Decizia penală nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.76/2011
Ședința publică din 6 aprilie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R. , judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr. 377 din 6 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), în cauza penală privind pe inculpatul P. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 175 alin. 1 lit.c și i Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. P. asistat de av. B. D. A. din cadrul Baroului C. cu delegație în substituirea apărătorului ales al inculpatului, av.M. R. din cadrul Baroului M., traducătorul autorizat de limba ucraineană Prodaniuc Natașa și martorii L. M. și L. V., lipsă fiind partea civilă P. M.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar a fost depus raportul de expertiză întocmit de I. de M. L. C. N. nr.1136/VI/d/8 din
(...), prin serviciul registratură la data de 24 martie 2011, precum și procesul verbal întocmit de P. com.R. jud.M. din care rezultă executarea mandatelor de aducere ale martorilor L. M. și L. V.
Instanța, procedează la audierea martorilor L. V. și L. M. depozițiile acestora fiind consemnate în procesul verbal aflat la filele 60-62 dosar.
Apărătorul inculpatului solicită a se efectua adresă către Evidența P.ulației M., pentru a se identifica martorele C. Ana și C. P., cerere pe care Curtea o pune în discuție.
Reprezentantul M.ui P. susține că la acel moment când s-a dispus citarea martorelor C. Ana și C. P. a considerat utilă această probă, dar este evident că aceste martore nu există.
Susține că nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța deliberând, față de împrejurarea că martorii L. arată că nu cunosc martorele C. și că nu există acest nume în satul în care locuiesc, instanța revine asupra audierii acestora, având în vedere că din date existe la dosar rezultă că aceste persoane nu există.
Apărătorul inculpatului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se constate vinovăția inculpatului P. P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Apreciază că soluția de achitare pronunțată de instanța fondului și întemeiată pe disp.art.10 lit.c C.pen., ca urmare a aplicării principiului in dubio pro reo este consecința unei interpretări eronate. Prezenta cauză are elemente specifice, într-adevăr nu se regăsesc probe directe de vinovăție a inculpatului în dosarul cauzei, având în vedere că omorul s-a săvârșit în timpul nopții, într-un loc puțin circulat, nefiind prezentă nici o persoană. Tocmai de aceste împrejurări a profitat inculpatul iar instanța de fond nu a ținut cont de acestea atunci când a analizat ansamblul probatoriului în vederea stabilirii vinovăției inculpatului. Cu certitudine, în acea seară inculpatul este persoana care s-a întâlnit cu victima care este tatăl său P. Petru și este singura persoană care avea atât motivul cât și circumstanțele în care să comită actele de agresiune asupra tatălui său, care apoi au determinat decesul victimei. Aceasta este consecința interpretării raționale a probelor administrate în cursul întregului proces penal, interpretare care dacă ar fi fost corect efectuată ar fi dus la concluzia vinovăției și nu concluzia aplicării principiului in dubio pro reo.
Din probatoriul testimoniale administrate în cauză rezultă că în cursul zilei ce a precedat săvârșirii infracțiunii, între inculpat și tatăl acestuia a avut loc cel puțin o ceartă, care a fost atestată atât de martorii L. audiați azi în instanță cât și de martorul M.
Pe de altă parte, inculpatul odată ce s-a întâlnit cu martorii L., intrând în curtea acestora să se spele, le-a declarat fie că nu a pățit nimic, fie că au fost bătut și nu le-a spus nimic în legătură cu agresiunea exercitată asupra tatălui său, ori a minimalizat că și tatăl său a fost bătut dar vine spre casă. Singura explicație logică a fost că acesta a încercat pe orice cale să evite implicarea martorilor, eventual găsirea tatălui său abandonat pe acea uliță, după aplicarea loviturilor de către inculpat. S. și cu aceeași concluzie, a fost poziția inculpatului, de a relata mamei sale imediat după ce s-a săvârșit agresiunea asupra victimei, de a împiedica găsirea victimei.
Așadar inculpatul a formulat o apărare explicând modul în care asupra sa au fost exercitate lovituri, care însă nu a fost confirmată prin nici un mijloc de probă iar impunându-se a fi înlăturată, nefiind susținută de nici o probă administrată în cauză.
