Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.121/A/2011

Ședința publică din 09 iunie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : D. P., judecător

JUDECĂTOR : V. G.

GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Î., D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D. D.

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - apelurile declarate de către DIICOT S. T. C. și de inculpații G. G. și S. C., împotriva sentinței penale nr.25 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, prev. și ped. de art.4 alin.2 din L. nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplic. art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului constată că prin sentința penală nr.25 din

21 ianuarie 2011 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații:

1. S. C., fiul lui natural și C., născut la data de (...) în Câmpia Turzii, jud. C., cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, divorțat, are un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în T. M., str. Bucinului, nr.16, ap.19, jud. M., CNP 1.;

În baza art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C., art.74 lit.a și art.76 lit.a C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de :

- 3 (trei) ani închisoare.

Conform art.76 alin.3 C. s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art.4 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C., art.74 lit.a și art.76 lit.d C., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, la pedeapsa de :

- 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a C.s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de :

- 3 (trei) ani închisoare.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 C., art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

În temeiul art.86^{1 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.86^{2 C., respectiv acela de 6 ani.}}

Conform art.86^{3 alin.1 C. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș : a) să se prezinte, o dată pe trimestru, la S. de probațiune de pe lângă}

Tribunalul Mureș; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c ) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art.86/3 alin.3 lit.d C.s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte și următoarea obligație :

- să nu intre în legătură cu inculpații L. V. și G. G.

Conform art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86/4 C.

În baza art.350 alin.3 lit.b C.pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S. C., dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a facut aplicarea art.71 alin.5 C.

2. L. V., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în T. M., jud. M., cetățean român, studii 12 clase, militar angajat cu contract la U. 01010 T. M., necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în T. M., str. Transilvania, nr.5, ap.10, jud. M., CNP 1.;

În baza art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C., art.74 lit.a și art.76 lit.a C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de :

- 3 (trei) ani închisoare.

Conform art.76 alin.3 C. s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

- 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a C. s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C.s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de :

- 3 (trei) ani închisoare.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 C., art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

În temeiul art.86/1 C.s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani.

Conform art.86/3 alin.1 C. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș : a) să se prezinte, o dată pe trimestru, la S. de probațiune de pe lângă

Potrivit art.86/3 alin.3 lit.d C..pen.s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte și următoarea obligație :

- să nu intre în legătură cu inculpații S. C. și G. G.

Conform art.359 C.pr.pen.s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86/4 C.

În baza art.350 alin.3 lit.b C.pr.pen.s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului L. V., dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a facut aplicarea art.71 alin.5 C.

3. G. G., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în T. M., jud. M., cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, fără loc de muncă, de profesie bucătar, divorțat, are un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în T. M., B-dul 1848, nr.25, ap.44, jud. M., CNP 1.;

În baza art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C., art.74 lit.a și art.76 lit.a C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de :

- 3 (trei) ani închisoare.

Conform art.76 alin.3 C. s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

- 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a C. s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de :

- 3 (trei) ani închisoare.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 C., art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

În temeiul art.86/1 C.s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani.

Potrivit art.86/3 alin.3 lit.d C. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte și următoarea obligație :

- să nu intre în legătură cu inculpații S. C. și L. V.

Conform art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86/4 C.

În baza art.350 alin.3 lit.b C.pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G. G., dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a facut aplicarea art.71 alin.5 C.

În temeiul art.17 alin.1 din L. nr.143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S. C. a cantității de 2 grame substanță care conține amfetamină (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator - f.35, 44, 53 și 69, vol.I d.u.p.).

În temeiul art.17 alin.1 din L. nr.143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul L. V. a cantității de 1 gram substanță care conține mefedronă (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator - f.92, vol. I d.u.p.).

În temeiul art.17 alin.1 din L. nr.143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G. G. a cantității de 3 grame substanță care conține amfetamină, respectiv a cantității de 7,7 grame substanță care conține mefedronă (cantități rămase în urma analizelor de laborator - f.141, vol.I d.u.p.).

În baza art.17 alin.2 din L. nr.143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpați, în favoarea statului, a sumelor de bani dobândite prin valorificarea drogurilor de mare risc, după cum urmează : 1360 lei de la inculpatul S. C., 3720 lei de la inculpatul L. V. și 5630 lei de la inculpatul G. G.

Conform art.189 Cpr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de

300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. Cuibuș

C.), care se avansează din F.M.J.

Potrivit art.191 C.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează : inculpații S. C. și G. G. la plata sumei de 2000 lei, fiecare, iar inculpatul L. V. la plata sumei de 2300 lei (din care 300 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu pentru faza de judecată).

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul S. C. l-a cunoscut în luna februarie 2010 pe inculpatul L.

V. la discoteca A. din municipiul T. M.. În cursul discuțiilor purtate la acea dată, inculpatul S. C. a aflat că inculpatul L. V. este consumator de droguri și i-a cerut acestuia să-i procure și lui astfel de substanțe. În baza înțelegerii cu inculpatul S. C., inculpatul L. V. a cumpărat în intervalul februarie -iunie 2010, de la inculpatul G. G., de patru ori, cantități cuprinse între 5 și

7 grame de mefedronă și amfetamină la prețul de 120 - 150 lei/gram și le-a revândut ulterior inculpatului S. C. la prețul de 150 lei/gram.

Drogurile furnizate de către inculpatul L. V., au fost folosite de inculpatul S. C., în parte pentru consumul său propriu, iar o altă parte au fost oferite cu titlu gratuit sau vândute altor persoane, printre care învinuiții C. P.-A., T. G., D. S.-D., C. L.-I., C. O. și T. S.-M., precum și colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod T. R. și D. T.

A., învinuitul C. P.-A. a primit cu titlu gratuit, pentru consum, de circa cinci ori, de la inculpatul S. C., diferite cantități de amfetamină, (substanță cunoscută în mediul consumatorilor de astfel de substanțe sub denumirea de ,,speed";), în localul ,,Music Box"; din municipiul C.-N.

Învinuita T. G. - D. a consumat cu ocazia unei petreceri care a avut loc la o cabană din localitatea T., în luna aprilie 2010, împreună cu inculpatul S. C., învinuiții T. S. M., C. O. și alte persoane neidentificate, cantitatea de circa 3 grame mefedronă (substanță cunoscută în mediul consumatorilor de astfel de substanțe sub denumirea de „. de baie";), oferită cu titlu gratuit de către inculpatul S. C.

Învinuitul D. S.-D. a primit, în luna mai 2010, de la inculpatul S. C. o cantitate nedeterminată de amfetamină (,,speed";) în schimbul sumei de 300 lei cu ocazia unei vizite pe care a făcut-o în apartamentul nr.12 de pe strada M. E., nr.35-37 din municipiul C.-N., unde inculpatul locuia fără forme legale împreună cu învinuitul T. S.-M.

Învinuitul C. O. a consumat de mai multe ori amfetamină (substanță cunoscută în mediul consumatorilor de astfel de substanțe sub denumirea de ,,speed";) împreună cu inculpatul S. C., învinuiții T. S.-M., C. L.-I. și alte persoane neidentificate, în apartamentul nr.12 de pe strada M. E. nr.35-37 din municipiul C.-N., unde locuia fără forme legale împreună cu inculpatul S. C., precum și mefedronă (,,sare de baie"; ), la petrecerea organizată în luna aprilie 2010 la cabana din localitatea T., petrecere la care au participat și învinuiții T. S.-M. și T. G.-D.

Învinuita C. L.-I. a consumat de câteva ori amfetamină (substanță cunoscută în mediul consumatorilor de astfel de substanțe sub denumirea de ,,speed";) oferită cu titlu gratuit de către inculpatul S. C., împreună cu acesta și învinuiții T. S.-M., C. O. și alte persoane neidentificate, cu ocazia unor vizite pe care le-a făcut în apartamentul nr.12 de pe strada M. E., nr.

35-37 din municipiul C.-N.

Învinuitul T. S. M. a consumat de mai multe ori amfetamină

(substanță cunoscută în mediul consumatorilor de astfel de substanțe sub denumirea de ,,speed";) împreună cu inculpatul S. C., învinuiții C. O., C. L.- I., D. S.-D. și alte persoane neidentificate, în apartamentul nr.12 de pe strada M. E. nr.35-37 din municipiul C.-N., unde locuia fără forme legale împreună cu inculpatul S. C., precum și mefedronă (,,sare de baie"; ), la petrecerea organizată în luna aprilie 2010 la cabana din localitatea T., petrecere la care au participat și învinuiții C. O. și T. G.-D.

De asemenea, în intervalul martie - iunie 2010, inculpatul S. C. a vândut unor investigatori sub acoperire și colaboratorilor acestora, autorizați în cauză, cantitatea de 0,2 grame mefedronă și cantitățile de 0,9 grame, 0,7 grame, 0,6 grame și 1,0 gram amfetamină. În schimbul acestor droguri inculpatul S. C. a primit de la investigatorii și colaboratorii autorizați în cauză suma totală de 1060 lei.

De precizat că, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului S. C. și faptul că i-ar fi oferit, în perioada februarie-iunieînvinuitei R. M., cu titlu gratuit, de circa trei ori, diferite cantități de mefedronă (substanță cunoscută în mediul consumatorilor de astfel de substanțe sub denumirea de ,,sare de baie";) în localul ,,Music Box"; din municipiul C.-N., cu ocazia unor petreceri organizate în localul menționat. Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile învinuitei R. M. (f.152, vol.I d.u.p., f.31-32, vol.IV d.u.p. și f.141 dosar instanță) și declarațiile inculpatului S. C. (f.70-71, vol.IV d.u.p. și f.62-63 dosar instanță), rezultă însă că inculpatul S. C. i-a oferit învinuitei R. M. o singură dată, spre consum, „. de baie";-mefedronă, cu titlu gratuit, dar acest lucru s- a întâmplat în perioada în care consumul acestei substanțe nu era interzis prin lege, respectiv anterior datei de 15 februarie 2010, astfel încât instanța urmează a înlătura acest act material din conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina inculpatului S. C. (fapta nefiind prevăzută de legea penală la momentul respectiv).

Inculpatul L. V. a mai cumpărat, în intervalul februarie - iunie 2010, de la inculpatul G. G., pe lângă drogurile vândute inculpatului S. C., de circa

30 de ori cantități cuprinse între 1,0 și 1,5 grame de mefedronă sau amfetamină cu prețul de 120 - 150 lei / gram. Cea mai mare parte din aceste droguri a fost folosită de către inculpatul L. V. pentru consumul său propriu, iar o altă parte a fost vândută sau oferită spre consum cu titlu gratuit altor persoane, printre care învinuiții P. A., S. I.-C. și B. A.

A., învinuita P. A. a cumpărat în luna mai 2010 de la inculpatul L. V., de două ori, câte un pliculeț cu amfetamină (,,speed";) plătind de fiecare dată suma de 60 lei.

Învinuitul S. I.-C. a primit de două ori, în discoteca Apolo din T. M., unde era angajat ca barman câteva ,,linii"; de amfetamină (,,speed";) de la inculpatul L. V., cu titlu gratuit.

Învinuitul B. A. a primit, de două ori, câteva ,,linii"; de amfetamină

(,,speed";) de la inculpatul L. V., cu titlu gratuit.

La data de (...) inculpatul L. V. s-a deplasat la domiciliul inculpatului

G. G. și a cumpărat de la acesta cantitatea de circa 1,4 grame mefedronă cu prețul de 150 lei. D. ce inculpatul L. V. a părăsit domiciliul inculpatului G. G., a fost interpelat de către funcționarii de poliție din cadrul I.G.P.R. - D.G.C.O. - Brigada C.-N. care au procedat la legitimarea inculpatului. Cu această ocazie asupra inculpatului L. V. a fost găsită cantitatea de 1,4 grame mefedronă, droguri despre care ulterior inculpatul a recunoscut că le-a cumpărat de la inculpatul G. G.

D. depistarea inculpatului L. V. s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului G. G. Cu aceasta ocazie în locuința acestuia au fost găsite cantitățile de 8,2 grame și 0,2 grame mefedronă, respectiv cantitatea de 3,3 grame amfetamină.

Tot în data de (...) s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare în apartamentul cu nr.12 din municipiul C.-N., str. M. E. nr.35-

37, unde inculpatul S. C. și învinuitul T. S.-M. locuiau fără forme legale. Cu aceasta ocazie în apartamentul menționat au fost găsite cantitățile de 0,1 și

0,2 grame cannabis, o pipă metalică pe care s-au pus în evidență urme de tetrahidrocannabinol (THC), două dispozitive de mărunțit cu urme de cannabis, un dispozitiv artizanal pentru fumat cu urme de tetrahidrocannabinol (THC), trei foițe de hârtie cu urme de tetrahidrocannabinol (THC), o lingură pe care s-au pus în evidență urme de amfetamină, o farfurie pe care au fost puse în evidență urme de amfetamină, o punguliță din plastic pe care au fost puse în evidență urme de amfetamină

și trei cartele (carduri) pe care au fost puse în evidență urme de amfetamină.

