Decizia penală nr. 1840/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1840/R/2011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. -
S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul B. M. I. împotriva sentinței penale nr.250 din 16 iunie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul B. M. I.. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, petentul B. M. I. solicită a i se acorda asistența judiciară gratuită și a se desemna un apărător din oficiu, întrucât nu realizează venituri și nu are cunoștințe juridice. D. la dosar o copie de pe actul de identitate și adeverința de venit eliberată de A. F. P. a M. C., din care rezultă că nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile.
La întrebarea instanței, petentul B. M. I. arată că are o firmă care nu înregistrează profit, în prezent fiind ajutat de mama sa.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulată de către petent.
Reprezentantul M.ui P., se opune amânării cauzei în vederea desemnării unui apărător din oficiu, întrucât dorește să invoce excepțiainadmisibilității recursului.
Curtea deliberând, față de dispozițiile legale în materie, respectiv art.173 al.3 C.pr.pen. - care prevăd expres cazurile în care se poate desemna un apărător din oficiu pentru partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente, care nu-și poate formula singură apărarea - și, raportat și la obiectul prezentei cauze ( recurs împotriva unei hotărâri definitive), apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru desemnarea unui apărător din oficiu, motiv pentru care, respinge cererea formulată de petent, în acest sens.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P., invocă excepția inadmisibilității recursului, deoarece hotărârea atacată este definitivă și legea nu prevede nici o cale de atac, pentru o astfel de hotărâre.
Petentul B. M. I., având ultimul cuvânt, arată că nu știe ce să spună în situația dată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.250/D/16 iunie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr.(...), în baza art. 2. al. 8 lit.a C. s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B. M. I., dom. în C.-N., b-dul
N. Titulescu nr. 11-15, ap.3, jud. C. împotriva referatului procurorului din data de (...), emis în dosarul nr.1. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- S. T. C.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de (...) s-a înregistrat pe rolul T. C. sub nr. de mai sus, plângerea petentului B. M. I. împotriva referatului procurorului din data de
28 ianuarie 2011, emis în dosarul nr.1. al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C. și împotriva rezoluției nr.23/VIII/1/2011 dată de procurorul șef al DIICOT - S. T. C., urmare a declinării competenței de soluționare de către T. M. C. prin sentința penală nr. 9/(...).
Plângerea formulată nu a fost motivată.
Analizând plângerea, în raport cu actele și lucrările dosarului și în raport de dispozițiile legale în materie, tribunalul a reținut următoarele :
La data de (...), petentul B. M. I. a depus la DIICOT - S. T. C. un memoriu, înregistrat sub nr. 1. în cuprinsul căruia a solicitat cercetarea unor agenți din cadrul S.ui Român de I. cu privire la următoarele fapte: trădare - instigă și adună informații mincinoase despre cetățeni români, pe care le furnizează unor „agenturi străine";, crimă - au administrat tatălui său o supradoză de chimioterapie, fapt ce a dus la decesul acestuia; hărțuire - i-au urmărit pe el și pe familia lui cu agresivitate, delațiune - au inventat, personal și prin informatorilor, acuzații mincinoase pentru a justifica încălcarea drepturilor sale și risipa de mijloace folosite la urmărirea sa și a familiei sale, violarea secretului corespondenței și a altor drepturi civile conferite de lege.
În motivarea memoriului depus petentul a precizat că în trecut, a colaborat cu S. Român de I. și la un moment dat, deoarece a hotărât să renunțe la colaborare, s-a declanșat de către agenție SRI o campanie împotriva sa.
A., inițial, l-au trimis pe N. R. cu scopul de a se infiltra în familia sa, deși, public, acesta a devenit chiriaș în apartamentul aparținând familiei sale. În toamna anului 2008, deoarece starea de sănătate a tatălui său început să se agraveze, familia a hotărât ca acesta să se mute în apartamentul ocupat de N. R., motiv pentru care i-a solicitat acestuia să plece. Din acel moment R. N. „parcă a înnebunit";, începând să adreseze diverse amenințări lui și familiei sale. Cam în aceeași perioadă, în jurul său și a familiei sale au început să apară agenți SRI, care îi urmăreau peste tot, având un comportament agresiv.
Totodată, a aflat că de soarta sa se interesează „agenturi străine";. Evident, acest fapt nu poate să fie decât consecința împrejurării că agenții SRI „l-au pus pe cine știe pe ce liste internaționale";.