Din concluziile expertizei medicale psihiatrică rezultă că inculpatul a acționat cu discernământ diminuat astfel că se justifică susținerea parchetului în ce privește reacția pe care inculpatul ca urmare a conflictului avut cu victima și argumentează rațional susținerea organului de urmărire penală, respectiv că singura persoană care se afla împreună cu victima și prezintă leziuni similare cu ale acesteia, conduc la concluzia că inculpatul este autorul infracțiunii de omor și nu persoane necunoscute așa cum a susținut în mod constant inculpatul în fața organelor judiciare.
Concluzionând, apreciază că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului. De asemenea, apreciază că o corectă interpretare a probelor administrate în cauză conduc la concluzia vinovăției inculpatului, motiv pentru care solicită a se dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu reducerea pedepsei sub limitele speciale prevăzute de lege ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.73 lit.b C.pen., apreciind că acțiunea de ucidere s-a realizat în stare de provocare.
Solicită ca din pedeapsa aplicată inculpatului, a cărei executare să fie dispusă în regim de detenție, să se deducă perioada arestului preventiv iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Apărătorul inculpatului P. P., solicită în baza art.379 pt.1 lit.b C.pr.pen., respingerea apelului parchetului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pe deplin justificată.
În susținerea poziției procesuale arată că în cauză sunt simple speculații deoarece nu există nici o probă directă, cu atât mai puțin indirectă care să ducă la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta. Solicită menținerea sentinței atacate cu consecința achitării inculpatului în baza art.10 lit.c C.pen., deoarece inculpatul nu a săvârșit această faptă.
De asemenea solicită a se avea în vedere că din toate probele administrate, respectiv declarațiile părții vătămate și a martorilor, sunt în susținerea declarației inculpatului. N. chiar expertiza nu încriminează inculpatului, precizându-se că acesta are discernământul diminuat.
Apreciază că principiul in dubio pro reo își are aplicabilitatea în speță, toate aceste probe sunt incerte și vin să susțină modul în care a fost săvârșită această faptă în sensul că s-a produs prin agresiuni, loviri cu obiecte dure și victima a fost târâtă de la locul în care a fost lovită până la marginea satului. În același timp, apreciază ca fiind posibilă și o premeditare din partea agresorilor. Orice soluție apreciată altfel decât achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c C.pen., vine cu încălcarea unor reguli de bază. Susține că trebuie să se țină cont de scopul procesului penal, de legalitatea acestuia, de aflarea adevărului, de rolul activ al instanțelor precum și a organelor de urmărire penală.
De asemenea, solicită a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii și motivele depuse de apărătorul ales titular al inculpatului.
Inculpatul P. P., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită respingerea apelului parchetului.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.377 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul P. P. - sub aspectul infracțiunii de omor calificat prev. de art.175 al.1 lit. c și i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
S-a constatat că față de inculpat au fost luate măsurile preventive ale reținerii și arestării preventive în perioada cuprinsă între: (...) - (...).
S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a două telefoane mobile marca Samsung, ambele aparținând numitului P. G. și înregistrate la poziția nr.3. în R. mijloacelor de probă al T. M..
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 200 lei, reprezentând onorariul interpretului desemnat de instanță pentru termenul de judecată din (...), ce s-a achitat din fondurile M.ui Justiției către D-l interpret Tivodar D., și suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului P. P. în faza de urmărire penală, ce s-a achitat din fondurile aceluiași minister către D-l avocat A. N. Z., conform delegației nr. 3489/(...).