Faptele reținute mai sus s-au probat prin: procesul-verbal de sesizare din oficiu (f.3, vol.I d.u.p.), procesele-verbale întocmite de către investigatorii și colaboratori autorizați în cauză (f.23, 32, 41, 50, 65, vol.I d.u.p.), declarațiile investigatorilor sub acoperire cu nume de cod D. G. și B. V., respectiv a colaboratorului sub acoperire cu nume de cod T. R. (f.221-226 dosar instanță), procesele-verbale de constatare întocmite de către lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză (f.21, 22, 29, 30, 75, 76, 77, 78, 79, 80,

81, vol.I d.u.p. și f.9, 23, 30, 33, 38, 57, vol.II d.u.p.), procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.82-84, vol.I d.u.p.), procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare (f.110-114, 127-128, 133-134, vol.I d.u.p.), rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză (f.25-

28, 34-39, 43-47, 52-57, 68-72, 91-95, 118-125 și 139-146, vol.I d.u.p.), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor date în cauză (f. 13-22, 87-159, vol.II d.u.p., și f.1-214, vol.III d.u.p.), declarațiile martorilor audiați în cauză (f.85-86, 87-88, 106-107,

108-109, 129, 130, 135, 136, 150-172, vol.I d.u.p. și f.99-100, 136, 138-

142, 183, 185, 187, 210-214 dosar instanță), declarațiile învinuiților C. P.- A., T. G.-D., D. S.-D., C. O., C. L.-I., R. M., T. S.-M., P. A., S. I.-C. și B. A. (f.14-15, 18-19, 22-23, 26-27, 30-32, 35-36, 39-40, 43-44, 47-48, 52-53, 59-

60, vol.IV d.u.p.), procesele-verbale de confruntare (f.61-65, 116-118, vol.IV d.u.p.) și declarațiile inculpaților S. C., L. V. și G. G. (f.69-71, 80-83, 92-94,

111-112, vol.IV d.u.p. și f.59-63 dosar instanță).

Referitor la declarațiile inculpaților, este de precizat faptul că inculpatul S. C., în declarațiile date în faza de urmărire penală, a negat în totalitate acuzațiile care i se aduc, precizând că nu este consumator de droguri, nu a vândut și nu a oferit niciodată droguri altor persoane, nu îl cunoaște pe inculpatul G. G., iar pe inculpatul L. V. îl știe doar din vedere, dar nu a ieșit cu el în cluburi sau la petreceri, nu a primit droguri de la acesta și nu știe nimic despre activitățile legate de droguri desfășurate de inculpatul L. V. În fața instanței de judecată, inculpatul S. C. a revenit asupra declarațiilor anterioare și a precizat că a început să consume „. de baie"; în luna noiembrie 2009, substanță pe care o procura, la început, din magazinele de profil unde era comercializată sub denumirea de „. 2.. Ulterior, în perioada februarie-martie 2010, l-a cunoscut pe inculpatul L. V. la discoteca A. din T. M., aflând că acesta poate să facă rost de „. de baie"; la un preț mai bun decât cel care era practicat în magazinele de vise din T. M., respectiv de o calitate mai bună, motiv pentru care l-a rugat să-i procure și lui astfel de substanțe, despre care el știa că este legală și se numește „. 2.. Inculpatul S. C. arată că, în perioada următoare, a primit de la inculpatul L. V., de patru ori, câte 1-2 grame de „. de baie";, la prețuri cuprinse între 120 și 150 lei gramul, substanță pe care a folosit-o în cea mai mare parte pentru consum propriu, dar au fost și situații, de regulă la petreceri (cum a fost cea din luna aprilie 2010, organizată în loc. T., jud. C.), când din „. sa de baie";, cumpărată de la inculpatul L. V. (și despre care inculpatul L. V. i-ar fi spus că este legală), au consumat și alte persoane, respectiv C. P.-A., T. S.-M., T. G.-D. și C. O. În sfârșit, inculpatul S. C. a menționat că nu a vândut sau oferit niciodată vreunei persoane o anumită cantitate de amfetamină, întrucât nici nu cunoștea care anume este acel drog, el consumând doar „. de baie";.

Inculpatul L. V., în declarațiile date în faza de urmărire penală, a precizat că a început să consume „. de baie"; S. G. în luna noiembrie 2009,procurându-și această substanță din magazinele de profil aflate pe raza municipiului T. M.. Ulterior, întrucât din luna februarie 2010 această substanță a fost declarată ilegală și nu se mai vindea în magazine, a încercat să o procure din altă parte, sens în care a aflat, frecventând discoteca A. din T. M., că un anumit băiat pe nume „. (este vorba de inculpatul G. G.) vinde „. de baie"; și „.. Inculpatul L. V. a arătat că i-a cerut și el acestui „. să-i vândă astfel de substanțe, astfel că, în perioada februarie - iunie 2010 a cumpărat de la „., de circa 30 de ori, cantități cuprinse între 1,0 și 1,5 gr. „. de baie";, cu prețul de 120-150 lei gramul, droguri pe care le-a consumat în cea mai mare parte singur, iar uneori a oferit, câte o linie sau două, și altor persoane. A mai arătat inculpatul L. V. că, prin luna februarie 2010, l-a cunoscut în discoteca A. din T. M. pe numitul „. (este vorba de inculpatul S. C.), care l-a rugat să-i facă rost de droguri, astfel încât în perioada următoare, până în luna iunie 2010, a cumpărat de la numitul „., de aproximativ patru ori, cantități cuprinse între 5 și 7 gr. de „. de baie";, pe care ulterior i le-a vândut lui „. cu suma de 150 lei gramul (el cumpărând drogurile de la „. cu 150 lei gramul de două ori și, respectiv, cu 120 lei gramul de alte două ori). Inculpatul L. V. menționează că, la data de (...), în jurul orelor 17,oo, l-a contactat telefonic pe „., stabilind să meargă la el acasă să cumpere droguri, iar după ce a cumpărat cantitatea de 1,0 gr. „. de baie"; cu prețul de 150 lei și a plecat de la locuința lui „., a fost oprit pe stradă de către organele de poliție. Cu ocazia unei alte declarații date în fața organelor de urmărire penală, inculpatul L. V. a precizat că nu a vândut droguri pentru câștigul său personal, singura persoană căreia i-a vândut droguri fiind inculpatul S. C., zis „., celelalte cantități de droguri pe care le-a cumpărat folosindu-le doar pentru consumul propriu. În fața instanței de judecată, inculpatul L. V. a revenit, în mod nejustificat, fără a oferi o explicație plauzibilă, asupra declarațiilor anterioare, arătând că el își procura „. de baie"; de la patronul unui magazin de vise din T. M., pe nume

G. (care însă nu este una și aceeași persoană cu inculpatul G. G.), la un preț inferior celui cu care se comercializa această substanță în magazin, iar numitul G. îi spunea de fiecare dată că este vorba despre o substanță legală. În cursul lunilor februarie sau martie 2010 l-a cunoscut pe inculpatul S. C. în discoteca A. din T. M., iar în perioada următoare i-a cumpărat acestuia, din aceeași sursă, de circa 3-4 ori cantitatea totală de 5-7 grame „. de baie"; la prețul de 120-150 lei/gram. Despre inculpatul G. G. arată că l-a cunoscut în aceeași perioadă februarie-martie 2010, în discoteca A. din T. M., iar în perioada următoare i-a cumpărat și lui, de la același G., de aproximativ 4-5 ori sau chiar mai mult, diferite cantități de droguri de până la 10 grame, cu prețul de 120-150 lei/gram. Precizează totodată că, la data de (...), s-a deplasat acasă la numitul G., a cumpărat cantitatea de 10 grame de „. de baie";, după care s-a dus acasă la inculpatul G. G. și i-a vândut întreaga cantitate contra sumei de 120-150 lei gramul, acesta din urmă restituindu-i cantitatea de 1,4 grame „. de baie"; întrucât îi era dator, ulterior cantitatea respectivă de „. de baie"; fiind găsită asupra sa de către organele de poliție. În sfârșit, inculpatul L. V. mai arată că a cumpărat „. de baie"; de la numitul G. și pentru învinuita P. A., în două rânduri, i-a oferit învinuitului S. I.-C., de două ori, cu titlu gratuit, câteva linii de „. de baie";, după cum i-a oferit și învinuitului B. A. spre consum „. de baie";, dar acesta din urmă, din câte își amintește, a refuzat să consume astfel de substanțe (deși nu poate afirma cu certitudine acest lucru).

Inculpatul G. G., în prima declarație dată în fază de urmărire penală, a arătat că a început să consume „. de baie"; în cursul anului 2009, la începutprocurându-și această substanță din magazinele de profil din T. M., împrejurări în care a cunoscut o persoană care i-a spus că poate să-i ofere „. de baie"; la un preț mai bun, astfel că a cumpărat aproximativ 17-20 grame „. de baie"; de la această persoană, la prețul de 100 lei gramul, întreaga cantitate consumând-o singur. În cursul lunii iunie 2010, a mai cumpărat de la acea persoană 10 grame de „. de baie"; (fără să știe că substanța pe care a cumpărat-o este interzisă de lege), din care la data de (...) a dat unui prieten pe nume „. cantitatea de 1,4 grame, în contul unei datorii pe care o avea față de acesta. Cu ocazia unei alte declarații date în fața organelor de urmărire penală, la data de 8 iulie 2010, inculpatul G. G. a precizat că, în realitate, el era cel care cumpăra droguri de la inculpatul L. V. și nu invers, în perioada ianuarie-iunie 2010 cumpărând de la acesta cantitatea de 10-15 grame de amfetamină și cantitatea de aproximativ 30-40 grame de mefedronă, droguri pe care le-a cumpărat pentru consumul său propriu. În sfârșit, în fața instanței de judecată, inculpatul G. G. a arătat că este consumator de droguri, respectiv de „. de baie";, dar nu a vândut niciodată droguri și nu a oferit cuiva vreodată astfel de substanțe. „. de baie";, despre care el știa că este o substanță legală și se numește „. 2., și-a procurat-o la început din magazinele de profil din T. M., iar ulterior de la inculpatul L. V., care îi făcea rost de această substanță la un preț mai mic decât cel existent în magazin. Referitor la cantitatea de 3 grame de amfetamină găsită la domiciliul său de către organele de cercetare penală, inculpatul G. G. arată că a primit-o de la inculpatul L. V., dar nu mai știe în ce împrejurare și fără să-i spună despre ce substanță era vorba, el crezând că este tot „. de baie";, deoarece erau asemănătoare ca și conținut și culoare.

Lăsând la o parte multiplele variante și explicații oferite de inculpați cu privire la acuzațiile aduse, precum și contradicțiile evidente care există între declarațiile date de aceștia pe parcursul procesului penal, tribunalul a apreciat că vinovăția lor este dovedită fără dubiu prin probele menționate mai sus, referitor la care se impun mai multe precizări.

A., la sfârșitul lunii februarie 2010 lucrătorii de poliție din cadrul

I.G.P.R. -D.G.C.O. - Brigada C.-N. au sesizat D. - S. T. C. cu privire la activitățile infracționale desfășurate de către inculpatul S. C., zis ,,C.";. Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză a fost autorizată folosirea unor investigatori sub acoperire și a unor colaboratori ai acestora pentru culegerea datelor privind săvârșirea infracțiunilor și identificarea probelor necesare pentru tragerea la răspundere penală a autorilor. În temeiul autorizațiilor date, investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora au obținut informații care au condus la identificarea inculpatului S. C. și a mai multor persoane aflate în anturajul acestuia. Totodată, investigatori sub acoperire și colaboratorii acestora au cumpărat de la inculpatul S. C. cantitatea de 0,2 grame mefedronă (4-Metilmetcatinona) și cantitățile de 0,9 grame, 0,7 grame, 0,6 grame și 1,0 grame amfetamină (Benzeneethanamine, a - methyl-Amfetamine), substanțe menționate ca droguri de mare risc în T. A. nr.1, respectiv T. A. nr.2 la L. nr.143/2000 (din cuprinsul rapoartelor de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză rezultând foarte clar care era natura substanțelor traficate de inculpatul S. C., respectiv droguri de mare risc - mefedronă și amfetamină, și nicidecum vreo substanță legală - Generation 2012, după cum susține acesta).

De asemenea, la data de (...) inculpatul L. V. a fost depistat de organele de poliție din cadrul I.G.P.R. - D.G.C.O. - Brigada C.-N. după ce părăsise domiciliul inculpatului G. G. având asupra sa cantitatea de 1,4 grame mefedronă. D. depistarea inculpatului L. V. s-a procedat la efectuareaunei percheziții domiciliare la locuința inculpatului G. G., ocazie cu care au fost găsite cantitățile de 8,2 grame și 0,2 grame mefedronă, respectiv cantitatea de 3,3 grame amfetamină (fiind vorba așadar tot de droguri de mare risc și nu despre vreo substanță legală, după cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-științifică).

