Decizia penală nr. 1818/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1818/R/2011
Ședința publică din 10 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.- judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR: D. S.
S-au luat spre pronunțare recursurile declarate de inculpatul Ț. S. și P. DE PE L. T. B.-N. împotriva deciziei penale nr.95/A din 12 octombrie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și
2, Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3, Cod penal, față de partea vătămată H. Ș. și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal, față de partea vătămată M. V. Ș.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie
2010, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 3 noiembrie 2011, iar apoi pentru data de 10 noiembrie 2011.
C U R T E A Prin sentința penală nr.61/(...), pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul Ț. S. fiul lui S. și D., născut la data de (...), în B., CNP-1., domiciliat în B., str. G. C. nr.1, Județul B.-N., cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii 12 clase, căsători 1 copil minor, fără antecedente penale, la: 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin.1 și 2, Cod penal, față de victima V. M.
1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184, alin.1 și 3, Cod penal, față de partea vătămată H. Ș. și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184, alin.1 și 3, Cod penal, față de partea vătămată M. V. Ș.
S-a constatat că infracțiunile au fost comise sub forma concursului ideal prev. de art.33, lit. „b"; Cod penal.
În baza art. 1 și art.8 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele aplicate.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul S. O., fiul lui V. și I., născut la data de (...), în N., C.I. XB nr.0., cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în comuna F., nr.625, județul B.-N., la: 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. 1 și 2, Cod penal, față de victima V.
M. 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal, față de partea vătămată H. Ș. 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184, alin. 1 și 3, Cod penal, față de partea vătămată M. V. Ș. și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184, alin. 2 și 4, Cod penal, față de partea vătămată Ț. S.
În baza art. 33, lit. „b"; Cod penal s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs ideal.
În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate aceste pedepse.
S-au pus în vedere inculpaților S. O. și Ț. S. prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a admise excepția lipsei de calitate procesuală a B. A. de A. din R., cu sediul în B., str. Ș. cel M., ntr.30, Bl.26, Sc.A, et.6, ap.16 citat în proces în calitate de asigurator de răspundere civilă auto astfel încât respinge acțiunile civile formulate direct împotriva acestui asigurator de răspundere civilă.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M. V. Ș., domiciliat în comuna F. nr.397, județul B.-N.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. O. N. și de partea civilă S. J. B.-N.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H. Ș., domiciliat în N. str.V. C. nr.61/A; V. G., V. M., V. A., toți domiciliați în F., nr.129, și S. C. J. de U. C., str. C. nr.3-5, împotriva inculpaților Ț. S. și S. O. și, în consecință au fost obligați, în solidar, inculpații Ț. S. și S. O., respectiv pentru inculpatul Ț. S. pe asigurătorul de răspundere civilă auto SC „. SA- S. B., în limitele prevăzute de lege, iar pentru inculpatul S. O., pe asigurătorul de răspundere civilă auto A. Ellementar Versincherung- A. A. prin reprezentantul său de despăgubiri S. „A. I. - B. de asigurare-reasigurare S. B., cu sediul în B. B-dul U. nr.2, Bl.8, Sc.l, et.4 ap.19-20, în limitele stabilite de legea română în materie, deci și asigurătorii în solidar între ei, proporțional cu gradul de culpă în producerea accidentului de circulație de 40 % pentru inculpatul S. O. și 60
% pentru inculpatul Ț. S., la plata următoarelor sume: de 6.300 lei
(echivalentul a 6.300.000 lei vechi) despăgubiri civile și de 45.000 lei
(echivalentul a 450.000 000 lei vechi) daune morale către partea civilă V. G. de câte 65,373 lei (echivalentul a câte 653,730 lei vechi) lunar, cu titlu de rentă de întreținere pentru părțile civile V. M. și V. A. (primul asistat inițial si de tatăl său V. G. devenit ulterior major), începând cu data de 18 septembrie 2002 și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani de fiecare în parte; de 1.400 lei (echivalentul a 14.000.000 lei vechi) despăgubiri civile și de 10.000 lei (echivalentul a 100.000.000 lei vechi) daune morale către partea civilă H. Ș. de 308 lei (echivalentul a 3.080.000 lei vechi) lunar cu titlu de rentă de întreținere către partea civilă H. Ș., începând cu data de 5 noiembrie 2002 și până la însănătoșirea completă a părții civile; de
1.048.798 lei (echivalentul a 10.487.980 lei vechi) despăgubiri civile către partea civilă S. orășenesc N., ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate H. Ș. și de 61.694 lei (echivalentul a 616.940 lei vechi) despăgubiri civile ce reprezintă cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate V. M. 1.157,195 lei (echivalentul a 11.571.950 lei vechi) despăgubiri civile către S. J. B.-N. ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate H. Ș. de 374,8 lei (echivalentul a 3.748.000 lei vechi) despăgubiri civile către partea civilă S. J. B.-N. ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte vătămată Ț. S. 348,751 lei
(echivalentul a 3.487.510 lei vechi) despăgubiri civile către partea civilă S. C. J. de U. C. ce reprezintă cheltuielile de spitalizare parțiale a victimei V. M. și de
450,603 lei (echivalentul a 4.506.030 lei vechi) despăgubiri civile către partea civilă S. C. de U. C. ce reprezintă cheltuieli de spitalizare a părții vătămate M. V. Ș.
S-a constatat că partea responsabilă civilmente S. „. S. B., cu sediul în
B. str. N. Drăgan nr.4, a fost dizolvată și nu are succesoare în drepturi.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă auto S. „. S. -S. B., în limitele prevăzute de lege, să-i achite părții civile V. G. suma de 918 lei
(echivalentul a 9.180.000 lei vechi) despăgubiri civile, sumă la care este obligat inculpatul Ț. S.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. S. împotriva inculpatului S. O., astfel încât a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă A. E. V. A. A. prin reprezentantul său de despăgubiri S. „. I.- B. de asigurare-reasigurare"; S. B., în limitele prevăzute de legea română, să îi plătească părții civile Ț. S. suma de 60 lei (echivalentul a 600.000 lei vechi) despăgubiri civile parțiale, la care este obligat inculpatul S. O.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de daune morale solicitată de inculpatul - parte civilă Ț. S.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile H. Ș. de a-i fi achitată și suma de 1.200 lei (echivalentul a 12.000.000 lei vechi) despăgubiri civile ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pe care acesta a susținut că le-a achitat părții civile S. O. N.
S-a luat act de faptul că partea vătămată M. V. Ș. și inculpatul-parte vătămată Ț. S. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de inculpatul S. O.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S. „. S. - S. B., pentru inculpatul Ț. S., în limitele prevăzute de lege, să achite părții civile H. Ș. suma de 237,84 lei cheltuieli de judecată parțiale, părților civile V. G., V. M., V. A., suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale și statului român suma de 100 lei cheltuieli judiciare, sume la care este obligat acest inculpat.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă auto A. E. V. A. A. prin reprezentantul de despăgubiri S. „. I.-B. de asigurare-reasigurare"; S. B., în limitele prevăzute de legea română, pentru inculpatul S. O. să achite părții civile H. Ș. suma de 158, 56 lei cheltuieli de judecată parțiale, părților civile V. G., V. M., V. A., suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale si către statul român suma de 80 lei cheltuieli judiciare, sumă la care este obligat inculpatul S. O.
S-a admis cererea de reexaminare formulată de avocatul F. M.-P. din cadrul - Baroului de avocați B.-N. și, în consecință s-a revenit asupra sancțiunii de 500 lei amendă judiciară aplicată acestuia prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2007.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 16 septembrie 2002, inculpatul Ț. S. conducea autoturismul marca VW Golf cu număr de înmatriculare (...), proprietatea Fundației
„Melania"; B., pe ruta N.-S.-Băi, alături de el ocupând locul din dreaptă față partea vătămată H. Ș.