În data de (...), tatăl său a fost programat la o ședință de chimioterapie la I. O. din C.-N., fapt aflat de către agenții SRI. În acest context, prin intermediul personalului medical, aceștia i-au aplicat tatălui său o supradoză de chimioterapie, ceea ce a dus la otrăvirea sa. A., în data de (...), tatăl său a decedat.
Trebuie precizat faptul că ulterior petentul a depus și alte sesizări similare.
A., în data de (...), petentul a depus un alt memoriu, în cuprinsul căruia a făcut referire la fapte comise de agenți SRI în perioada 26.10-(...): furtul mai multor bonuri de masă din mașina aparținând societății sale, SC Mariocom SRL; distrugerea unei camere video marca Sony, aflată în aceeași mașină; distrugerea caroseriei aceleiași mașini prin zgârieturi.
Tot în data de (...), petentul a depus un nou memoriu, prin intermediul căruia a solicitat să fie luate măsuri de protecție raportat la persoana sa și a bunurilor sale, împotriva faptelor de furt și de distrugere (a precizat că i-a fost distrusă și camera foto anexă la telefonul său mobil), împotriva implantării de probe false în mașină, apartament și garaj sau în alte locuri cu intenția de a-
1 incrimina sau a-l discredita, respectiv a solicitat protecție informatică de specialitate împotriva SRI deoarece, în ultima perioadă de timp a observat
„un comportament neobișnuit și suspect"; al calculatoarelor sale.
În data de (...), petentul a formulat un alt memoriu, prin care a reclamat fapta de distrugere comisă în data de (...), susținând că agenți SRI au zgâriat mașina societății sale.
În data de (...), petentul a depus un nou memoriu, în cuprinsul căruia a reiterat susținerile anterioare și a precizat că tot ce i se întâmplă lui și a familiei sale este rezultatul răzbunării SRI-ului, deoarece a refuzat să mai fie turnătorul lor. De asemenea, a cerut să fie identificați ofițerii SRI care au introdus în biografia sa cuvântul musulman și să se stabilească faptul că a participat la „. B., la cererea ofițerilor SRI. Totodată, a solicitat să se stabilească și alte calomnii pe care aceștia le-au formulat la adresa sa și a familiei sale, pentru a se putea apăra legal, mai ales că aceștia au avut nerușinarea să realizeze o conexiune între cuvântul musulman și numele cumnatului său Plescau I., cunoscut preot ortodox din Bacău.
În datele de (...) și (...), petentul a depus alte două memorii, în cuprinsul cărora reiterează susținerile anterioare și precizează că este suspectat de terorism din cauza ofițerilor SRI care continuă să îl calomnieze, respectiv că el și familia sa au ajuns ținte inamice pentru toate serviciile de securitate din NATO „și nu numai";. Totodată, petentul a formulat pretenții civile pentru repararea prejudiciului moral cauzat de cei responsabili cu susținerea campaniei calomnioase la adresa sa și a familiei sale, context în care le-au fost încălcate dreptul la imagine proprie, dreptul la viața privată, secretul corespondenței, demnitate umană, integritate fizică și psihică, dreptul lalibertate și siguranță, protecția sănătății, dreptul la muncă, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la proprietate și alte drepturi care le sunt încălcate de cel puțin 2 ani. Constituirea de parte civilă (5 milioane de euro) se referă și la calitatea de succesor al tatălui său, care așa cum s/a precizat anterior, a fost otrăvit la solicitarea agenților SRI.
De altfel, în datele de (...) și (...), petentul a depus alte memorii, care au fost înregistrate sub nr.39/VIII/l/2010 și nr.496/VIII/l/2010, în conținutul cărora a amintit și de o parte dintre faptele care constituie obiectul prezentei plângeri și în legătură cu care, la datele de (...) și (...), procurorul a dispus clasarea lucrărilor sus-menționate, deoarece faptele reclamate nu intră în competența materială a DIICOT.
La data (...) prin referat, s-a dispus de către procuror clasarea lucrării înregistrate sub numărul 1., deoarece faptele reclamate nu intră în competența materială a DIICOT.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere în conformitate cuprevederile art. 278 C.p.pen,. iar prin rezoluția procurorului șef al DIICOT-
S. T. C. aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, context în care s-a adresatcu prezenta plângere instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.