Cu ocazia percheziției efectuate în apartamentul unde locuiau inculpatul S. C. și învinuitul T. S.-M. au fost găsite cantitățile de 0,1 și 0,2 grame cannabis, o pipă metalică pe care s-au pus în evidență urme de tetrahidrocannabinol (THC), două dispozitive de mărunțit cu urme de cannabis, un dispozitiv artizanal pentru fumat cu urme de tetrahidrocannabinol (THC), trei foite de țigară cu urme de tetrahidrocannabinol (THC), o lingură pe care s-au pus în evidență urme de amfetamină, o farfurie pe care au fost puse în evidență urme de amfetamină, o punguliță din plastic pe care au fost puse în evidență urme de amfetamină și trei cartele (carduri) pe care au fost puse în evidență urme de amfetamină.

Mai mult, învinuiții C. P.-A., T. G.-D., D. S.-D., C. L.-I., C. O., P. A., S. I.-C. și B. A., fiind audiați inițial în calitate de martori, au indicat cantitățile și tipurile de droguri pe care le-au cumpărat sau primit cu titlu gratuit de la inculpații S. C. și L. V., după caz. Ulterior, cu ocazia punerii sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.4 alin.2 din L. nr.143/2000, precum și în fața instanței de judecată (tot în calitate de martor), învinuiții C. P.-A., D. S.-D., P. A., S. I.-C. și B. A. și-au menținut declarațiile inițiale, dar învinuiții T. G.-D., C. L.-I. și C. O. le-au nuanțat susținând fie că nu cunoșteau natura substanțelor consumate împreună cu inculpatul S. C., fie că au avut reprezentarea faptului că acele substanțe erau ,,legale"; (de precizat că învinuiții nu au oferit o explicație credibilă sau justificată pentru revenirea asupra declarațiilor anterioare, dar o posibilă explicație a acestor reveniri ar putea fi dorința învinuiților T. G.-D., C. L.-I. și

C. O. de a nu se autoincrimina).

Probele găsite în urma percheziției domiciliare în apartamentul unde locuiau inculpatul S. C. și învinuitul T. S.-M. confirmă însă declarațiile învinuiților C. P.-A. și D. S.-D. privind oferirea de droguri de mare risc de către inculpatul S. C. în apartamentul respectiv.

De precizat că și alte persoane din anturajul inculpaților S. C., respectiv L. V., audiate ca martori, au declarat că au luat la cunoștință în mod direct sau indirect despre faptul că aceștia desfășurau activități legate de droguri (respectiv învinuita R. M., martorii C. S.-C., D. C., C. T., J. L. și M. C.-S., cu precizarea că ultimii trei martori, în fața instanței de judecată, au revenit asupra declarațiilor anterioare, oferind în acest sens explicații puerile, nejustificate, motiv pentru care aceste ultime declarații vor fi înlăturate, urmând a se ține seama la soluționarea cauzei de declarațiile martorilor menționați date în faza de urmărire penală, care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză).

Referitor la vinovăția inculpatului G. G. sunt esențiale declarațiile inculpatului L. V. din faza de urmărire penală, menținute cu ocazia confruntării cu inculpatul G. (de precizat că declarațiile inculpatului L. V. din fața instanței de judecată, referitoare la inculpatul G. au fost înlăturate întrucât sunt evident nesincere, și neconfirmate de vreo altă probă, care se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de către organele de cercetare penală la data de 18 iunie 2010, precum și cu procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului G. G. (chiar și declarațiile date pe parcursul procesului penal deinculpatul G. G., cu privire la acuzațiile aduse, fiind o dovadă clară a nesincerității acestuia și, implicit, a vinovăției sale).

Cu privire la cererea formulată de către apărătorul inculpatului S. C. la termenul de judecată din data de 1 octombrie 2010, vizând constatarea nulității relative a cererilor procurorului pentru interceptarea convorbirilor telefonice, a încheierilor T.ui C. prin care s-a autorizat interceptarea convorbirilor, a autorizațiilor pentru interceptare, precum și a convorbirilor telefonice obținute în acest mod, pentru motivul că urmărirea penală nu era începută în cauză față de inculpatul S. C. (nefiind începută, de altfel, nici in rem), tribunalul a constatat că este neîntemeiată, întrucât, în lipsa unui text de lege prohibitiv, interceptarea convorbirilor telefonice poate fi efectuată și ca act premergător al urmăririi penale, dacă este autorizată potrivit legii

(situația din speța de față).

Totodată, a fost neîntemeiată și cererea formulată de apărătorul inculpatului S. C. la același termen de judecată privind constatarea nulității relative a raportului de constatare tehnico-științifică nr.9. din data de (...)

(pentru motivul că nu au fost păstrate contraprobe din substanța cumpărată de colaboratorul sub acoperire de la inculpatul S. C.), întrucât, după cum rezultă în mod limpede din cuprinsul acestui raport de constatare tehnico- științifică, proba înaintată spre analiză - constituită din 0,2 grame substanță care conține 4 - Metilmetcatinona (mefedronă), a fost consumată în procesul analizelor de laborator, nefiind astfel posibilă păstrarea unor contraprobe, după cum prevăd dispozițiile art.18 din L. nr.143/2000 (fiind evident că păstrarea de contraprobe este obligatorie acolo unde aceasta este posibilă, existând suficientă substanță în acest sens, așa cum s-a întâmplat în cazul cumpărărilor autorizate de amfetamină, efectuate de colaboratorii sub acoperire, de la inculpatul S. C.).

În drept, faptele inculpatului S. C. de a vinde și oferi spre consum, în perioada februarie-iunie 2010, învinuiților C. P.-A., T. G., D. S.-D., C. L.-I., C. O. și T. S.-M., precum și colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod T. R. și D. T., droguri de mare risc - mefedronă și amfetamină, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.

Faptele inculpatului S. C. de a deține, în perioada februarie-iunie

2010, în mod repetat, droguri de mare risc - mefedronă și amfetamină, fără drept, pentru consumul său propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.

În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.33 lit.a C. întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului S. C. se află în concurs real.

De menționat că, la finalul urmăririi penale, inculpatul S. C. a formulat un denunț referitor la o persoană cu porecla „D.i";, care conform susținerilor sale a desfășurat activități legate de droguri, pentru a beneficia de dispozițiile art.16 din L. nr.143/2000. Denunțul a fost înregistrat la D. - S. T. C. sub nr.204 D/P/2010, dispunându-se delegarea unor lucrători de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. - D.C.C.O. - Brigada C.-N., în vederea identificării persoanei indicate de inculpatul S. C. și a activității infracționale desfășurată de către aceasta, până în prezent însă cauza nefiind soluționată (f.220 dosar instanță), respectiv nefiind identificată acea persoană cu porecla

„D.i";, ceea ce înseamnă că denunțul (destul de sumar, de altfel) formulat de inculpat nu s-a concretizat.

Faptele inculpatului L. V. de a vinde și oferi spre consum, în perioada februarie-iunie 2010, inculpatului S. C. și învinuiților P. A., S. I.-C. și B. A., droguri de mare risc - mefedronă și amfetamină, , întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.

Faptele inculpatului L. V. de a deține, în perioada februarie-iunie

În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.33 lit.a C. întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului L. V. se află în concurs real.

Faptele inculpatului G. G. de a vinde, în perioada februarie-iunie

2010, inculpatului L. V., droguri de mare risc - mefedronă și amfetamină, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.

Faptele inculpatului G. G. de a deține, în perioada februarie-iunie

În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.33 lit.a C. întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului G. G. se află în concurs real.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpatului S. C. pentru infracțiunile săvârșite, instanța a luat în considerare gradul de pericol social ridicat al acestora, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, această ultimă împrejurare fiind reținută ca și circumstanță atenuantă conform dispozițiilor art.74 lit.a C.

În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 lit.a și d C., instanța a considerat că o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, vor fi în măsură să contribuie le reeducarea lui.

Totodată, conform art.76 alin.3 C. instanța a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art.34 lit.b C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 C., art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

Apreciind totodată că scopul pedepsei rezultante aplicate inculpatului

S. C. poate fi atins fără privare de libertate (având în vedere atât lipsa antecedentelor penale, cât și împrejurarea că acesta a fost arestat preventiv o perioadă de 7 luni, ceea ce constituie un avertisment suficient de puternic pentru inculpat și totodată un argument pentru atingerea scopului prev. de art.52 C.), în temeiul art.86/1 C. instanța a dispus suspendarea subsupraveghere a executării pedepsei aplicate acestuia, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani. Conform art.86/3 alin.1 C. inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de încercare, mai multor măsuri de supraveghere date în competența S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, așa cum s-a menționat în dispozitivul hotărârii. .

La individualizarea pedepselor care s-au aplicat inculpatului L. V., instanța a luat în considerare gradul de pericol social ridicat al acestora, atitudinea oscilantă și până la urmă nesinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, această ultimă împrejurare fiind reținută ca și circumstanță atenuantă, conform dispozițiilor art.74 lit.a C.

Făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 lit.a și d C., instanța a considerat că o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, vor fi în măsură să contribuie le reeducarea lui.

Totodată, conform art.76 alin.3 C. instanța a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art.34 lit.b C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 C., art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

Apreciind totodată că scopul pedepsei rezultante aplicate inculpatului

L. V. poate fi atins fără privare de libertate (având în vedere atât lipsa antecedentelor penale, cât și împrejurarea că acesta a fost arestat preventiv o perioadă de 7 luni, în temeiul art.86/1 C. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestuia, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani. Conform art.86/3 alin.1 C. inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de încercare, mai multor măsuri de supraveghere date în competența S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, menționate în dispozitivul hotărârii.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului G. G. pentru infracțiunile săvârșite, instanța a luat în considerare gradul de pericol social ridicat al acestora, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta nu posedă antecedente penale, această ultimă împrejurare fiind reținută ca și circumstanță atenuantă în favoarea acestuia, conform dispozițiilor art.74 lit.a C.

Făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 lit.a și d C., instanța a considerat că o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G. G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, vor fi în măsură să contribuie le reeducarea lui.

Totodată, conform art.76 alin.3 C. instanța a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art.34 lit.b C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 C., art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

Apreciind totodată că scopul pedepsei rezultante poate fi atins fără privare de libertate (având în vedere atât lipsa antecedentelor penale, cât și împrejurarea că acesta a fost arestat preventiv o perioadă de 7 luni, în temeiul art.86/1 C. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestuia, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani.

Conform art.86/3 alin.1 C. inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere date în competența S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, indicate in dispozitivul sentinței.

și 69, vol.I d.u.p.).

În baza art.17 alin.2 din L. nr.143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpați, în favoarea statului, a sumelor de bani dobândite prin valorificarea drogurilor de mare risc, după cum urmează : 1360 lei de la inculpatul S. C. (din care suma de 1060 lei a fost obținută de la colaboratorii sub acoperire, iar suma de 300 lei de la învinuitul D. S.-D.),

3720 lei de la inculpatul L. V. (din care suma de 3600 lei a fost obținută de la inculpatul S. C. - căruia i-a vândut aproximativ 24 gr. de droguri de mare risc, cu suma de 150 lei gramul, iar suma de 120 lei de la învinuita P. A.) și

5630 lei de la inculpatul G. G. (toată această sumă fiind obținută prin vânzarea drogurilor de mare risc către inculpatul L. V., și anume cantitatea de 24 gr. cumpărată de inculpatul L. V. pentru inculpatul S. C., cu suma de

120 lei gramul, cantitatea de 30 gr. cumpărată de inculpatul L. V. pentru consum propriu, cu suma de 120 lei gramul, respectiv cantitatea de 1,4 gr. cumpărată de inculpatul L. V. la data de (...), pentru care a plătit inculpatului G. G. suma de 150 lei).

Împotriva soluției instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - S. T. C. și inculpații G. G. și S. C.

Prin motivele scrise și orale, procurorii DIICOT au solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, adoptarea unei hotărâri prin care inculpații S. C., L. V. și G. G. să fie condamnați la pedepse majorate ca și cuantum pentru infracțiunile deduse judecății respectiv acelea de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu în formă continuată prev.deart.2 alin.2 și respectiv 4 alin.2 din L. 143/2000 cu aplicarea art.41, 42

C., dispunându-se executarea acestora prin privare de libertate și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar în subsidiar, menținerea sancțiunilor aplicate de către prima instanță dar executarea lor să se realizeze în regim de detenție față de pericolul social deosebit al faptelor și inculpaților concretizat în cantitatea mare de droguri traficată sau oferită spre consum altor persoane, precum și cea deținută pentru consum propriu.