Acest autoturism inculpatul l-a condus în calitate de angajat al fostei S.
F. S. B. al cărui angajat era la acea dată, societate dizolvată ulterior fără succesori astfel cum rezultă din scriptul de la fila 500.
Acest autoturism avea încheiată asigurare de răspundere civilă auto valabilă la data susmenționată cu asigurătorul S. „. S. C. - S. B.
In fața acestui autoturism și în aceeași direcție de mers rula autobuzul marca Roman cu număr de înmatriculare BN-26 -., proprietatea S. Heniu S. B. și care era condus de martorul G. L.
Pe de altă parte, din sens opus se deplasa autoturismul marca BMW 316
I cu număr de înmatriculare FE - 109 AH și care nu era înmatriculat în R. la acea dată. Acest autoturism era la data de 16 septembrie 2002 proprietatea numitului V. M., iar asiguratul de C. verde pe perioada (...) - (...) era numitul A. V. A. acestui autoturism este A. E. V. A. A.. Autoturismul era condus de inculpatul S. O. alături de care victima V. M. a ocupat scaunul din dreapta față, iar partea vătămată M. V. împreună cu persoanele vătămate S. V. si V.
M. ocupau locurile de pe bancheta din spate.
In condițiile în care, astfel cum au declarat toți martori audiați în cauză, pe acest sector de drum vizibilitatea era bună însă începuse să plouă sau să burnițeze, inculpatul T. S. a intrat în depășirea autobuzului rulând cu o viteză, în momentele premergătoare accidentului de circulație, de cca 78 km/h, deci cu mult peste limita admisă de lege pentru acel sector de drum. C. dacă s-ar avea în vedere viteaza cu care rula acest autoturism declarată de martori, respectiv de 60-70 km/h în momentele premergătoare accidentului, această viteză era peste limita admisă de lege în localități.
Pe de altă parte, în timp ce din față se apropia autoturismul marca BMW, văzându-l pe acesta, martorul G. L. a frânat trăgând spre dreapta însă autobuzul a părăsit carosabilul. La rândul său T. S. a virat dreapta cât a putut, de autobuz, însă cu partea laterală dreapta spate s-a frecat de autobuz. In aceste condiții a avut loc impactul frontal dintre autoturismul condus de T. S. și cel condus de S. O. Cu privire la autoturismul condus de S. O., din declarațiile martorilor coroborate cu expertizele tehnice auto se desprinde concluzia că acesta rula în momentele premergătoare accidentului cu cel mult
50 km/h, menținându-se astfel în limita de viteză legală.
Poziții contradictorii au existat în cauză cu privire la locul de pe carosabil al autoturismului marca BMW. A. unii martori au arătat că acesta nu a depășit axul drumului deloc, deoarece înainte cu cca 200-250 m de locul accidentului depășise la rândul său autoturismul condus de martorul D. Ș., însă revenise deja pe sensul său de mers înainte de impact.
În același timp alți martori au arătat că BMW-ul era poziționat puțin peste axul drumului înainte de accident.
Instanța de fond a reținut această ultimă variantă având în vedere faptul că declarațiile acestor martori se coroborează și cu cele mai multe dintre rapoartele de expertize tehnice auto efectuate în faza de urmărire penală, precum și cu schița de la fața locului, probe conform cărora în momentele premergătoare accidentului autoturismul BMW depășea cu cel mult 1 metru axul drumului. În acest sens, s-au înlăturat depozițiile martorilor care au susținut prima variantă, precizându-se că depozițiile acestora pot fi apreciate ca subiective câtă vreme parte dintre ei erau chiar ocupanții acestui autoturism ori rude ale șoferului-inculpat sau conducător de autoturism astfel cum este situația martorului Dan Ș.
In urma accidentului comis în aceste împrejurări a rezultat decesul victimei V. M. precum și vătămarea corporală a părții-vătămate M. V. Ș., care a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitat 44-45 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea au suferit leziuni și persoanele vătămate S. V., vindecabile în 6-7 zile de îngrijiri medicale și V. M., vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, aceștia doi neformulând plângere penală prealabilă.
De asemenea, a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitata
45-50 de zile de îngrijiri medicale și partea vătămată H. Ș.
La rândul său Ț. S. a suferit leziuni corporale traumatice vindecabile în
75-80 de zile de îngrijiri medicale.
Raportat la situația de fapt astfel reținută, având în vedere și conținutul rapoartelor de expertiză tehnică efectuate în faza de urmărire penală a căror concluzii au fost redate prin rechizitorul parchetului s-a apreciat că ambii inculpați au avut culpă în producerea acestuia. A. raportat și la concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat de I. de C. B. expert F. R., s-a apreciat de prima instanță că producerea accidentului rutier s-a datorat inițierii de către inculpatul T. S. a manevrei de depășire fără ca acesta să se asigure în prealabil în mod temeinic, în așa fel încât depășirea să poată fi efectuată în depline condiții de siguranță precum și datorită acțiunii inculpatului S. O. care conducea autoturismul BNW prin obturarea parțială a benzii de pe contrasens și acesta având posibilitatea de a preveni producerea accidentului în situația în care s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului fără a depăși axul longitudinal al acestuia.
Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat că inculpatul T. S. a avut o culpă de 60 % în producerea accidentului de circulație în timp ce în sarcina inculpatului S. O. s-a reținut o culpă de 40 %.
De asemenea având în vedere și concluziile expertizei auto efectuată de expert P. T. s-a apreciat faptul că și victima V. M. a avut o culpă, în ceea ce privește de această dată consecințele accidentului astfel produs, de 10 %, deoarece a încălcat dispozițiile legale privind obligativitatea de a purta centura de siguranță cât timp a ocupat locul din față dreaptă din autoturismul condus de S. O.
În baza art. 14 și art. 349 Cod procedură penală rap.la art. 998 cod civil s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V. Ș., deoarece acesta nu a dovedit faptul că în momentele premergătoare accidentului ar fi realizat venituri zilnice de câte 400.000 lei vechi, astfel cum a solicitat pentru fiecare zi de îngrijiri medicale, nesolicitând nicio probă în acest sens. În baza rolului activ, instanța de fond a pus în discuție faptul că are această posibilitate. Mai mult, din scriptul de la fila 170, rezultă că la acea dată partea civilă era militar în termen.
Tot în baza acestor texte legale s-a admis în parte însă acțiunea civilă formulată de părțile civile H. Ș., V. G., V. M., V. A. si S. C. J. de U. C. împotriva celor doi inculpați.
A., în privința acțiunii civile formulată de H. Ș. s-a dovedit în cauză că acesta realiza înainte de accident chiar 500.000 lei vechi/zi muncă, din care aceasta a solicitat doar 400.000 lei vechi/zi. In acest sens s-au acordat despăgubiri civile acestuia, în cuantum de 14.000 000 lei vechi reprezentând contravaloarea a 35 de zile de îngrijiri medicale (din totalul celor 47 de zile stabilite prin certificatul medico-legal scăzându-se 12 zile nelucrătoare). Nu s- au acordat însă despăgubirile solicitate de partea civilă H. Ș. în cuantum de
12.000 000 lei vechi pe care aceasta a susținut că le-a plătit S.ui N. deoarece din adresa de la fila 282 depusă la dosar de unitatea spitalicească rezultă că această sumă nu a fost achitată de către H. Ș.
