Decizia penală nr. 576/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.576/R/2011

Ședința publică din 13 aprilie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

M. R. GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva deciziei penale nr.149 din 15 decembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpații A. D. și K. I., ambii trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 al.1 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata A. D. asistată de apărător desemnat din oficiu av.Valea R. și inculpatul K. I., asistat de apărător desemnat din oficiu av.Bădău C. E., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu, își mențin declarațiile date și nu au de făcut completări la acestea.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P. susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia și în consecință să fie casate ambele hotărâri pronunțate, cu privire la aplic.disp.art.18/1 rap.la art.91 lit.c C.pen., față de faptele de mărturie mincinoasă comise de fiecare inculpat și să reaplice fiecăruia câte o pedeapsă penală înscrisă între limitele legale, constând în închisoare cu aplic.art.81 C.pen., pentru ambii inculpați, deoarece consideră că o astfel de soluție ar corespunde principiilor de evaluare a materialului probator. In cauză ambele instanțe au aplicat netemeinic și nefondat dispozițiile menționate, interpretând într-un fel extrem de larg și cu o justificare dincolo de spiritul textului de lege elementele din dosarul cauzei. Precizează că evident instanțele au considerat că fapta ilicită, respectiv depunerea unor mărturii cu caracter mincinos date în cursul unei proceduri judiciare penale, s-a realizat și era posibilă producerea consecințelor și posibilitatea ca instanțele să pronunțe o soluție greșită în cauza penală dedusă judecății, însă s-a apreciat că totuși, datorită unor elemente concurente dovedite prin probațiunea din dosarul cauzei nici unul dintre inculpați, prin activitateasa, nu a realizat și gradul de pericol social specific unei infracțiuni ca trăsătură definitorie prev.de art.17 C.pen.

S-a arătat în esență că în ceea ce o privește pe inculpata A. D. poziția sa procesuală a fost una delicată datorită faptului că la data la care a depus mărturie era logodnica persoanei în favoarea căreia a depus mincinos, inculpat într-o cauză penală, ulterior audiat în calitate de martor în prezentul dosar și dacă ar fi fost căsătorită printr-o formalitate normală, ar fi beneficiat de dispozițiile legale care îi permiteau să nu dea declarație împotriva acestei persoane, ceea ce a pus-o în situația de a face o alegere morală între a depune o declarație adevărată și pe de altă parte, a contribui sau nu la condamnarea persoanei cu care ulterior s-a căsătorit.

In ce-l privește pe inculpatul K. I., acesta s-a folosit de argumentul că declarațiile date s-au făcut numai în cursul urmăririi penale și că în final instanța a putut să deceleze adevărul juridic și obiectiv din restul materialului probator și astfel adevărul a ieșit la iveală.

Consideră că aceste argumente pentru nici unul dintre inculpați nu sunt de natura să facă faptele acestora nesemnificative și vădit lipsite de importanță. Are în vedere principiile ce stau la baza incriminării arătate și în cuprinsul memoriului de recurs, pe care și-l însușește și-l susține, respectiv că, în cauză ar trebui pornit de la ideea că astfel de infracțiuni care vizează bunul mers al justiției ar trebui privite ca atare și că instanța ar trebui să opineze că o astfel de conduită indiferent de motivele care o justifică, sunt de natură să afecteze bunul mers al justiției în ce privesc principiile cele mai profunde, afectând întreg sistemul juridic.

De asemenea, nu se poate găsi o justificare de natură personală prin prisma relațiilor de rudenie pentru că ar însemna să aplicăm acest principiu de justificare în toate situațiile în care s-ar întâlnit mărturii mincinoase.

Ori, dacă avem în vedere acest element vom găsi o justificare care practic anulează motivația pentru care legiuitorul a încriminat această faptă.

Prin urmare, circumstanța că aceste depoziții au rămas numai la stadiu de declarație în faza de urmărire penală, nu este un argument justificat.

Rezumând, apreciază că acest gen de infracțiuni trebuie considerate ca având pericol social cel puțin în limitele textelor de lege, trebuie privite ca fiind de natură să pună în pericol principiile ce guvernează bunul mers al unui proces și ar trebui sancționate aceste persoane pentru a descuraja conduita generală de a aprecia că depunerea unei mărturii în fața unei instanțe, nu prezintă nici o importanță și poate să se facă fără consecințe.

S. să fie admis recursul și condamnați inculpații, existând nu numai elementele constitutive ci și premisele trăsăturii esențiale de pericol social prevăzute de textul de lege.

Apărătorul inculpatei A. D., solicită respingerea ca nefondat arecursului formulat în cauză de către parchet.

