Decizia penală nr. 870/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.870/R/2011
Ședința publică din 26 mai 2011
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
A. D. L.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. G. împotriva deciziei penale nr.223/R din 27 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...)/a1, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Țicudean E., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei date de Tribunalul Cluj.
Apărătorul inculpatului solicită a se lua act de retragerea recursului, cu onorariu avocațial din F.
Reprezentantul Parchetului solicită as e lua act de retragerea recursului
și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de retragerea recursului.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.n.din (...)pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus, în baza art. 300 ind.1 al.1 Cpp rap. la art. 148 lit. f Cpp,constatând legalitatea și temeinicia arestării preventive față de inculpatul G. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.
1 , 209 alin.1 lit. a, g, i C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 37 lit. a C. pen., si in baza art. 300 ind.1 al.3 Cpp, s-a dispus menținerea arestării preventivă a acestui inculpat.
În baza art. 300 ind.1 al.1 Cpp rap. la art 148 alin 1 lit. f, C pr pen., a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului T. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 , 209 alin.1 lit. a, g, i C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 37 lit. a C.penal si in baza art. 300 ind.1 al.3 Cpp.,a menținut arestarea preventivă a acestui inculpat.
În baza art.192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul cuvenitapărătorului desemnat din oficiu, avocat R. C. si 100 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat D. T.,sume avansate din FMJ în favoarea Baroului C.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență faptul că măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciind totodată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nici nu există împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri, în condițiile în care, până în prezent, cercetarea judecătorească este abia la început, iar probele administrate în faza de urmărire penală nu au modificat presupunerea că inculpații au comis fapte de natură penală, existând dovezi care configurează activitatea infracțională a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. G.,solicitând punerea sa în libertate prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate,deoarece va respecta condițiile pe care instanța le va impune,având în vedere că este bolnav iar tratamentul medical nu poate fi respectat în penitenciar,a colaborat cu organele de anchetă,iar în prezent nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin decizia penală nr.223 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr.(...)/a1, în temeiul art.38515 pc.1 lit.b C.pr.pen., a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. G. (fiul lui F. și I., ns. la (...), deținut în Spital-Penitenciar Dej) împotriva încheierii penale f. nr. din (...) a Judecătoriei T.. Potrivit art.189 C.pr.pen., onorariul av. oficiu, în sumă de 100 lei, av. I. M., s-a suportat de la F. În baza art. 192 al.2 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului. Pentru a pronunța această soluție tribunalul analizând recursul declarat în cauză,a apreciat că este nefondat și în temeiul art.385/15 pc.1 lit.b C.pr.pen., l-a respins. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel,ca stare de fapt s-a reținut că acest inculpat,în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 04.03.- (...), pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, a comis un număr de 7 acte materiale de furt calificat, din care 5 acte materiale împreună cu inculpatul G. A. și două acte materiale săvârșite individual, din locuințe de pe raza municipiului T., cauzând un prejudiciu total de 31.400 lei. La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciindu-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul T. G., acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind anterior condamnat de 9 ori pentru fapte similare, fiind eliberat din penitenciar la data de (...), cu un rest neexecutat de 654 zile de închisoare. A mai fost reținută perseverența inculpatului, care în timpul liberării condiționate a reluat activitatea infracțională, participând la comiterea unor furturi din locuințe alături de o altă persoană, pe timp de noapte, prin escaladare, ceea ce conduce la concluzia că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, riscul comiterii în viitor a unor asemenea fapte în ipoteza în care s-ar afla în stare de libertate fiind extrem de ridicat. A mai fost apreciat ca un alt indicator al pericolului social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului T. G.,cuantumul ridicat alprejudiciului-estimat la 21.000 lei, precum și faptul că obișnuiește să vândă bunurile rezultate din furt, îngreunând astfel identificarea cumpărătorilor și recuperarea bunurilor. Procedând, în condițiile art. 300 indice 1 Cod procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciind totodată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nici nu există împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri, în condițiile în care, până în prezent, cercetarea judecătorească este abia la început, iar probele administrate în faza de urmărire penală nu au modificat presupunerea că inculpații au comis fapte de natură penală, existând dovezi care configurează activitatea infracțională a acestora. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta s-a păstrat actual, în raport cu modul de concepere a activității infracționale, cu împrejurările comiterii faptelor, cu rezonanța pe care o au în colectivitate infracțiunile pretins a fi săvârșite de către inculpați, lăsarea în libertate a acestora putând crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Simpla trecere a unei perioade de timp de la data săvârșirii pretinsei activități infracționale nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului acesta fiind apreciat în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în fața instanței. Cât privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara (sau localitatea) se poate lesne constata că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă nu s-au schimbat, pentru a-și afla incidența în cauză dispozițiile art. 139 Cod procedură penală. Împrejurarea că inculpatul recurent suferă de anumite afecțiuni nu constituie un impediment pentru menținerea arestării preventive, căci investigarea acestora se poate realiza în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor. Pe cale de consecință,hotărârea instanței de fond nu comportă nici o modificare, a fost menținută în totalitate, prin respingerea recursului promovat. Potrivit art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu,av.I. M.,în sumă de 100 lei s-a suportat de la F. În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen.,inculpatul a fost obligat să plătească 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, cu motivarea că suferă de mai multe boli cronice. În ședința publică de azi inculpatul a arătat că își retrage recursul formulat. Potrivit art.3854 alin.2 C.p.p. părțile pot renunța la recurs potrivit disp. art.368 și pot retrage recursul în condițiile art.369 care se aplică în mod corespunzător. Din dispozițiile art.369 C.p.p. rezultă că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. R.trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere. D. de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel. Având în vedere că inculpatul și-a retras recursul, formulat împotriva deciziei penale nr.223/27 aprilie 2011 a T.ui C., în baza art.3854 alin.2 C.p.p. raportat la art.369 alin.1 C.p.p. urmează să se ia act de această retragere. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din F. Potrivit art.192 alin-.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul T. G., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 223 din 27 aprilie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. V. G. A. D. L. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.apel Seserman S./Boiciuc I.
| ← Decizia penală nr. 2006/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1130/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