În baza acelorași texte legale s-au acordat însă pentru această parte civilă daune morale în valoare de 100.000 000 lei vechi (10.000 lei noi). La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere prejudiciul moral pe care l-a suferit H. Ș. ca urmare a accidentului de circulație raportat și la faptul că potrivit raportului de expertiză de la filele 439-444, acestuia ca urmare a accidentului de circulație, i-a fost redusă capacitatea de muncă cu 30-35%.
În baza acelorași dispoziții legale s-au acordat despăgubiri civile în cuantum de 6.300 lei noi (echivalentul 63.000 000 lei vechi) pentru partea civilă V. G. La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere faptul că dindepozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că aceasta a suportat cheltuieli de înmormântare pentru victima V. M. care a fost soția sa, în valoare totală de
87.000.000 lei vechi. A. din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că, contravaloarea sicriului a fost de 10.000.000 lei vechi; cheltuielile pentru masa dată cu prilejul înmormântării s-au ridicat la 60.000 000 lei vechi (300 de porții x 200.000 lei vechi/porție) și 17.000.000 lei vechi reprezintă valoarea mormântului. Din acest total de 87.000.000 lei vechi s-a solicitat obligarea în solidar a inculpaților la cheltuielile susmenționate, cu excepția valorii mormântului, aceasta fiind solicitată numai de la inculpatul T. S. Ca atare, din valoarea totală a despăgubirilor astfel calculate de 87.000.000 lei vechi s-a scăzut suma de 17.000.000 lei vechi solicitată numai de la inculpatul T. S. rezultând o diferență de 70.000.000 lei vechi solicitată de la ambii inculpați în solidar. A. din totalul dovedit în cauză de 70.000.000 lei s-a scăzut
7.000.000 lei vechi reprezentând echivalentul a 10 % procent de culpă reținut in sarcina victimei V. M. raportat la consecințele accidentului de circulație, rezultând astfel suma finală acordată, de 63.000.000 lei vechi, pe care o datorează cei doi inculpați. De asemenea s-au acordat părții-vătămate V. G., daune morale în valoare de 450.000.000 lei vechi raportat la prejudiciul moral suferit de acesta și care este ridicat având în vedere faptul că victima a fost soția sa, în întreținerea acestuia rămânând copiii lor V. M. și V. A.
Având în vedere că la data comiterii infracțiunilor, V. M. si V. A. erau minori s-a solicitat și obligarea solidară a inculpaților la pensie de întreținere față de aceștia. Din acest punct de vedere instanța de fond a calificat acest capăt de cerere ca fiind cerere de acordare de rentă de întreținere pentru V. M. și V. A. Ulterior pe parcursul procesului V. A. cât si V. M. au devenit majori însă astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar ambii se află în continuarea studiilor. Din probele administrate în cauză rezultă că s-au dovedit doar veniturile realizate de victima V. M. înainte de decesul acesteia. Aceste părți civile nu au dovedit însă în cauză și ce procent din veniturile realizate de victima V. M., aceasta aloca efectiv pentru întreținerea copiilor ei V. M. si V. A. Pe cale de consecință în lipsa acestor probe, instanța de fond a acordat corespondentul obligației legale de întreținere la care era obligată victima în calitate de mamă față de V. M. si A., respectiv potrivit codului familiei de 1/3 părți din veniturile realizate de aceasta. A., la un venit lunar de 4.358.191 lei vechi dovedit a fi câștigat de victimă potrivit obligației legale de întreținere, aceasta aloca câte 726.365 lei pentru fiecare copil lunar. Din acest cuantum s-a scăzut culpa de 10 % reținută în sarcina victimei astfel încât în final inculpații datorează cu titlu de rentă de întreținere, în solidar, suma de câte de
65.373 lei noi lunar, începând cu data de 18 septembrie 2002 și până la terminarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani de fiecare beneficiar în parte.
De asemenea partea vătămată H. Ș. a solicitat obligarea solidară a inculpaților și la rentă de întreținere având în vedere că are redusă capacitatea de muncă ca urmare a accidentului de circulație produs din culpa acestora.
Din acest punct de vedere s-a reținut că partea vătămată a făcut dovada realizării unui câștig net de 500.000 lei vechi pe zi muncă, din care a cerut doar 400.000 lei vechi/zi muncă. A. rezultă că partea vătămată H. Ș. a făcut dovada unui câștig net lunar în calitate de meseria (zugrav) în cuantum de
8.800.000 lei vechi (pentru 22 zile lucrătoare într-o lună). Din acest cuantum s-a scăzut procentul de 35 % cu cât acestuia îi este redusă capacitatea de muncă potrivit raportului de expertiză pentru care inculpații datorează astfel în solidar suma de 3.080.000 lei vechi lunar. A. sumă inculpații o datorează începând cu 5 noiembrie 2002 și până la însănătoșirea completă a părții civile
H. Ș.
Întrucât V. G. s-a constituit parte civilă numai față de inculpatul Ț. S. pentru suma de 17.000.000 lei reprezentând contravaloarea mormântului, instanța de fond a reținut că acest cuantum a fost dovedit în cauză prin coroborarea declarațiilor martorilor audiați.
A. din totalul de 17.000.000 lei vechi solicitată și dovedită reprezentând contravaloarea mormântului victimei s-a scăzut suma de 1.700.000 lei vechi ce reprezintă echivalentul a 10% constând în culpa victimei, rezultând diferența de 15.300.000 lei vechi. Din acest total s-a scăzut echivalentul culpei de 40 % reținută în sarcina inculpatului S. O. pentru producerea accidentului, deoarece s-a apreciat că inculpatul Ț. S. datorează aceste despăgubiri numai proporțional cu gradul său de culpă de 60 %. A., în final inculpatul datorează părții civile V. G. suma de 9.180.000 lei vechi.
Pe de altă parte, în calitate de parte vătămată Ț. S. s-a constituit parte civilă în cauză fată de inc. S. O. solicitând obligarea acestuia la plata veniturilor pentru fiecare zi de îngrijiri medicale în care nu a putut realiza venituri în calitate de salariat la S. F. S. B.
Din acest punct de vedere din scriptul de la fila 479, s-a reținut că Ț. S. a beneficiat de concediu medical de 45 de zile din care 14 zile în luna septembrie și 31 de zile în luna octombrie. A. din cele 77 de zile de îngrijiri medicale s-au scăzut 45 de zile în care acesta a beneficiat de concediu medical plătit, rezultând astfel că i se cuvin despăgubiri pentru diferența de 32 de zile de îngrijiri medicale pentru care nu a fost pontat și nici prezent la serviciu. Din aceeași adresă rezultă că Ț. S. realiza un salariu net înainte de accident de
1.445.940 lei lunar, respectiv rotunjit 1.500.000 lei vechi, astfel că din această sumă s-a scăzut partea corespunzătoare culpei sale de 60 % în producerea accidentului , în final inculpatul S. O. datorând acestei părți civile suma de
60 lei noi (600.000 lei vechi).
În baza art.998 Cod civil s-au respins ca neîntemeiate pretențiile părții civile Ț. S. de obligare a inculpatului S. O. la daune morale câtă vreme ceea mai mare culpă în producerea accidentului respectiv de 60 % îi aparține chiar lui Ț. S.
