Decizia penală nr. 1844/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1844/R/2011
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție D. N. A. reprezentat prin P. : A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. N. împotriva încheierii penale f.n., din data de 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. N., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Pușcă A. E. și apărători ales av.Ban T. și av.Pânzaru A., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul N. N. arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul său ales.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului N. N., av.Ban T., solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de (...) a T.ui C., și, odată cu desființarea încheierii atacate, solicită a se reexamina cererea formulată de către inculpat și să se constate că aceasta este întemeiată și în consecință săfie admisă așa cum a fost înaintată primei instanțe.
În susținerea recursului arată că lecturând considerentele încheierii atacate, apreciază că motivele pentru care judecătorul fondului a respins această cerere sunt insuficient justificate. Se arată la fila 46 al.4 că instanța apreciază că în cauză nu sunt date că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei alte infracțiuni sau că ar influența martorii, dar tot pe aceeași filă, ultimul paragraf, se apreciază că inculpatul nu prezintă suficiente garanții că lăsat în libertate nu ar încerca influențarea unei bune desfășurării a înfăptuirii justiției.
Insăși motivele pe care se fundamentează această cerere presupune existența temeiurilor arestării preventive. Referirile la gravitatea faptei, la necesitatea unei riposte ferme împotriva acestui fenomen infracțional de corupție sunt chestiuni care apreciază că vizează fondul cauzei.
Susține că I.C.C.J. s-a pronunțat cu ocazia analizării unor astfel de cereri, că trebuie să se ia în considerare toate situațiile și împrejurările concrete care pot justifica respingerea acestei plângeri.
Nu vede nici o probă certă invocată și nici un temei care să justifice motivarea încheierii recurate.
Potrivit art.160/4 al.1 rap.la art.160/2 C.pr.pen., inculpatul poate fi liberat provizoriu dacă nu există acele riscuri pe care legiuitorul le-a prevăzut în textul invocat. În primul rând să existe certitudinea că lăsat în libertate inculpatul nu ar încerca să săvârșească alte infracțiuni.
Insăși prima instanță în paragraful indicat se pronunță fără echivoc că o asemenea situație nu există și de altfel ea trebuie dovedită cu referiri la probe concrete, ceea ce nu este cazul în situația de față.
De asemenea, referitor la împrejurarea că inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor sau experților, susține că întreg materialul probator a fost administrat în cauză, dosarul se află în situația judecății în primă instanță, după audierea inculpatului. S. argument că acesta a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei nu poate constitui un motiv care să justifice respingerea unei asemenea cereri de liberare provizorie pe cauțiune.
Solicită a se constata că și cuantumul acestei cauțiuni este o suficientă garanție că inculpatul nu va altera și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului pentru că riscul la care se supune este major.
De asemenea, invederează că nu sunt date de natură să confirme că inculpatul în concret justifică prin persoana lui o asemenea măsură.
Din actele medicale depuse la dosar rezultă cu certitudine că acesta suferă de grave afecțiuni cardiace. Susține că inculpatul a fost tratat atât la
C. de C. cât și la S. P. Dej iar boala de care suferă face ca și în prezent să se afle în infirmeria P. G.
Face trimitere și la problemele familiale ale inculpatului care are o soție juristă, în concediu de maternitate cu un copil în vârstă de 1 an și 6 luni. De altfel, și această sumă a fost procurată de către fiul inculpatului din împrumuturi.
Solicită a se reține că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o conduită meritorie.
In consecință, apreciază că lăsat în libertate în aceste condiții, obligat să se conformeze unor criterii de conduită pe care instanța le va impune, inculpatul nu ar zădărnici cu nimic judecarea corectă în primă instanță, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul ales al inculpatului N. N., av.Pânzaru A., susține că analizaprin prisma art.136 nu este corectă.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are vârsta de 60 ani, până acum nu a avut nici o tangență cu instanța de judecată și a avut funcții de conducere cu responsabilitate.
In momentul în care s-au săvârșit faptele era director la o instituție de învățământ, în prezent fiind suspendat, astfel că nu ar influența persoanele care au calitatea de martori în dosar. Este adevărat că cercetarea judecătorească este abia la început, dar tocmai pentru faptul că s-a luat declarația inculpatului, nu crede că se poate ajunge la concluzia că ar trebui să se mențină această măsură, pentru ca doar în condițiile în care inculpatul va fi în arest preventiv, s-ar putea audia obiectiv martorii care sunt în rechizitoriu și în apărare.
