Încheierea penală nr. 1486/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.1486/R/2011
Ședința publică din 27 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător
JUDECĂTORI : L. H.
G. : M. N.
I. M.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S.
D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. A. A., împotriva încheierii penale nr. 466 din data de 22 septembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui Bistrița-Năsăud, având ca obiect propunerea de prelungire a arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin.1 Cod penal și de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit.i Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat O. S. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de prelungire a parchetului, cu punerea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri nerestrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Potrivit dispozițiilor art 155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în momentul de față, iar lăsarea în stare de libertate a inculpatului nu ar împiedica desfășurarea cercetărilor în cauză.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța a reținut că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică circumstanțiat de gravitatea deosebită și modul de comitere a faptei, precum și de impactul negativ și rezonanța socială a acesteia subzistă și impun privarea de libertate în continuare.
S-a avut în vedere la luarea acestei măsuri, că fapta de care este acuzat inculpatul prezintă o gravitate deosebită, fiind îndreptată împotriva unei valori fundamentale, iar modul de săvârșire a acesteia a implicat un grad ridicat de agresivitate, aspecte care conturează periculozitatea inculpatului ca individ, iar prin prisma puternicei rezonanțe sociale negative, lăsarea acestuia în libertate ar fi de natură să determine un puternic sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva faptelor de acest gen.
Inculpatul V. A. A. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 466 pronunțată la data de 22 sept 2011 de Tribunalul Maramureș, s-a admis propunerea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ dispunându-se prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului V. A. A., pe o perioadă de 30 de zile,începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea nr. 441 din 29 august 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. A. A. pe o perioadă de 29 de zile (începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv), reținându-se că în cauză există indicii temeinice în sensul că în data de 28 august 2011, pe str. H. din B. M. a provocat scandal și a agresat-o pe partea vătămată C. P., aplicându-i o lovitură cu cuțitul în piept, cauzându-i o plagă înjunghiată parasternal drept, penetrantă, cu pneumotorax, leziunile punându-i în primejdie viața acesteia.
S-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv că infracțiunea pe care se presupune că a comis-o inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică din rezonanța socială puternic negativă a faptei, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului, care are antecedente penale.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică circumstanțiat de gravitatea deosebită și modul de comitere afaptei, precum și de impactul negativ și rezonanța socială a acesteia subzistă și impun privarea de libertate în continuare.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere că fapta de care este acuzat inculpatul prezintă o gravitate deosebită, fiind îndreptată împotriva unei valori fundamentale, iar modul de săvârșire a acesteia a implicat un grad ridicat de agresivitate, aspecte care conturează periculozitatea inculpatului ca individ, iar prin prisma puternicei rezonanțe sociale negative, lăsarea acestuia în libertate ar fi de natură să determine un puternic sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva faptelor de acest gen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V. A. A. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar împiedica desfășurarea cercetărilor în cauză.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f C., iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatul ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. A. A. împotriva încheierii penale nr. 466 din (...) a T.ui M.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G., M. N.
Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: R. A.C.;
| ← Decizia penală nr. 1136/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1621/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