In baza art.313 alin. 1 din Legea nr.95/2006 modificată instanța de fond a apreciat că inculpații în solidar și proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina fiecăruia datorează și despăgubirile civile constând în contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate H. Ș. la S. O. N., în valoare de
1.048,798 lei noi și la S. J. B.-N. în valoare de 1.157,195 lei noi; cheltuieli de spitalizare a numitului V. M. la S. O. N. în valoare de 61,694 lei noi; cheltuielile de spitalizare a inculpatului-parte vătămată la S. J. N. în valoare de
374,8 lei noi; cheltuieli de spitalizare parțiale a victimei V. M. la S. C. J. de U. C.-N. în valoare de 348,751 lei noi (cu precizarea că din totalul solicitat s-a scăzut gradul de culpă a victimei V. M. cu privire la consecințele accidentului de 10 %); cheltuielile de spitalizare a părții vătămate M. V. Ș. în valoare de
450,603 lei noi.
La toate aceste sume, inculpații au fost obligați în solidar, în funcție de gradul de culpă reținut pentru fiecare în parte și având în vedere prevederile art.49, art.50 alin.1 si 2 art.51 și art.55, alin.1 din Legea nr.136/1995 la plata acestora, persoanelor astfel păgubite în limitele prevăzute de lege, a fost obligat pentru inculpatul S. O., asigurătorul de răspundere civilă auto A. E. V.s A. A. prin reprezentantul său de despăgubiri în R. S.C A. I. - B. de asigurare- reasigurare S. B. în limitele stabilite de legea română, iar pentru inculpatul T. S. asigurătorul de răspundere civilă auto S. A. S. C. - S. B., deci și asigurătorii în solidar între ei.
Din acest punct de vedere s-a precizat că nu s-a putut reține în cauză, obligația solidară de plată, alături de inculpatul Ț. S. și a persoaneiresponsabile civilmente S. „. S. B., deoarece această firmă a fost între timp dizolvată neavând succesoare în drepturi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, inculpații Ț. S. și S. O., părțile civile H. Ș., V. G., V. M., V. A., precum și societățile de asigurare S. B. și A. E. V. - A. A. prin S.";A. I. B. DE A. R. „. B.
Prin apelul inculpatului S. O. s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, în principal, să se dispunăachitarea inculpatului întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive și anume vinovăția, cu consecința exonerării inculpatului de la plata despăgubirilor civile, iar în subsidiar, să se reducă procentul de culpă la producerea accidentului de la 40% la 10%, corespunzător eventualei vinovății ce s-ar putea reține în sarcina sa, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 lit.";a,b,c „ Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special, îndreptată spre minimul general, iar în latura civilă a cauzei să se reducă cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile V. cu un procent de
25% corespunzător culpei victimei, care nu a purtat centura de siguranță; să se reducă daunele morale și renta lunară acordate părții civile H. S. conform concluziilor expertizei medico-legale și să se dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor proporțional cu culpa ce i s-ar putea-o reține la producerea accidentului, de 10%, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În motivarea apelului s-a relevat că instanța de fond a apreciat, în mod eronat, că esențial în stabilirea culpelor, este locul impactului dintre autovehicule, loc stabilit a fi pe axul drumului cu toate că important era a se stabili locul situării acestora la momentul apariției stării de pericol.
În concret, s-a arătat că, anterior producerii accidentului inculpatul Ț. S. conducea autoturismul său marca VW Golf, înspre ieșirea din N. dar cu viteză superioară celei legale (78 km/h), că acesta s-a angajat în depășirea autobuzului condus de martorul G. L. cu toate că se afla în curbă și nu avea vizibilitate și că, în timpul depășirii a sesizat că, din sens invers, se deplasa regulamentar inculpatul S. O., motiv pentru care a accelerat și a încercat să treacă în fața autobuzului, colizionând însă cu partea laterală a acestuia, astfel încât a fost proiectat mult lateral pe banda de circulație a inculpatului S. O., după care a reîncercat să intre în fața autobuzului dar a colizionat aproape frontal cu autoturismul inculpatului S. O.
Pe de altă parte s-a precizat că apelantul S. O. se deplasa regulamentar anterior producerii accidentului, că starea de pericol s-a declanșat în momentul în care acesta a sesizat autoturismul aflat în depășire și că locul impactului dintre autovehicule s-a situat pe axul drumului ca urmare a manevrelor de evitare efectuate de conducătorii auto.
În context, s-a arătat că, după coliziunea laterală cu autobuzul, conducătorul acestuia din urmă, sesizând starea de pericol a virat mult dreapta pentru a permite celui care îl depășea să reintre pe banda sa de mers, moment în care, sesizând manevra, inculpatul S. O. a încercat să treacă printre autobuz și autovehiculului condus de inculpatul T. S., în condițiile în care acesta fusese proiectat, din coliziunea cu autobuzul, pe banda sa de mers. Ca urmare, coliziunea dintre autoturisme s-a produs în zona axului șoselei deoarece T. S. a încercat să redreseze mașina și să reintre pe sensul său de mers, împrejurări ce nu sunt însă imputabile inculpatului apelant S. O.
Pe aceeași linie de raționament s-a evidențiat că dacă inculpatul S. O. nu ar fi efectuat nicio manevră de evitare a impactului nu i s-ar fi putut imputa producerea accidentului, cu atât mai puțin i s-ar putea imputa încercarea de evitare a coliziunii.
Ca o consecință a soluției penale astfel preconizate s-a solicitat respingerea acțiunilor civile promovate împotriva apelantului.
În subsidiar s-a arătat că, în raport de modul în care s-a produs accidentul, de normele legale încălcate, de factorii care au cauzat producerea evenimentului rutier și de cei care l-au favorizat, în sarcina inculpatului S. O. nu s-ar putea reține o culpă mai mare de 10%, impunându-se a se reține în favoarea acestuia și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit.";a,b,c"; Cod penal (inculpatul este tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită excelentă în societate, a recuperat în parte prejudiciul cauzat prin contribuția la edificarea mormântului), cu consecința reducerii pedepselor aplicate spre minimul general.
În latura civilă s-a apreciat că victima V. M. are o culpă de 25% în producerea rezultatului periculos produs (decesul său) deoarece nu purta centură de siguranța, în condițiile în care ceilalți pasageri care purtau centura au suferit leziuni nesemnificative, procentul de culpă trebuind să se reflecte și asupra daunelor morale acordate, nu doar asupra celor materiale.
În ce o privește pe partea vătămată H. S. s-a apreciat că aceasta nu și-a dovedit pretențiile civile deoarece, din probe, rezultă că muncea doar ocazional, fără a realiza venituri periodice sau de permanență.
Totodată s-a precizat că se impune reexaminarea părții vătămate H. Ș., pentru a se stabili dacă reducerea capacității de muncă subzistă și în ce procent, în funcție de concluziile medicale urmând a se reduce daunele morale și renta lunară acordată acestuia sau înlăturarea rentei.
Prin apelul inculpatului Ț. S. s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită constituirea de parte civilă a apelantului, cu consecința obligării inculpatului S. O. la plata sumelor de 2-500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale în favoarea sa.
Pe de altă parte, s-a solicitat admiterea în parte a constituirii de parte civilă, formulată de părțile civile V. G. , M. și A. , până la concurența sumelor de 3.000 lei reprezentând cheltuieli totale de înmormântare, cu respingerea capetelor de cerere prin care s-au pretins daune morale și „pensie de întreținere"; pentru minorii V. M. și A.
În fine, apelantul a solicitat admiterea în parte a cererii de constituire de parte civilă a părții vătămate H. S. până la concurența sumelor de 2.500 lei daune materiale și 2.500 lei daune morale.
În motivarea apelului, în latura penală a cauzei s-a relevat, în esență, că cei doi inculpați au o culpă comună și concurentă, de câte 50% în producerea accidentului, apreciindu-se ca determinantă în producerea acestuia depășirea axului drumului de către S. O. și intrarea pe contrasens.