Susține că învinuirea care i se aduce inculpatei a fost aceea că în cursul urmăririi penale, aceasta a dat o declarație considerată mincinoasă în favoarea actualului soț și logodnic la acea dată, învinuit de vătămare corporală și condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată. Tot în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că adat respectiva declarație pentru a-l ajuta pe inculpat, motivându-și acest

„ajutor"; pe sentimentele de afecțiune care existau între cei doi. Consideră că argumentele parchetului în susținerea condamnării inculpatei nu rezistă și anume : inculpatul A. M. a fost condamnat în baza unor declarații a martorilor oculari și se face vorbire inclusiv în ambele hotărâri judecătorești anterioare la martorul ocular. Existând un martor ocular și recunoașterea inculpatei precum și retragerea declarației date în faza de urmărire penală, nu vede cum ar fi putut să se producă o eroare judiciară în sensul în care a fost invocată de parchet. Pe de altă parte, consideră că în cazul inculpatei, aflarea adevărului în cauză nu a fost împiedicată în nici un fel, existând declarația martorului ocular N. E. M.. Hotărârea de condamnare nu s-a bazat pe declarația inculpatei din prezenta speță, ci pe întregul material probatoriu administrat în cauză. In faza de judecată, inculpata nici nu a mai dat nici o declarație și chiar apărarea a renunțat la audierea în calitate de martoră a inculpatei.

Pe de altă parte, ținând cont că în faza de urmărire penală dar și în fața instanței probele administrate trebuie coroborate cu întregul ansamblu probator, eventualele erori judiciare pot fi consecința doar a interpretării greșite a probelor.

Pe de altă parte, existând retragerea acestei declarații, mărturia inculpatei nu a avut nici un rol determinant pentru aflarea adevărului în cauză.

A., în mod corect instanțele au aplicat și menținut o amendă administrativă.

Susținerea că inculpata a asigurat un alibi pentru inculpatul A. M., consideră că este netemeinic, deoarece acesta nu a fost achitat.

Din toate aceste argumente rezultă că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, motiv pentru care aplicarea de către instanța de fond a unei pedepse administrative consideră că este temeinică și legală iar faptul că instanța de apel a respins apelul parchetului, consideră de asemenea că a fost corectă cel puțin în ceea ce o privește pe inculpata A. D.

Totuși, consideră că apelul parchetului ar fi admisibil doar din motivul de nelegalitate invocat în scris și nesusținut oral de reprezentantul parchetului și anume, referitor la faptul că instanța de apel nu a obligat și inculpați la cheltuieli judiciare deși și apelurile lor au fost respinse.

Sub acest aspect, pentru obiectivitatea actului de justiție consideră că apelul parchetului poate fi admis strict la acest motiv privitor la cheltuieli judiciare.

Cu privire la celelalte argumente solicită respingerea ca nefondate argumentele referitoare la netemeinicia soluției de achitare în ceea ce o privește pe inculpată S. acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Apărătorul inculpatului K. I., solicită respingerea recursului formulatde parchet în baza art.385/15 pct.1 C.pr.pen., și menținerea în întregime a decizie atacate.

În susținerea poziției procesuale, inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte, însă solicită a se avea în vedere că în momentul respectiv procurorul a reținut vinovăția numitului A. M., cu toate că s-a dat această declarație mincinoasă.

Instanța a apreciat corect ansamblul probator administrat în cauză și în consecință a reținut gradul de pericol social al acestei infracțiuni.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul în urma recunoașterii acestei fapte, în cazul în care ar fi reaudiat în fața instanței ar fi dat o declarație reală și care să corespundă situației de fapt.

S. a se avea în vedere că inculpatul nu a cunoscut exact în legătură cu ce este audiat și cât de gravă este fapta de care era acuzat A. M. Instanța a reținut că deși inculpatul înțelege bine limba română, are unele mici probleme de exprimare fapt care ar fi putut genera parțial declarațiile contradictorii date de acesta în cauză. De asemenea, pentru dovedirea situației de fapt, expusă prin rechizitoriu au fost menționate mai multe mijloace de probă. Consideră că toate aceste probe trebuie coroborate și nu trebuie să se acorde o mai mare putere unei probe față de cealaltă. De asemenea solicită a se avea în vedere că deși inculpatul și-a ajutat prietenul, nu a existat niciodată sub nici o formă o înțelegere prealabilă între aceștia. Să se aibă în vedere că finalitatea procesului penal a fost aceea de condamnare a inculpatului A. M. A. că această condamnare nu s-a bazat exclusiv pe declarația mincinoasă și consideră că nu s-a adus nici o atingere aflării adevărului și înfăptuirii justiției în mod corect.

S. de asemenea a se avea în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatului, care nu are antecedente penale și este un bun gospodar.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului parchetului, cu acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Inculpata A. D. având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul K. I. având ultimul cuvânt arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.240 din (...) a Judecătoriei Z. în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b¹ Cod procedură penală și art. 18¹ Cod penal a fost achitată inculpata A. D., fiica lui V. și Ana, născuta la data de (...) în localitatea T., jud.Timiș, cetățean român, studii medii, căsătorită, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliata în localitatea M., comuna S., nr. 2., jud. S., CNP 2. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzută de art. 260 alin.1 Cod penal.

În baza art.18¹ alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit.c) Cod penal, s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.

În baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b¹ Cod procedură penală și art. 18¹ Cod penal a fost achitat inculpatul K. I. fiul lui V. și I., născut la data de (...) în localitatea Z., jud.S., cetățean român, căsătorit, studii medii, situația militară satisfăcută, agricultor, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea Z., str. Decebal nr.25, jud. S. , CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, prevăzută de art. 260 alin.1 Cod penal

În baza art.18¹ alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit.c) Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 800 lei.