Prin motivele orale de apel, apărătorul inculpatului G. G. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, să se dispună în principal achitarea acestuia de sub învinuirea comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.2 din L. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.în baza art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu el este autorul infracțiunii, iar în subsidiar, achitarea se impune în baza art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen.întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv, respectiv latura obiectivă, la dosar neexistând probe din care să rezulte vinovăția sa. La domiciliul inculpatului, cu ocazia percheziției s-au găsit doar câteva grame de droguri, dar acestea le-a deținut doar pentru consum propriu și nu în vederea traficării substanțelor interzise de lege.

S. de asemenea, achitarea inculpatului și pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu prev.de art.4 alin.2 din L.

143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.în baza art.10 lit.e rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu a cunoscut împrejurarea că „. de baie"; este o substanță interzisă.

Dacă se va trece peste aceste apărări, apreciază că instanța de apel va trebui să dea o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului de către tribunal și astfel a se dispune reducerea pedepselor aplicate și inclusiv a celei rezultante, sub minimul special prevăzut de lege. A. lucru se impune întrucât inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă, este căsătorit, având în întreținere copii minori.

Prin motivele scrise și orale, inculpatul S. C. a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței tribunalului și în primul rând să se constate nulitatea relativă a cererilor procurorului pentru interceptarea convorbirilor telefonice, și implicit a încheierilor T.ui C. prin care s-a autorizat înregistrarea convorbirilor, alături de procesele verbale în care s-au redat conținutul convorbirilor telefonice, fiind încălcate prevederile art.91¹

C.proc.pen., acte prin care i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității acestora. S-a susținut că interceptarea convorbirilor telefonice era posibilă numai după începerea urmăririi penale și nicidecum în faza actelor premergătoare, punct de vedere concordant și cu deciziile C. Constituționale din România 962 din 25 iunie 2009, 1587 din 9 decembrie 2010, 1373 din 26 octombrie 2010. Ori, în speță autorizarea interceptărilor de către tribunal a avut loc în lunile martie, aprilie, mai și iunie 2010 în faza actelor premergătoare, urmărirea penală fiind începută la

17 iunie 2010, ceea ce i-a produs inculpatului o gravă vătămare a dreptului la apărare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Un alt motiv de apel este cel care vizează stabilirea nulității relative a raportului de constatare tehnico-științifică nr.9. din 23 martie 2010 întocmit de L. de A. și profil al D., Precursori din cadrul BCCO C., deoarece în urma analizelor de specialitate, proba a fost consumată în totalitate, astfel încât în acest moment, inculpatul nu mai are posibilitatea de a solicita o expertizăindependentă, în ceea ce privește acea substanță, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil și cel al egalității de arme.

O altă critică se referă la solicitarea de achitare a inculpatului în baza art.10 lit.e rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev.și ped.de art.2 alin.2 din L. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.cât și pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prev.și ped.de art.4 alin.2 din L.

143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a C., acesta fiind în eroare cu privire la felul

și natura substanțelor pe care le-a primit de la inculpatul L.

Un alt motiv de nemulțumire al inculpatului S. C. vizează achitarea sa de sub învinuirea ambelor infracțiuni în temeiul art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât faptelor le lipsește un element constitutiv, latura obiectivă.

Martorii T. G. D., C. L. și C. O. nu și-au schimbat declarațiile, ci doar au făcut precizările necesare, care nu au fost solicitate cu ocazia primei declarații date, de către organele de anchetă. De altfel declarațiile au fost menținute și în fața instanței de judecată. Pentru actele materiale față de C. P. A., T. G., C. L., C. O., T. S. M., se impune achitarea în baza art.10 lit.d, lipsind latura obiectivă a infracțiunii, nefiind vorba de oferirea spre consum a unor substanțe interzise. În ceea ce privește actul material de oferire de amfetamina spre consum lui C. P. A., T. arată că acest martor și-a menținut declarația de la urmărire penală, situație care nu corespunde realității. Inculpatul nu i-a oferit acestuia decât o singură dată spre consum substanța legală „. de baie". Martorul C., audiat de instanța de judecată, a confirmat că a primit o singură dată o substanță, despre care nu știe exact ce anume era.

In ceea ce privește actul material de vânzare a unei cantități nedeterminate de amfetamina lui D. S., acest martor face declarații care ridică numeroase dubii cu privire la veridicitatea lor, neexistând astfel probe suficiente care să permită condamnarea inculpatului, impunând aplicarea principiului „in dubio pro reo", și deci achitarea în baza art.10 lit.d C.pr.pen.

S-a solicitat de asemenea, înlăturarea ca probe ilegal obținute a cumpărărilor de droguri efectuate de investigatorii și colaboratorii autorizați de la inculpatul S., deoarece în speță s-a dovedit că a fost vorba de o provocare din partea organelor de poliție ca inculpatul să comită o infracțiune, condiții în care s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind incidente astfel prevederile art.68 alin.2 C.proc.pen.

Pe de altă parte, apărătorul inculpatului arată că întrucât din probele dosarului rezultă că acea cantitate de droguri achiziționată de inculpatul S. C. de la inculpatul L. V. este mai mică decât cea precizată de inculpatul L. în faza de urmărire penală, solicită ca instanța de apel să rețină în considerentele deciziei că acesta a cumpărat de la coinculpatul L. de 4 ori câte 1-2 gr.substanțe interzise consumului.

Cu privire la infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, inculpatul S. a declarat că a consumat sare de baie, substanță legală, impunându-se achitarea sa în baza art.ll pct.2 lit.a C.pr.pen., raportat la 10 lit.d C.pr.pen. pentru deținerea în vederea consumului de mefedronă, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă, neexistând probe care să demonstreze contrariul.

Cu privire la infracțiunea de deținere în vederea consumului propriu a amfetaminei, inculpatul nu a declarat nici un moment că a consumat această substanță. Nicio persoană audiată ca martor nu a declarat că ar fi consumat amfetamina. A. se impune pronunțarea unei soluții de achitare înbaza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă, deținerea în vederea consumului a amfetaminei. Faptul că se reține că ar fi vândut colaboratorului autorizat amfetamina, nu înseamnă că a și consumat respectiva substanță.

In tertio, solicită menținerea cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare și modalitatea de executare a acesteia, suspendarea sub supraveghere,pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din L. nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, precum și înlăturarea actului material cu privire la R. M. S. a se reține în favoarea acestuia și mai largi efecte ale circumstanțelor atenuante prev.de art.74 alin.2 C., cu consecința diminuării substanțiale a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, întrucât acesta beneficiază de caracterizări favorabile atât de la fostul loc de muncă, cât și de la vecini și prieteni, nu posedă antecedente penale și are un copil minor în întreținere.

În ultimul rând, se solicită a se dispune achitarea pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu în baza art.10 lit.b/1 C. rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., având în vedere că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și pe cale de consecință, a se înlătura dispozițiile art.33 lit.a C.

Curtea examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul - infracțiunile deduse spre soluționare instanței - este, fără echivoc, cel pe care îl înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În conformitate cu dispozițiile art.66 alin.1 și art.5/2 din Codul de procedură penală, precum și cu cele ale art.23 alin.11 din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale - prin începerea urmăririi penale - nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunțarea unei decizii judecătorești de condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes";; soluția magistraților trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Pe lângă aceste reglementări din dreptul intern, instanța de apel reține că și jurisprudența C. E. a D. O. a statuat în sensul că: „principiulprezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. A. drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";. (plenul hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus S.).

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpaților li s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).: (hotărârea Hobo Machado contra Portugaliei din 20 februarie 1996 paragraf 31; hotărârea CEDO din25 iunie 1997 în cauza Van Orshover contra Belgiei paragraf 38; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Rowe și David contra Marii Britanii, paragraf 60 ; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Fitt contra Marii Britanii, paragraf 44.)

Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus

Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția

Europeană a D. O..

Prealabil examinării pe fond a apelurilor DIICOT - S. T. C. și a inculpaților S. C. și G. G., Curtea reține următoarele:

În primă instanță, în fața T.ui C., inculpații S., L. și G. au achiesat să dea declarație, prin care au recunoscut parțial infracțiunile imputate prin rechizitoriul parchetului, nuanțându-și susținerile față de faza de urmărire penală.

În apel, cei trei inculpați au uzat de dreptul de a nu se autoincrimina. Motivele de apel ale inculpaților S. și G. sunt aceleași cu cele invocate în fața instanței de fond cu titlu de apărări.

A. în vedere criticile aduse de inculpați și parchet hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căilor de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel le-a oferit inculpaților ocazia potrivită și suficientă pentru a-șivalorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie

1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie

2007).

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezența acuzatului la

ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar

„asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor";. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Apărătorul ales al inculpatului S. C. a contestat probele obținute prin mijloace de probă administrate ilegal (în opinia sa) , având acest drept - a se vedea cazul Khom contra Marii Britanii - Curtea europeană de la S.

Instanța de apel, examinând sentința atacată, a apreciat că Tribunalul

Cluj a reținut o stare de fapt bazată pe probe concludente și just interpretate și că în raport de aceasta, în mod judicios s-a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost deferiți justiției.

Cu privire la apelul P.

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se

ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența ei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților G. G., S. C. și L. V. care au avut o atitudine parțial sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier, au colaborat cu organele judiciare.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.

La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor.

În cauză, Tribunalul Cluj printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art.74 lit.a C., i-a condamnat pe inculpați la pedepse care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancțiuni apreciate de către instanța de apel ca adecvate pericolului social concret al faptelor și făptuitorilor.

Aplicarea unor măsuri punitive în regim de detenție pentru inculpații

S., L. și G. sau înlăturarea circumstanțelor atenuante, recunoscute în favoarea lor de către prima instanță, operațiune ce ar determina sancțiuni mai aspre, relevă caracterul inadecvat al unor asemenea pedepse, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilitățile reale a scopului preventiv și educativ prevăzut de lege.

Examinarea probelor administrate confirmă justețea concluziei instanței de fond relativ la existența infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținerea lor pentru consum propriu, a contextului în care faptele au fost comise, urmările produse, sumele de bani obținute în urma valorificării drogurilor.

În egală măsură însă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanța de apel în menținerea sancțiunilor și a unei modalități de executare a pedepselor neprivative de libertate față de inculpați, aceea a suspendării executării sancțiunii sub supraveghere conform art.86^{1 C.}

A., în privința inculpatului S. C. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 34 de ani la data comiterii infracțiunilor, este încadrat în muncă și nu posedă antecedente penale. În fața C., inculpatul S. a învederat că în prezent are in derulare un contract de muncă în I., in vederea asigurării existenței sale materiale și a familiei.

La Tribunalul Cluj au fost depuse mai multe caracterizări favorabile inculpatului, atât din partea fostului loc de muncă G. de J. M. T., cât și a unor persoane fizice (avocați, preoți) care la unison atestă că apelantul este o persoană cu o conduită corespunzătoare în familie și societate, evenimentul în care a fost implicat reprezentând un incident nefericit, care s-a datorat unui anturaj nefast.

A., prin scriptul depus la fila 11 dosar instanță, G. de J. M. T., relevă că în perioada cât a lucrat la această unitate 1999-2002, inculpatul S.

C. a fost un militar conștiincios, a manifestat preocupare și interes pentru realizarea misiunilor încredințate, cât și pentru îndeplinirea obligațiilor și a atribuțiilor de serviciu, în relațiile cu superiorii a avut un comportament regulamentar, iar față de ceilalți colegi a arătat spirit de echipă și inițiativă. De asemenea, se invederează că inculpatul a avut o conduită profesională și socială corespunzătoare, având calificativul „bun"; cu ocazia evaluării anuale.

De asemenea, la fila 9 din dosar este depusă o caracterizare din partea

SC INFO STATISTICS SRL T. reprezentată de M. K., vecina inculpatului S., care relevă că acesta este cunoscut ca o persoană respectuoasă, care nu a fost implicat în acte antisociale și respectă regulile de conviețuire socială. În același sens declară și avocatul O. I. G. din cadrul Baroului M. (f.10) „îl cunosc pe inculpat de aproximativ 9 ani și pot să afirm că este o persoană preocupată de întreținerea familiei sale și educarea fiului cu care are o relație strânsă, motiv pentru care s-a deplasat și în S. în vedereaa realizării de venituri materiale, pentru un trai decent. Inculpatul S. are un statut respectabil în comunitate, este o persoană verticală care a dus o viață fără excese. Apreciez că situația prezentă se datorează influenței nefaste a anturajului. Este evident că inculpatul S. conștientizează consecințele faptelor sale și se va îndrepta fără a fi necesară menținerea în stare de detenție";. La fel declară și A. Podină (f.18 din dos.) „inculpatul S. este o persoană matură, responsabilă, respectuoasă și sensibilă. Din scriptul depus la f.14 instanță, din partea preotului I. Pintilie din T., rezultă că inculpatul este o persoană onestă și cu o conduită morală ireproșabilă. A luat chiar decizia de a lucra în afara țării pentru a putea să ofere familiei sale - soție și copil - un trai cât mai bun";. Mai mult, la dosar este depus la f.12, un atestat din partea unei instituții de credit din S., care relevă că inculpatul S. C. a luat de la acea unitate un împrumut în anul 2005, pe care l-a rambursat la termen, fiind apreciat ca o persoană onestă.

