Decizia penală nr. 1851/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1851/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
J. : M. R.
: C. I. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva deciziei penale nr.137 din 28 martie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 al.1 C.pen., și delapidare prev.de art.215/1 al.1 C.pen., cu aplic.art.41 al.2, art.42 și art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. A., av.N. C. S., lipsă fiind inculpatul C. A. și părțile civile A. V. și P. S. „., C. S. C., C. V. și V. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a comunicat de către A. V. și P. S. „., copia sentinței civile nr. 4. a T. C., adresa nr.
109/(...) comunicată de A. S. D. inculpatului C. A. A. și confirmarea de primire
5152/(...) și s-a invederat instanței că este în imposibilitate de a comunica și fișa postului cu atribuții de director al inculpatului întrucât aceasta nu se resgăsește în arhiva societății.
De asemenea, se constată că la dosar s-a depus de către inculpat un înscris intitulat „precizări";.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului C. A. A., av. N. C. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de inculpat, casarea deciziei penale nr. 137/2011 a T. C. și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.a Cod pr.pen., achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât fapta nu există și în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.d Cod pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunii de delapidare, întrucât există dubii cu privire la latura obiectivă a acestei infracțiuni. Apreciază că nu există probe suficiente din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune. Din actele dosarului rezultă că banii primițide inculpat au fost folosiți pentru achitarea amenzii și nu pentru folosința inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, față de lipsa fișei postului a inculpatului, apreciază că inculpatul nu avea atribuții de gestiune, împrejurare față de care nu se poate dovedi vinovăția acestuia. Susține în totalitate și motivele de recurs formulate de inculpat. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și delapidare ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a Cod pr.pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, cu consecința prev. de art. 76 Cod penal. Reprezentantul P.ui solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apreciază că nu se impune reformularea deciziei penale nr. 137/2011 a T. C. prin care în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului și pentru infracțiunea de înșelăciune. În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, apreciază că sunt întrunite toate elemenetele constitutive ale acestei infracțiuni și este îndeplinită și calitatea subiectului activ, calitatea de gestionar care este de drept și de fapt. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul avea calitatea de gestionar, pe care de altfel inculpatul nici nu a contestat-o. Apărarea inculpatului nu a contestat această calitate, ci doar a susținut că suma de 9.442,66 lei nu-i poate fi imputată inculpatului. În opinia, sa este evidentă lipsa din gestiune. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune arată că își însușește în totalitate considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel și apreciază că achitarea pentru această infracțiune de prima instanță este o greșită interpretare a probelor administrate în cauză. Tribunalul Cluj în mod judicios a analizat probele și a constatat vinovăția inculpatului și în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune. Apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia nu se impune a fi redusă întrucât pedeapsa este orientată spre minimul prevăzut de lege. Mai arată că, niciunul dintre argumentele inculpatului nu este incident în cauză, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea în totalitate a deciziei penale nr. 137/2011 a T. C. și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. C U R T E A : Prin Sentința penală nr. 751 din (...) a J.ei D., în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului C. A. A., fiul lui A. și M., născut la data de (...) în municipiul T., județul Timiș, de cetățenie română, studii superioare, căsătorit, are doi copii minori, ocupația - angajat societate comercială, fără antecedente penale, posesor C.I. seria K.X. nr.3., C.N.P.1760920 3., domiciliat în D., str.P. nr.4, bloc T1, scara A, ap.9, județul C., de sub acuza comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 Cod penal, părți vătămate fiind V. L., cu domiciliul în comuna S. nr.411, județul Bistrița-Năsăud, C. S. C., cu domiciliul în comuna C. M. nr.133, județul Bistrița-Năsăud și C. V., cu domiciliul în comuna P. R. nr.290A, județul Bistrița- Năsăud. În baza art.2151 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în forma continuată. În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II- a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art.346 alin.2 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile formulate împotriva inculpatului de părțile civile V. L., C. S. C. și C. V. În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm. din Codul civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. V. și P. S. (A.V.P.S.) „. D., cu sediul în D., str.M. V. nr.2, județul C., și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 6.708,36 lei, despăgubiri. În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 720 lei către partea civilă A. V. și P. S. (A.V.P.S.) „. D., cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: 1. Inculpatul deținea în cursul anului 2007 funcția de director executiv în cadrul Asociației V. și P. S. (A.V.P. S.)