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că moartea numitului P. G. a fost violentă, că s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale, cerebeloase, ale punții și bulbului, postraumatism cranio-cerebral acut cu fractură de calotă craniană, masiv hematom subdural și hemoragie subarahnoidiană extinsă și că leziunile s-au produs prin loviri active repetate, cu un corp dur, cu suprafață limitată și neregulată, posibil piatră colțuroasă. Aceste concluzii sunt cele prezentate de S. medico-legal M. în urma autopsierii cadavrului victimei și au fost cuprinse în înscrisul depus la fila 37 de la dosarul de urmărire penală. Acestea vin să confirme mențiunile certificatului medical constatator al decesului nr. 160 din (...) (fila 9 de la dosarul de urmărire penală). Concluziile acestor acte medico-legale nu sunt însă de natură să înlăture existența unui incident între inculpat și tatăl său pe de o parte și alte persoane, pe de altă parte, astfel cum se susține în rechizitoriul parchetului, cu atât mai mult cu cât, în urma examinării, s-a constatat că și P. P. a prezentat o plagă zdrobită, frontoparietală stânga cu intersectarea țesuturilor subiacente în formă de V, cu laturile de 3/2 centimetri, că leziunile sus-menționate au putut fi produse prin loviri active cu un corp dur, cu suprafață limitată și neregulată - piatră colțuroasă, leziuni ce pot data din (...) și care necesită pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale (fila 38 dosar u.p.). Implicarea inculpatului într-un conflict apare așadar ca fiind certă însă dubiul apare în momentul în care parchetul stabilește restul persoanelor participante la incident. S. inculpatului, exprimate în mod constant, au fost în sensul că atât el cât și tatăl lui ar fi fost atacați de alte două persoane, a căror răspundere penală nu a fost antrenată în acest dosar. Încă din momentul încheierii procesului verbal de cercetare la fața locului, din data de (...) (filele 53-54 dosar u.p.), inculpatul a afirmat că în noaptea de 18/(...), în timp ce se deplasa cu tatăl său pe o uliță a cătului Plaik, în locul cunoscut sub denumirea de B. K., cineva a luminat drumul cu o lanternă, ascunzându-se mai apoi în spatele unui stejar. A fost indicat de către P. P. și locul unde a stat cca 10 minute, respectiv pe o bancă din apropierea imobilului nr. 779 al numitei P. P. D. aceasta ar fi urcat împreună spre deal, cca 20-30 de metri. La o distanță de
21 metri amonte de locuința numitei P. P., pe partea stângă a uliței, organele de cercetare au identificat o piatră cu urme brun- roșcate ce par a fi de sânge iar mai sus, la cca 4 metri, o altă piatră cu urme de sânge, care au fost ridicate în vederea cercetărilor. La fața locului P. P. a indicat locurile unde susține că erau cei doi agresori, ce stăteau drepți, în partea stângă a uliței. Totodată a arătat că agresorul care era mai sus l-a prins pe el de piept, doborându-l pe spate și precizează că el a fost lovit de trei ori cu piatra, în cap și la ochi, în răstimpul în care cel de-al doilea agresor l-ar fi lovit pe tatăl său. Inculpatul a susținut că agresorul l-ar fi lovit cu un par mai întâi, apoi cu piatra, iar ultima dată de două ori cu pari. Detaliile pe care le oferă inculpatul au fost reluate la fiecare audiere a sa, fără a comporta modificări importante. Ori, în condițiile în care Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la data de (...) (filele 58-60 dosar u.p.) concluzionează că inculpatul P. P. nu are capacitatea psihică completă de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale și că a avut discernământ diminuat la momentul comiterii faptelor și în prezent, amănuntele prezentate de acesta nu s-ar putea circumscrie unui scenariu de care, practic, nu era capabil. Dealtfel, și modul în care P. P. s-a prezentat în fața instanței, permițându-i judecătorului o percepție directă asupra persoanei acestuia, înlătură capacitatea inculpatului de a crea o versiune nereală.
De menționat este și faptul că actul de trimitere în judecată pornește și de la anumite deducții și presupuneri ce se regăsesc, mai întâi, chiar în procesul verbal de cercetare la fața locului. Astfel, din discuțiile purtate de organele de cercetare penală cu T. D., reiese că inculpatul obișnuia să-i viziteze foarte des, atât pe el cât și pe soția sa, lucru care însă nu s-a întâmplat în noaptea de 18/(...). Tot organele de cercetare penală au stat de vorbă și cu numitul L. M., care le-a relatat că, în noaptea de 18/(...) l-ar fi văzut pe P. P. spălându-se la robinet în curtea casei și că acesta nu i-ar fi spus că ar fi fost agresat și tatăl său și nici măcar dacă l-ar fi găsit pe acesta. Ori, a deduce din cele relatate că inculpatul este autorul infracțiunii, excede principiului potrivit căruia orice persoană care a săvârșit o infracțiune trebuie să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată nu trebuie să fie trasă la răspundere penală. N. împrejurarea că la fața locului s-au găsit numai urme de sânge grupa AII, aparținând atât inculpatului cât și victimei, nu înlătură posibilitatea ca la fața locului să fi fost prezente și alte persoane, respectiv cele trei indicate de P. P. și care n-au fost identificate.