În baza art.191 alin.1 și art.192 alin.1 pct.1 lit.d) Cod procedură penală, au fost obligați inculpații A. D. și K. I. la plata sumei de 600 lei cutitlu de cheltuieli judiciare către stat -300 lei A. D. și 300 lei K. I., din care suma de 100 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu prezent la un termen de judecata , av.S. R.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din

Dosar nr.483/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților K. I. si A. D. cu privire săvârșirea de către cei doi învinuiți a infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cursul urmăririi penale care s-a efectuat în dosarul 36/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).

În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că martorul A. M. a fost cercetat în dosarul cu nr. 36/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru infracțiunea de vătămare corporală. S-a reținut în sarcina acestuia că în data de (...), în jurul orelor 12-13, s-a deplasat pe pășunea

„. de pe raza satului M., comuna S., unde a agresat-o pe partea vătămată

A. B. F. a fost probată prin declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați, acte medico-legale precum și prin declarațiile lui A. M. date în fața instanței.

În cursul urmăririi penale A. M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că în data respectivă el a fost în Z. de unde s-a întors în jurul orelor 16.30, deci după comiterea faptei .

În faza de urmărire penală au fost audiați martorii propuși de acesta, respectiv învinuiții A. (fostă Satmari) D. și K. I.

Prin declarația de martor, data în faza de urmărire penală în (...), învinuita A. D. a declarat că în data de (...) împreună cu A. M. s-au deplasat în Z. la locuința lui K. I. unde au ajuns pe la orele 9.00. De aici toți 3 au mers în livada și au cules 5 saci de mere. De aici s-au reîntors la locuința lui K. I. unde au stat până în jurul orelor 12-13.00, după care ea, împreună cu A. M. au plecat la locuința lui M. I. De acolo au trecut și pe la martorul I., iar apoi s-au întors în M., unde au ajuns pe la orele 16-

17.00 (f.47-48).

În rechizitoriu s-a mai reținut ca învinuita a declarat în fața organelor de urmărire penală data când au avut loc acestea, respectiv (...), cât și de ora reîntoarcerii - 16.00-17.00, aceste aspecte erau date esențiale, în cauză, agresiunea având loc pe (...), în jurul orelor 12-13.

Prin declarația de martor, data în fața organelor de urmărire penală, din (...), s-a reținut în rechizitoriu că învinuitul K. I. a declarat că în data de (...), în jurul orelor 8.00 a fost vizitat la domiciliu de către A. M. și soția acestuia (învinuita A. D.). Împreună cu aceștia s-a deplasat în livada pe care o deține unde au cules 5 saci de mere. D. aceea, în jurul orelor 12.00, cei doi l-au ajutat să-și numere oile. Au terminat această activitate pe la orele 13, după care s-au întors la locuința învinuitului K. unde au stat împreună până la orele 14.00 când A. M. și soția au plecat. A menționat că nu cunoaște alte amănunte în legătură cu acuzația care i se aducea lui A. M.

In cursul urmăririi penale efectuate în acest dosar, învinuita A. D. a recunoscut că a dat declarațiile cu scopul de a-l ajuta pe A. M. , actualul ei soț si concubin la acea dată.

Potrivit rechizitoriului, în prima declarație olografă data în data de (...) calitate de învinuit in prezenta cauza, învinuitul K. I. și-a menținut declarația, data in dosarul (...), dar, ulterior prin declatația din (...) învinuitul K. I. a recunoscut că a dat o declarație mincinoasă, invocând însă două apărări. A. el arată că dacă ar fi fost reaudiat ar fi dat o declarație sinceră dar infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă odată cu semnarea declarației. Cea de-a doua apărare se referă la împrejurarea că învinuitul K. I. nu a cunoscut exact în legătură cu ce a fost audiat și cât de gravă este fapta de care era acuzat A. M. dar a consemnat expres în declarația sa că nu cunoaște alte aspecte legate de acuzația care i se aduce lui A. M., iar obligația martorului de a declara numai adevărul există independent de gravitatea faptelor cercetate Se mai menționează în actul de sesizare al instanței că afirmațiile învinuitului K. I. potrivit cărora A. M. i-ar fi cerut să declare în fals, nu fac decât să confirme încă odată că învinuitul a cunoscut exact care era motivul pentru care a fost audiat în calitate de martor.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitei A. D., copie de pe declarația de martor din (...); declarațiile învinuitului K. I., copie de pe declarația de martor din (...), declarațiile martorului A. B.,declarațiile martorului N. E.-M., declarațiile martorului A. M.-N., declarația martorului D. A. copie de pe declarația lui A. B. (...), copie de pe declarațiile lui A. M. din dosarul 36/P/2008, copie de pe S. penală 9/(...) a

Judecătoriei Z., fișă cazier judiciar învinuiți, proces-verbal de prezentare material de urmărire penală.

La termenul de judecată din (...), după citirea actului de sesizare, inculpatul K. I. a declarat ca își menține declarațiile date in faza de urmarire penală și ca nu dorește să dea declarații in fața instanței de judecată.

La același termen de judecata inculpata A. D. a declarat de asemenea ca îți menține declarațiile date în faza de urmărire penală și ca nu dorește să dea declarații in fața instanței de judecată.

C. art. 325. alin.1 Cod procedură penal, având în vedere pozițiile procesuale ale inculpaților instanța a dispus citirea declarațiilor date de inculpați în fața organelor de urmărire penală.

La termenul de judecată din (...) au fost audiați martorii A. M. N., N.