2. C., plângere pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind inadmisibilă, pentruurmătoarele considerente.
A., potrivit dispozițiilor art.2. alin.1 C.pr.pen., după respingerea plângerii făcute conform art.275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
În același sens, se poate observa că prin decizia nr.57/2007 dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate și a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2. alin.1 C.pr.pen., este inadmisibilă.
În cazul de față sesizările repetate ale petentului nu au fost înregistrate ca dosare penale și în privința lor nu s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată, care să poată forma obiectul cenzurii instanțelor de judecată în procedura reglementată de art. 2. C.
În acest sens este de observat faptul că, potrivit extrasului din nomenclatorul arhivistic al documentelor întocmite în activitatea M.ui P., indicativul VIII care se regăsește în numărul dosarului, vizează „plângerile, sesizările, reclamațiile și cererile cetățenilor primite prin poștă sau în audiență, lucrările în legătură cu soluționarea acestora etc";.
Este adevărat că procurorul prin referatul întocmit a dispus clasarea lucrării, iar textul art. 2. al.1 C. se referă printre altele și la rezoluția de clasare, însă între cele două nu se poate pune semnul egalității, deoareceaspectele sesizate de petent nu au făcut obiectul unei cercetări penale, ceea ce face ca dispozițiile art. 2. C. să nu fie aplicabile.
Critica petentului raportat la motivul pentru care s-a dispus clasarea lucrării (acela că infracțiunile vizate prin plângere nu ar fi de competența DIICOT) în sensul că, parchetul ar fi trebuit să se desesizeze și să trimită cauza parchetului corespunzător apare ca fiind pertinentă, față de dispozițiile art. 210 C. însă chiar așa fiind, prezenta plângere fiind apreciată ca inadmisibilă pentru considerentele expuse anterior, instanța de judecată nefiind legal investită, nu poate cenzura soluția pronunțată și să dispună trimiterea cauzei organului competent. Aceasta nu împiedică însă pe petent să formuleze o nouă plângere.
La dosarul cauzei a fost depusă de către procuror, o decizie a Înaltei Curți de C. și Justiție privind imposibilitatea atacării cu plângere în instanță a actelor care nu constituie măsuri sau acte de urmărire penală, ci acte de natură administrativă, situație în care petentul a pretins ca în mod explicit să se precizeze de către reprezentantul parchetului natura dosarelor formate ulterior sesizărilor sale.
În cazul de față nu este vorba despre o cercetare administrativă efectuată în condițiile art. 121-131 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, decizia respectivă fiind depusă la dosar cu titlu exemplificativ, iar pe de altă parte s-a arătat deja că dosarele astfel cum au fost înregistrate de DIICOT, nu sunt dosare penale, iar soluțiile pronunțate nu se regăsesc printre cele împotriva cărora se poate formula plângere în condițiile art. 2. C.
Așadar, instanța a apreciat că plângerea formulată de petent este inadmisibilă, deoarece nu vizează vreuna dintre soluțiile de netrimitere în judecată, la care se referă în mod expres art.2. C.
Drept urmare, pentru considerentele expuse, în baza art.2. alin.8 lit. a C.pr.pen. s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B. M. I. împotriva referatului procurorului din data de (...), emis în dosarul nr.1. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- S. T. C.
Împotriva sentinței T. C., mai sus prezentată, a formulatrecurs petentul B. M. I., fără a arăta în scris motivele, însă la primul termen, a fost invocată de către procuror excepția inadmisibilității căii de atac.
Curtea constată că recursul în cauză este inadmisibil, hotărârea atacată fiind una definitivă.
A., prima instanță a respins plângerea petentului, în temeiul art.2. alin.8 lit.a C.pr.pen., iar potrivit art. 2. alin.10 C.pr.pen., o astfel de hotărâre este definitivă.
În consecință, fiind vorba de o hotărâre penală definitivă, aceasta nu mai este supusă vreunei căi de atac ordinare, astfel că recursul în cauză va fi respins ca inadmisibil, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a C.pr.pen.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat petentul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către petentul B. M. I., domiciliat În C.-N., str. N. Titulescu nr. 11-15, ap.3, împotriva sentinței penale nr. 250 din 16 iunie 2011 a T. C.
Obligă petentul recurent să plătească în favoarea statului suma de
100 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.A.C.
2 ex./(...)
Jud. fond: Ț. A.
| ← Decizia penală nr. 1621/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1099/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