Și din referatul de evaluare depus la f.118 instanță, rezultă că inculpatul a adoptat un comportament pro-social și că menținerea acestuia va depinde de măsura în care va reuși să identifice și să evite influențele cu risc criminogen ale anturajului, în acest sens putând fi mobilizate resursele personale ale inculpatului, cum ar fi: motivația de a se implica în viitor în creșterea și educarea fiului său, activități lucrative, conștientizarea gravității faptelor comise și a consecințelor acestora, pusă în valoare de experiențadetenției. De asemenea, relațiile de atașament și sprijinul familiei, au fost identificate ca fiind în măsură a sprijini reintegrarea socială a inculpatului. Mai mult, aprecierea familiei în sens favorabil de către vecini și preocuparea acesteia legată de păstrarea unei imagini pozitive în comunitate, constituie de asemenea, aspecte în măsură să asigure reintegrarea socială a inculpatului. Nu în ultimul rând, deplasarea acestuia în S., a fost făcută în vederea prestării unei munci utile, pentru a realiza venituri substanțiale destinate întreținerii familiei.

De asemenea, actele din dosarul instanței de fond atestă că cel în cauză are o situație familială complexă, a divorțat de soție din vina exclusivă a acesteia în anul 2010, inculpatului fiindu-i încredințat minorul spre creștere și educare, conform sentinței civile depuse la f.21 din dosar. La fila

17 dosar instanță, fosta soție a inculpatului a depus un script din care rezultă că acesta este un tată responsabil, are o relație de afecțiune cu minorul rezultat din căsătorie, contribuind la întreținerea acestuia.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că deși în faza de urmărire penală inculpatul S. a negat comiterea infracțiunilor, în fața primei instanțe, a revenit asupra acestor susțineri și le-a nuanțat potrivit apărărilor invocate în considerentele sentinței și apoi în fața instanței de apel, prin motivele căii de atac promovate.

În privința inculpatului L. V., prima instanță a reținut circumstanțele atenuante vizate de art.74 lit.a C.pen, ca de altfel în privința tuturor făptuitorilor din prezenta speță.

Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și de deținere a acestora în vederea consumului propriu, din prezentul dosar, este reliefată prin lipsa antecedentelor penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Atitudinea acestuia atât din faza de urmărire penală cât și din cea a cercetării judecătorești, justifică pe deplin reținerea disp.art.74 lit.a C., deoarece inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, contribuind la conturarea stării de fapt și demonstrarea vinovăției tuturor coinculpaților.

Curtea apreciază că și în privința acestui inculpat, perioada celor 7 luni petrecute în arest preventiv, coroborată cu lipsa antecedentelor penale, cu împrejurarea că acesta practică activități sportive de performanță, este încadrat în muncă la o unitate militară, este de natură să ducă la concluzia că reeducarea sa este posibilă și fără izolarea de societate, într-un loc de detenție, existând suficiente garanții că scopul sancțiunii va putea fi atins și prin menținerea pedepsei și a modalității de executare dispusă de prima instanță.

Referitor la inculpatul G. G., Curtea reține că și în privința acestuia, T. a aplicat circumstanțele atenuante vizate de art.74 lit.a C. ținând cont de lipsa antecedentelor penale și de faptul că are un copil minor în întreținere.

Curtea în baza propriului examen, relevă că textul art.74 lit.a C.este incident în speță întrucât așa cum atestă fișa de cazier judiciar, apelantul are o conduită corespunzătoare, nefiind confruntat până în prezent cu legea penală.

Mai mult, acesta își asigură singur existența materială, fiind încadrat în muncă în calitate de bucătar, este divorțat, având un copil minor în întreținere.

La dozarea și individualizarea pedepselor cât și a modalității de executare a acestora, instanțele trebuie să țină seama de cantitățile de droguri traficate, urmările produse, sumele de bani obținute în urmavalorificării acestora, perioada de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, caracterul continuat sau nu, al infracțiunii.

Probele dosarului relevă că inculpatul L. V. a achiziționat de la inculpatul G. G. o cantitate de 54 gr.mefedronă și amfetamină, în perioada februarie-iunie 2010, ceea ce a imprimat faptei caracterul continuat.

În privința inculpatului S. C. prima instanță a reținut că acesta a cumpărat în perioada februarie-iunie 2010, de la inculpatul L. V., 24 grame droguri de mare risc,respectiv de 4 ori, câte 5-7 gr.mefedronă, ceea ce în mod justificat a dus la reținerea infracțiunilor în formă continuată.

Referitor la inculpatul G. G., atât tribunalul cât și curtea vor reține că acesta a vândut inculpatului L. V. 54 gr. droguri de mare risc.

Probele dosarului nu evidențiază că inculpații S., L. și G. s-au ocupat în mod organizat, vreme îndelungată, de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, ele atestând din contră, că faptele din prezenta cauză au un caracter accidental, ținând de anturajul negativ al inculpaților, de vârsta tânără a acestora, ce demonstrează lipsa experienței de viață și nereprezentarea consecințelor nocive ce pot surveni pentru viața și libertatea lor, în cazul antrenării acestora în asemenea grupuri infracționale.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că în urma traficului de droguri, inculpatul S. C. a dobândit 1360 lei, inculpatul L. V. 3.720 lei, iar inculpatul

G. G. 5.630 lei.

Curtea reține în favoarea celor trei inculpați semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute în art.74 alin.1 lit.a C. apreciind just că acestea își găseau aplicabilitatea, în raport cu persoana lor, deoarece ei au avut o conduită bună anterior faptelor din prezentul dosar, nu posedă antecedente penale, împrejurare ce constituie o stare de normalitate de altfel, dar în același timp au demonstrat și o atitudine corectă față de familie și întreg contextul relațiilor sociale, în fapt inculpații nemaifiind implicați până în prezent în infracțiuni de acest gen, evenimentele din prezentul dosar având un caracter izolat.

Infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținerea de asemenea substanțe pentru consum propriu, au fost comise pe o perioadă de 5 luni, având un caracter continuat. Obiectul infracțiunii de trafic de droguri l-a constituit cantitatea de aproximativ 24 gr.mefedronă și 4,6 gr amfetamină pentru inculpatul S. ; 54 gr. mefedronă și amfetamină pentru inculpatul G. și 54 gr. din aceleași substanțe pentru inculpatul L.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.

În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunilor aplicate dar mai ales al modalității de executare a acestora, T. acordând cuvenita semnificație unor împrejurări ale dosarului, respectiv că inculpații suciu, L. și G. nu posedă antecedente penale, au manifestat sinceritate, toți fiind încadrați în muncă și pozitiv caracterizați de unitatea unde își desfășoară activitatea, astfel că privarea lor de libertate la prima încălcare a legii penale ar avea consecințe extrem denefavorabile, greu de evaluat, față de circumstanțele reale ale faptelor și raportat la cele personale ale inculpaților. A. in vedere că aceștia au petrecut

7 luni în arest preventiv și ținând seama și de intervalul de timp însumând un an de la comiterea faptelor și până la soluționarea apelurilor, există suficiente temeiuri pentru a se considera că scopul pedepselor poate fi atins și în condițiile suspendării sub supraveghere a executării acestora, nefiind necesară privarea de libertate a celor trei inculpați sau majorarea sancțiunilor și nici aplicarea pedepselor complementare.

Așadar, apelul DIICOT nefiind fondat, se va respinge ca atare în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Cu privire la apelul inculpatului G. G.

Referitor la vinovăția inculpatului G. G. sunt esențiale declarațiile inculpatului L. V. din faza de urmărire penală, (f.81 vol.IV u.p.) menținute cu ocazia confruntării cu inculpatul G. G. la data de 8 iulie 2010 (f.116 vol.IV u.p.). A., inculpatul L. precizează textual că „din luna februarie și până la 19 iunie 2010 am cumpărat de la inculpatul G. de 30 de ori cantități cuprinse între 1 gr.și 1,5 gr. „. de baie";, respectiv mefedronă. A.e droguri le-am consumat în cea mai mare parte singur, sau le-am oferit gratuit și altor prieteni";. Declarația inculpatului L. V. din faza de urmărire penală se coroborează perfect cu conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați la 18 iunie 2010, ora 16,31 și 18 iunie 2010 ora 17,03 (f.198-

199 u.p.) și cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de către organele de cercetare penală tot la data de 18 iunie 2010, prin care inculpatul L. a fost depistat de către organele de poliție, după ce părăsise domiciliul inculpatului G. G., având asupra sa cantitatea de 1,4 gr.mefedronă, precum și cu conținutul procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului G. G. Din actul întocmit cu ocazia percheziției locuinței inculpatului G., rezultă că la domiciliul acestuia au fost descoperite cantitățile de 8,2 gr.și 0,2 gr.mefedronă, respectiv cantitatea de 3,3 gr.amfetamină, ceea ce demonstrează fără dubiu, că susținerile sale în sensul că a deținut substanțe legale, sunt total nesincere, în speță fiind vorba de droguri de mare risc, aspect pus în evidență prin conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică, atașate dosarului.

În sinteză, vinovăția inculpatului G. G. în comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, este dovedită fără echivoc prin surprinderea inculpatului L., în momentul în care părăsea locuința sa, la data de 18 iunie

2010 având asupra lui cantitatea de 1,4 gr.mefedronă, achiziționată de la inculpatul G. Mai mult, imediat după surprinderea inculpatului L. V., organele de urmărire penală au efectuat o percheziție la locuința apelantului

G. la 18 iunie 2010, unde s-au descoperit atât mefedronă cât și amfetamină, droguri de mare risc, care așa cum a învederat constant inculpatul L. erau destinate vânzării, acesta achiziționând de la apelantul G. în perioada februarie-iunie 2010, atât mefedronă cât și amfetamină, atât pentru consumul său propriu cât și în scopul revânzării acestora către inculpatul S. C. cu suma de 150 lei/gr. Descoperirea drogurilor de mare risc la domiciliul inculpatului G. G. se coroborează, așa cum s-a arătat și cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate între el și coinculpatul L. la 18 iunie

2010, cât și cu conținutul procesului verbal de confruntare dintre cei doi inculpați din 8 iulie 2010 unde inculpatul L. V. și-a menținut punctul devedere în sensul că a achiziționat constant de la apelantul G. în perioada februarie-iunie 2010 droguri de mare risc atât în scopul revânzării cât și pentru consumul său propriu. Cât privește declarațiile inculpatului L. V. din fața T.ui C., prin care a revenit asupra susținerilor din faza de urmărire penală, Curtea reține că acestea sunt nejustificate, urmând a fi înlăturate, fiind făcute cu scopul de atenua atât propria răspundere penală cât și a coinculpatului G. G.

Așadar, pentru motivele ce preced, nu poate fi primită solicitarea din apelul inculpatului G. de a se dispune achitarea sa în baza art.10 lit.c și art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu el este autorul infracțiunilor deduse judecății sau că acestora le lipsește un element constitutiv, respectiv latura obiectivă.

Cât privește susținerea că se impune achitarea pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu prev.de art.4 alin.2 din L.

143/2000 întrucât a fost în eroare cu privire la natura substanțelor consumate sau deținute („. de baie";), Curtea reține următoarele:

Nicio persoană nu poate invoca necunoașterea legii. Pornind de la acest concept, în speța de față s-a dovedit fără dubiu că inculpatul G. G. în realitate cunoștea foarte bine ce substanțe deținea la domiciliu, atât pentru consumul său propriu, cât și pentru vânzare către alte persoane. Această împrejurare rezultă chiar din declarația sa, din faza de urmărire penală în care arată „că a început să consume sare de baie"; în cursul anului 2009, la început procurându-și această substanță din magazinele de profil din T.. Ulterior, același inculpat precizează că întrucât a cunoscut o persoană fizică care i-a oferit „. de baie"; la un preț mai bun, a început să achiziționeze de la aceasta, pentru consumul său propriu. Așa fiind, este indubitabil că în aceste condiții, inculpatul G. cunoștea încă din anul 2009 de când a început consumul acestei substanțe, care este prețul real cu care se poate achiziționa, precum și caracteristicile fizico-chimice, respectiv gustul și mirosul ei.