E.-M., D. A. și B. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 92-97.

De asemenea la termenul de judecată din (...), declarațiile inculpaților au fost completate la solicitarea acestora, fiind consemnate la filele 90-91.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații A. D. și K. I. au fost cercetați și trimiși in judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută si pedepsită de art. 261 alin.1 Cod penal, săvârșită în cursul urmăririi penale care s-a efectuat în dosarul 36/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj soluționat prin sentința penală nr. 9/(...) din dosarul (...) prin care martorul din prezenta cauza A. M. N. a fost condamnat la 6 luniînchisoare pt comiterea infracțiunii de vătămare corporală asupra martorului B. A.

In dosarul sus menționat, soluționat prin sentința penală nr.

9/(...), în faza de urmărire penala inculpații A. D. și K. I. au dat declarații în calitate de martor cu privire la locul unde se afla inculpatul din acea cauza, martorul A. M. N., declarații din care reiese faptul ca acesta nu s- ar fi aflat in momentul săvârșirii faptei de vătămare corporală la locul săvârșirii acesteia adică pe păunea satului M., ci în municipiul Z. In cursul judecății martorul A. M. N., prin apărătorul său, a arătat ca înțelege să renunțe la audierea de către instanța de judecata a celor doi martori, inculpații A. fosta Satmari D. și K. I. Instanța prin încheierea din (...) din dosarul (...) a admis cererea lui A. M. N. si a dispus omiterea audierii inculpaților, martori in acea cauza.

In soluționarea laturii penale a cauzei, prin sentința penală nr.

9/(...), convingerea instanței nu s-a întemeiat pe mărturiile date exclusiv în faza de urmărire penală de către inculpații A. D. și K. I., deoarece a pronunțat o hotărâre de condamnare a lui A. M. N. și astfel înfăptuirea justiției si aflarea adevărului nu au fost împiedicate. Soluția instanței s-a bazat pe actele medicale depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorului (parte vătămată din acea cauză), A. B., a martorului (inculpat in cauza respectivă) A. M. N. si declarațiile martorilor N. E.-M., S. A. și S. F.

Insă, instanța nu poate omite faptul ca existența infracțiunii de mărturie mincinoasă nu este condiționată de facerea unor afirmații mincinoase exclusiv în fața instanței de judecată, infracțiunea existând chiar daca declarația mincinoasă a fost dată doar in fața organelor de urmărire penală, ea consumându-se în momentul asumării declarației, prin semnarea acesteia si independent de soluția pronunțată în cauza respectivă.

1. A. în declarația dată în faza de urmărire penală în calitate de martor în data de (...) inculpata A. D. a afirmat că în data de (...), de dimineața de la ora 8.30-9.00 si până după-masa în jurul orelor 16.00-

17.00 când a ajuns la locuința sa din M. s-a aflat în permanentă Z., împreuna cu inculpatul din acea cauză A. M. N. În acest interval inculpata a declarat ca a desfășurat diverse activități după cum urmează: au ajuns la locuința inculpatului K. I. din municipiul Z. in jurul orelor 8.30-9.00; acolo au consumat o cafea după care au plecat împreuna cu inculpatul K. I. în livada acestuia unde au cules mere până în jurul orelor 12.00; din livadă s-au întors la locuința inculpatului K. I. unde au rămas până în jurul orelor 12.30-13.00, fără a preciza dacă inculpatul K. I. i-a însoțit sau a rămas în livadă, după aceea au plecat la locuința numitului M. I. unde de asemenea au rămas aproximativ jumătate de oră iar mai apoi la cabinetul doctorului stomatolog I. unde au rămas un timp scurt. Inculpata declară ca a ajuns acasă n jurul orelor 16.00-17.00 deci la aproximativ 2-3 ore de la momentul la care s-a produs agresiune fată de martorul A. B. , parte vătămată in dosarul in care inculpata A. D. a dat declarație in calitate de martor. C. acestei declarații martorul A. M. N., inculpat in cauza in care A. D. a avut calitatea de martor nu ar fi putut săvârși fapta deoarece se afla la Z.

Declarația inculpatei A. D. cu privire la faptul ca în intervalul

8.30- 9.00 si 16.00-17.00 din data de (...) s-ar fi aflat în Z. împreuna cu A.

M. N. este infirmată de declarațiile martorilor:

-D. A. -care a declarat că l-a văzut pe martorul A. M. N. in localitatea M. in jurul orelor 11.00- 12.00 conform declarațiilor de la filele

32 si 96

-B. A.-care a declarat ca incidentul cu martorul A. M. N. a avut loc in jurul orelor 13, in data de (...), declarație consemnată la fila 97

- N. E.-M., care a afirmat ca incidentul a avut loc in jurul amiezii, conform declarației martorei de la fila 95

-A. M. N., care a confirmat parțial traseul indicat de inculpată dar a arătat faptul că in jurul orelor 12.00 sau 13.00 au placat spre M. si a săvârșit fapta de vătămare corporală pentru care ulterior a fost condamnat la 6 luni închisoare, declarația fiind consemnată in filele 92-94

