Decizia penală nr. 1806/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1806/R/2011
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : I. C. M.
V. C.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N., împotriva sentinței penale nr. 1031 din 22 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., cauza privind pe inculpatul B. F. T. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.si ped.de art.87 al.1 din OUG
195/2002 republicata.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. F. T., asistat de apărător ales, av. Jucan Tudor Horea, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului B. F. T., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial și a se constata încetat mandatul de asistență juridică a apărătorului din oficiu.
Curtea constatând că prin sentința penală nr. 1031/2011 inculpatul B.
F. T. a fost achitat, îi aduce acestuia la cunoștință că în cauză s-a declarat recurs de către P., solicitându-se înrăutățirea situației sale.
Inculpatul B. F. T., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține declarațiile date în cauză, cu privire la care nu mai are nimic de adăugat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P.ui arată că susține recursul formulat în cauză, apreciind hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost determinată de o gravă eroare de fapt în aprecierea probelor, stabilind în final aplicarea art. 10 lit. b C., respectiv că fapta nu este prevăzută de lege și constituie o simplă contravenție. S. admiterea recursului în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C., casarea sentinței penale atacate și rejudecând, solicită reanalizarea tuturor probelor și reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 C.pen. De asemenea, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum corespunzător valorii alcoolemiei stabilite, respectiv de 1,75 - 1,55 grade la mie, care la data producerii evenimentului rutier ar fi fost de 2 grade la mie, ținând seama de împrejurarea că inculpatul a fost implicat într-un eveniment rutier și că a avut o conduită vădit nesinceră. Pentru aceste motive solicită aplicarea unei pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală.
În susținerea recursului solicită a se avea în vedere probele administrate în faza de urmărire penală și parțial în fața instanței de judecată, respectivdeclarația inculpatului, declarațiile martorilor O. C. O., O. V. și P. R. și a celorlalte probe administrate, din care rezultă valoarea alcoolemiei din buletinul de analiză și concluziile expertizei medico-legale, ce stabilesc o valoare a alcoolemiei de circa 2 grame la mie în condițiile în care între momentul recoltării probelor solicitate și evenimentul rutier s-a scurs circa o oră. În opinia sa este justificat a se avea în vedere calculul retroactiv al alcoolemiei, arătând că se referă la valoarea alcoolemiei stabilite prin calculul efectuat de buletinul de analiză și nu valoarea stabilită pentru cel de-al doilea calcul alcoolemiei, stabilit pe baza declarațiilor inculpatului și ale martorilor P. și S. C. că trebuie reținută prima variantă de calculare a alcoolemiei, stabilită pe criterii obiective, din care a rezultat că inculpatul prezenta o alcoolemie de
1,75 grade la mie.
Apreciază că nu se poate da conotație unor probe pertinente și concludente bazate pe declarațiile de consum ce provin exclusiv de la inculpat.
A., în data de 9 aprilie inculpatul a dat prima declarație olografă, aflată la fila
29 dosar de urmărire penală, unde arăta că a consumat un pahar de vin de
100 ml la data producerii evenimentului rutier. La fila 30 din dosarul de urmărire penală se află declarația aceluiași inculpat, care arată că își menține declarația inițială, că nu a consumat băuturi alcoolice și că nu a fost constrâns să consume alcool. Ulterior, după 5 luni, inculpatul își schimbă declarația, precizând ca a consumat 3 pahare a câte 300 ml de țuică de prune, după care s-a urcat la volan și a fost implicat într-un eveniment rutier. Martorii Ț. Augustin, Stupar Cornel și P. au declarat că au observat că inculpatul a consumat băuturi alcoolice la orele 23,30-23,40, indicând cantitățile precizate de inculpat, iar apoi s-a urcat la volan. În aceste condiții, în mod evident în aprecierea probelor conform art. 3 C., trebuie verificată veridicitatea, utilitatea și pertinența acestor probe, dincolo de faptul că s-a dispus cercetarea celor trei martori pentru mărturie mincinoasă aceste declarații fiind în aprecierea P.ui vădit nesincere, fiind date în favoarea inculpatului. S. a se avea în vedere că cele trei declarații au fost date după 5 luni de la data producerii evenimentului rutier, astfel că după trecerea unui astfel de interval de timp nimeni nu poate da cu precizie un interval de timp sau cantitatea de alcool consumată. Declarațiile fiind nesincere solicită înlăturarea lor, astfel că rămâne doar declarația inculpatului pentru a dovedi valoarea alcoolemiei de 0,8- grame la mie. Inculpatul are dreptul de a nu spune adevărul, dar achitarea acestuia în asemenea condiții nu este posibilă.