Î. că acesta cunoștea că a comercializat mefedronă către inculpatul L., care a și fost surprins în flagrant cu acea substanță asupra lui când a ieșit din locuința inculpatului G., se justifică prin faptul că din luna februarie

2010, vânzarea acestei substanțe a devenit ilegală, fiind inclusă pe lista drogurilor de mare risc, aspect pe care ambii inculpați îl cunoșteau foarte bine, deoarece magazinele de substanțe etnobotanice nu îl mai puteau vinde, astfel că apelantul G. fiind un consumator declarat al acesteia încă din anul

2009 și-a creat o proprie rețea de aprovizionare și traficare a acestei substanțe. Mai mult, inculpatul L. V. în faza de urmărire penală, nu a declarat că nu cunoștea natura substanței cumpărate de la inculpatul G., ba din contră, a afirmat că a achiziționat mefedronă (sare de baie), ceea ce presupune că și vânzătorul cunoștea natura substanței vândute. Aceeași apărare și-a făcut-o inculpatul G. și cu privire la cantitatea de 3 gr.de amfetamină descoperită la domiciliul său cu ocazia percheziției efectuată de organele de poliție la 18 iunie 2010, susținând că a primit-o de la inculpatul L., dar nu mai cunoaște în ce împrejurări, nu i-a comunicat natura substanței, el crezând că este tot „. de baie";, deoarece erau asemănătoare ca și conținut și culoare.

Nici această apărare nu poate fi însușită de către Curte, întrucât inculpatul G. fiind consumator al acestei substanțe încă din anul 2009, este limpede că după un contact de aproape un an cu aceasta și un consum regulat, putea să facă deosebirea între mefedronă și amfetamină, tocmai ținând cont de particularitățile fizico-chimice care le deosebesc. Nu înultimul rând, dovada faptului că apelantul G. cunoștea natura substanțelor vândute și deținute pentru consum propriu, este reliefată cu perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională februarie-iunie 2010, știut fiind faptul că până în luna februarie 2010, „. de baie"; putea fi achiziționată din magazinele cu produse etnobotanice. În aceste condiții, este dovedit fără dubiu că din momentul în care apelantul G. nu a mai putut achiziționa acea substanță din magazinele de profil, din luna februarie 2010 și-a găsit alte căi de aprovizionare și desfacere a acestei substanțe.

Așa fiind, nici această apărare a inculpatului G. de achitare în baza art.10 lit.e rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., pentru infracțiunea vizată de art.4 alin.2 din L. 143/2000 nu poate fi primită, fiind combătută prin propriile declarații ale apelantului, care se coroborează cu declarațiile inculpatului L., cu conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică, cu concluziile percheziției efectuate la locuința sa la 18 iunie 2010.

Referitor la solicitarea de a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante vizate de art.74 lit.a C.și recunoscute în favoarea apelantului de către tribunal și pe cale de consecință, de a se aplica pedepse mult reduse sub minimul special prevăzut de lege, Curtea reține că atât cuantumul sancțiunii cât și modalitatea de executare a acesteia pentru inculpatul G. G. nu se impune a fi redus și nici schimbat față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

În privința inculpatului G., menținerea modalității de executare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere, este bine aleasă și în deplin acord cu dispozițiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept";.

Nu în ultimul rând, respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere pe durata termenului de încercare va contribui la conștientizarea de către acesta pe viitor, a consecințelor implicării sale în activități cu caracter infracțional.

Așa fiind, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Cu privire la apelul inculpatului S. C.

Referitor la primul motiv de apel invocat de inculpat în sensul constatării nulității relative a cererilor procurorului pentru interceptarea convorbirilor telefonice și implicit a încheierilor T.ui C. prin care s-a autorizat înregistrarea convorbirilor, alături de procesele verbale în care s- au redat conținutul acestora, fiind încălcate prevederile art.91/1

C.proc.pen., acte prin care i s-a adus o vătămare și o încălcare a dreptului la apărare care nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nevalabilității acestora, Curtea reține următoarele:

Corespunde realității că autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice ale celor trei inculpați au fost date de către Tribunalul Cluj în lunile martie-mai 2010 deși urmărirea penală a fost începută la 17 iunie

2010. Prin aceasta însă, nu au fost încălcate cerințele art.91/1 C.proc.pen. A., potrivit disp.art.91/1 alin.1 C.proc.pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijlocelectronic de comunicare, se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt, sau pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori, cercetarea ar fi mult întârziată.

A..2 al aceluiași articol, enumeră infracțiunile pentru care se poate admite acest mijloc de probă. Din analiza disp.art.91/1 C.proc.pen., rezultă că înregistrarea convorbirilor telefonice este subordonată unor condiții strict determinate, și anume: lit.a) să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni. Deși legea nu definește noțiunea de „. prin aceasta se înțelege orice informații obținute prin orice mijloace, cu excepția celor interzise de lege, de către organele de urmărire penală privind pregătirea sau săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală. Noțiunea de „. temeinice"; are semnificația prevăzută în art.143 C.proc.pen. Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregătirea, fie săvârșirea unei infracțiuni, astfel încât înregistrarea se poate efectua și înainte de săvârșirea oricărei infracțiuni; b) să privească o infracțiune dintre cele pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu; c) să fie utilă pentru aflarea adevărului. Utilitatea trebuie apreciată de organul de urmărire penală care face propunerea pentru autorizarea, de către judecător a interceptărilor convorbirilor telefonice; d) să existe o autorizație din partea judecătorului competent.

Potrivit disp.art.91/3 alin.1 C.proc.pen., convorbirile telefonice sunt redate integral într-un proces verbal ce constituie mijloc de probă.

Rezultă așadar, că legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiționată de începerea urmăririi penale. L. nu prevede, ca o garanție distinctă, obligativitatea înștiințării persoanei interesate despre faptul înregistrării. Această omisiune este firească, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură și caracterul secret al acesteia. Ulterior, însă, inculpatul are dreptul de a lua cunoștință despre înregistrare, având totodată, posibilitatea de a contesta conținutul înregistrărilor.

Prin urmare, împrejurarea că în cauza de față autorizațiile pentru interceptarea convorbirilor telefonice au fost date de judecătorul competent în perioada martie-mai 2010, iar rezoluția de începere a urmăririi penale împotriva inculpatului apelant a fost dată la 17 iunie 2010, nu poate să constituie un motiv de nulitate relativă, nefiind incident niciunul din cazurile limitativ prevăzute de disp.art.197 alin.1 și 2 C.proc.pen. Cât privește valoarea probantă a procesului verbal ce se încheie cu ocazia înregistrărilor, se impune a se observa că legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanța de judecată analizându-le în contextul celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Referitor la constituționalitatea art.91/1 C.proc.pen., Curtea observă că acest articol nu a fost declarat neconstituțional, așa cum se atestă prin deciziile 9. 1. 1. a C.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art.224 alin.3 C.proc.pen., procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare, poate constitui mijloc de probă. Ori, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate sunt astfel de probe.

În prezenta cauză Curtea reține că interceptările și înregistrările telefonice se coroborează cu declarațiile martorilor C. P. A., D.

S. D., P. A., S. I. C. și B. A., T. G.-D., C. L. I., C. O. (puși ulterior sub învinuire) care într-o accepțiune mai largă în cauza C. E. a D. O. „Spânu împotriva României"; sunt considerați martori, precum și cu ale inculpaților

G., L. și S.

Curtea, apreciază că legalitatea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice nu este legată de începerea urmăririi penale, ci de respectarea condițiilor prevăzute în art.91^{1 C.proc.pen., respectiv existența unor indicii privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni; infracțiunile să facă parte din cele enumerate la alin.2 al articolului; să fie necesare pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților care nu ar fi posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; ultima condiție fiind aceea a autorizării de către judecător.}

În speța prezentă, aceste condiții pentru interceptare și înregistrare au fost realizate. Mai mult, infracțiunile săvârșite erau prevăzute în L.

143/2000, enumerată în textul art.91^{1 alin.2 C.proc.pen.}

Curtea, preocupată și de practica C. E. a D. O., a reținut că în cauza

„Dumitru P.escu împotriva României"; (nr.2) aceasta a apreciat că noul cadru legislativ modificat prin L. nr.281/2003 și L. nr.356/2006 oferă garanțiile necesare în materie de interceptare și transcriere a comunicațiilor.

Curtea mai constată că dispozițiile art.91¹-art.91^{6 C.proc.pen., sunt în deplin acord cu art.4 din Recomandarea (2005)10 a Comitetului de M. al C. E. privind „tehnicile speciale de anchetă";, potrivit căruia aceste tehnici pot fi utilizate dacă există motive serioase de a crede că o infracțiune gravă a fost săvârșită ori este pregătită sau în curs de pregătire de una sau mai multe persoane anume identificate ori de o persoană sau un grup de persoane care nu a fost încă identificat";. Ori, în prezenta cauză, aceste „tehnici speciale de anchetă"; au fost folosite exact în scopul arătat în recomandare.}

Pentru motivele ce preced, nu se poate constata nulitatea relativă a conținutului interceptărilor convorbirilor telefonice și nici a actelor procesuale în baza cărora acestea au fost efectuate și nici încălcarea art.91¹

C.proc.pen.

Referitor la al doilea motiv de apel vizând stabilirea nulității relative a raportului de constatare tehnico-științifică nr.9. din 23 martie 2010 întocmit de L. de A. și P. al D. din cadrul IGPR-BCCO C. întrucât cu ocazia efectuării probei științifice aceasta a fost consumată în întregime, nemaifiind posibilă păstrarea unei contraprobe, ceea ce a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil și pe acela al egalității de arme, Curtea reține următoarele:

În cauza dedusă judecății, prin faptul că proba supusă analizelor de laborator constând în 0,2 gr.mefedronă a fost consumată în întregime la data de 23 martie 2010, nu se poate ajunge la concluzia nulității relative a actului științific întrucât dispozițiile legale ale art.18 din L. 143/2000 nu prevăd o asemenea consecință. Păstrarea contraprobei este obligatorie potrivit textului de mai sus, dar nicăieri nu este indicată sancțiunea nulității actului științific, în ipoteza în care proba prelevată este în cantitate insuficientă, ea consumându-se cu ocazia analizelor de specialitate. Mai mult, concluziile unei probe științifice fac dovada până la înscrierea acesteia în fals, ceea ce nu s-a realizat în speța de față. Pe de altă parte, în declarațiile date în fața T.ui C., chiar inculpatul S. recunoaște că a achiziționat „. de baie";, respectiv mefedronă de la inculpatul L., în perioadafebruarie-iunie 2010, condiții în care nu putea fi mirat de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică cu nr.9. din 23 martie 2010 care au atestat că proba supusă analizei conține mefedronă.

Chiar dacă pur teoretic, (deși pentru motivele arătate, nu se impune acest lucru) Curtea ar înlătura din procesul de apreciere a probelor acest raport de constatare tehnico-științifică, rămân în vigoare și demonstrează fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, celelalte rapoarte de constatare tehnico-științifică din

26 aprilie 2010, 29 aprilie 2010, 10 mai 2010, 31 mai 2010, din care rezultă că substanțele care au fost vândute de către inculpat investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, constituie amfetamină și care alături de mefedronă constituie droguri de mare risc.

Față de cele expuse, nici al doilea motiv de apel al inculpatului nu poate fi primit.

Cât privește solicitarea de achitare a inculpatului S. de sub învinuirea ambelor infracțiuni deduse judecății, în temeiul art.10 lit.e rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât a fost în eroare cu privire la natura substanțelor comercializate sau deținute în vederea consumului propriu, Curtea reține următoarele:

Potrivit declarației din fața T.ui C., rezultă că inculpatul S. C. este consumator de „. de baie"; din anul 2009, substanță pe care o procura din magazinele de profil - etnobotanice - și ale cărei caracteristici fizico-chimice le cunoștea, ca efect al consumului regulat. Se observă și probele dosarului o atestă, că după interzicerea comercializării mefedronei (sare de baie) și includerea acesteia în categoria drogurilor de mare risc, în luna februarie

2010 inculpatul S. a apelat pentru procurarea acestei substanțe, tocmai cunoscând caracterul ilegal al acesteia, la inculpatul L. Mai mult, nu era necesar, dacă nu cunoștea caracterul de substanță interzisă al mefedronei, să se deplaseze pentru cumpărarea acesteia până la T., putând să o achiziționeze pe căi ocolite de la magazinele de profil din C.

Î. că inculpatul S. C. cunoștea natura substanțelor comercializate și deținute în vederea consumului propriu, este dovedită și prin declarațiile martorilor chiorean P. A., T. G.-D., D. S. D., C. L. I., C. O., P. A., S. I. C. și B. A. Mai mult, probele găsite în urma percheziției domiciliare în apartamentul unde locuiau inculpatul S. C. și numitul T. S. M. confirmă declarațiile martorilor C. P. A. și D. S. privind oferirea de droguri de mare risc de către inculpatul S. C. în apartamentul nr.12 situat în C.-N., str.M.E. nr.35-37. Ori, este indubitabil că inculpatul S. cunoștea natura substanțelor oferite, respectiv că acestea sunt droguri de mare risc.