Stabilirea locului unde se afla A. M. N. in momentul săvârșirii faptei de vătămare corporală asupra martorului B. A. reprezenta o împrejurare esențială cu privire la faptă, deoarece de lămurirea acestui aspect depindea stabilirea vinovăției martorului A. M. N., aspect cunoscut de inculpata A. D. având in vedere ca aceasta a încercat să-i construiască un alibi pentru momentul săvârșirii faptei, declarând că A. M. N. se afla in

Z. in momentul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală.

Prin declarația dată in data de (...), in calitate de învinuită, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, inculpata A. D. a recunoscut că a făcut afirmații mincinoase in calitate de martor în cursul urmăririi penale care s-a efectuat în dosarul 36/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, invocând in apărarea ei faptul că la aceea dată trăia in concubinaj cu A. M. N., actualul ei soț si dorea să-i creeze acestuia un alibi. Această declarație se coroborează cu declarațiile martorilor D. A., B. A., N. E.-M. și A. M. N. si corespunde adevărului.

Inculpata A. D. a menținut și in fața instanței de judecată declarația prin care recunoștea săvârșirea faptei de mărturie mincinoasă, având o atitudine de cooperare cu organele judiciare.

2. Inculpatul K. I. in declarația dată in calitate de martor in data de (...) a afirmat că in data de (...), de dimineața de la ora 8.00 si pana după-masa in jurul orelor 14.00 A. M. N. a fost Z. desfășurând următoarele activități: de la ora 8.00 la ora 9.00 inculpatul K. I. a băut o cafea cu inculpata A. D. si cu soțul acesteia martorul A. M. N. apoi s-au deplasat toți in livada de meri a inculpatului K. I. unde inculpata A. D. si soțul acesteia martorul A. M. N. au cules mere iar inculpatul K. I. a avut grija de oile sale care se aflau pe un teren din apropiere; la ora 12.00 inculpatul K. I. a fost ajutat de cei doi sa numere oile, activitate încheiată, in jurul orelor 13.00 după care s-au deplasat toți la locuința inculpatului K. I. unde au băut o cafea iar in jurul orelor 14.00 inculpata A. D. si soțul acesteia martorul A. M. N. au plecat de la locuința inculpatului K. I.

Acesta stare de fapt descrisa de către inculpat in declarația dată in calitate de martor a fost infirmată prin soluția dată in dosarul (...), prin sentința penală nr. 9/(...) martorul din prezenta cauza A. M. N. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală asupra martorului B. A., sentința in care instanța reținut că la momentul savirșirii faptei de vătămare corporală, adică in jurul amiezii-orele 12,00-13.00 martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. se afla la locul săvârșirii faptei adică pe păsunea satului M. si nu în municipiul Z. împreuna cu inculpatul K. I.

Prin declarația dată in calitate de învinuit in data de (...) inculpatul menține declarația dată in calitate de martor; in data de (...) inculpatul face insă o completare la declarație si afirmă ca declarat mincinos deoarece a fost rugat de martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N., care nu i-a spus insa ce probleme avea si nu cunoștea gravitatea faptei săvârșite de acesta; A. el arată că dacă ar fi fost reaudiat ar fi dat o declarație sinceră, totodată declară ca inculpata A. D. si martorul A. M. N. au părăsit locuința lui in jurul orelor 9.30.

Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

In cauză, depozițiile inculpatului, date in calitate de martor in care afirmă ca martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. a părăsit locuința lui in jurul orele 14.00 precum si depozițiile date in calitate de învinuit, in faza de urmărire penală efectuată in prezentul dosar in care afirma ca martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. a părăsit locuința lui in jurul orele 9.00 nu se coroborează cu celelalte probe administrate, ci, din contră, sunt contrazise de declarațiile celorlalți martori:

-D. A. -care a declarat că l-a văzut pe martorul A. M. N. in localitatea M. in jurul orelor 11.00- 12.00 conform declarațiilor de la filele

32 si 96

-B. A.-care a declarat ca incidentul cu martorul A. M. N. a avut loc in jurul orelor 13, in data de (...), declarație consemnată la fila 97

- N. E.-M., care a afirmat ca incidentul a avut loc in jurul amiezii, conform declarației martorei de la fila 95

-A. M. N., care a declarat faptul că a părasit locuința inculpatului

K. I. in jurul orei 12.30, declarație consemnată la fila 92

In fata instanței de judecata , în suplimentul de declarație dată în data de (...), inculpatul a declarat ca martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N., a plecat de la el in jurul orelor 12.00-12.15, acesta nefiind la domiciliu când aceștia au plecat .

Acesta declarație corespunde stării de fapt reținute prin sentința penala penală nr. 9/(...) prin care martorul din prezenta cauză A. M. N. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală asupra martorului B. A., sentința in care instanța a arătat ca la momentul săvârșirii faptei , adică in jurul amiezii- orele

12,00-13.00 martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. se afla la locul săvârșirii faptei si nu în municipiul Z. impreuna cu inculpatul K. I. .

Acesta declarație dată in fața instanței de judecată in data de (...) se coroborează cu declarațiile martorilor D. A., N. E.-M., A. M. N. si B. A. și reflecta adevarul.

Prin declarațiile sale din cursul procesului penal, inculpatul a negat în mod constant comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă invocând faptul că nu a cunoscut exact în legătură cu ce a fost audiat și cât de gravă este fapta de care era acuzat A. M.