În latura civilă a cauzei s-a relevat că victima V. M. are o culpă de 50% în decesul său, deoarece nu a purtat centura de siguranță, în condițiile în care, inculpatul S. O., pe partea căruia a avut loc coliziunea, dar care purta centura de siguranță, a suferit leziuni minore.
În aceste condiții s-a apreciat că acordarea de daune morale urmașilor victimei este nelegală, cum nelegală este și acordarea unei „pensii de întreținere"; în favoarea copiilor victimei, plata pensiei reprezentând obligația pe care o are părintele în raport cu copilul său.
A.antul a criticat și cuantumul exagerat al cheltuielilor de înmormântare acordate la fond, relevând că nu s-au administrat probe referitor la acestea, cu excepția costului monumentului funerar și al persoanelor care au participat la înmormântare, dar și procedeul adoptat de instanță, de obligare a inculpaților , în solidar cu asiguratorii , la plata unei părți a acestor cheltuieli și de obligaredoar a inculpatului Ț. S. la plata sumei de 1.700 lei pentru monumentul funerar.
În final, s-a relevat că cererea de constituire de parte civilă a părții vătămate H. S. poate fi admisă în parte doar că pretențiile acestuia sunt exagerate și că solicitarea apelantului de obligare a inculpatului S. O. la plata de daune morale în favoarea sa este justificată.
În apelul părților vătămate V. G., M., A. și H. S. s-a solicitat desființareasentinței atacate și rejudecarea cauzei după completarea probatoriului și reconsiderarea probelor existente, prin admiterea constituirilor de parte civilă pentru toate părțile, astfel cum au fost acestea formulate la fond.
În motivarea apelului s-a relevat că în urma decesului victimei V. M., partea vătămată V. G. a făcut următoarele cheltuieli : 60.000.000 ei reprezentând cheltuielile cu masa organizată cu ocazia înmormântării (300 persoane x 200.000 lei); 1.000 lei sicriul și accesoriile , precum și 1.700 lei reprezentând amenajarea monumentului funerar.
Pe de altă parte s-a arătat că veniturile realizate de soțul victimei din pensia de boală sunt neîndestulătoare pentru a asigura cele necesare creșterii și educării celor doi copii ai victimei, A. și M. astfel încât s-a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere lunare, de câte 300 lei pentru fiecare copil.
Totodată, s-a precizat că, dat fiind handicapul dobândit de partea vătămată H. S. în urma accidentului de circulație, pretențiile acestuia de obligare a inculpaților la plata sumelor de 100.000 lei daune morale și 300 lei lunar pensie pe durata existenței infirmității, sunt justificate și, în consecință, trebuie onorate.
Prin apelul asiguratorului S. S. s-au reiterat dispozițiile Ordinuluinr.8/2001 al Președintelui CSA (art.10,44 și 22), privind limitele acordării despăgubirilor precum și sumele ce nu pot fi acoperite de asigurator și s-a apreciat că, în baza probelor administrate cei doi inculpați au o culpă egală în producerea evenimentului rutier soldat cu victime, decesul victimei V. M. datorându-se și culpei acesteia deoarece nu purta centura de siguranță.
În fine, apelantul A. E. V. nu și-a motivat calea de atac promovată.
Prin decizia penală nr. 95/A/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală;
S-au admis apelurile declarate de inculpații S. O. și Ț. S., de părțile civile V. G., V. M., V. A. și de către societățile de asigurare S."A."SA B. și "A. E. V. AG A., prin SC"A. I. B. de A. R."SRL B., împotriva sentinței penale nr. 61 din
5 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. (...), a fost desființată în parte hotărârea atacată, în latura penală și civilă a cauzei, referitor la condamnarea inculpatului S. O., la obligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor civile, a cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor judiciare către stat, la intervenirea prescripției răspunderii penale față de inculpatul Ț. S., în raport de infracțiunile de vătămare corporală din culpă pentru care a fost condamnat, la nivelul despăgubirilor civile la care a fost obligat precum și a cheltuielilor de judecată stabilite în primă instanță; la cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile apelante dar și la stabilirea răspunderii solidare a societăților de asigurare cu cea a inculpaților și între acestea, în plata despăgubirilor civile acordate și a cheltuielilor de judecată stabilite, și pronunțând o nouă hotărâre între aceste limite:
1. În apelul inculpatului S. O.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală:
S-a dispus achitarea inculpatului S. O., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal șivătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal (2 fapte - părți vătămate H. Ș. și M. V. Ș.) și respectiv prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal (1 faptă - parte vătămată Ț. S.) deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective.
S-a dispus înlăturarea obligării inculpatului S. O., la plata despăgubirilor civile stabilite în favoarea părților civile, la plata cheltuielilor de judecată și a celor judiciare.
2. Î n apelul inculpatului Ț. S.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "b" rap. la art. 10 lit. "g" C.pr.pen.:
S-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Ț. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal ( părți vătămate H. Ș. și M. V. Ș.) întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
3. Î n apelurile asiguratorilor de răspundere civilă SC"A."SA B. și A. E. V.
AG A. - prin SC"A. I.- B. de A.-R."SRL B.
A fost înlăturată din hotărârea atacată dispozițiile referitoare la obligarea solidară a asiguratorilor și a inculpaților, precum și a societăților de asigurare între ele, la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată acordate părților civile (persoane fizice și unități spitalicești), urmând ca asiguratorul inculpatului Ț. S., (SC "A." SA B.) să răspundă pentru repararea pagubelor produse prin faptele deduse judecății în condițiile și în limita contractului de asigurare.
4. Î n apelul părții civile H. Ș.
S-a dispus majorarea daunelor morale acordate părții civile, de la suma de 10.000 lei la suma de 30.000 lei.
5. Î n apelul părților civile V. G., V. M. și V. A.
S-a dispus majorarea daunelor morale acordate părții civile V. G., de la suma de 45.000 lei la suma de 50.000 lei.
Despăgubirile civile astfel majorate, precum și cele acordate de prima instanță, prin hotărârea atacată, părților civile (persoane fizice și persoane juridice - unități spitalicești), stabilite în sarcina inculpaților Ț. S. și S. O., vor fi suportate integral de inculpatul Ț. S.
Cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea atacată în favoarea părților civile H. Ș., V. G., V. M. și V. A. în sarcina ambilor inculpați, precum și cheltuielile judiciare în favoarea statului, la fond, vor fi suportate integral de inculpatul Ț. S.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că următoarele:
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că, la data de (...), în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare (...), prin orașul N., pe direcția spre localitatea R., inculpatul Ț. S. s-a angajat în depășirea autobuzului marca Roman, cu nr. de înmatriculare (...), condus de martorul G. L., cu toate că drumul prezenta o ușoară curbă spre stânga și nu avea vizibilitate.
În același timp, din sens opus circula autoturismul marca BMW cu nr.de înmatriculare FE-109AH condus de inculpatul S. O., avându-i ca pasageri pe numiții V. M., pe scaunul din față-dreapta și pe M. V., S. V. și V. M., pe bancheta din spate.
Sesizând faptul că inculpatul Ț. S. s-a angajat în depășirea autobuzului, în timp ce din față de apropia autoturismul condus de inculpatul S. O., șoferul mijlocului de transport în comun, martorul G. L., a virat spre dreapta , în vederea evitării pericolului de colizionare a celor două autoturisme.