„. D., având și calitatea de gestionar, iar în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu încasa de la membrii asociației cotizațiile anuale, fiind obligat să emită chitanțe pentru fiecare, pe care să le înregistreze în evidențele contabile ale asociației. Dat fiind faptul că nu s-a mai prezentat la serviciu, conducerea asociației a dispus efectuarea unui inventar asupra gestiunii inculpatului, prin procesul-verbal din data de (...) stabilindu-se faptul că acesta și-a însușit o imprimantă de calculator, 30 bucăți permise de pescuit, precum și suma de 6.708 lei, cauzând în acest fel un prejudiciu în valoare totală de 8.938,36 lei, pentru recuperarea căruia A.V.P. S. „. D. s-a constituit parte civilă. 2. La data de (...), părțile vătămate V. L., C. S. C. și C. V., au participat la o vânătoare, fără a poseda autorizație, fapta fiind descoperită de organele de poliție. În cursul cercetărilor, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată C. S. C., căreia i-a spus să adune de la celelalte persoane implicate suma de 2.800 euro, cu care ar urma să se achite amenda administrativă ce se va aplica în speță, astfel încât problema braconajului va urgent soluționată și li se vor restitui armele. Partea vătămată C. S. C. a transmis mesajul inculpatului celorlalte părți vătămate, care au fost de acord cu propunerea, astfel că au adunat împreună 1.100 de euro, bani dați de cel dintâi inculpatului, care apoi a dispărut de la domiciliu. Ca atare, parchetul conchide că, în drept, fapta inculpatului, de a induce în eroare părțile vătămate că le va rezolva restituirea armelor de vânătoare și plata amenzii administrative din dosarul penal în care erau cercetate, fără a avea vreo calitate pentru a putea duce la îndeplinire cele promise, în schimbul sumei de 1.100 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 din Codul penal. În privința laturii civile a cauzei, părțile vătămate C. S. C. și C. V. au solicitat plata a câte 300 euro în favoarea fiecăruia, iar partea vătămată V. L. suma de 500 euro, bani pe care i-ar fi dat inculpatului în vederea rezolvării dosarului penal și restituirii armelor de vânătoare. De asemenea, în cauză a formulat pretenții civile A. V. și P. S. (A.V.P.S.)„. D., solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 8.938,36 lei din care, 6.708,36 lei reprezentând banii însușiți nelegal din soldul de casă, 430 lei valoarea imprimantei de calculator ce nu a fost găsită la inventar, iar 1.800 de lei contravaloarea celor 30 de permise de pescuit ce au lipsit din inventar. Analizând probele administrate în cauză, cât privește infracțiunea de înșelăciune, prima instanță a dispus achitarea inculpatului apreciind că acestea sunt insuficiente în dovedirea existenței obiective a faptei imputate și a vinovăției inculpatului. Instanța a constatat că declarațiile celor trei părți vătămate-civile, audiate efectiv în atare calitate doar în cursul cercetării judecătorești, nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză. S-a apreciat că depozițiile martorilor C. S. și C. L., de asemenea audiați doar în cursul cercetării judecătorești, ulterior termenelor la care au fost ascultate părțile vătămate-civile, nu sunt credibile pentru a fi primite de instanță, existând un interes față de cele întâmplate, justificat de gradul de rudenie și afecțiune în relația cu fiul lor. În privința infracțiunii de delapidare, prima instanță a reținut că, potrivit actului de sesizare, inculpatului i se impută faptul că, în cursul anului 2007, pe când exercita funcția de director executiv al Asociației V. și P. S., având calitatea de gestionar, cu obligația de a încasa de la membrii asociației cotizațiile anuale, fiind obligat să emită chitanțe pentru fiecare, pe care să le înregistreze în evidențele contabile ale asociației, și-a însușit o imprimantă de calculator, 30 bucăți permise de pescuit, precum și suma de 6708 lei, cauzând în acest fel un prejudiciu în valoare totală de 8938,36 lei, cuantum stabilit de conducerea asociației în urma inventarului gestiunii inculpatului, conform procesului-verbal întocmit la (...). În condițiile în care s-au constatat anumite nereguli în modul de organizare a evidențelor contabile, împrejurări recunoscute parțial de inculpat, care a pretins că preluase gestiunea asociației cu o lipsă de cca. 30.000.000 lei ROL în casă, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile vizând stabilirea exactă a prejudiciului, prin care să se constate din punct de