1. În drept, fapta inculpatei A. D., de a face declarații mincinoase in fața organului de urmărire penală, afirmând ca in momentul săvârșiriifaptei de vătămare corporală martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. se afla in Z. si nu locul savirsirii respectivei fapte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin.1 Cod penal.

Inculpata A. D. a acționat cu intenție directa, urmărind prin crearea unui alibi împiedicarea aflării adevărului si totodată a acceptat posibilitatea creării unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției.

Din cuprinsul probatoriului administrat, instanța a apreciat că starea de fapt reținută este dovedită și că inculpata A. D. se face vinovata de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu excepția gradului de pericol social al faptei, pe care instanța l-a apreciat că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Potrivit art.18/1 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A. inculpata A. D., la acel moment doar concubina a martorului (inculpat in acea cauza) A. M. N. a fost obligată prin lege sa dea declarații in cauza in care cel care in ochii ei era deja soț era judecat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, relația lor fiind ulterior oficializata, Aceasta a fost pusă intr-o situație dificilă ea asistând la zbuciumul partenerului ei de viata care era judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni. Intre doua persoane care conviețuiesc împreună se pot naște sentimente puternice de afecțiune, chiar in lipsa unui certificat de căsătorie, astfel încât instanța apreciază ca inculpata, fiind obligata prin lege sa dea declarații in calitate de martor împotriva viitorului soț, a acționat cu mijloacele pe care le-a avut la îndemână si conform gradului acesteia de pregătire (inculpata are studii medii si locuiește la tara, neavând un acces facil la mediile de informare) pentru a-și proteja viitorul soț.

Inculpata a data declarații doar in faza de urmărire penala iar in cursul judecății condamnatul din acea cauza A. M. N. a realizat gravitatea faptei și a renunțat la audierea inculpatei A. D. pentru ca aceasta sa nu facă o alta declarație mincinoasa si in fata instanței de judecata

De asemenea în soluționarea laturii penale a cauzei, prin sentința penală nr. 9/(...), din dosarul (...) prin care martorul din prezenta cauza A. M. N. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, convingerea instanței nu s-a întemeiat pe mărturia dată exclusiv in faza de urmărire penale de către inculpata A. D., deoarece a pronunțat o hotărâre de condamnare a lui A. M. N. si astfel înfăptuirea justiției si aflarea adevărului nu au fost împiedicate. Totodată instanța a reținut faptul ca inculpata nu a mai avut confruntări cu legea penala si are un comportament bun în societate.

Față de aspectele reținute în cele ce preced, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpata nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel încât a dispus achitarea acestora în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.b¹) Cod procedură penală și la art.18¹ Cod procedură penală.

În baza art.18¹ alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit.c) Cod penal, s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.

Inculpata fiind achitată în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.b¹) Cod procedură penală și la art.18¹ Cod procedură penală în baza art.192 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, a fost obligată și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.

2.În drept, fapta inculpatului K. I., de a face declarații mincinoase in fața organului de urmărire penală, afirmând că pană la ora 14.00 adică și in momentul săvârșirii faptei de vătămare corporala martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. se afla in Z., la locuința acestuia si nu locul săvârșirii respectivei fapte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1

Cod penal.

Inculpatul K. I. a acționat cu intenție indirecta, acceptând posibilitatea ca declarațiile sale sa împiedece aflarea adevărului si fără a urmări in mod deliberat crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției.

Din cuprinsul probatoriului administrat, instanța a apreciat că starea de fapt reținută este dovedită și că inculpatul K. I. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cu excepția gradului de pericol social al faptei, instanța apreciind că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Potrivit art.181 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Aceasta rezulta din faptul ca deși a dorit sa-si ajute prietenul pe martorul A. M. N. nu a existat o înțelegere prealabila cu acesta si cu inculpata A. D. cu privire la declarația pe care inculpatul K. I. urma sa o dea in cauza in care martorul A. M. N. era judecat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală deoarece declarația acestuia in calitate de martor in care afirma ca martorul (inculpat in acea cauză) A. M. N. a plecat de la locuința lui la ora 14.00 este contrazisa chiar de declarația dată in calitate de martor de către A. D. care afirma ca a plecat de la locuința inculpatului in jurul orelor 12.30 -13.00 spre alte destinații din Z.

Că inculpatul nu realizat importanta declarației sale rezultă si din faptul ca în depoziția dată in calitate de învinuit in prezentul dosar aafirmat ca martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. a plecat de la locuința sa in jurul orelor 9.30, (spre deosebire de declarația de martor în care a spus ca a plecat la ora 14.00) declarație care nu se coroborează de asemenea cu nici un mijloc de proba administrat in cauza.

Totodată instanța a apreciat ca inculpatul deși înțelege bine limba romana are unele mici probleme de exprimare in această limbă fapt care a putut genera parțial si declarațiile contradictorii date in această cauză.

De asemenea inculpatul K. I. a dat declarații doar in faza de urmărire penala iar in cursul judecății, martorul (inculpat in acea cauza) A. M. N. a renunțat la audierea inculpatul K. I. iar în soluționarea laturii penale a cauzei, prin sentința penală nr. 9/(...), din dosarul (...) prin care martorul din prezenta cauza A. M. N. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, convingerea instanței nu s-a întemeiat pe mărturia data exclusiv in faza de urmărire penale de către inculpatul K. I., deoarece a pronunțat o hotărâre de condamnare a lui A. M. N. si astfel înfăptuirea justiției si aflarea adevărului nu au fost împiedicate

Totodată instanța a retinut faptul ca inculpatul K. I. nu are antecedente penale este un om muncitor si gospodar asigurând locuri de munca si pentru alte persoane.

