Decizia penală nr. 935/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 935/R/2011
Ședința publică din 6 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI : A. D. L.
M. Ș.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR -A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul M. A. F., împotriva încheierii penale nr. 226 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorii aleși, avocat T. BAN, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar și avocat V. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului avocat T. Ban solicită admiterea recursului formulat în cauză, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea uneinoi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința punerii inculpatului în libertate, cu stabilirea în sarcina acestuia a obligațiilor pe care instanța le consideră necesare în raport de dispozițiile art. 1602 Cod procedură penală. În continuare se arată de apărătorul inculpatului că, în ceea ce-l privește pe inculpat, consideră că toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite, situație în care nu există nici un impediment legal pentru cercetarea acestuia în stare de libertate. Cu privire la condițiile formale prevăzute de art. 1602 Cod procedură penală solicită a se constata că acestea sunt îndeplinite și, pe cale de consecință solicită a se dispune admiterea în principiu a prezentei cereri. Se mai precizează că nicio probă nu poate confirma că odată pus în libertate inculpatul ar persevera într-o asemenea conduită infracțională, cu atât mai mult cu cât în prezent este suspendat din calitatea de lucrător vamal, respectiv din funcția deținută la data la care se susține că s-ar fi săvârșit aceste fapte penale. Nu se poate susține că există date certe din care să rezulte faptul că ar urmări influențarea vreunui martor sau expert, zădărnicirea aflării adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă sau comiterea unei noi infracțiuni, apreciindu-se că sunt îndeplinite toate condițiile formale impuse de prevederile art. 1602 Cod procedură penal privind admiterea în principiu a acestei cereri. Referitor la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar consideră că această cerere este pe deplin întemeiată, considerent pentru care, în conformitate cu prevederile art. 1. alin.2 din Codul de procedură penală, solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Analiza pericolului concret pentru ordinea publică presupune o evaluare riguroasă și imparțială situată dincolo de impactul mediatic al cauzei, judecătorul trebuind să aprecieze dacă pe viitor lăsarea în libertate a inculpatului crează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare. În final, solicită ca instanța de recurs să constate că prin admiterea recursului și prin punerea sa în stare de libertate pe întreaga durată a derulării procesului penal nu există în mod real pericolul că ordinea publică va fi și pe mai departe amenințată. Apărătorul inculpatului avocat V. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub controljudiciar cu punerea inculpatului de îndată în libertate și cu stabilirea obligațiilor pe care le consideră instanța necesare în raport de dispozițiile art. 160 alin.3 Cod procedură penală. În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, instanța de fond nu a analizat fiecare motiv în parte așa cum au fost ele prezentate prin cererea formulată, rezumându-se doar a face o simplă trecere în revistă a susținerilor celor doi apărători ai acestuia, cu privire la cererea formulată și a enumera care sunt indiciile și probele cu privire la infracțiunea ce i se reține în sarcină inculpatului. Se face în mod intenționat între pericolul social al faptei și pericolul concret al făptuitorului pentru ordinea publică, instanța motivând cum că este prematur să se susțină că pericolul social a dispărut sau s-a micșorat, pentru că starea de pericol cerută de legea penală subzistă în continuare și va exista pe parcursul derulării procesului penal, până la finalizarea dosarului și încheierea sa cu o soluție de condamnare. În această cauză, nu există date sau indicii rezonabile că inculpatul va încerca să influențeze martorii, ori să altereze materialul probator de la dosar și este mai mult decât evident că un asemenea risc nu subzistă pe viitor în ce îl privește. Se mai precizează că nici o probă nu poate confirma faptul că odată pus în libertate ar persevera într-o asemenea conduită infracțională, cu atât mai mult cu cât în prezent acesta este suspendat din calitatea de lucrător vamal, respectiv din funcția deținută la data la care se susține că ar fi săvârșit aceste fapte penale. Se consideră că, judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar afecta cu nimic corecta desfășurare a procesului penal în fața primei instanțe, cu atât mai mult cu cât nici o probă nu atestă că prin admiterea recursului ar subzista pe viitor pericolul de tulburare al ordinii publice iar potrivit jurisprudenței CEDO trebuie menționate expres probele care dovedesc că prin punerea sa în libertate s- ar bulversa climatul de stabilitate și ordine publică, că s-ar crea un sentiment de insecuritate printre cetățenii din localitatea unde domiciliază, ceea ce nu a făcut instanța de fond în speță. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de cătreinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că măsura arestării preventive este luată în mod legal și temeinic, fiind luată cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege în acest sens. Arestarea preventivă a inculpatului s-a realizat în temeiul art. 148 lit.f Cod procedură penală. În susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-a menționat că sunt îndeplinite cerințele textului art. 1602 alin.1 Cod procedură penală, respectiv pedeapsa închisorii nu depășește 18 ani, deoarece raportat la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestui inculpat, maximul special este de 12 ani închisoare. Corespunde adevărului că prima cerință a textului de lege invocat este îndeplinit în cazul acestui inculpat. R. problema temeiniciei unei astfel de cereri de liberare provizorie. De asemenea, trebuie avut în vedere potențialul pericol social care ar decurge din lăsarea în libertate a inculpatului, în acest sens, la aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere natura faptelor imputate, gravitatea acestora, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, respectiv obținerea facilă a unor beneficii materiale injuste. S-au mai reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că, pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din urmările periculoase pe care astfel de fapte de corupție le pot produce asupra membrilor comunității. În final, se arată de către reprezentantul parchetului că, elementele de natură personală invocate în sprijinul inculpatului și implicit în admiterea cererii formulate sunt incontestabil elemente pozitive și anume, atitudinea sinceră și colaborarea cu organele judiciare, contribuind la aflarea adevărului în cauză, însă nu sunt în măsură să contracareze elementele care impun în continuare privarea de libertate a acestui inculpat. Pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal se impune privarea de libertate a acestui inculpat. Inculpatul M. A. F. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile apărătorilor săi, învederând instanței faptul că are cunoștință despre condițiile care trebuie să le îndeplinească. În continuare se mai arată de către inculpat că, este interesul său pentru a se soluționa cauza rapid. Motivele care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, la luarea acesteia stând la bază doar supoziții ale parchetului. În final, mai arată că are un copil în întreținere. C U R T E A : Prin încheierea penală nr. 226/D din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. A. F., fiul lui I. și E., născut la (...), deținut în Penitenciarul Gherla. În temeiul art.192 al.2 C., a fost obligat inculpatul să plătească 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 3. al M. P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul M. A.-F., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 C. rap. la art. 6 din L. nr. 78/2000.La data de (...), prin ordonanța 3. a aceluiași parchet, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuiții M. A. F., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. deart.254 rap. la art.6 din L. 78/2000 și Zur M., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art.255 rap. la art. 6 din L. 78/2000. În fapt, în sarcina inculpatului M. A. F. s-a reținut în esență faptul că, în data de (...), în jurul orei 17.10-17.20, s-a prezentat la biroul inculpatului Zur M., de la sediul SC „. M. SRL unde, a primit de la acesta suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuau controlul la SC „. I. I. SRL, în scopul încheierii unui act de control favorabil. În data de (...), numitul Zur M. a remis inculpatului M. A.-F. suma de 4.000 euro cu titlu de mită, pentru ca, acesta din urmă, în calitate de șef la S. I. F. și C. U. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa, care efectuează controlul la SC „. I. I. SRL, în scopul încheierii unui act de control favorabil. Arestarea preventivă a inculpatului s-a realizat în temeiul art.148 lit.f C. În susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-a menționat că sunt îndeplinite cerințele textului art.160/2 al.1 C., respectiv pedeapsa închisorii nu depășește 18 ani,deoarece raportat la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestui inculpat,maximul special este de 12 ani închisoare. De asemenea, s-a susținut că nu există date certe din care să reiasă indubitabil faptul că ar urmări influențarea vreunui martor, că va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă sau că ar fi pe cale să comită o nouă infracțiune. Mai mult, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea sa provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea sa în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal,după cum nu există riscul de a se sustrage de la judecată sau executarea pedepsei. Corespunde adevărului că prima cerință a textului de lege invocat este îndeplinit în cazul acestui inculpat. R. problema temeiniciei unei astfel de cereri de liberare provizorie. Regula în procesul penal românesc o constituie libertatea persoanei judecate și nu privarea ei preventivă de libertate,așa cum a statuat practica judiciară a C. E. a D. O., elaborată în aplicarea Convenției E. a D. O. și Libertăților Fundamentale. În cauza dedusă judecății sunt indicii și probe temeinice care să justifice măsura arestării preventive față de inculpatul M. A. F. C. este vorba de denunțul și declarațiile denunțătorului A. C. A.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental; procese-verbale de percheziție corporale; procese-verbale de percheziție domiciliară la sediul SC ". M. S. proces-verbal de consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 12.000 Euro; proces-verbal de depistare în flagrant și planșe fotografice; coroborate cu declarațiile inculpatului Zur M. care recunoaște faptele în materialitatea lor. La aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere natura faptelor imputate, gravitatea acestora, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, respectiv obținerea facilă a unor beneficii materiale injuste. Totodată, s-a reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că, pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din urmările periculoase pe care astfel de fapte de corupție le pot produce asupra membrilor comunității; în sensul că, pe de o parte, pot conduce la prejudicierea bunei reputații a instituțiilor publice în general; în speță, a ANAF - ANV - D. Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, încondițiile în care, angajații acesteia sunt funcționari publici cu statut special și care impune respect față de lege și asigurarea aplicării ei corecte; în concluzie, trebuie să reprezinte un model pentru cetățeanul de rând și nicidecum să conducă la neîncrederea acestuia în autoritățile statului, motiv pentru care, este imperios necesar ca, organele judiciare ale statului să intervină prompt în combaterea fenomenului de corupție. O lipsă promptă de reacție din partea organelor abilitate în lupta anticorupție ar crea sentimentul de insecuritate în rândul societății,iar măsurile legislative ce au menirea să înfrângă recrudescența fenomenului de corupție,ar fi ineficiente. Ar genera neîncredere în capacitatea actului de justiție de a reacționa la astfel de fenomene și, prin aceasta, în mod evident, s-ar pune în pericol ordinea publică aflată în strânsă legătură cu actul de înfăptuire a justiției. Elementele de natură personală invocate în sprijinul inculpatului și implicit în admiterea cererii formulate sunt incontestabil elemente pozitive și anume atitudinea sinceră și colaborarea cu organele judiciare, contribuind la aflarea adevărului în cauză, însă nu sunt în măsură să contracareze elementele care impun în continuare privarea de libertate a acestui inculpat și care au fost detaliate mai sus. Pentru o bună desfășurare în continuare a procesului penal se impune privarea de libertate a acestui inculpat. S. că pericolul social s-a diminuat în timp, imediat după arestarea inculpatului, respectiv că cerința societății de sancționare a unor astfel de fapte a fost satisfăcută tocmai prin arestarea lui, nu are suport probator în cauză. Este prematur să se susțină că acest pericol social a dispărut sau s-a micșorat, pentru că starea de pericol cerută de legea penală subzistă în continuare și va exista pe parcursul derulării procesului penal, până la finalizarea dosarului, încheierea sa cu o soluție de condamnare sau de achitare. A. acestei stări de pericol este cea care determină în momentul de față luarea uneia dintre măsurile preventive indicate de art 136 C. astfel că se justifică și trebuie menținută starea de arest preventiv a inculpatului M. A. F. Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul M. A. F., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea în întregime a încheierii recurate cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea sa de îndată în libertate. Criticile aduse hotărârii atacate au vizat faptul că instanța investită cu soluționarea cererii sale nu a analizat fiecare motiv în parte invocat rezumându-se doar la o simplă trecere în revistă a susținerilor apărătorilor inculpatului recurent cu privire la cerere și la enumerarea indiciilor și probelor cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa, că motivarea încheierii atacate este identică cu motivarea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, că nu s-a dat eficiență elementelor pozitive pe care instanța le-a reținut și care ar fi justificat punerea sa în libertate și că nu a fost verificată în mod judicios temeinicia cererii formulate. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probatoriuluiadministrat până în această fază a procesului penal având în vedere și disp.art.3856 alin.3 C. Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: La data de 10 mai 2011 a fost înregistrată pe rolul T. C. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. A. F. Instanța investită cu soluționarea prezentei cereri a procedat conform dispozițiilor legale în vigoare ce reglementează această materie și a admis înprincipiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar constatând că limita superioară a pedepsei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este de 12 ani și că la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte fapte sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori ori experți ori prin alterarea ori distrugerea unor probe. Este de reținut că inculpatul M. A. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 C. rap.la art.6 din L. 78/2000 în sarcina reținându-se în esență că ar fi primit de la coinculpatul Zur M. suma de 4000 euro pentru ca în calitatea sa de șef la S. I. fiscală și control ulterior din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa care efectua controlul la SC R. I. I. SRL în scopul încheierii unui act de control favorabil. Această infracțiune este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani și așa cum am arătat și anterior la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prev.de alin.2 al art.1602 C. În plus, Curtea constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile formale prev. de art.1606 și 1607 C. Art.1. Cpp stipulează la alin.2 că în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată instanța o admite și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. Curtea apreciază că cererea formulată de inculpat este întemeiată iar pentru a decide de această manieră este obligatoriu a face o scurtă analiză a motivelor care au impus privarea de libertate a inculpatului, dar care la acest moment procesual și-au pierdut din forță. Astfel, față de inculpat s-a dispus măsura arestului preventiv în baza art.148 lit.f C. reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Așa cum a stabilit în mod constant atât jurisprudența națională cât și cea CEDO, la analiza pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu doar aspecte care țin de gravitatea faptei, de modalitatea în care aceasta a fost comisă, de urmările pe care le-a produs și de atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, ci și aspecte care țin de periculozitatea făptuitorului sau a inculpatului și la previziunea rezonabilă că acesta nu ar putea fi cercetat sau judecat în stare de libertate existând un risc real fie de comitere a unor noi fapte penale, fie de sustragere de la judecată ori de zădărnicire a aflării adevărului prin influențarea unor martori, alterarea unor mijloace de probă și alte fapte similare și de impactul social pe care comiterea anumitor fapte antisociale le produce în rândul comunității. În speța dedusă judecății se reține că inculpatul prin funcția pe care a ocupat-o și prin comiterea unei fapte profitând de această funcție a adus o atingere gravă valorilor morale ale societății, comunitatea fiind pusă față în față cu perspectiva faptului că o persoană ce exercită autoritatea de stat într-o formă sau alta obține foloase injuste prin comiterea de fapte penale. Această reacție a opiniei publice este cel mai frecvent și mai facil vizibilă prin campaniile de presă generate de comiterea unor infracțiuni de către anumite persoane aflate în poziții cheie sau de comiterea de fapte deosebit de grave. Înpresa locală din ultimele săptămâni nu au mai apărut articole care să-l privească pe inculpat ceea ce denotă că interesul populației pentru acest caz s-a diminuat în mod simțitor, aspect datorat și reacției ferme a autorităților față de acesta. De la momentul luării arestului preventiv până în prezent a trecut un interval de timp suficient de natura a diminua în mod simțitor pericolul concret pentru ordinea publică. În plus, trebuie să facem unele lapidare referiri și la persoana inculpatului care a arătat că se bucură de sprijinul familiei sale, că este o persoană cu pregătire profesională superioară, că are în întreținere un copil minor, că odată pus în libertate ar avea posibilități financiare pentru a-și asigura traiul zilnic și că a fost suspendat din funcția care a permis comiterea presupusei fapte. Jurisprudența CEDO impune instanțelor naționale să justifice în mod pertinent motivele pentru care față de o persoană nu poate fi luată o altă măsură preventivă decât cea a arestului. Curtea investită cu soluționarea prezentului recurs nu poate, raportat la probele administrate până în acest moment, să-și justifice în mod credibil de ce este necesară judecarea inculpatului în stare de arest preventiv și de ce nu ar putea fi cercetată în continuare prezenta cauză cu inculpatul în stare de libertate cu atât mai mult cu cât inculpatul Zur M., beneficiind de procedura simplificată introdusă prin L. 2. a fost deja judecat în primă instanță ,declarațiile sale nemaiputând fi retractate sau influențate în vreun fel de inculpat. Pentru aceste considerente va admite recursul formulat, va casa în întregime încheierea penală 226/D/(...) a T. C., va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat conform dispozitivului. Inculpatului i-au fost impuse obligațiile impuse de art.1602 alin.3 C. și cele prev. de art.1602 alin.31 respectiv să nu ia legătura cu coinculpatul sau cu martorii din prezenta cauză și să nu exercite nicio profesie sau activitate în cadrul SIFCU din cadrul ANAF sau vreo altă profesie similară cu cea în legătură cu care se reține că a comis infracțiunea ce constituie obiectul prezentului dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. admite recursul declarat de inculpatul M. A. F., fiul lui I. și E., născut la data de (...), domiciliat în Dej, str. T. nr.9 jud. C., CNP 1., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. 226/D/(...) a T. C. pe care o casează în întregime. Rejudecând, în temeiul art.160/2 rap. la art. 1. alin.2 C. admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. A. F. și în consecință: În conformitate cu dispozițiile art.1602 alin.3 C., pe durata liberării provizorii inculpatul va respecta următoarele obligații : a) să nu depășească raza teritorială a județului C., jud. Sălaj, pe durata soluționări prezentei cauze. b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la P. municipiului Dej conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința din municipiul în Dej, str. T. nr.9 jud. C., decât cu încuviințarea instanței de judecată; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Potrivit art.1602 alin.31 C. impune inculpatului ca pe durata liberării provizorii să respecte și următoarele obligații: - să nu ia legătura cu coinculpatul Zur M. sau cu martorii din prezenta cauză; - să nu exercite nicio profesie sau activitate în cadrul S.ui I. F. și C. U. din cadrul ANAF sau vreo altă profesie similară cu cea în legătură cu care se reține că a comis infracțiunea din prezenta cauză. Potrivit art.1602 alin.32 C. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor sus-menționate, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.16010 C. Dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului M. A. F. dacă nu este arestat în altă cauză. Prezenta încheiere se comunică inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul din județul C., precum și organelor de frontieră. Potrivit art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. A. D. L. M. Ș. GREFIER M. N. Red.MȘ Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1894/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1135/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