vedere tehnic neregulile intervenite în evidența contabilă a asociației din toată perioada în care inculpatul a ocupat efectiv funcția de director și deci, implicit, să certifice în ce au constat acțiunile sau omisiunile acestuia. Stabilind situația gestionară a inculpatului pentru perioada (...) - (...), expertiza constată în sarcina acestuia un prejudiciu concret cauzat asociației, în sumă de 9.442,66 lei. Împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Dej a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Dej și inculpatul C. A. A. În dezvoltarea motivelor de apel P. de pe lângă Judecătoria Dej a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, raportat la soluția de achitare pronunțată cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 Cod penal. Astfel, din materialul probator existent la dosarul cauzei, se desprinde următoarea stare de fapt. La sfârșitul lunii octombrie 2007, cele trei părți vătămate, împreună cu inculpatul și alți vânători - membri ai A. S. D. - au participat la o vânătoare pe raza comunei C., jud. C., vânătoarea fiind autorizată pentru mistreț, vulpe șifazan. În cursul vânătorii s-au vânat și animale pentru care nu fusese eliberată autorizație, respectiv două femele de căprior, motiv pentru care au fost desfășurate cercetări împotriva participanților la vânătoare, sub aspectul comiterii infracțiunii de braconaj. La câteva zile după vânătoare, inculpatul C. A. A. a contactat-o pe partea vătămată C. S. C. - cu care se afla în relații de prietenie - spunându-i să ia legătura și cu celelalte două părți vătămate și să strângă fiecare o sumă de bani (C. S. C. și C. V., câte 300 euro iar V. L. - cel care împușcase una din femelele de căprior - suma de 500 euro), urmând ca partea vătămată C. S. C. să predea inculpatului sumele de bani, pentru ca acesta din urmă să achite, în numele părților vătămate, o amendă la o instituție neprecizată, cu sediul în municipiul C.-N. Partea vătămată C. S. C. s-a întâlnit cu celelalte părți vătămate, le-a relatat discuția avută cu inculpatul și a primit de la C. V. suma de 300 euro iar de la V. L. suma de 500 euro, bani pe care, împreună cu suma de 300 euro ce reprezenta propria sa contribuție, i-a predat inculpatului. Inculpatul s-a deplasat în municipiul C.-N. împreună cu partea vătămată C. S. C., a coborât din autoturism în zona Pieței Mărăști și s-a întors după circa jumătate de oră, declarându-i părții vătămate că „a rezolvat problema";. La un interval de două - trei zile de la acest episod, inculpatul nu a mai putut fi contactat, stabilindu-se ulterior faptul că a plecat în străinătate. În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C. A. A. a solicitat achitarea și pentru infracțiunea de delapidare, arătând că în opinia sa nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Inculpatul a mai arătat că în mod greșit s-a reținut faptul că el ar fi avut obligația de a înregistra chitanțele în evidențele contabile ale asociației, deoarece acest lucru intra în atribuțiile contabilei. Conform Statutului asociației și contractului individual de muncă el avea obligația de a încasa cotizațiile membrilor asociației și eliberarea de chitanțe în acest sens, nicidecum la înregistrarea acestora în contabilitate. Inculpatul a subliniat faptul că nici nu avea cum să facă acest lucru pentru că acea înregistrare trebuia făcută electronic, prin intermediul unui calculator, iar asociația a achiziționat un calculator doar în august 2007, dar acesta nu avea soft pentru asemenea operațiuni. Totodată, evidența contabilă era ținută de către contabila asociației O. Ana M. la un alt sediu, unde-și desfășura activitatea zilnică și pentru alte firme. Cu privire la expertiza contabilă efectuată în cauză, inculpatul a arătat că aceasta conține numeroase erori grave, nedemne de o expertiză contabilă, greșeli ce pot fi sesizate printr-un calcul matematic simplu. Inculpatul a mai arătat că, la dosarul cauzei, au fost depuse de către contabila asociației O. Ana M. și cu complicitatea președintelui asociației P. C. G. o serie de înscrisuri falsificate. Printre documentele falsificate depuse la dosar se numără state de plată din care „rezultă că directorul asociației figura în concediu fără salar în lunile martie - aprilie - mai - iunie - iulie - octombrie - noiembrie 2005, februarie -aprilie - mai - iunie - iulie - august 2006, că i s-a redus norma de lucru de la 8 ore la 2 ore pe zi fără acordul sau și, cel mai grav, fără a i se aduce la cunoștință acest lucru pentru perioada septembrie 2006 - august 2007. De asemenea, paznicul de vânătoare P. V. a fost trecut în concediu fără salar de către contabila și președintele asociației în lunile mai - iunie 2006, deși el i-a acordat salarii în aceste luni iar contabila asociației O. Ana M. s-a trecut singură, scriptic, în concediu fără salar în luna februarie 2006, deși și-a încasat salariul în luna respectivă. Inculpatul a mai arătat că deși a sesizat în nenumărate rânduri aceste fapte grave ce rezultă din documentele false depuse de „. asociației, prin aceste falsuri făcând să planeze asupra sa suspiciunea de delapidare, nu s-a ținut cont de faptul că, sumele ce rezultă din aceste nereguli acoperă de fapt valoarea prejudiciului de care este acuzat. Prin decizia penală nr.137 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dej, împotriva sentinței penale nr. 751/(...) a J.ei D., pe care o desființează în parte, cu privire la modul de soluționare a acțiunii penale având ca obiect infracțiunea de înșelăciune și a acțiunii civile derivate din această infracțiune, a naturii pedepselor accesorii aplicate inculpatului, a duratei termenului de încercare, precum și a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. e C.pen. Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 215 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul C. A. A., la 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. A fost menținută pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. S-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea de delapidare, prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C.pen., a fost contopită pedeapsa de 11 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 751/(...) a J.ei D. pentru infracțiunea de delapidare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care o sporește cu 3 luni, în final inculpatul urmând să execute 1 an și 3 luni închisoare. În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a tz. II C.pen. pe durata executării pedepsei principale, înlăturând incidența art. 64 lit. b C.pen. A fost menținută suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului, majorând durata termenului de încercare la 3 ani și 3 luni, calculat în condițiile art. 82 C.pen. În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile V. L., C. S. C. și C. V., obligând inculpatul la despăgubiri pentru daune materiale în favoarea acestora, după cum urmează: 300 euro față de partea civilă C. S. C., 300 euro față de partea civilă C. V. și 500 euro față de partea civilă V. L. În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. A. A. a sumei de 2679,3 lei, sumă care nu a făcut obiectul constituirii de parte civilă. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A. A. împotriva sentinței penale nr. 751/(...) a J.ei D.. În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Bara S., care se va avansa din FMJLC. În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare în apel, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu. În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă J. D., au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prima instanță a dispus achitarea inculpatului C. A. A. reținând că, urmare cercetării superficiale a anchetei, la dosar există doar probe indirecte iar în lipsă de alte elemente certe de probă nu s-a putut stabili vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Reanalizând probatoriul administrat în cauză, T. apreciază că hotărârea primei instanțe cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune este netemeinică. În declarația dată la data de (...), la scurt timp după întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul, partea vătămată C. S. descrie împrejurările în care i-a dat acestuia suma de 1100 E. Astfel, partea vătămată a arătat că în luna octombrie 2007 A. S. D. a organizat o vânătoare în hotarul localității V. G. pentru mistreți, fazani și vulpi. Raportat la faptul că s-a împușcat o căprioară, organele de poliție din municipiul D. au început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, respectiv pentru inexistența autorizației de vânătoare pentru căprioară. Partea vătămată a mai arătat că a fost contactat de inculpat, care i-a spus că pot scăpa de învinuirea pentru braconaj dacă plătește el și ceilalți implicați o amendă la I., care, din câte a înțeles, este un fel de poliție pe A. V. În aceste condiții, partea vătămată a contactat pe V. și C. care i-au dat 500, respectiv 300 E. iar 300 a pus personal, astfel că i-a înmânat inculpatului 1100 E. A doua zi după ce a fost cu inculpatul la C., în ideea de a achita amenda, acesta a dispărut de la domiciliu. În declarația dată la data de 12 februarie 2008 iar apoi în fața instanței la data de (...), partea vătămată C. S. C. a reiterat aceiași stare de fapt. Audiat la data de (...) (f.30), la 12 februarie 2008 (f.32) și de instanța de judecată la data de (...) (f.64) partea vătămată C. V. a arătat că în anul 2007 a participat la o vânătoare împreună cu celelalte două părții vătămate, inculpatul și alte persoane. Fiind cercetați pentru braconaj le-au fost ridicate documentele și armele. După câteva zile a fost contactat de partea vătămată C. S. care i-a spus că a discutat cu inculpatul care le-a spus să adune bani, respectiv euro, pentru a scăpa mai repede și pentru a li se restitui armele, în caz contrar vor pierde sezonul de vânătoare. Partea vătămată a arătat că i-a dat lui C. S. suma de 300 E. însă inculpatul a dispărut de la domiciliu. În declarațiile date, partea vătămată V. L. (f.33, 34 dos. u.p., și 63 dosar instanță) descrie aceiași stare de fapt. În aceste condiții, reținerea instanței referitoare la faptul că, la dosarul cauzei, nu