De asemenea, o garanție în plus este chiar acea sumă substanțială.
Inculpatul va avea obligația să respecte toate cele impuse de către instanță, atât față de aceasta cât și față de societate, iar pe de altă parte, și față de persoanele care i-au împrumutat suma respectivă.
În consecință, solicită a se constata că cererea este admisibilă.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică
și legală.
În susținerea poziției procesuale solicită a se avea în vedere considerentele primei instanțe și pe cale de consecință să se constate că argumentele instanței de fond se bazează pe întreg probatoriul de la dosar.
Inculpatul N. N., având ultimul cuvânt, arată că familia sa a făcut unefort să achite acest cuantum tocmai datorită faptului că starea sa de sănătate se agravează pe zi ce trece. Înainte de arest nu a fost bolnav însă acum are probleme cardiace. Susține că va respecta toate condițiile impuse de instanță, nu va influența bunul mers al procesului penal și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
Solicită a se ține cont și de situația sa familială.
C U R T E A :
Prin încheierea penală fără număr din data de 7 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, în baza art. 1608a alin. 6 Cod Procedură Penală, s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul N. N., fiul lui P. și M. , născut la data de (...) în loc. Plopeni, com. Chirnogeni, jud. Constanța, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla. În temeiul art.160 ind.5 al.4 lit.f C.pr.pen. s-a dispus restituirea cauțiunii depuse prin R. de consemnare nr. 7. la CEC, S. C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de (...), inculpatul N. N. a solicitat liberarea sa provizorie pe cauțiune . În motivarea cererii formulate inculpatul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile de admisibilitate în principiu cât și pe fond a cererii formulate. S-a arătat că lăsarea inculpatului în libertate nu este de natură a reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nici nu există date că va încerca să săvârșească noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât inculpatul este în prezent suspendat din funcția pe care o avea la momentul dispunerii arestării preventive. S-a mai susținut că se impune a se avea în vedere și starea de sănătate a inculpatului precum și situația sa familială. Analizând cererea formulată în cauză, tribunalul a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul cu nr.105/P/2011 al M.ui P. - D.N.A. -S. Teritorial C. s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului N. N. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped de art. 254 al.1 C. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000. În sarcina inculpatului s-a reținut sub aspectul stării de fapt că acesta, în calitatea sa de director al C. T. N., în perioada august septembrie 2011, a pretins de la denunțătorul Ș. V. suma de 2000 euro, sumă pe care a și primit-o efectiv la data de 19 septembrie 2011, pentru ca, în calitatea pe care o deținea inculpatul să facă toate demersurile pentru ca denunțătorul, în reprezentarea societății sale comerciale să fie declarat câștigător la licitația ce urma a fi organizată pentru închirierea unei ferme. În timpul urmării penale prin Î. penală nr.95/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. N. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare pe numele acestuia, iar ca și temei dearestare preventivă au fost invocate dispozițiile art. 143 C., art. 148 lit. f C. După înregistrarea dosarului în instanță, sub numărul de mai sus, măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost menținută în temeiul art.300 ind. 1 rap. la art. 160 ind.b C.pr.pen. Potrivit art.1602 alin.1 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă precum și în cazul infracțiunii intenționate în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alin.2 art.1602 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. De asemenea, conform art. 160 ind. 4 C.pr.pen. liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată , atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, când s- a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind.2 al.1 și al.2 C.pr.pen. În prezenta cauză, prin încheierea penală din data de (...), instanța de judecată a stabilit cauțiunea în cuantum de 50.000 lei, sumă care a fost consemnată cu acest titlu de către inculpatul N. N. , la dispoziția instanței, prin R. de consemnare nr. 7., la CEC, S. C. Analizând prima condiție cumulativă, prev. de art. 160 ind. 4 C.pr.pen. rap. la art.160 ind.2 alin.1 C.pr.pen., pentru acordarea liberării provizorii pe cauțiune , instanța a constatat că aceasta este îndeplinită. Astfel, inculpatul N. N. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. și ped de art. 254 al.1 C. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000 iar pedeapsa prevăzută de textul de incriminare pentru această infracțiune este de la 3 la 12 ani închisoare. În ceea ce privește cea de-a doua condiție cumulativă necesară pentru dispunerea liberării provizorii pe cauțiune, prev. de art. 160 ind. 4 C.pr.pen. rap. la art.1602 alin.2 C.pr.pejn., instanța de fond a apreciat că în cauză nu există date, în sensul legii, că inculpatul N. N. ar pregăti săvârșirea în viitor de noi infracțiuni sau că va încerca, odată aflat în stare de libertate, să influențeze alte părți sau martori din dosar. Cu privire la acest aspect, s-a reținut însă că inculpatul a adoptat cu ocazia audierii o poziție procesuală de nerecunoaștere a învinuirii aduse, expunând în apărare o variantă diferită față de cea a organelor de urmărire penală și care se impune a fi verificată cu martorii solicitați în probațiune, neaudiați la această dată. În ceea ce privește însă condiția temeiniciei cererii de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de către inculpatul N. N., instanța a reținut că aceasta nu este incidentă în cauză și, cu toate că formal condițiile prev. de art. 160 ind. 4 C.pr.pen. rap. la art.1602 C.pr.pen. sunt îndeplinite, acestea nu conferă inculpatului aflat în stare de arest preventiv un drept la liberare provizorie, ci doar o vocație. Or, în condițiile concrete ale situației inculpatului, cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie formulate, tribunalul a apreciat că aceasta nu rezidă în cauză, menținerea stării de arest preventiv în care se află fiind necesară. Această necesitate rezultă pe de o parte din natura și gravitatea infracțiunii de comiterea căreia este învinuit inculpatul, atitudinea procesuală manifestată de către acest inculpat pe parcursul urmăririi penale, de nerecunoaștere a învinuirii aduse, așa cum s-a arătat, aspect careimplică stringent ca probatoriul ce a fost încuviințat de către instanța de judecată să fie administrat în afara oricărei influențe, în vederea confirmării învinuirii aduse inculpatului de către organele de urmărire penală ori a apărărilor formulate de către inculpat. Or, cu privire la acest aspect, instanța a reținut, pe de o parte, că cercetarea judecătorească abia a fost declanșată, la următoarele termene de judecată urmând a proceda la audierea martorilor iar pe de altă parte, față de argumentele expuse de către instanța de judecată la momentul menținerii măsurii arestării preventive, referitoare la persoana inculpatului, instanța a apreciat că acesta nu prezintă suficiente garanții că aflat în stare de libertate nu ar încerca influențarea bunei desfășurări a procesului penal și că, implicit, scopul procesului penal ar putea fi atins și prin liberarea provizorie - art. 136 al.2 C.pr.pen. Pentru toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul N. N., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 14 noiembrie 2011, prin apărători aleși, inculpatul a solicitat admiterea recursului reexaminarea cererii formulate și admiterea acesteia. S-a arătat că respingerea cererii nu este suficient justificată, instanța de fond reținând că nu sunt date că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei alte infracțiuni sau că ar influența martorii, dar în ultimul paragraf, se apreciază că inculpatul nu prezintă suficiente garanții că lăsat în libertate nu ar încerca influențarea unei bune desfășurării a înfăptuirii justiției. În cauză nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni, o asemenea situație trebuind dovedită cu referiri la probe concrete. De asemenea, inculpatul nu ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor sau experților, deoarece întreg materialul probator a fost administrat în cauză, iar atitudinea de nerecunoaștere a faptei nu poate constitui un motiv care să justifice respingerea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune. Cuantumul cauțiunii este o suficientă garanție că inculpatul nu va altera și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului pentru că riscul la care se supune este major. Din actele medicale depuse la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul suferă de grave afecțiuni cardiace, fiind tratat atât la C. de C. cât și la S. P. Dej, iar boala de care suferă face ca și în prezent să se afle în infirmeria P. G. Inculpatului are o soție juristă, în concediu de maternitate cu un copil în vârstă de 1 an și 6 luni, suma pentru cauțiune a fost procurată de către fiul inculpatului din împrumuturi, inculpatul nu are antecedente penale și a avut o conduită meritorie, este în vârsta de 60 ani, până acum nu a avut nici o tangență cu instanța de judecată și a avut funcții de conducere cu responsabilitate. In prezent este suspendat din funcția de director, astfel că nu ar influența persoanele care au calitatea de martori în dosar. Cauțiunea este substanțială, inculpatul va trebui să respecte toate cele impuse de către instanță, fiind responsabil și față de societate și față de persoanele care i-au împrumutat suma respectivă. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză trebuie avute în vedere și argumentele reținute la momentul menținerii măsurii arestării preventive, respectiv că există indicii și probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent ar putea fi autorul faptei de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, aceste împrejurări justificând luarea măsurii arestării preventive față de inculpat. Cu privire însă la solicitarea inculpatului de a se dispune liberarea lui provizorie pe cauțiune, curtea consideră că aceasta trebuie examinată independent de existența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă și independent de poziția inculpatului de recunoaștere ori negare a acuzațiilor aduse, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție în această fază procesuală. Fiind