În momentul în care se afla în depășire, înspre capătul din față al autobuzului, inculpatul Ț. S. a sesizat prezența, pe banda din sensul opus de mers, a autoturismului condus de inculpatul S. O., motiv pentru care a virat înspre dreapta, cu intenția de a intra în fața autobuzului, respectiv pe banda sa de mers. M. în cauză nu a reușit, autoturismul condus de inculpatul Ț. S. colizionând lateral cu autobuzul după care, la foarte scurt timp, a avut loc coliziunea frontală dintre cele două autoturisme, impact ce s-a produs în zona axului drumului și care s-a soldat cu rănirea gravă a victimei V. M. (și ulterior cu decesul acesteia) și cu producerea de leziuni celorlalte persoane aflate în cele două autoturisme.
Din rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză rezultă că, anterior producerii accidentului, autoturismul condus de inculpatul Ț. S. rula cu o viteză de peste 70 km/h, cu toate că se afla în localitate, în timp ce automobilul condus de inculpatul S. O. rula cu o viteză de 50 km/h.
În stabilirea dinamicii producerii evenimentului rutier, a cauzelor acestuia și a culpelor participanților la trafic în producerea rezultatului periculos, instanța de control judiciar își însușește, în totul, ca și instanța de fond, de altfel, raportul de expertiză criminalistică nr.13/(...) întocmit de I. N. de E. C. B., din cadrul M. Justiției (f.94-103 dos. de urm.penală).
În aprecierea tribunalului această probă științifică prezintă cea mai mare acuratețe, fiind în concordanță cu probațiunea administrată în cauză.
Cu toate că prima instanță și-a însușit conținutul raportului de expertiză în cauză, aceasta a ajuns însă la concluzia existenței unei culpe comune a celor doi inculpați în producerea accidentului - deși concluziile expertului sunt altele - fără a motiva însă propria sa concluzie.
A., raportul de expertiză în cauză relevă că viteza inițială a autoturismului condus de Ț. S. a fost de circa 78 km/h, în timp ce viteza autoturismului condus de S. O. a fost de circa 53 km/h; că impactul s-a produs în zona mediană a drumului, ambele autovehicule depășind în acel moment axul longitudinal, autoturismul VW Golf cu cca 0,5 m, iar autoturismul BMW cu cca 1 m; că producerea accidentului nu putea fi evitată în condițiile date de niciunul dintre cei doi conducători auto; că accidentul putea fi prevenit de către inculpatul Ț. S. în condițiile în care acesta s-ar fi angajat în manevra de depășire a autobuzului doar după o prealabilă și temeinică asigurare că aceasta putea fi efectuată în condiții depline de siguranță dar și că inculpatul S. O. putea evita producerea accidentului în situația în care s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăși axul longitudinal al acestuia.
La final, expertul criminalist conchide însă că producerea evenimentului rutier s-a datorat ini țierii de către inculp atul Ț. S. a unei ma nevre de depășire fără ca acesta să beneficieze de vizibilitatea necesară și că, un factor favorizant al producerii accidentului l-a constituit deplasarea autoturismului condus de inculpatul S. O. prin obturarea parțială a benzii de pe contrasens.
Ca urmare, conduita inculpatului S. O. nu se circumscrie lanțului cauzal care a condus la producerea evenimentului rutier, constituind doar o condiție favorizantă a producerii acestuia și nu cauza accidentului.
Apărările inculpatului S. O. cu ocazia promovării apelului sunt plauzibile, fiind susținute de constatările efectuate cu ocazia cercetării locului faptei.
A., din avariile pe care le prezentau autobuzul și autoturismul condus de inculpatul Ț. S. dar și din declarațiile celor doi conducători auto rezultă că, în timpul deplasării, cele două autovehicule au colizionat lateral, în momentul în care inculpatul Ț. S. a încercat să reintre cu autoturismul său pe banda sa de mers. În mod firesc, în urma acestei coliziuni autoturismul a fost proiectatînspre stânga, pe direcția sa de mers, deci înspre banda de circulație de pe sensul opus. În aceste condiții este posibil ca inculpatul S. O., sesizând traiectoriile celor 2 autovehicule din fața sa, să fi încercat - în tentativa de a evita impactul - să se strecoare printre acestea și din această cauză, să fi trecut de axul longitudinal al șoselei, impactul producându-se ca urmare a încercării inculpatului Ț. S. de a redresa mașina în care se afla și a reveni pe sensul său de mers. A. nu s-ar putea explica faptul că autoturismul BMW a rulat, depășind cu aprox.1 m, axul drumului, în condițiile în care inculpatul S. O. sesizase prezența autobuzului pe sensul opus.
Dincolo de aceste considerente însă, este evident faptul că, chiar în condițiile în care inculpatul S. O. ar fi rulat cu autoturismul peste axul drumului, accidentul nu s-ar fi produs în lipsa manevrei imprudente de depășire inițiată de inculpatul Ț. S.
În consecință, tribunalul a apreciat că producerea accidentului de circulație în cauză se datorează culpei exclusive a inculpatului Ț. S., conduita coinculpatului S. O. neprezentând conotații de natură penală.
Așa fiind, admițându-se apelul inculpatului S. O., în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "d" C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa (ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal - 2 fapte - părți vătămate H. Ș. și M. V. Ș. și respectiv prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal - 1 faptă - parte vătămată Ț. S.) deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective.
A. soluție în latura penală a cauzei va avea consecințe și în partea referitoare la soluționarea laturii civile, dispunându-se înlăturarea obligării inculpatului S. O. la plata despăgubirilor civile stabilite în favoarea părților civile, la plata cheltuielilor de judecată și a celor judiciare.
Sub aspectul celor de mai sus, aserțiunile inculpatului Ț. S. referitoare la culpa egală, concurentă și comună a celor 2 inculpați în producerea accidentului apar ca neîntemeiate pentru motivele expuse anterior, astfel încât nu se impune reiterarea acestora.
Pe de altă parte însă, este de observat că, față de inculpatul Ț. S. a intervenit prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal (părți vătămate H. S. și M. V. S.).
În speță sunt incidente dispozițiile art. 124 Cod penal referitoare la prescripția specială, în raport de care, față de dispozițiile art. 122 lit. „d"; Cod penal termenul de prescripție este de 7 ani și 6 luni.
Potrivit dispozițiilor art.122 alin.2 Cod penal, termenul de prescripție se calculează de la data săvârșirii infracțiunii, în cazul concret, de la data de (...), astfel încât acesta s-a împlinit pentru infracțiunile amintite.
În consecință, se impune admiterea apelului inculpatului Ț. S., urmând a se dispune, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "b" rap. la art. 10 lit. "g" Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, pentru cele două infracțiuni de vătămare corporală din culpă.
Sub aspectul apelului declarat de inculpatul Ț. S. aserțiunea parchetului, potrivit căreia calea de atac a fost promovată tardiv, fiind declarată la data de (...) în condițiile în care ultima zi de declarare era (...), este neîntemeiată.
A., din examinarea declarației de apel existentă la dosar (f.4) rezultă că aceasta a fost transmisă pe fax instanței de fond la data de (...). Este real că instanța a procedat la înregistrarea apelului doar în cursul zilei următoare,respectiv la (...) însă această împrejurare nu îi este imputabilă inculpatului apelant și în consecință, nu atrage decăderea sa din termenul de apel.
În privința apelurilor declarate de societățile de asigurare, care au fost obligate în solidar cu inculpații la repararea unora dintre prejudiciile reținute în cauză sunt de făcut următoarele observații.
Prin decizia penală nr.1/2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că societățile de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator și nu în calitate de parte responsabilă civilmente sau de garant al plății despăgubirilor civile, astfel încât acestea nu pot fi obligate în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile sau a cheltuielilor de judecată.