Față de aspectele reținute în cele ce preced, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul K. I. nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel încât s-a dispus achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b¹ Cod procedură penală și art. 18¹ Cod penal .

În baza art.18¹ alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit.c) Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 800 lei.

Inculpatul fiind achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.b¹) Cod procedură penală și la art.18¹ Cod procedură penală în baza art.192 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă

Judecătoria Zalău, solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și judecând în fond cauza condamnarea inculpaților K. I. și A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 Cod penal.

P. arată în motivarea apelului că instanța de fond a apreciat în mod greșit ansamblul probator administrat în cauză și în consecință a reținut inexistența gradului de pericol social al infracțiunilor de mărturie mincinoasă comisă de cei doi inculpați.

Prin decizia penală nr.149 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă

Judecătoria Zalău și de inculpați împotriva sentinței penale nr.240/2010 a Judecătoriei Z.

Cheltuielile judiciare în sumă de câte 200 lei pentru asistența juridică obligatorie acordată inculpaților a fost avansată din FMJ câtre

Baroul de A. S.

Pentru a pronunța această soluție instanța examinând probele administrate în cauză a constatat că sentința atacată este legală și temeinică fiind reținută în mod corect starea de fapt așa cum rezultă în urma coroborării probelor.

În mod corect și legal instanța de fond i-a achitat pe inculpații A. D. și K. I. în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală și în baza art.18/1 Cod peanl le-a aplicat acestora câte o amendă administrativă în sumă de 1000 lei și respectiv 800 lei.

Prima instanță a reținut că inculpata A. D. a dat declarații doar în faza de urmărire penală, inculpatul din aceea cauză A. M. N. a renunțat la audierea acestora în fața instanței pentru ca aceasta să nu mai dea o declarație mincinoasă și în fața instanței de judecată.

Referitor la inculpatul K. I. prima instanță a reținut că acesta nu a realizat importanța declarației sale iar faptul că are unele mici probleme de exprimare în limba română a putut contribui la declarațiile contradictorii pe care acesta le-a dat în cauză doar în faza de urmărire penală.

În cazul ambilor inculpați instanța de fond a reținut că convingerea instanței în dosarul în care inculpatul A. M. N. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, nu s-a întemeiat pe mărturiile date de către inculpații din prezenta cauză în faza de urmărire penală a acelui dosar, câtă vreme inculpatul A. M. N. a fost condamnat și nu achitat.

Criticile aduse sentinței penale în motivele de apel ale parchetului potrivit cărora inculpații A. D. și K. I. au pregătit împreună cu inculpatul A. M. N. alibiul acestuia din urmă în dosarul penal în care acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare în baza art.181 alin.1 Cod penal, nu sunt fondate raportat la faptul că atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată inculpatul A. M. N. nu a fost achitat dimpotrivă acesta fiind condamnat în baza probelor aflate la dosarul cauzei.

A.ul declarat de inculpații A. D. și K. I. nu a fost motivat nici în scris și nici verbal în fața instanței, aceștia nefiind prezenți în sala de judecată la dezbaterea cauzei pe fond, astfel încât instanța de apel s-a aflat în imposibilitate de a cenzura hotărârea atacată prin prisma susținerilor inculpaților care lipsesc de la dosarul cauzei.

În pofida acestui fapt, instanța de apel a considerat că în mod corect și legal instanța de fond le-a aplicat inculpaților amenzi administrative și a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei deoarece temeiul de achitare al acestor inculpați îl constituie art.10 lit.b/1

Cod procedură penală adică fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, temei coroborat cu prevederile art.18/1 Cod procedură penală.

Ținând cont de faptul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați dar instanța de fond a considerat în mod corect că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni aceștia vor suporta plata amenzilor administrative și a cheltuielilor judiciare către stat stabilite în sarcina lor de către prima instanță.

În aceste circumstanțe, apelurile inculpaților și ale parchetului apar ca nefondate, și au fost respinse de instanță.

Față de cele ce preced instanța în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpații A. D. și K. I.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, criticând decizia ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a învederat faptul că soluțiile de achitare în baza ar 18 ind.1 C.p. sunt nelegale, faptele inculpaților prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. E. evident că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, o infracțiune de un pericol social deosebit de ridicat fiindcă vizează bunul mers al justiției. Împrejurarea că încă din faza de urmărire penală inculpații au revenit asupra declarațiilor anterioare, iar la soluția de condamnare nu s-a ținut seama de depozițiile acestora nu înlătură existența infracțiunii imputate. De asemenea, instanța de apel trebuia să oblige inculpații la plata cheltuielilor judiciare în apel, având în vedere faptul că le-a respins acestora apelurile declarate.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:

În cauză s-a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea fundamentată pe un probatoriu bine argumentat, stare de fapt care, de altfel, nu a fost combătută de niciunul dintre inculpați.