exista suficiente probe, din care să rezulte vinovăția inculpatul nu au suport. Declarațiile xeroxate la care se fac referiri în considerentele hotărârii sunt declarații valabile, ele provenind din disjungerea cauzei, inculpatul fiind inițial cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 Cod penal. De asemenea, din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a avut dubii în legătură cu sinceritatea martorilor C. S. și C. L., părinții părții vătămate C. S. C., cu motivarea că există un interes față de cele întâmplate, justificat de gradul de rudenie și afecțiune în relația cu fiul lor. Împrejurarea că cei doi martori sunt părinții părții vătămate, nu constituie un motiv întemeiat că declarațiile lor să nu fie avute în vedere la soluționarea cauzei, mai ales că acestea se coroborează cu cele ale părții civile C. S., care încă de la început a arătat că suma de 300 E. a fost împrumutată în bani românești iar ulterior transformată în valută. În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, T. apreciază că vinovăția inculpatului a fost corect stabilită, din conținutul expertizei efectuate în cauză rezultă faptul că acesta a cauzat asociației un prejudiciu de 9.442,66 lei. Apărările inculpatului referitoare la lipsurile pecuniare din gestiune la preluarea asociației, dar și cele privind modul în care și-a desfășurat activitatea sub aspectul evidențierii operațiunilor financiare în contabilitate, sunt contrazise de declarațiile martorilor O. Ana M. - contabilul asociației și P. C. G. - președintele asociației. Astfel, din declarația martorului P. C. G. (f.279) rezultă că în cursul lunii august 2007 a fost informat de contabila asociației în legătură cu anumite nereguli privind procedura completării registrului de casă, de către directorul asociației, inculpatul C. A., căruia îi revenea această obligație conform fișei postului. Martorul a arătat că era vorba de lipsa unei sume de 4000 lei ron, ce lipsea din fondul de casă, motiv pentru care le-a solicitat celor doi să facă verificări pentru lămurirea situației. În urma acestei verificări, martorul a avut o discuție cu inculpatul care i-a explicat că a avut anumite dificultăți de ordin personal, motiv pentru care o parte din banii încasați de asociație i-a cheltuit în familie, pentru a-și cumpăra loc de casă. Privitor la situația celor 30 de permise, prima instanță a reținut în mod corect că din probele administrate nu rezultă faptul că inculpatul și-ar fi însușit o imprimantă color și 30 de permise, deoarece această lipsă nu figurează în procesul verbal de inventariere încheiat la (...) de comisa desemnată în acest sens de conducerea asociației. Aplicând principiul in dubio pro reo, instanța de fond a stabilit în mod judicios că în sarcina inculpatul nu se poate reține că a însușit, folosit sau traficat aceste bunuri din gestiunea societății. În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a invocat o serie de aspecte, considerate de el ca nereguli în desfășurarea procesului penal, ca depildă nerespectarea procedurii de citare sau caracterul ilegal al probelor. Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală se poate observa însă că acesta a fost citat atât de la domiciliul soacrei sale cât și la adresa înscrisă în actul de domiciliu. Faptul că inculpatul a plecat în străinătate, fără a lăsa o adresă la care să fie contactat, nu poate fi imputat organelor judiciare care, odată investite, nu puteau lăsa dosarul în nelucrare timp de 2 ani. La dosar nu există nici un indiciu care să conducă la această concluzie, de altfel toate probele administrate în cursul urmăririi penale au fost readministrate de instanța de judecată în condiții de oralitate, contradictorialitate, nemijlocire. Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii, T. a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dej împotriva sentinței penale nr. 751 din (...) a J.ei D., pe care a desființat-o în parte, cu privire la modul de soluționare a acțiunii penale având ca obiect infracțiunea de înșelăciune și a acțiunii civile derivate din această infracțiune, a naturii pedepselor accesorii aplicate inculpatului, a duratei termenului de încercare, precum și a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal. Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, T. a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 Cod penal, menținând pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art.2151 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. La dozarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art.72 Cod penal, respectiv împrejurările în care a fost comisă fapta, valoarea prejudiciului și persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală. Constatând existența concursului de infracțiuni, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, T. a contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, aceea de 1 an închisoare, sporită cu 3 luni, inculpatul executând în final 1 an și 3 luni închisoare. În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II a Cod penal, înlăturând incidența art. 64 lit. b Cod penal. S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului, majorând durata termenului de încercare la 3 ani și 3 luni, calculat în condițiile art. 82 Cod penal. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999 C.civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile V. L., C. S. C. și C. V., obligând inculpatul la despăgubiri pentru daune materiale în favoarea acestora, după cum urmează: 300 euro față de partea civilă C. S. C., 300 euro față de partea civilă C. V. și 500 euro față de partea civilă V. L. În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., T. a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. A. A. a sumei de 2679,3 lei, sumă care nu a făcut obiectul constituirii de parte civilă. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A. A. împotriva sentinței penale nr. 751 din (...) a J.ei D.. În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Bara S., care se va avansa din FMJLC. În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare în apel, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu. În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă J. D., au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de delapidare mai ales că i s-a agravat situația în propria sa cale de atac. De asemenea, inculpatul a mai arăta că nu există probe suficiente din care să rezulte că acesta ar fi comis infracțiunea de înșelăciune iar în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, în lipsa fișei postului nu se poate ști dacă inculpatul avea sau nu atribuții de gestiune. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, în cauză s-a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea. Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în calitate de director executiv în cadrul Asociației V. și P. S. (A.V.P. S.)„. D., în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu de a încasa de la membrii asociației cotizațiile anuale, fiind obligat să emită chitanțe pentru fiecare, pe care să le înregistreze în evidențele contabile ale asociației și-a însușit sume de bani cauzând un prejudiciu în sumă de 9442,66 lei, conform expertizei contabile de la dosar. De asemenea, s-a reținut că la data de (...), părțile vătămate V. L., C. S. C. și C. V., au participat la o vânătoare, fără a poseda autorizație, fapta fiind descoperită de organele de poliție. În cursul cercetărilor, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată C. S. C., căreia i-a spus să adune de la celelalte persoane implicate suma de 2.800 euro, cu care ar urma să se achite amenda administrativă ce se va aplica în speță, astfel încât problema braconajului va urgent soluționată și li se vor restitui armele. Partea vătămată C. S. C. a transmis mesajul inculpatului celorlalte părți vătămate, care au fost de acord cu propunerea, astfel că au adunat împreună 1.100 de euro, bani dați de cel dintâi inculpatului, care apoi a dispărut de la domiciliu. Din starea de fapt expusă mai sus, rezultă fără urmă de dubiu că inculpatul, cu intenție le-a indus în eroare pe părțile vătămate, convingându-i pe aceștia să-i dea o sumă de bani după care nu a mai fost de găsit. Ne însușim întrutotul argumentația instanței de apel care în mod detaliat probele testimoniale care coroborate au condus la condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, declarațiile părților vătămate fiind susținute de cele ale martorilor audiați în cauză. Cu privire la infracțiunea de delapidare, vom constata că susținerile inculpatului referitoare la faptul că acesta nu avea atribuții de gestiune astfel că nu era pasibil de comiterea infracțiunii de delapidare sunt infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză precum și din conținutul contractului individual de muncă al inculpatului, chiar și în lipsa fișei postului, se deduce că acesta avea atribuții privind buna gestionare a patrimoniului asociației. De altfel, potrivit adresei părții civile, contractul său de muncă nu a încetat este doar suspendat prin efectul legii ca urmare a constatării lipsurilor în gestiue. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, apreciem că aceasta s-a realizat în mod corect, în acord cu dispozițiile art.72 C.p., ținându-se cont de toate criteriile prev. de acest text de lege, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de persoana inculpatului, de conduita sa procesuală, de faptul că acesta a părăsit țara, fără a lăsa vreo adresă la care să poată fi contactat. Așa fiind, instanța de fond și apoi instanța de apel au dat dovadă de clemență orientând cuantumul pedepselor înspre minimul special prevăzut detextele incriminatoare și dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia. Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. A., domiciliat în D., str. M., nr. 9, bl.F.2, ap.28, jud. C., împotriva deciziei penale nr. 137/A din 28 martie 2011 a T. C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2011. PREȘEDINTE J. A. D. L. M. R. C. I. M. V.-G. GREFIER Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.apel L. F./S. S.
| ← Decizia penală nr. 379/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