Ca urmare, admițându-se apelurile celor două societăți de asigurare, s-a procedat la înlăturarea din hotărârea atacată a dispozițiilor referitoare la obligarea solidară a asiguratorilor și a inculpaților, precum și a societăților de asigurare între ele, la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată acordate părților civile (persoane fizice și unități spitalicești), urmând ca asiguratorul inculpatului Ț. S. (S. "A." S. B.) să răspundă pentru repararea pagubelor produse prin efectele deduse judecății în condițiile și în limita contractului de asigurare.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar a apreciat că și apelurile părților civile H. Ș., V. G., M. și A. sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În privința apelului părții civile H. S. este de observat că, în baza probatoriului administrat, prima instanță a făcut o corectă apreciere a daunelor materiale acordate, impunându-se a se face o reapreciere a daunelor morale stabilite prin hotărârea apelată, determinat de evoluția stării de sănătate a victimei accidentului.
În cursul judecății apelurilor declarate în cauză instanța a dispus reexaminarea stării de sănătate a părții vătămate H. S.
Raportul de nouă expertiză medico-legală nr.9214/vi/A/70/2009 întocmit de I. de M. L. C.-N. a conchis în sensul că partea vătămată prezintă leziuni corporale ce s-au putut produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier; că leziunile au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; că acestea au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente și la o scădere a capacității de muncă corespunzătoare gradului III de invaliditate, respectiv o scădere cu 50% a capacității de muncă și a capacității adaptative (f.309-312, f.492 vol.II dos. tribunal).
În raport de deteriorarea stării de sănătate a părții vătămate prin instalarea infirmității fizice permanente și a creșterii reducerii capacității de muncă, tribunalul apreciază că suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale, de 10.000 lei, este prea redusă, impunându-se majorarea acesteia, pentru a compensa prejudiciul moral încercat. Sub acest aspect tribunalul a apreciat că suma de 30.000 lei răspunde nevoii de compensare morală, pretențiile de 100.000 lei emise în cauză de apelant fiind nejustificate.
Cu ocazia judecării apelurilor s-a solicitat, prin reprezentantul M. P., schimbarea încadrării juridice dată faptei comise în dauna acestei părți vătămate, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal în cea prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, cu motivarea că accidentul de circulație soldat cu vătămarea lui H. S. a condus la instalarea unei infirmități fizice permanente.
Instanța nu a putut da curs acestei solicitări pentru că, în felul acesta, s- ar fi îngreunat situația inculpaților în propria cale de atac, contrar principiului
„non reformatio in pejus"; înscris în cuprinsul dispozițiilor art.372 alin.1 Codprocedură penală, în condițiile în care partea vătămată a criticat hotărârea instanței de fond doar sub aspectul laturii civile.
În consecință, apelul părții civile H. S. a fost admis în limitele anterior precizate.
În fine, în apelul părților civile V. G., V. M. și V. A., tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect daunele materiale acordate constând în cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu amenajarea mormântului victimei V. M. și prestația financiară lunară pentru creșterea și educarea copiilor victimei
- calificată în mod eronat pensie de întreținere de către părțile civile - având în vedere și culpa victimei, impunându-se doar reaprecierea daunelor morale acordate.
Suma pretinsă cu acest titlu - 150.000 lei - este nejustificat de mare în raport de pierderea suferită, chiar dacă pierderea soției respectiv a mamei părților civile nu poate fi cuantificată exact și nici compensată prin acordarea unor sume de bani.
Pe de altă parte însă, menirea acordării daunelor morale este aceea de a alina, pe cât posibil, suferințele produse aparținătorilor victimei și nu aceea de a reprezenta un prilej de a dobândi bunăstare materială în urma unei tragedii.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că acordarea unor daune morale în cuantum de 50.000 lei este în măsură să asigure o compensație morală justă și care să nu se situeze în afara moralei.
Așa fiind, apelul părților civile a fost admis în sensul celor mai sus reținute, dispunându-se majorarea cuantumului daunelor morale acordate.
În raport de soluția preconizată în apelurile părților, despăgubirile civile astfel majorate precum și cele acordate de prima instanță, prin hotărârea apelată, părților civile (persoane fizice și persoane juridice - unități spitalicești), stabilite în sarcina inculpaților Ț. S. și S. O. vor fi suportate integral de inculpatul Ț. S.
În egală măsură., cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea atacată în favoarea părților civile H. S., V. G., M. și A., în sarcina ambilor inculpați, precum și cheltuielile judiciare în favoarea statului, la fond, vor fi suportate de inculpatul Ț. S.
Potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 C.pr.pen., tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, constatând însă că nu există și alte temeiuri pentru desființarea hotărârii atacate.
Ca urmare, celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul Ț. S. și P. DE PE L.
T. B.-N.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, încetarea procesului penal față de inculpatul S. O. pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin1, 3
Cod penal și pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin 2, 4 Cod penal, menținerea dispoziției instanței de fond de condamnare a inculpatului S. O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art. 174 alin.1, 2 Cod penal, obligarea inculpatului S. O., proporțional cu culpa acestuia în procedura accidentului, la plata despăgubirilor civile stabilite de instanța de apel în favoarea părților civile, la plata cheltuielilor de judecată și a celor judiciare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei pronunțate în apel de
T. B.-N.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea pronunțată în apel de T. B.-N., privind achitarea inculpatului S. O. de sub învinuireacomiterii infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă sub aspectul cărora a fost cercetat, este neîntemeiată. Toate cele patru expertize realizate pe parcursul urmăririi penale cu privire la condițiile în care a avut loc accidentul, subliniază nu numai contribuția fiecăruia dintre cei doi inculpați la producerea impactului dintre autoturismele conduse de aceștia, dar și modul concret în care ambii aveau posibilitatea evitării accidentului și a consecințelor acestuia.
Analizându-se șirul evenimentelor care au concurat la producerea rezultatului, nu poate fi însușită motivarea instanței de apel, care conchide, pe baza interpretării ultimei expertize efectuate în cauză, că acțiunea inculpatului S. O. „nu se circumscrie lanțului cauzal care a condus la producerea evenimentului rutier, constituind doar o condiție favorizantă a producerii acestuia și nu cauza accidentului„ și în consecință, faptelor sub aspectul cărora a fost cercetat acest inculpat, le lipsește latura subiectivă, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În final, se arată că pentru individualizarea corectă a modalității și limitelor răspunderii penale și civile, se impune o determinare corectă a contribuției fiecărui participant la infracțiune, deci la producerea rezultatului.