Audiat în fața instanței (filele 34-35) inculpatul a prezentat aceeași versiune a incidentului intervenit între el, tatăl său și alte persoane, în urma căruia și el a suferit leziuni; inculpatul ar fi fost lovit de două ori în cap și apoi în ochi, la aceste organe făcându-se referire și în concluziile provizorii ale examinării medico-legale efectuate de C. medico-legal Sighetu Marmației (fila 38 dosar u.p.).Din aceeași declarație, reiese și că, mai apoi, inculpatul s-a oprit la casa numiților L., unde s-ar fi spălat pe față, în curtea casei, a băut un pahar de lapte oferit de numitul L. după care ar fi plecat spre casă. Atât numitului L. cât și mamei sale inculpatul le-ar fi spus că tatăl său ar fi fost bătut. Partea vătămată P. M. (fila 36-37 dosar instanță), confirmă susținerile inculpatului , afirmând că acesta i-ar fi spus că atât el, cât și tatăl lui, ar fi fost bătuți lângă casa numitului L., că au fost trei agresori, fără însă să-i poată identifica. Tot partea vătămată l-a văzut pe fiul său cu sânge pe cap și l-a auzit spunând că ar fi fost bătut. Deasemeni, îndrumată fiind de fiul său, partea vătămată s-a dus singură să-și caute soțul, însă nu l-a găsit la locul indicat. Înainte de a ajunge aproape de locuința numitului L., partea vătămată i-ar fi cerut ajutorul numitului Ț., care a refuzat-o spunându-i că nu poate să vadă așa ceva. Întrucât nu a găsit-o pe victimă, partea vătămată s-a întors acasă, l-a spălat pe inculpat și a rămas lângă acesta, îngrijorată, toată noaptea, sperând că soțul său va scăpa de agresori și că se va întoarce la locuință. A doua zi de dimineață, văzând că soțul său nu s-a întors, l-a căutat din nou, găsindu-l la aproximativ 50 de metri de locul indicat de inculpat; victima era dezbrăcată și în zonă a găsit și telefonul mobil, însă fără cartelă. Așadar, partea vătămată nu poate da relații decât în susținerea versiunii inculpatului. M. L. M. (fila 61 dosar instanță) l-a văzut pe inculpat în jurul orelor 22,30, intrând în curtea locuinței sale și oprindu-se la robinetul din curte pentru a se spăla.
Văzându-l cu sânge pe față, l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, răspunsul acestuia din urmă fiind că a fost bătut, însă nu știe de către cine. Când a văzut ce rău arată, martorul l-a trimis acasă pe inculpat care a căzut când a ajuns în dreptul porții, astfel că l-a ajutat să se ridice, oferindu-i totodată un pahar de apă. M. susține că în acea seară inculpatul nu ar fi pomenit nimic de tatăl lui. Totodată, martorul a arătat că inculpatul era lovit la frunte, era vânăt la ochi și îi curgea sânge. În tot acest timp, soția martorului, L. V. I., a stat la geam, de unde l-a văzut pe inculpat spălându- se la robinetul din curte. Și această martoră l-a întrebat pe inculpat ce-i cu el, răspunsul lui fiind că ar fi fost bătut, că era întuneric și că nu știe de către cine. D. ce inculpatul i-a spus că a fost bătut, martora l-a întrebat "și tatăl tău?" iar acesta i-ar fi răspuns că "vine și el bătut". Deși cei doi martori au participat, per ansamblu, la aceleași discuții cu inculpatul, nu este exlusă posibilitatea ca anumite întrebări adresate acestuia din urmă sau anumite răspunsuri provenind de la acesta să nu fi fost percepute identic; faptul că martorul L. M. nu a auzit discuția legată de tatăl inculpatului nu poate atrage vinovăția acestuia din urmă.
Cu privire la restul probațiunii administrate în cauză, instanța reține ca irelevante depozițiile martorilor P. D. (fila 90 dosar u.p. și fila 38 dosar instanță), Smetanca Ana (fila 39 dosar instanță), B. G. (fila 92 dosar u.p.), S.
N. (fila 94 dosar u.p.), C. M. (fila 96 dosar u.p. și 68 dosar instanță), B. I. (fila 98 dosar u.p.), M. V. (fila 144 dosar u.p. și 66 dosar instanță), B. D. (fila
146 dosar u.p.), B. N. (filele 269-272 dosar u.p. și 69 dosar instanță), Usciuc M. (fila 67 dosar instanță), Ț. D. (fila 79 dosar instanță). Dacă primii doi dintre martorii amintiți pot da amănunte privind relațiile existente între inculpat și victimă, aspecte relevante doar prin prisma determinării vreunui eventual mobil ce ar fi putut sta la baza săvârșirii unei asemenea infracțiuni, depozițiile celorlalți martori sunt apreciate de instanță ca fiind inutile întrucât nu oferă date legate de circumstanțele săvârșirii faptei sau de autorul acesteia.