Totodată, apreciază că în mod greșit au fost înlăturate declarațiile martorilor O. C. O., O. V. și P. R., acestea atestând starea inculpatului ulterior producerii evenimentului rutier, însă dacă se va face o corectă analiză a probelor, declaraților celor trei martori indicați vor veni în sprijinul valorii alcoolemiei stabilite anterior, deoarece descrierile oferite corespund unei valori ridicate a alcoolemiei.
Considerând că probele de vinovăție sunt covârșitoare, solicită condamnarea inculpatului, soluția de achitarea acestuia fiind aplicată ca urmare a greșitei aprecieri a probelor. Cu cheltuieli judiciare în recurs în sarcina statului.
Apărătorul inculpatului B. F. T. solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate.
Apreciază că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului, întemeiată pe raportul de expertiză legală, coroborat cu declarația inculpatului și declarațiile martorilor propuși în apărare.
Referitor la nesinceritatea inculpatului cu privire la consumul de băuturi alcoolice, solicită a se reține că acesta a fost și este angajat al DGPI, fiind denotorietate că se supune unor norme mai stricte cu privire la conduita în afara unității, semnând chiar o declarație prin care arată că este de acord să se supună unei sancțiuni dacă este depistat sub influența băuturilor alcoolice. De aceea acesta a și declarat un consum mai mic de băuturi alcoolice anterior, consum care nu poate fi avut în vedere, deoarece nu se coroborează cu probele administrate. Este cert în opinia sa, că declarația care indică consumul real de băuturi alcoolice se coroborează cu declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză. Faptul că apărarea inculpatului îi profită acestuia nu poate să i se impute.
Referitor la nesinceritatea martorilor P. și Ț., ce au confirmat consumul de băuturi alcoolice declarat ulterior de inculpat, solicită a se avea în vedere că cei doi sunt cercetați pentru mărturie mincinoasă de doi ani, fără a se pronunța o soluție în acest sens, fiind de fapt o încercare de a-l determina pe inculpat să recunoască o faptă pe care nu a comis-o. Cât timp aceste declarații nu sunt infirmate acestea trebuiesc considerate adevărate, mai ales că se coroborează cu restul probelor din dosar. Conform practicii Curții de A. C. doar dacă se coroborează cu alte probe, o probă poate fi administrată și luată în considerare conform principiului in dubio pro reo.
Mai mult, raportat la susținerile reprezentantei P.ui conform căreia în alte cauze se observă o apărare favorabilă inculpaților, consideră că nu se poate pronunța o soluție de condamnare a inculpatului din dosar pentru fapte comise de alte persoane din alte dosare.
Învederează, totodată, că în cauză au fost audiați și martorii O. V. și P. R., martorul O. C. O. fiind audiat și în fața instanței, aceștia indicând că inculpatul avea ochii roșii. Ulterior, după cinci luni martorilor le revine memoria și indică un comportament diferit al inculpatului și simptome diferite, din care rezultă că inculpatul se afla într-o stare avansată de ebrietate. M. O. C., în fața instanței, revine asupra primei declarații și indică doar ochii roșii ai inculpatului. P. doi martori, O. V. și P. R. au fost audiați doar în faza de urmărire penală, iar apărarea nu a avut ocazia de a le pune întrebări, astfel că dacă s-ar lua în considerare declarațiile acestora s-ar încălca grav principiul contradictorialității și art. 6 CEDO. Dacă aceste declarații sunt luate în considerare acestea pot dovedi o stare de ebrietate pronunțată sau mai puțin pronunțată.
Raportat la fapta dedusă judecății și la probele administrate în cauză de acuzare constată că s-a dovedit că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, aspect pe care inculpatul nu l-a negat, concentrația de alcool fiind cea care trebuia dovedită, iar martorii prezentați de acuzare nu au dat relații în acest sens.
Inculpatul B. F. T., având ultimul cuvânt, arată că regretă că a consumat cele trei pahare cu țuică de prune și că nu este de acord cu concluziile reprezentantei P.ui.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1031 din 22 septembrie 2011 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. rap. la art. 10 lit. b C. a fost achitat inculpatul B. F. T., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.
În baza art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), in jurul orei 23,50, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul B. F. T., a condus pe drumurile publice din C.-N. autoturismul VW cu nr. de înmatriculare (...) șia produs un accident de circulație la intersecția str. Câmpului cu str.
Frunzișului, prin intrarea în coliziune cu autoturismul condus de martorul P. R. V.
După sosirea la fața locului a organelor de poliție inculpatul a fost condus la IML C. unde i-au fost recoltate probe biologice la orele 1,18 si 2,18 rezultatul fiind 1,75 gr %o , respectiv 1,55 gr %o alcool in sânge (f.6 d.u.p.).
În drept fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penala întrucât alcoolemia acestuia a fost sub limita legala de 0,80 gr %o.