Prin recursul formulat, inculpatul Ț. S. a solicitat în principal, în bazadispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. În subsidiar, pe fond, în baza dispozițiilor art. 38515 pct.2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de constituire de parte civilă formulată de partea civilă, cu obligarea coinculpatului S. O. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile și 10.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile Ț. S. admiterea în parte a cererii de constituire de parte civile formulată de părțile civile V. G., V. M. și V. A. până la concurența sumelor de: 3.000 lei cheltuieli totale de înmormântare și respingerea capătului de cerere privind plata de daune morale. Se mai solicită respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea inculpaților în solidar la plata „. de întreținere pentru minorii"; V. M. și A. admiterea în parte a cererii de constituire de parte civilă a părții vătămate H. Ș. până la concurența sumelor de: 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile și 2.500 lei cu titlu de daune morale. Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul S. O. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs, în favoarea recurentului. Din interpretarea probelor științifice rezultă în mod cert că ambii conducători auto sunt vinovați în egală măsură de producerea acestui accident de circulație. Se apreciază că soluția instanței de apel de admitere a apelului declarat de inculpatul S. O. și de achitare a acestuia de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare din culpă este nelegală și netemeinică impunându-se desființarea ei. La producerea accidentului de circulație au concurat în egală măsură atât inculpatul Ț. S. cât și inculpatul S. O. P. administrată în cauză confirmă culpa comună a celor doi coinculpați la producerea acestui accident de circulație. A. împrejurare rezultă în mod cert din raportul de expertiză întocmit în cauză. Hotărârile recurate sunt nelegale și netemeinice și cu privire la modul în care s-a soluționat latura civilă a cauzei. Așa cum a statuat și instanța de fond, sub aspectul laturii civile, victima V. M. a avut o culpă la producerea consecințelor accidentului de circulație. V. nu purta centura de siguranță iar în urma impactului aceasta a suferit leziuni care în final au condus la decesul acesteia. Concluzia logică care se poate trage, este aceea că în condițiile în care victima ar fi purtat centura de siguranță, leziunile pe care le-ar fi suferit nu erau de natură a conduce la decesul acesteia. Soluția instanței fondului deobligare a inculpaților la plata de daune morale în favoarea urmașilor acestei victime, în condițiile în care și victima a avut o culpă la producerea consecințelor accidentului de circulație este profund nelegală. Se mai arată că, de asemenea și cuantumul cheltuielilor de înmormântare este exagerat, în cauză nefiind administrate probe din care să rezulte cuantumul efectiv al cheltuielilor de înmormântare, singura împrejurare dovedită fiind costul monumentului funerar și al persoanelor care au participat la înmormântare. Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoareleconsiderente: Pe baza probelor administrate s-a reținut că în data de (...), inculpatul Ț. S. conducea autoturismul Volkswagen Golf cu număr de înmatriculare B.- GHJ, iar în fața acestui autoturism în aceeași direcție de mers rula autobuzul marca Roman, cu număr de înmatriculare B.-SCH, proprietatea S. HENIU S. B., condus de martorul G. L. Din sens opus se deplasa autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare FE-109-AH care nu era înmatriculat în R. la acea dată, și care era condus de inculpatul S. O., iar pe locul din dreapta se afla victima V. M.. Părțile vătămate M. V. și S. V. și V. M. ocupau locurile de pe bancheta din spate. În condițiile în care pe acest sector de drum vizibilitatea era bună însă începuse să plouă sau să burnițeze, inculpatul Ț. S. a intrat în depășirea autobuzului rulând cu o viteză în momentele premergătoare accidentului de cca. 78 km./h. (60-7 km./h. potrivit declarațiilor martorilor). În condițiile în care din față se apropia autoturismul BMW, martorul G. L., conducătorul autobuzului, a frânat trăgând spre dreapta, însă autobuzul a părăsit carosabilul. De asemenea, inculpatul Ț. S. a virat dreapta lovind cu partea laterală dreaptă spate autobuzul și în aceste condiții, a avut loc impactul frontal dintre autoturismul condus de inculpatul Ț. S. și cel condus de S. O. În urma accidentului a rezultat decesul victimei V. M. și vătămarea corporală a părții vătămate M. V. Ș., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 44-45 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, au suferit leziuni și persoanele vătămate S. V. și V. M., însă aceștia nu au formulat plângere penală. Instanța de fond, în urma administrării probațiunii, a stabilit pentru inculpatul Ț. S. o culpă de 60% în producerea accidentului de circulație, iar pentru inculpatul S. O. o culpă de 40% și a dispus condamnarea inculpatului Ț. S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2, art. 184 alin. 1 și 3 și art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., constatând că pedepsele aplicate sunt grațiate în baza Legii nr. 543/2002. Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul S. O. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2, art. 184 alin. 1 și 3, art. 184 alin. 1 și 3, art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., constatându-se, de asemenea, că pedepsele aplicate sunt grațiate. Soluționând apelurile declarate în cauză, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului S. O. potrivit dispozițiilor art. 10 lit. d C.pr.pen. și încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Ț. S. ca urmare a intervenirii prescripției speciale. De asemenea, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, a fost înlăturată dispoziția de obligare solidară a asiguratorilor și inculpaților la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată și s-a dispus majorarea daunelor morale acordate părților civile H. Ș. și V. G. Susținerile formulate în cauză de către P. și de inculpatul Ț. S., susțineri ce vizează greșita achitare a inculpatului S. O., sunt nefondate. A., raportul de expertiză privind dinamica producerii accidentului întocmit în cauză de I. dincadrul M. Justiției a relevat faptul că viteza inițială a autoturismului condus de Ț. S. a fost de 78 km./h., în timp ce viteza autoturismului condus de S. O. a fost de cca. 53 km./h., iar impactul s-a produs în zona mediană a drumului, ambele autovehicule depășind axul longitudinal. Se reține în finalul raportul de expertiză menționat că producerea evenimentului rutier s-a datorat inițierii de către inculpatul Ț. S. a unei manevre de depășire fără ca acesta să beneficieze de vizibilitatea necesară și ca un factor favorizant l-a constituit deplasarea autoturismului condus de inculpatul S. O. prin obturarea parțială a benzii de pe contrasens. S-a reținut în mod corect de către instanța de apel că, independent de împrejurarea că inculpatul S. O. ar fi rulat cu autoturismul peste axul drumului, accidentul de circulație nu s-ar fi produs dacă inculpatul Ț. S. s-ar fi angajat în depășirea autobuzului doar după o prealabilă și temeinică asigurare că aceasta putea fi efectuată în condiții depline de siguranță. Ori, în condițiile în care inculpatul Ț. S. s-a angajat în depășire cu încălcarea dispozițiilor art. 32 lit. k din Regulamentul de aplicare al D. nr. 3., este evident că această acțiune a generat starea de pericol, iar culpa în producerea evenimentului rutier îi aparține acestuia. În consecință, susținerile formulate de P. și de inculpatul Ț. S., susțineri potrivit cărora se impune reținerea culpei inculpatului S. O., astfel cum a reținut instanța de fond sunt nefondate. De asemenea, este nefondată și critica formulată de inculpatul Ț. S., critică ce vizează atât împrejurarea că s-a dispus majorarea daunelor morale acordate părții civile H. Ș., deși apelul acestuia nu a fost admis, cât și critica ce vizează soluționarea laturii civile a cauzei consecutiv reținerii culpei inculpatului S. O. În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât aceasta nu s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de partea civilă H. Ș., examinând dispozitivul deciziei instanței de apel, se reține că în punctul 4 al acestui dispozitiv, instanța de apel a făcut mențiunea că dispune majorarea daunelor acordate părții civile la suma de 30.000 lei „în apelul părții civile H. Ș.. Ca atare, nici acest motiv de casare nu subzistă. În ceea ce privește susținerile ce vizează latura civilă a cauzei, soluția pronunțată este legală și temeinică și sub acest aspect, raportat la soluția de achitare pronunțată față de inculpatul S. O. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursurile declarate de inculpatul Ț. S. și P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud sunt nefondate și urmează a fi respinse. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul Ț. S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În temeiul art. 193 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul Ț. S. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părților civile V. G., V. A., V. M. și H. Ș., cheltuieli justificate prin onorariu avocațial în sumă de 1.000 lei (f. 66). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD și inculpatul Ț. S., domiciliat în B., str. G. C., nr. 1, jud. B. N., împotriva deciziei penale nr. 95/A din 12 octombrie 2010 a T.ui B. N. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorariu parțial (2x100 lei) pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției. Obligă pe inculpatul Ț. să plătească părților civile V. G., V. A., V. M. si H. Ș. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe inculpatul Ț. S. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. V. G. D. P. M. N. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: D.M.M. Jud.apel: A.D.Petrișor/L.E.P.
| ← Decizia penală nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 803/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