A., din actele de la dosar s-au conturat următoarele: în data de (...) inculpata A. D., încercând să-l ajute pe logodnicul său cercetat într-un dosar penal i-a confirmat acestuia alibiul, afirmând că în data de (...), de dimineața de la ora 8.30-9.00 si până după-masa în jurul orelor 16.00-

17.00 când a ajuns la locuința sa din M. s-a aflat în permanentă Z., împreuna cu inculpatul din acea cauză A. M. N. În acest interval inculpata a declarat ca a desfășurat diverse activități după cum urmează: au ajuns la locuința inculpatului K. I. din municipiul Z. in jurul orelor 8.30-9.00; acolo au consumat o cafea după care au plecat împreuna cu inculpatul K. I. în livada acestuia unde au cules mere până în jurul orelor 12.00; din livadă s-au întors la locuința inculpatului K. I. unde au rămas până în jurul orelor 12.30-13.00, fără a preciza dacă inculpatul K. I. i-a însoțit sau a rămas în livadă, după aceea au plecat la locuința numitului M. I. unde de asemenea au rămas aproximativ jumătate de oră iar mai apoi la cabinetul doctorului stomatolog I. unde au rămas un timp scurt. Inculpata declară ca a ajuns acasă n jurul orelor 16.00-17.00 deci la aproximativ 2-3 ore de la momentul la care s-a produs agresiune fată de martorul A. B., parte vătămată in dosarul in care inculpata A. D. a dat declarație in calitate de martor.

Z. in momentul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală.

Inculpatul K. I. în declarația dată în calitate de martor in data de (...) a afirmat că in data de (...), de dimineața de la ora 8.00 si până după-masa in jurul orelor 14.00 A. M. N. a fost Z. desfășurând următoarele activități: de la ora 8.00 la ora 9.00 inculpatul K. I. a băut o cafea cu inculpata A. D. si cu soțul acesteia martorul A. M. N. apoi s-au deplasat toți in livada de meri a inculpatului K. I. unde inculpata A. D. si soțul acesteia martorul A. M. N. au cules mere iar inculpatul K. I. a avut grija de oile sale care se aflau pe un teren din apropiere; la ora 12.00 inculpatul K. I. a fost ajutat de cei doi sa numere oile, activitate încheiată, in jurul orelor 13.00 după care s-au deplasat toți la locuința inculpatului K. I. unde au băut o cafea iar in jurul orelor 14.00 inculpata A. D. si soțul acesteia martorul A. M. N. au plecat de la locuința inculpatului K. I.

Ambii inculpați au revenit încă din faza de urmărire penală asupra declarațiilor date inițial, astfel că la soluționarea cauzei în care era cercetat A. M. N. nu s-a ținut seama de depozițiile acestora, reținându-se vinovăția inculpatului A. M. N.

În ceea ce privește aplicarea art.18 ind.1 C.p. în cauză apreciem că se impune reținerea acestui text de lege, fiind îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege.

A., prin faptele lor inculpații au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege. E. adevărat faptul că infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune cu un pericol social ridicat, fiind îndreptată împotriva bunului mers al justiției, cunoscut fiind faptul că o astfel de acțiune de a denatura adevărul sau omisiune de a spune adevărul poate produce efecte deosebit de grave, uneori chiar ireparabile. Trebuie însă ca în fiecare cauză în parte să analizăm toate împrejurările importante ale cauzei, legiuitorul impunând o analiză concretă a pericolului social.

Verificând în primul rând conduita inculpaților care au revenit la scurt timp asupra declarațiilor, recunoscând că au procedat greșit pentru a-l ajuta pe numitul A. M. și realizând, totodată importanța unei depoziții date într-un proces penal, apoi faptul că hotărârea de condamnare nu s-a bazat pe declarațiile acestora, existând martori oculari, conduce la concluzia că acțiunile inculpaților au fost prin conținutul lor concret lipsite de importanță.

De asemenea, în mod corect instanțele au reținut în favoarea inculpaților aspecte de ordin personal, fiind real faptul că inculpata era implicată într-o relație sentimentală cu A. M., cu care s-a și căsătorit, iar inculpatul K. era prietenul acestuia, este o persoană încadrată în familie și societate, nu are antecedente penale și are mici probleme de exprimare în limba română.

Față de cele de mai sus, curtea apreciază că recursul este fondat doar sub aspectul neobligării inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în apel.

Așa fiind, în baza art.385^{15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, va admite recursul declarat împotriva deciziei penale nr.149 din data de 15 decembrie 2010 a T.ui S., pe care o va casa sub aspectul neobligării inculpaților A. D. și K. I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.}

Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art.192 alin.2

C.pr.penală va obliga pe inculpații A. D. și K. I. să plătească fiecare câte

300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 C.pr.penală va stabili in favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, sume ce se vor avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

In baza art.385^{15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva deciziei penale nr.149 din data de 15 decembrie 2010 a T.ui S., pe care o casează sub aspectul neobligării inculpaților A. D. și K. I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.}

Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art.192 alin.2

C.pr.penală obligă pe inculpații A. D. și K. I. să plătească fiecare câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 C.pr.penală stabilește in favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, sume ce se vor avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

L. M. ANA C. M. R.

GREFIER M. B.

Red.M.R./S.M.D.

3ex./(...)

Jud.apel C. N./Tomșa C.

← Încheierea penală nr. 2068/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 206/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 576/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 576/2011, Curtea de Apel Cluj