Aceasta deoarece în conformitate cu paragraful 2 din concluziile raportului de expertiza medico-legala calcul retroactiv al alcoolemiei nr.
6694/IX/d/343./(...) (f.8-10 d.u.p.) rezulta ca, in ipoteza in care se considera drept adevărata declarația din data de (...) a inculpatului (f.46,47 d.u.p., declarație menținută de către inculpat și în cursul judecăți - f.19-20.d.i., potrivit căreia la data de (...) în intervalul orar 23,30 - 23,35 B. F. T. a consumat 300 ml țuică de tărie 50 grade alcoolice, cu aport alimentar anterior), la ora evenimentului rutier acesta a avut o alcoolemie apropiata ca valoare teoretica de 0,60 gr %o.
Nu poate a fost luată în considerare concluzia exprimata in paragraful 1 al raportului de expertiză medico-legala deoarece aceasta nu se coroborează cu ansamblul probatoriului existent la dosar.
Nu pot fi primite susținerile din rechizitoriu în conformitate cu care declarațiile inculpatului (avute in vedere de către instanță) trebuie înlăturate si conform cărora trebuie sa se țină cont doar de probele științifice, respectiv valorile alcoolemiilor stabilite la analiza.
Aceasta deoarece stabilirea imbibatiei alcoolice a subiectului activ al infracțiunii poate fi făcută numai prin estimare, estimare care, având in vedere specificul acestei fapte penale si regimul dovedirii comiterii sale, trebuie sa țină seama de consumul de alcool si de împrejurările in care acesta a avut loc (ora consumului, tăria băuturii consumate, eventualul aport alimentar etc).
Prin urmare este necesar ca variantele pe care le oferă concluziile expertizei medico-legale sa se coroboreze cu celelalte mijloace de proba existente in cauza.
In speță, declarația din cursul urmăririi penale dată de inculpat
(menținută in instanța) si declarațiile date in cursul urmăririi penale si al judecății de către martorii oculari Ț. Augustin L. (f.30,31 d.i.), P. V. B. (f.41 d.i.), se coroborează cu varianta prezentata in paragraful 2 al raportului de expertiza medico-legala si nu se coroborează cu varianta prezentata in paragraful 1 al expertizei.
Declarațiile martorilor audiați in cursul urmăririi penale si al judecății susțin întocmai declarația menținută de inculpat in care acesta a circumstanțiat consumul de alcool.
Într-adevăr în buletinul de examinare clinica s-a consemnat susținerea inculpatului potrivit căreia acesta nu a consumat băuturi alcoolice (f.7 d.u.p.), iar în procesul verbal de la f. 4,5 d.u.p. s-a consemnat susținerea inculpatului potrivit căreia, înaintea producerii accidentului a consumat un pahar de 100 ml cu vin.
Aceste poziții nu au fost menținute de inculpat nici ulterior, in cursul urmăririi penale si nici in cursul judecății, B. F. T. arătând ca ele nu reflecta adevărul fiind adoptate în considerarea consecințelor negative pe care accidentul petrecut și consumul de alcool l-ar fi putut avea asupra statutului inculpatului de funcționar public cu statut special la D. G. de I. și P. I. (f.19,20 d.i.).
Potrivit art.66 alin.1 C. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție si nu este obligat sa-si dovedească nevinovăția.
Or, acuzarea se bazează în exclusivitate pe declarația nemenținuta de către inculpat (fără a dovedi insa caracterul neadevărat al acesteia) si pe cea dintâi varianta a raportului de expertiza medico-legala (care ia in considerare numai declarația dezavuata de inculpat).
Potrivit art. 66 alin.2 C. inculpatul, atunci când exista probe de vinovăție are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
Tocmai aceasta este ipoteza prezentei cauze, martorii oculari Ț. Augustin L. și P. V. B. susținând in totalitate apărarea inculpatului și circumstanțiind consumul de alcool întocmai ca B. F. T.
S-a precizat că:
1. Întreaga anchetă desfășurată de procuror cu privire la existența unui
șopron sau saivan la adresa din C.-N., str. Câmpului, nr. 150-152 este total neconcludentă în raport de obiectul dosarului și de regimul probatoriu al infr. prev.de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002;
2. Martorii O. Doru V., O. C. O. și P. R. nu au dat declarații relevante în privința cantității și naturii alcoolului consumat de către inculpat și nici în privința intervalului de consum, astfel că raportat la aceste împrejurări esențiale, depozițiile acestora sunt neconcludente. Singura concluzie comună tuturor acestor declarații este existența unei stări de îmbibație alcoolică a inculpatului.
Pentru aceste considerente, instanța, a pronunțat achitarea inculpatului in temeiul art. 10 lit.b C., urmând ca in conformitate cu art. 192 al. 3 C. sa lase cheltuielile judiciare in sarcina statului.
