pe drumul prioritar. Instanța a mai reținut că ambii conducători auto au încălcat reguli elementare de circulație - nerespectarea regimului legal de viteză, respectiv nerespectarea semnificației indicatorului „. - S., conduita fiecăruia contribuind în egală măsură la producerea impactului, care a avut ca urmare decesul victimei F. G., respectiv vătămarea părții civile T. V. în aceste condiții, instanța a reținut un procent egal de culpă, respectiv 50% pentru inculpatul R. R. - A. și 50% pentru victima F. G.; dispozițiile legale încălcate de cei doi conducători auto se referă la nerespectarea unor reguli elementare de circulație, de importanță asemănătoare, în trafic fiind esențială atât respectarea regimului legal de viteză, cât și acordarea priorității de trecere. În mod legal prima instanță a considerat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C. și de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C. Recurenții nu au contestat starea de fapt reținută și nici încadrarea juridică a faptelor. În mod temeinic prima instanță a individualizat pedepsele aplicate inculpatului de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă și de o lună închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă cu respectarea tuturor criteriilor generale și speciale prev. de art.72 C. având în vedere că limitele legale ale pedepselor pot fi reduse cu o treime conform art.320/1 C. și a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana inculpatului și de celelalte împrejurări ale faptei. Critica parchetului referitoare la cuantumul redus al pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ucidere din culpă nu poate fi primită; astfel, în primul rând, comportamentul inculpatului de a se apăra în cursul urmăririi penale prin invocarea culpei exclusive a victimei nu denotă periculozitatea acestuia sau a faptelor sale; apărarea a oferit o variantă de anchetă potrivit propriilor percepții ale inculpatului, iar organele judiciare au apreciat dacă această variantă este temeinică sau nu, astfel încât faptul de a se apăra nu echivalează cu nerecunoașterea faptelor. Susținerea aceluiași recurent că, datorită comportamentului inculpatului din cursul urmăririi penale, nu este temeinică reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a C. va fi înlăturată conform argumentului menționat anterior. Referitor la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei Curtea constată că la dosar nu există probe - nici parchetul nici părțile civile recurente nu au cerut întocmirea unui referat de evaluare a inculpatului - din care să rezulte că este necesară supravegherea comportamentului inculpatului. Spre deosebire de parchet părțile civile recurente au criticat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin .1 și 3 C. însă afirmația acestora potrivit căreia ambele pedepse trebuiau majorate din cauză că inculpatul a încălcat flagrant normele de circulație nu este suficientă pentru a se ajunge la o asemenea concluzie. Astfel, impactul dintre autovehicule a avut loc și ca urmare a culpei victimei care nu a respectat semnificația indicatorului „S. și a pătruns în intersecție; se observă că atât victima, cât și inculpatul au avut posibilități egale de a evita impactul, victima dacă nu ar fi intrat în intersecție fără a se asigura, iar inculpatul dacă ar fi circulat cu o viteză redusă. Afirmația inculpatului recurent conform căreia victima ar fi declanșat lanțul cauzal nu poate fi verificată din cauză că nu se poate stabili cucertitudine cine a avut, în timp, primul conduita ce a declanșat starea de pericol: victima care a pătruns în intersecție și probabil a apreciat greșit viteza cu care circula inculpatul, sau inculpatul care, circulând cu 107 km/oră, nu a acordat victimei șansa de a se asigura în mod real; față de această viteză este hazardată afirmația inculpatului recurent că victima ar fi putut evita accidentul dacă se oprea măcar pe prima bandă pentru a se asigura. Susținerea că inculpatului trebuia să-i fie reținută circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a C. constând în conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii datorită modalității sale de a se apăra nu poate fi primită cel puțin pentru considerentul că apărarea referitoare la culpa exclusivă a victimei a fost formulată după săvârșirea infracțiunii; în acest sens este temeinică susținerea inculpatului recurent, menționată în motivele sale de recurs, potrivit căreia aplicarea art.3201 C. nu înlătură posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante; într-adevăr, judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate creează doar posibilitatea pentru instanță de a stabili pedeapsa concretă sub limita legală redusă cu o treime, pe când reținerea circumstanțelor atenuante are ca efect reducerea obligatorie a pedepsei sub limita legală. În același timp, nu poate fi ignorată culpa parțială a inculpatului în producerea accidentului rutier , culpă ce în mod temeinic a fost valorificată de către prima instanță prin reținerea circumstanțelor atenuante facultativă. În consecință, prima instanță a soluționat în mod temeinic latura penală a cauzei. În mod corect prima instanță a soluționat și latura civilă a cauzei. Astfel, inculpatul a criticat faptul că a fost obligat și la cota ce-i revine din suma de 5000 lei reprezentând costul estimativ pentru construcția mormântului, însă în mod temeinic prima instanță a reținut că acesta este un prejudiciu cert și probat cu devizul aflat la f.70 ; aceeași situație se remarcă și cu privire la costul estimativ al reviziei chirurgicale și al tratamentului cu laser a cicatricelor cauzate părții civile T. V. (f.67). Referitor la majorarea daunelor morale Curtea apreciază că în mod temeinic prima instanță a stabilit având în vedere, pe lângă datele concrete ale situației de față, și criteriul echității; în consecință, justificat au fost reduse daunele morale solicitate de soția victimei de la 100.000 E. la 60.000 E., iar acestea au fost înjumătățite corespunzător gradului culpei victimei, iar pentru minoră de la 50.000 E. la 30.000 E., corespunzător acestui cuantum revenindu-i inculpatului obligația de a achita tot jumătate din sumă, respectiv 15.000 E.. În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă T. V. M., prima instanță a avut în vedere toate prejudiciile suferite de către acesta, și anume cele datorate suferințelor fizice și psihice, datorate parezei faciale, recuperării mimicii faciale și disconfortului psihic, astfel încât suma de 18.000 E. constituie o justă compensare pentru prejudiciile suferite, dar, în fapt, inculpatul suportă doar jumătate, potrivit culpei sale. Ca atare, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a stabilit prima dată sumele apte să constituie o justă compensare a prejudiciilor suferite, iar apoi le-a redus la jumătate, nemulțumirea părților civile fiind cauzată mai degrabă de această reducere, însă aceasta nu poate fi evitată; se mai observă că partea civilă recurentă T. V. M. are posibilitatea de a recupera restul de jumătate din despăgubirile cuvenite pe sarcina moștenirii celeilalte victime. Referitor la recursul declarat de către asigurător susținerea vizând greșita stabilire a culpelor în proporții egale va fi înlăturată în bazaargumentelor menționate anterior; invocarea art.21 din Ordinul nr.20/2008 este superfluuă din moment ce, în esență, stabilește că cel chemat să răspundă la repararea prejudiciilor - adică inculpatul - va fi ținut răspunzător numai pentru partea de pagubă care îi este imputabilă, ceea ce prima instanță a și statuat. În mod legal au fost soluționate acțiunile civile formulate de către S. C. J. de U. C. și S. C. de R. și a fost constatată solidaritatea părții responsabile civilmente SC R. I. A. SRL C.-N. La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către C. Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondate recursurile declarate. Văzând și disp.art.192 alin.2 C. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : În baza art. 38515 pct.1 lit.b C. respinge ca nefondate recursurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, inculpatul R. R. A. domiciliat în C.-N. str. N. T. nr.33 ap.10 jud. C. și Dej P-ța 16 Februarie nr.2 sc.D ap.33 jud. C., părțile civile T. V. M. domiciliat în B. sat B. C. nr.21 jud.C., F. S. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei F. S. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei F. D., domiciliate în C.-N. str. M. nr.1 ap.5 jud. C., și asiguratorul A. Ț. - A. SA- cu sediul în B.ești sector 1 str. Căderea Bastiliei nr.80-84 S. C., cu sediul procesual ales la S. C.-N. B-dul 21 D. nr.90 împotriva sentinței penale nr.647/(...) a Judecătoriei C.-N. În baza art.192 alin.2 C. obligă pe fiecare dintre recurenții R. R. A., T. V. M., F. S. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei F. D. și asiguratorul A. Ț. - A. SA la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 09 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. M. M. R. V. C. T. G. GREFIER Red.CV Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 875/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