În încercarea de a-și dovedi nevinovăția, inculpatul a indicat numele mai multor persoane cu care tatăl său, victima P. G., ar fi avut, în timp, conflicte, persoane care, inițial, au fost audiate în calitate de făptuitori. În aceeași calitate au fost supuși testării cu tehnica poligraf, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifice nr. 291.164/(...) (filele 177-182 dosar u.p.) și nr. 291.164/(...) (filele 216-219 dosar u.p.) fiind în sensul că, pentru răspunsurile numiților B. D., B. G., S. N., B. I., M. V., B. M. și C. M., nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat. Deși examinarea cu tehnica poligraf nu constituie mijloc de probă în sensul dispozițiilor Codului de procedură penală, oferă anumite informații instanței cu privire la persoana celor care au consimțit la o astfel de testare în vederea aflării adevărului; nici depozițiile acestor martori nu servesc în niciun mod la stabilirea autorului sau a autorilor infracțiunii. În cauză au fost audiați și martorii B. M. și B. I. (filele 102-103 dosar u.p. și 63-64 dosar instanță), fiind cei care au constatat că, în apropierea locuinței lor, se afla un bărbat într-o poziție ciudată, ghemuit, aplecat cu capul peste gard, persoană care ulterior au identificat-o ca fiind P. G.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului in legătură cu fapta imputată, autoritațile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Î. justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecații). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, ca realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
În esență, în dosarul ce face obiectul prezentei, probațiunea administrată se rezumă la a constata decesul victimei și cauzele care au stat la baza producerii acestuia, fără a stabili în mod clar persoana sau persoanele responsabile astfel că, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpatului.
Totodată, s-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă și că, față de inculpat, au fost luate măsurile preventive ale reținerii și arestării preventive în perioada cuprinsă între (...)-(...).
Prin dispozitivul hotărârii s-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a două telefoane mobile marca Samsung, ambele aparținând numitului P. G. și înregistrate la poziția nr. 3. în R. mijloacelor de probă al T. M. iar potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, criticând soluția instanței de fond ca nefiind legală.
În motivarea apelului său, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat faptul că soluția de achitare dispusă în cauză se datorează interpretării eronate a probelor administrate în cauză.
S-a mai arătat în motivele de recurs invocate că, deși nu există probe directe care să-l incrimineze pe inculpat, probele indirecte administrate în cauză și anume declarațiile martorilor L. M., B. N. și M. V. din care rezultă situația tensionată dintre inculpat și victimă și comportamentul agresiv al victimei față de inculpat, prin coroborare cu celelalte probe conduc la concluzia că inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat. În acest sens se mai invocă declarațiile mamei inculpatului și cele ale inculpatului din care rezultă că inculpatul a fost în căutarea tatălui său, l-a găsit pe acesta și au venit împreună spre casă, iar mama inculpatului la P. de P. al comunei R. și-a manifestat sentimentul că inculpatul este cel care a omorât- o pe victimă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În cauză a fost administrat un vast probatoriu de către instanța de fond, completat în mod nemijlocit de către instanța de apel prin reaudierea inculpatului, a părții civile, a martorilor L. M. și L. V. I. și a întocmirii unui nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică.
Ca urmare a analizării și interpretării coroborate a probelor se constată că starea de fapt reținută în rechizitoriu nu a fost dovedită existând dubii serioase cu privire la vinovăția inculpatului, dubii care-i profită acestuia în virtutea principiului „in dubio pro reo";. Astfel, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, neexistând probe directe care să conducă la concluzia că inculpatul este autorul infracțiuni de omor calificat.
În ceea ce privește probele indirecte administrate în cauză, probe la care se face referire în motivele de apel, se constată că acestea sunt deducții și presupuneri care nu pot sta la baza unei soluții de condamnare.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă cu certitudine că între inculpat și victimă exista o stare tensionată, generată în principal de atitudinea agresivă a victimei față de inculpat, acesta din urmă fiind bolnav psihic (după cum rezultă din conținutul expertizei medico-legale psihiatrice întocmite în cauză) apoi mai rezultă că la cererea mamei sale inculpatul a mers să-l caute pe tatăl său și să-l aducă acasă, după ce în prealabil a încercat să-l sune, mai rezultă că inculpatul a fost agresat fizic, prezentând urme de lovituri și de sânge și apoi s-a deplasat la locuința martorilor L. unde s-a spălat pe față, împrejurare confirmată de către aceștia..