Cu privire la obligația instituită de art. 12 C., instanța a constatat, pe de o parte că fapta inculpatului are un caracter contravențional iar, pe de altă parte, că potrivit art. 13 din OG 2/2001, termenul special de prescripție a constatării contravenției (un an de la data săvârșirii faptei) s-a împlinit, făcând de prisos sesizarea organului competent pentru aplicarea sancțiunii.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
În motivarea recursului s-a apreciat că soluția de achitare este nelegală și netemeinică fiindcă din probe rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002; astfel, inculpatul a prezentat mai multe variante de consum, prima dată susținând că a consumat un pahar de 100 ml de vin, iar mai târziu a arătat că a băut 300 ml de țuică de
50 de grade după orele 23,30, la recalcularea alcoolemiei rezultând că aceasta era mai mică de 0,80 g/mie în momentul evenimentului rutier.
A învederat că instanța trebuia să țină seama de existența unei „prea perfecte concordanțe"; și să înlăture declarațiile martorilor care au confirmat ultima variantă, mai ales că față de aceștia s-a disjuns cauza pentru mărturie mincinoasă prev. de art.260 C.
S-a susținut că în situația de genul celei în cauză instanțele au înlăturat probele privind recalcularea alcoolemiei ținând seama doar de calculul efectuat pe baza alcoolemiei stabilite în analize.
În sprijinul acestei teze s-au invocat declarațiile martorilor de la evenimentul rutier care au susținut că inculpatul prezenta halenă alcoolică și avea dificultăți de vorbire și de echilibru.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recursinvocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conformart.3856 alin.3 C. Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a considerat că doar ultima variantăprezentată de către inculpatul intimat se coroborează cu declarațiile persoanelor care l-au văzut când a consumat băuturile alcoolice deci cu probele administrate în cauză referitoare la consumul de alcool al inculpatului.
Teza potrivit căreia inculpatul a fost nesincer, iar martorii menționați nu au declarat potrivit adevărului nu poate sta la baza unei soluții de condamnare a acestuia, cât timp dosarul privind mărturia mincinoasă imputată martorilor nu a fost soluționat definitiv.
Dacă ar fi înlăturate aceste probe - așa cum solicită recurentul - ar rezulta că trebuie acceptată prima variantă de consum a inculpatului de 100 ml de vin care ar trebui să ducă la o alcoolemie de 1,75 g/mie, respectiv 1,55 g/mie , deoarece la dosar nu există nici un alt indiciu referitor la o a treia variantă de consum de băuturi alcoolice de către inculpat; această variantă însă este în neconcordanță cu valorile certe stabilite la analiză așa cum se arată în concluziile raportului de calcul retroactiv al alcoolemiei.
Așadar, doar potrivit probelor administrate din care rezultă ultima variantă de consum declarată de inculpat - a tăriei alcoolice în cantitate de 300 ml - se poate ajunge la rezultatul alcoolemiei dedus din probele biologice recoltate ulterior accidentului de circulație, dar care exclud alcoolemia de peste
0,80 g/mie din momentul accidentului.
În legătură cu acest aspect, Curtea constată că martorii oculari de la accident nu atestă alcoolemia inculpatului, după cum nici buletinul de examinare clinică (f.7) nu atestă că inculpatul este sau pare sub influența alcoolului; în prezent infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 nu incriminează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice în stare de ebrietate ci doar conducerea cu o alcoolemie peste limita legală de 0,80 g/mie.
Schimbarea declarației primei variante de consum este justificată de evitarea unor sancțiuni disciplinare mai aspre de către inculpat - acesta fiind sancționat doar cu avertisment, iar parchetul nu a probat că schimbarea declarației ar fi nejustificată; ca atare, instanța era obligată să țină seama de ultima declarație dată de către inculpat.
În consecință, instanța nu poate reține pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie mai mare de 0,80 g/mie cu o valoare teoretică apropiată de 2,00 g/mie, fiindcă la dosar nu există nicio probă din care să rezulte cantitatea de alcool ingerată și intervalul de timp în care a avut loc pentru a se ajunge la valoarea teoretică menționată.
Este evident că pronunțarea unei sentințe de condamnare pentru o infracțiune nu se poate baza pe o simplă estimare, chiar dacă aceasta a avut loc printr-un raport de expertiză medico-legală, ce nu conferă însă prin natura sa de probă științifică caracter cert unui calcul probabilistic.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat. Văzând și disp. art. 193 alin.3 C. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinței penale nr. 1031 din 22 septembrie 2011 a Judecătoriei C.-N. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. I. C. M. V. C. T. G. GREFIER Red.CV Dact.SzM 3 ex./(...).
| ← Decizia penală nr. 1493/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 126/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