Chiar și martorii R. M., D. C., C. T., J. L. și M. C. S. în faza de urmărire penală, au arătat că inculpații S. C. și L. V. desfășurau activități legate de traficul de droguri. A., în declarația de la f.166 vol.I u.p., martorul D. C. precizează textual „îl cunosc pe numitul L. V. întrucât suntem vecini de bloc, iar în urmă cu aproximativ 2 luni m-am întâlnit cu un prieten care avea asupra lui o mică cantitate de drog și mi-a spus că s-a întâlnit în oraș cu L., că acesta era drogat și i-a dat prietenului meu 3-4 gr.de speed, pe care îl ținea în mână. Din acel bulgăre de speed, a primit o mică parte și prietenul meu C., căruia i-am spus că este periculos să consume astfel de drog și l-am sfătuit să-l arunce";. În același sens, declară și martora M. C. S., f.163 u.p., vol.I.

Nu în ultimul rând, în perioada februarie-iunie 2010, inculpatul S. C. a vândut droguri de mare risc așa cum atestă rapoartele de constatare tehnico-științifică chiar investigatorilor sub acoperire și colaboratoriloracestora, condiții în care nu poate susține că nu a cunoscut natura substanțelor comercializate și deținute totodată pentru consum propriu. Această împrejurare este atestată prin declarația din 11 ianuarie 2011 a investigatorului sub acoperire, din fața tribunalului cu nume de cod „. G. care atestă că inculpatul S. C. i-a vândut speed, respectiv amfetamină, deci cunoștea natura substanțelor comercializate.

Față de cele expuse mai sus, nu poate fi primit nici al treilea motiv de apel formulat de inculpat vizând achitarea sa în temeiul art.10 lit.e

C.proc.pen.

Un alt motiv de apel a vizat constatarea nulității absolute a actelor materiale de vânzare a drogurilor de mare risc de către inculpatul S. investigatorilor sub acoperire și colaboratorilor acestora, apreciindu-se că organele de poliție l-au determinat pe inculpat la săvârșirea infracțiunilor, în scopul obținerii de probe, ceea ce face incidente prevederile art.68 alin.2

C.proc.pen. În legătură cu acest aspect, Curtea reține următoarele:

În cauză, persoanele care au efectuat investigațiile au fost ascultați ca martori in condițiile art. 86^{1 al.7 Cpp. de către Tribunalul Cluj, în ședința publică din 11 ianuarie 2011.}

Prin acest procedeu s-au respectat cele statuate de instanța supremă, in sensul că "declarația investigatorului sub acoperire care a servit ca temei pentru întocmirea rechizitoriului , are valoare doveditoare dacă persoana este ascultată și în cursul judecății";.

În același sens, în jurisprudența CEDO s-a stabilit că "nu este afectat caracterul echitabil al procesului in cazul in care condamnarea unei persoane s-a bazat și pe susținerile agenților acoperiți dar și pe cele ale altor martori ai acuzării și apărării, ascultați nemijlocit de instanță. (Cauza Kostovski contra Olandei din 20 nov.1989 și Vanyan contra R.iei din 15 dec.2005).

Investigatorii cu nume de cod „. V., T. R., D. G. au invederat în fața instanței de fond că au reușit identificarea persoanei cunoscute sub numele de ". ca fiind inculpatul S. C. S-a relevat că toate tranzacțiile vizând droguri de mare risc au avut loc in primăvara anului 2010.

Investigatorii sub acoperire au precizat că in acest interval au cumpărat: B. V. de patru ori, amfetamină de la inculpatul S. C., prețul pentru un gr.fiind de 100 lei sau mai mult; T. R. a cumpărat de două ori amfetamină de la inculpatul S. C. cu 100 lei/gr.și D. G. a primit în două rânduri câte un plic conținând un praf de culoare albă care s-a dovedit a fi sare de baie sau mefedronă plătind pentru un gr.,100 lei.

Investigatorul B. V. a invederat că în primăvara anului 2010 colaboratorul sub acoperire cu nume de cod „. T. a obținut de la inculpatul S. C. speed plătindu-i pe gr.100 de lei sau mai mult.

Este important de subliniat, în acord cu practica instanței supreme, că între declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului, date de aceștia în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu au existat contradicții, care să creeze dubii privind situația de fapt cu care a fost sesizată instanța de judecată.

Declarațiile acestora se coroborează insă și cu depozițiile martorilor C. P. A., T. G.-D., D. S. D., C. L. I., C. O., P. A., S. I.-C. și B. A., cu concluziile probelor științifice care atestă că substanțele achiziționate de colaborator de la inculpat, sunt mefedronă și amfetamină.

Mai mult, suma de bani plătită de către inculpatul S. C. inculpatului

L. V., pentru 1 g. de substanță este identică cu cea plătită de colaboratorul autorizat pentru 1 g. de amfetamină sau mefedronă, ceea ce dovedește încă odată implicarea inculpatului S. in săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Nu în ultimul rând, in speță s-au respectat intrutotul și cele statuate in doctrină, în legătură cu întrunirea cumulativă a unor condiții, pentru ca substanțele ce au făcut obiectul infracțiunilor, să fie dobândite in mod legal și anume: persoana care procură substanțele să aibă calitatea de investigator sub acoperire sau colaborator al acestuia; să existe o autorizare

(ordonanță motivată) prealabilă a procurorului care realizează urmărirea penală, care de regulă coincide cu autorizarea investigatorului sub acoperire, iar scopul dobândirii substanțelor să constea în descoperirea activităților infracționale și în identificarea persoanelor implicate in traficul de droguri.

În cauză, s-a probat fără echivoc, că în urma autorizării procurorului, investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora au cumpărat in mai multe rânduri de la inculpat, mefedronă și amfetamină, așa cum rezultă din concluziile probelor științifice, în perioada martie - mai 2010.

Curtea reține că folosirea unui investigator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri de mare risc a făptuitorului nu constituie o încălcare a prevederilor art.68 alin.2 C.proc.pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue comiterea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.

De vreme ce o persoană, consumatoare de droguri, a comis în mod repetat acțiuni specifice traficului ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire este cel care o determină să săvârșească sau să continue comiterea acestora, rezoluția în acest sens fiind luată anterior de făptuitor.

În atare caz, investigatorul acoperit acționează în temeiul art.224/1 și art.224/2 C.proc.pen. precum și a art.21 și art.22 din L. nr.143/2000, numai în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea făptuitorilor, între care și prin participarea sa la surprinderea acestora în flagrant delict.

Inculpatul S. C. a fost depistat de către organele de urmărire penală după ce a vândut droguri de mare risc investigatorilor sub acoperire, ceea ce constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art.2 alin.2 din L. 143/2000, așa cum rezultă din procesele verbale de constatare încheiate în cauză și din declarațiile martorilor C., T., D., C., P., probe ce se coroborează cu declarațiile inculpaților S. C.,. L. V. și G. G. care au recunoscut că, ocazional consumau droguri și se ocupau cu procurarea și vânzarea acestora.

Este adevărat că, potrivit art.68 alin.2 C.proc.pen.este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue comiterea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe. În interpretarea literală a textului, a determina înseamnă a face ca cineva să ia o anumită hotărâre.

Ori, în cauză s-a stabilit că hotărârea inculpatului S. C. legată de operațiuni privind circulația și consumul drogurilor era luată mai înainte ca acesta să se fi întâlnit cu investigatorii sub acoperire care au fost legal folosiți în dosar, potrivit art.21 și urm.din L. 143/2000. Prin urmare, nu acești investigatori l-au determinat pe inculpat să comită faptele.

Așa fiind, nici acest motiv de apel al inculpatului S. nu poate fi onorat.

S-a solicitat de către apărătorul inculpatului S., a se reține de către Curte că obiectul traficului de droguri de mare risc, respectiv cantitatea de droguri cumpărată de la inculpatul L. V., să fie modificată, în sensul stabilirii unei cantități totale de 8 gr.de substanțe interzise, așa cum aprecizat apelantul S. în fața tribunalului, susținere întărită și prin revenirea asupra declarațiilor din faza de urmărire penală de către inculpatul L. V.

Această solicitare nu poate fi primită, deoarece revenirea inculpatului

L. V. asupra declarației din fața procurorului, nu este justificată cu nimic și nu este coroborată cu celelalte probe. Curtea apreciază că prima declarație a inculpatului L. V., din faza de urmărire penală, luată imediat după prinderea acestuia în flagrant la 19 iunie 2010, având asupra sa mefedrona achiziționată de la inculpatul G., reflectă realitatea și unde fără a fi constrâns a arătat textual (f.81 u.p.,vol IV) „. ce l-am cunoscut pe C. (S. C.), acesta m-a rugat să-i fac și lui rost de droguri. Ca urmare, din luna februarie și până la 19 iunie 2010 am cumpărat de la G. de 4 ori cantități cuprinse între 5 și 7 gr.sare de baie, pe care ulterior i le-am vândut lui C. De două ori i-am vândut lui C. drogurile cu același preț cu care le-am cumpărat de la G., respectiv 150 lei/gr., iar ultimele două dăți, eu le-am cumpărat cu

120 lei/gr.și le-am vândut lui C. cu 150 lei/gr."; Nu este de neglijat mențiunea că inculpatul L. a semnat declarația după ce a citit-o și a fost de acord cu consemnările efectuate de către procuror în prezența apărătorului din oficiu. Mai mult, inculpatul L. nu a formulat plângere penală pentru cercetare abuzivă împotriva procurorului sau a polițiștilor delegați în acest dosar.

Așa fiind, prima declarație a inculpatului L. din faza de urmărire penală din 19 iunie 2010 reflectă realitatea, întrucât în acel moment el nu a avut posibilitatea de a fi contactat de inculpatul S. C. și atenționat asupra cantităților ce le va declara ca făcând obiect al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Mai mult, rezultă cu prisosință că această declarație reflectă realitatea, întrucât inculpatul L. din proprie inițiativă a declarat numărul de operațiuni și cantitatea de droguri înstrăinată inculpatului S., organele de anchetă neputând să-l sugestioneze în acest sens, nefiind de față la întâlnirile acestora. Revenirile inculpaților S. și L. în fața T.ui C., asupra cantității de droguri ce a făcut obiectul traficului de asemenea substanțe, sunt nejustificate și ca atare, Curtea va reține ca veridică prima declarație a inculpatului L. din fața procurorului, în care acesta învederează că de 4 ori i-a vândut câte 5-7 gr.mefedronă inculpatului S. C.

Prin urmare, nici această solicitare din motivele de apel ale inculpatului S. C., nu va putea fi primită.

O altă critică adusă de inculpatul S. C. hotărârii tribunalului vizează solicitarea acestuia de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit.d C.pr.pen. rap.la art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. de sub învinuirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev.de art.2 alin.2 din L. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc prev.de art.4 alin.2 din L. 143/2000, întrucât lipsește latura obiectivă a faptelor, inculpatul învederând că nici nu a traficat aceste substanțe interzise și nici nu le-a deținut în vederea consumului propriu, probele dosarului neconfirmând susținerea rechizitoriului.

În legătură cu această critică, Curtea reține următoarele:

Aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecății, este rezultatul unui proces de cunoaștere a realității obiective, in cadrul căruia probele dau naștere unui sentiment de certitudine în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, confirmarea sau absența vinovăției persoanei trimise in judecată.

Potrivit disp. art 63 al.2 Cpp., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală saude instanța de judecată, in urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului.

În virtutea acestor dispoziții, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza penală.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care guvernează procesul penal îmbracă două coordonate: administrarea probelor in faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi răsturnată prezumția de nevinovăție este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, supozițiile, aproximațiile, pentru că atunci când faptele nu sunt stabilite cu certitudine, nu poate fi pronunțată o hotărâre de condamnare.

În speță, Parchetul a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 al.2 din L. 143/2000 cu art. 41,42 Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev de art. 4 al.2 din L. 143/2000 cu aplicarea art. 41,42 Cod penal, constând in aceea că în mod repetat, în baza unei rezoluții unice infracționale, în cursul anului 2010, inculpatul S. C. a vândut și oferit mefedronă și amfetamină, investigatorilor autorizați cu nume de cod B. V., T. R., D. G., colaboratorului D. T. și martorilor C. P. A., T. G., D. S., C. O., C. L., C. T. M., T. S. și totodată a deținut aceeași substanță, în vederea consumului propriu, sau împreună cu alte persoane, în anul 2010.

În raport de disp.art 62 , 63 Cpp cu referire la art. 1 , art. 200, art 289

Cpp, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate. Ori, in cauză, probele strânse in cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere in judecată, precum și cele administrate în faza judecății, dovedesc, în mod cert, că autorul infracțiunilor prev.de art. 2 al.2 și 4 al.2 din L. 143/2000 cu art. 41,42 Cp. , este inculpatul S. C. și că faptele au existat in realitate.