Un element deosebit de important avut în vedere de către instanța de apel este cel referitor la conduita procesuală a inculpatului, în condițiile în care, potrivit expertizelor medico-legale psihiatrice întocmite în cauză prezintă diagnosticul de întârziere mintală medie cu tulburări de comportament și cu discernământul diminuat.
Cu toate acestea, încă din primul moment al declanșării cercetărilor penale împotriva sa inculpatul a avut o atitudine de negare constantă a comiterii faptelor, susținând că a fost la rândul său atacat și agresat fizic de persoane pe care nu le-a putut identifica datorită întunericului de afară. De altfel, inculpatul a prezentat o plagă zdrobită, frontoparietală stânga cu intersectarea țesuturilor subiacente în formă de V, cu laturile de 3/2 centimetri, iar aceste leziunile au putut fi produse prin loviri active cu un corp dur, cu suprafață limitată și neregulată - piatră colțuroasă, leziuni ce pot data din (...) și care necesită pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale (fila 38 dosar u.p.).
Apoi, importantă este și declarația mamei inculpatului care a arătat că, victima a avut relații conflictuale și cu alte persoane din sat, că martorul M. V. îl amenințase cu moartea iar unii din membri familiei B. a au dorit să- l bată. Declarația acesteia dată la postul de P. este nerelevantă atâta vreme cât nu se face referire la o situație concretă ci doar la un element subiectiv, o presupunere a numitei P. M. neconfirmată de către inculpat (f.35-36 dos.urm.pen.).
Este de asemenea relevantă împrejurarea că victima a fost găsită a doua zi la o distanță apreciabilă de locul în care se presupune că a avut loc agresiunea, iar victima era dezbrăcată, hainele fiind așezate lângă corpul acesteia. D. cum s-a reținut și de către prima instanță, moartea numitului P. G. a fost violentă, ea s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale, cerebeloase, ale punții și bulbului, postraumatism cranio-cerebral acut cu fractură de calotă craniană, masiv hematom subdural și hemoragie subarahnoidiană extinsă și că leziunile s-au produs prin loviri active repetate, cu un corp dur, cu suprafață limitată și neregulată, posibil piatră colțuroasă. Aceste concluzii sunt cele prezentate de S. medico-legal M. în urma autopsierii cadavrului victimei și au fost cuprinse în înscrisul depus la fila 37 de la dosarul de urmărire penală. Acestea vin să confirme mențiunile certificatului medical constatator al decesului nr. 160 din (...) (fila 9 de la dosarul de urmărire penală).
Conchizând, față de toate aspectele invocate mai sus, apreciem că nu s-a făcut dovada că inculpatul a acționat în mod repetat, lovind-o pe victimă de mai multe ori în zone vitale și cu obiecte contondente, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p va respinge ca nefondat apelul declarat.
Va stabili onorariu parțial apărător din oficiu in suma de 50 lei, ce se va avansa din FMJ in favoarea Baroului C., av. Paul Purcărin.
În baza art. 189 Cod procedura penala, art. 7 al.1 si al.3 lit.c din Legea nr. 178/1997 raportat la art. 1 alin.1 lit.a din Ordinul M.ui Justiției nr.
772/C/2009 va stabili suma de 185,20 lei, onorariu traducător autorizat
Prodaniuc Natașa - autorizație nr. 18/2003 (4 ore x 23,15 lei) majorat cu
100% pentru traducere simultană.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
In baza art. 379 pct.1 lit.b Cod proc.penala, respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 377 din 6 octombrie 2010 a T. M..
Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu in suma de 50 lei, ce se va avansa din FMJ in favoarea Baroului C., av. Paul Purcărin.
In baza art. 189 Cod procedura penala, art. 7 al.1 si al.3 lit.c din Legea nr. 178/1997 raportat la art. 1 alin.1 lit.a din Ordinul M.ui Justiției nr.
772/C/2009 stabilește suma de 185,20 lei, onorariu traducator autorizat
Prodaniuc Natașa - autorizație nr. 18/2003 (4 ore x 23,15 lei) majorat cu
100% pentru traducere simultană.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2011.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. |
M. R. ANA C. | M. B. |
Red.M.R./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.S. L.
| ← Decizia penală nr. 1580/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1818/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