sesizată cu o cerere de liberare provizorie pe cauțiune instanța nu este chemată să analizeze subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori menținerea măsurii arestării preventive, pentru că instituția liberării provizorii pleacă de la premisa existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic. O interpretare contrară ar impune analizarea revocării sau înlocuirii măsurii arestului preventiv, ceea ce nu este cazul în speță. În cazul unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune instanța este chemată să examineze dacă sunt întrunite cerințele legale pentru admiterea unei astfel de cereri și dacă prin depunerea cauțiunii fixate, coroborată cu celelalte garanții prevăzute de textele de lege, se poate atinge scopul prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica a inculpatului de a se sustrage de la judecată. În acest sens art.136 alin.2 Cod procedură penală prevede că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Potrivit art.1604 Cod procedură penală liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, când s-a depus cauțiunea, în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, prevăzute de dispozițiile legale în materie, atât condiția pozitivă prev. de art.1604 rap. la art.1602 alin.1 C.pr.penală, cât și cerințele negative înscrise în alin.2 al aceluiași articol. Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. N. este o infracțiune intenționată, pedepsită cu închisoarea ce nu depășește 18 ani, iar din examinarea pieselor dosarului de urmărire penală nu rezultă date care să justifice temerea că, lăsat în libertate, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni. În momentul de față, după trimiterea în judecată a inculpatului, când procesul se află în fază publică, iar martorii sunt menționați în rechizitoriu, inculpatul luând cunoștință de conținutul acestuia, curtea constată că riscul de a intra în legătură cu persoanele indicate expres în rechizitoriu este minim. Legislația națională, precum și cea europeană, permit oricărui inculpat arestat preventiv să fie liberat provizoriu pe parcursul procedurii derulate împotriva lui. Potrivit art.1601 C.pr.penală în cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. C. art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată sau deținută în condițiile prev. de art.5 paragraf 1 lit.c ( cazul în speță) are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurii. Curtea europeană a statuat în cazul Wemhoff c. Germaniei (din 27 iunie 1968) cu titlu de principiu general în această materie, că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind regula, iar persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție (cauza Khudoyorov c. R.iei). Curtea Europeană a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică. În privința riscului ca inculpatul să nu se prezinte la proces - în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul liberării provizorii pe cauțiune legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia. Curtea europeană în același caz - Wemhoff c. Germaniei - a arătat că riscul ca acuzatul să se sustragă anchetei nu poate fi apreciat doar în raport de gravitatea pedepsei pe care ar putea să o primească acuzatul, ci și în raport de circumstanțele personale ale acestuia (moralitatea, domiciliul, profesia, resursele financiare, legăturile familiale, etc.) - circumstanțe care în cauza de față, așa cum se va arăta în continuare, pledează pentru existența unui risc minim în acest sens. Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni nu există date la dosar, acuzarea nedemonstrând incidența acestora și nedispunând efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj care ar fi putut oferi eventual date suplimentare referitoare la profilul inculpatului și la factorii care ar putea influența în mod negativ conduita sa procesuală și socială. În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței din 26 iunie 1991 - s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar dacă ordinea publică este efectiv amenințată - cauza Kemmache c. Franței din 24 noiembrie 1994. În cauză nu s-a demonstrat că acest risc, subzistent la momentul luării măsurii, se situează la același nivel, la aceleași dimensiuni, ca la momentul arestării. S-a apreciat la momentul arestării că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului este unul real, derivând din natura faptei și gravitatea deosebită a acesteia, rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale, respectiv, a unei eventuale lipse de reacție a autorităților judiciare relativ la fenomenul infracțiunilor de corupție. La acest moment al procedurii derulate împotriva inculpatului - acesta a fost trimis în judecată, iar întârzierea cu aproape o lună a momentului declanșării cercetării judecătorești nu i se poate imputa inculpatului, neexistând nici un impediment legal ori procedural pentru care instanța de fond să nu fi declanșat cercetarea judecătorească la data de (...), când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, amânând acest moment pentru data de (...), cu toate că primul termen poate fi preschimbat și de instanță din oficiu, legislația europeană impunând autorităților să depună diligențe deosebite în cauzele cu inculpați arestați preventiv, iar Legea nr.202/2010 oferind mijloace în acest sens - riscul tulburării ordinii publice este unul minim, în contextul în care, reacția publică la comiterea unor astfel de fapte și așteptările societății relativ la atitudinea organelor abilitate, și-au găsit corespondent în modul ferm și prompt de acțiune al autorității judiciare, care au instrumentat urmărirea penală, au trimis inculpatul în judecată, au declanșat cercetarea judecătorească. Ca urmare, deși vorbim într-adevăr de o infracțiune gravă, totuși pentru protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu un puternic impact în rândul comunității, cum sunt cele de corupție din speță, nu mai sunt necesare măsuri drastice, nu mai există un interes public real, care să prevaleze față de regula generală a judecării în stare de liberate (cazul Labita c/Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000). Pe de altă parte, potrivit art.136 Cod procedură penală scopul măsurilor preventive se poate realiza, fie prin măsuri preventive, fie prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, va opta pentru una din aceste măsuri. În speță, elementele pozitive, de circumstanțiere ale inculpatului, vin și ele în sprijinul convingerii instanței că scopul măsurii preventive luate față de inculpat poate fi realizat și prin liberarea provizorie a acestuia, cu atât mai mult cu cât, lăsarea în libertate a inculpatului nu este una necondiționată, ci este circumscrisă unor obligații stricte în sarcina sa și riscului ca, în cazul încălcării acestora, să fie din nou arestat. În cazul concret curtea apreciază că scopul bunei desfășurări a procesului penal poate fi atins și prin liberarea pe cauțiune a inculpatului N. N., obligațiile care urmează a fi stabilite în sarcina acestuia oferind suficiente garanții în sensul arătat. Astfel, potrivit prevederilor art.1605 Cod procedură penală cauțiunea garantează respectarea de către inculpat a obligațiilor care îi revin în timpul liberării provizorii. Inculpatul N. N. este în vârstă de 57 de ani, nu a mai fost confruntat cu legea penală până în prezent, are un domiciliu stabil, o familie legal constituită, a avut o conduită corectă în familie și societate până la momentul în care a fost inculpat în prezenta cauză, iar din probeleadministrate până în momentul de față nu reiese că ar încerca să comită alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă sau alte asemenea fapte. În cazul în care totuși ar avea cu rea-credință o astfel de conduită va interveni sancțiunea prev.de art.1604 alin.2 rap. la art.1602 alin.3 Cod procedură penală, respectiv se va lua din nou față de inculpat măsura arestării preventive. Pentru considerentele prezentate, în baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, curtea va admite recursul declarat de inculpatul N. N., fiul lui P. și M., născut la data de (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pe care o va casa în întregime. Rejudecând cauza, în baza art.160/8a alin.2 Cod procedură penală curtea va admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul N. N. și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.. Potrivit. art. 160/4 alin.2 rap. la art.160/2 alin.3 și 31 Cod procedură penală, pe durata liberării provizorii pe cauțiune, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita județului C., decât în condițiile stabilite de instanța; b) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la P. mun. C.-N., conform programului de supraveghere pe care organul de poliție îl va stabili sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. f) să nu intre în contact direct sau indirect, în nicio modalitate cu martorii din dosar. g) să nu exercite funcția de director la nicio instituție de învățământ. C. art.1602 alin.32 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. Se va înlătura dispoziția privind restituirea cauțiunii. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av.Pușcă A., sumă ce se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de inculpatul N. N., fiul lui P. și M., născut la data de (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pe care o casează în întregime și rejudecând: În baza art.160/8a alin.2 Cod procedură penală admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul N. N. și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.. Potrivit. art. 160/4 alin.2 rap. la art.160/2 alin.3 și 31 Cod procedură penală, pe durata liberării provizorii pe cauțiune, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita județului C., decât în condițiile stabilite de instanța; b) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la P. mun. C.-N., conform programului de supraveghere pe care organul de poliție îl va stabili sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. f) să nu intre în contact direct sau indirect, în nicio modalitate cu martorii din dosar. g) să nu exercite funcția de director la nicio instituție de învățământ. C. art.1602 alin.32 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. Înlătură dispoziția privind restituirea cauțiunii. În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av.Pușcă A., sumă ce se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./1(...) Jud.fond: R.Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1695/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1415/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