Toți martorii indicați în rechizitoriul Parchetului, cu excepția numiților

S. D. M. și D. C. au fost audiați nemijlocit de către Tribunalul Cluj.

A., martorul C. P. A., în declarația din faza de urmărire penală (f.15 parchet vol.IV) învederează textual „am primit în luna aprilie 2010 de 5 ori amfetamină - speed - de la inculpatul S. C., pentru care nu am plătit bani. Drogurile mi le-a dat în barul Raum 18 din C. Nu am primit sau cumpărat „. de baie"; de la inculpatul S. A. martor în declarația din fața T.ui C. (f.136) arată că își menține declarația din faza de urmărire penală, cu precizarea, însă, că nu a primit de la inculpatul S. de 5 ori amfetamină, ci doar o dată. Revenirea martorului în fața instanței de judecată asupra depoziției din faza de urmărire penală, nu este justificată cu nimic, condiții în care nu va fi acceptată de către curte. Mai mult, ceea ce este important este că acesta recunoaște că a primit amfetamină de la inculpatul S., neinteresând neapărat frecvența cumpărărilor sau a primirii cu titlu gratuit a acestor droguri. De relevat, că în fața organelor de urmărire penală, martorul C. P. și-a citit declarația și nu a invocat vreo consemnare nelegală din partea anchetatorilor, prin urmare revenirea, fără oferirea unui motiv temeinic, asupra acelor declarații, va determina curtea, să o înlăture.

Apoi, martora T. G., în declarația din faza de urmărire penală (f.19) afirmă că „la 4 aprilie 2010 am fost invitată de inculpatul S. C. la o petrecere organizată în cadrul unei cabane din localitatea T., unde am consumat substanța „. 2., despre care nu pot preciza cu exactitate cine a adus-o";. Îndepoziția din fața T.ui C. (f.99) aceeași martoră își menține declarația din faza de urmărire penală.

Martorul C. O., în declarația de la fila 27 faza u.p. afirmă că „în luna aprilie 2010, am participat la un chef organizat de inculpatul S. C., la o cabană din T., petrecere la care inculpatul S. a adus o substanță „. de baie";, dar era un alt tip „. 2. apărută după intrarea în vigoare a Ordonanței 6/2010. La acel chef, inculpatul S. C. a pus la dispoziția participanților substanța „.

2., din care au consumat mai multe persoane";. Curtea reține că în aceste condiții, declarația martorului C. O. se coroborează cu declarația martorei T. G., care susținea că nu a cunoscut cine a adus și oferit spre consum substanța „. 2. la acea petrecere, fiind vorba de inculpatul S. C. În fața instanței de judecată, la fila 139, martorul C. O. arată că-și menține declarația din faza de urmărire penală.

De asemenea, martorul D. S., în faza de urmărire penală arată că „în luna iunie 2010, la reședința inculpatului S. C., din str.M.E. din C., am consumat amfetamină - speed - pusă la dispoziție de către inculpatul S. De față mai erau numitul F., inculpatul S. C. și prietenul acestuia, T. S.. Cu această ocazie, i-am înmânat lui F., suma de 300 lei, iar acesta a dat banii inculpatului S. C., primind în schimb 3 bile de amfetamină. Din această substanță am consumat în ziua următoare tot la reședința inculpatului S. C., de față fiind aceleași persoane. Nu am primit sau cumpărat mefedronă de la inculpatul S.. A. martor, în faza de cercetare judecătorească, a arătat la fila

100, că-și menține declarația din faza de urmărire penală, învederând textual

„numitul F. mi-a spus că substanța așezată pe farfurie din care am consumat atât eu, F. și inculpatul S., de culoare alb-gălbuie conține amfetamină - speed, substanță observată la cheful organizat în locuința inculpatului S., situată în C., str.M. E. nr.35-37. Același martor, în fața tribunalului a învederat că amfetamina a fost așezată pe farfurie de către inculpatul S..

În privința martorei C. L. I., în declarația din faza de urmărire penală de la fila 48, se reține că aceasta declară că „în luna iunie 2010, s-a deplasat la reședința inculpatului S. din C., unde i-a întâlnit pe numiții F. și T. S., ocazie cu care au consumat o substanță sub formă de praf, aflată pe o farfurie în cameră. A mai fost în vizită de trei ori în aceeași perioadă la inculpatul S., la locuința acestuia, ocazie cu care a mai consumat aceeași substanță fără a plăti vreo sumă de bani, învederând că nu cunoștea ce anume este. Aceeași martoră învederează că a auzit, însă, că inculpatul S. în aceeași perioadă, primăvara anului 2010, ar fi avut de vânzare amfetamină, însă ei nu i-a vândut și nici nu i-a oferit un asemenea drog";. Aceeași martoră, în fața instanței, la fila 140, revine fără nicio justificare asupra declarației din faza de urmărire penală, precizând că „nu-mi aduc aminte să fi auzit că inculpatul S. ar fi avut de vânzare amfetamină în primăvara anului

2010";. Această revenire nu este justificată cu nimic, este lipsită de suport probator, astfel că va fi înlăturată de către curte. A., în declarația din faza de urmărire penală, martora precizează că a semnat-o după citire și ținând cont că este notar public, cunoștea consecințele unei afirmații necorespunzătoare adevărului. Așa fiind, dacă s-ar fi consemnat lucruri nereale de către organele de urmărire penală, martora nu trebuia să semneze declarația, făcând precizările de rigoare. Î. că nici nu a formulat plângere penală împotriva organelor de anchetă, justifică pe deplin concluzia curții, că revenirea martorei este de complezență făcută, pentru a-și ușura propria situație, precum și cea a inculpatului S. C. Pe cale de consecință, rămâne validă depoziția martorei din faza de urmărire penală, care se coroboreazăperfect cu cea a martorului D. S., care prezent și el la locuința inculpatului S., în aceeași perioadă, arată că acea substanță așezată pe farfurie de culoare alb-gălbuie, de către apelantul S. C., și din care au consumat cu toții, era amfetamină.

În privința martorului T. S. M., în declarațiile de la fila 53 și 60 din faza de urmărire penală, se reține că „în perioada mai-iunie 2010, în apartamentul inculpatului S., unde locuia și martorul T., au venit mai multe persoane, respectiv C. O., C. L. și F., ocazie cu care au consumat droguri legale oferite de inculpatul S. C., substanțele fiind sub formă de pulberi sau plante etnobotanice";. În declarația din fața instanței de la fila 212, martorul precizează că-și menține declarația din faza de urmărire penală. Ceea ce este semnificativ de reținut în privința acestui martor, este împrejurarea că, cu ocazia confruntării dintre el și inculpatul S. C., niciunul nu a recunoscut existența bunurilor interzise, a drogurilor și nici a dispozitivelor de preparare a acestora, găsite cu ocazia percheziției domiciliare, efectuată la locuința lor, deși în acel apartament locuiau numai cei doi.

Martora R. M., în faza de urmărire penală, în declarația de la fila 30, arată că „am consumat sare de baie o singură dată cu inculpatul S. C. în perioada noiembrie - decembrie 2009, neplătindu-i nicio sumă de bani. D. intrarea în vigoare a Ordonanței 6/2010, nu am mai consumat substanțe interzise";. Această martoră, în declarația din fața tribunalului, fila 141, arată că-și menține depoziția de la procuror, astfel că instanța în mod corect a înlăturat din cuprinsul infracțiunii continuate reținute în sarcina inculpatului S. C., acest act material, afirmativ comis față de martora R., neintrând sub incidența legii penale.

Martorul F. F., în declarația de la procuror, arată că „a primit de la numitul D. S. 300 lei pe care i-a predat inculpatului S. C., primind în schimb, 3 bile de amfetamină, substanță din care au consumat D. S., alături de F. și inculpatul S. în primăvara anului 2010";. În declarația din fața instanței, fila 142, revine nejustificat și precizează că „inculpatul S. C. i-a împrumutat lui D. S. în primăvara anului 2010, 3 milioane lei vechi, pe care acesta nu i-a mai restituit";. Această declarație nefiind justificată cu nimic, va fi înlăturată ca neveridică, fiind dată de complezență și pentru a ușura situația penală a inculpatului S. C. A., Curtea va reține ca exprimând adevărul declarația martorului F. din faza de urmărire penală, deoarece este apropiată ca dată de perioada activității infracționale a inculpatului S., ba mai mult, martorul a relatat din proprie inițiativă împrejurările pe care le cunoștea, acesta fiind prezent în locuința inculpatului S. C., situație pe care organele de anchetă nu aveau de unde să o știe.

Martora C. T. M., în faza de urmărire penală, fila 155, arată că „pe inculpatul S. C. și martorul T. S. i-am cunoscut în perioada ianuarie - februarie 2010, întrucât frecventam același bar Music Box de pe str.Eroilor din C. Din cele ce am auzit în acest local, mi-am dat seama că cei doi aveau preocupări legate de droguri și pot afirma că se vedea faptul că inculpatul S. C. și T. S. consumau droguri, întrucât aveau adesea un comportament nepotrivit";. În fața instanței, fila 211, revine nejustificat asupra declarației din faza de urmărire penală, situație în care depoziția din fața tribunalului va fi înlăturată ca neveridică și nesusținută de probe, martora semnând declarația de la procuror „. citirea acesteia";. Dacă mărturia nu era reală, putea solicita înlăturarea neclarităților sau formularea unei plângeri penale împotriva polițiștilor, aspecte care nu s-au concretizat în speță.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea vizată de art. 2 al.2 din L.

143/2000 în privința martorilor C. P. A., T. G., D. S. D., C. O., C. L., T. S. M.

și colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod T. R. și D. T. s-a comis in varianta " oferirii cu orice titlu și vânzării drogurilor de mare risc ", de către inculpat. Mai mult, în fața instanței de judecată, și colaboratorul sub acoperire cu nume de cod T. R., fila 223, învederează că inculpatul S. i-a vândut amfetamină și mefedronă în locuri publice din C. N. în primăvara anului 2010, plătind suma de 100 R. pentru mefedronă și 200 R. pentru amfetamină.

Deși inculpatul a negat comiterea faptelor, vinovăția acestuia rezultă în mod clar din probatoriul administrat în cauză. Încercările sale de a deturna urmărirea penală, ca și revenirile din instanță ale martorilor, sunt apreciate de către Curte drept încercări neconvingătoare de a distrage atenția de la activitatea infracțională.

Din vastul material probator existent la dosar, rezultă că declarația inculpatului S. C. este nesinceră, ea necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă, condiție în care va rămâne fără valoare, sub aspectul aflării adevărului.

Potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu, anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma

„declarațiile pot servi"; iar nu „servesc"; doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Pe de altă parte, declarațiile acestuia date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Tribunalul Cluj a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.

Curtea de A. analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art.2 alin.2 și art.4 alin.2 din L. 143/2000 cu art.41 alin.2 C.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă și din conținutul transcrierilor convorbirilor telefonice înregistrate și atașate dosarului.

Din probele testimoniale coroborate și cu rezultatele percheziției de la reședința inculpatului S., a rezultat faptul că inculpatul a consumat în primăvara anului 2010, singur sau împreună cu martorii D. S., T. G., C. P. A., C. O., C. L., T. S. droguri de mare risc, astfel că în sarcina lui, judicios a reținut prima instanță și infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 alin.2 din L. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.

Pentru motivele ce preced, nu poate fi acceptat nici motivul de apel vizând achitarea inculpatului S. pentru infracțiunile deduse judecății, în baza art.10 lit.d, art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., lipsind latura obiectivă a acestora.

Față de perioada infracțională de 5 luni și caracterul continuat al acesteia, în care inculpatul S. a deținut droguri de mare risc și le-a consumat, singur sau împreună cu alte persoane, de urmările produse constând în antrenarea în câmpul infracțional a mai multor tineri, Curtea apreciază că fapta incriminată prin art.4 alin.2 din L. 143/2000, prezintă pericolul social al unei infracțiuni, neputându-se aplica o sancțiune administrativă în favoarea apelantului în temeiul art.18/1 C.

În privința solicitării de a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a C. și a se reduce pedeapsa mult sub minimul special prevăzut de lege, instanța de apel reține următoarele:

Examinând modul în care instanța de fond a efectuat individualizarea pedepselor aplicate apelantului S., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea sancțiunilor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare, prin prisma funcțiilor unor asemenea sancțiuni (suspendare sub supraveghere).

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei pentru inculpatul S., consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizată prin modul încare acesta a acționat, prin săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri de mare risc și deținerea de asemenea substanțe pentru consum propriu, cât și cu profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.

Față de modul concret de săvârșire a faptelor și caracterul continuat al acestora, consecințele infracțiunilor, sumele de bani dobândite, cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, în privința căreia s-a dispus suspendarea sub supraveghere, va contribui la o reinserție socială reală a apelantului.

În mod judicios, Tribunalul Cluj a înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, reținută în sarcina inculpatului S. C., acest act material, privind-o pe martora R. M., fapta nefiind prevăzută de legea penală la data când a avut loc, noiembrie - decembrie 2009.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului S. C. în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Potrivit articolului 88 Cod Penal se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților G. si S. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) - (...).

Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru inculpatii G. si L. si 120 lei pentru inculpatul S., conform art.189

C.pr.pen.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații S. și G. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei si 120 lei pentru inculpatul S. reprezentând onorar avocațial.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de DIICOT S. T. C. si inculpatii G. G. si S. C., împotriva sentinței penale nr. 25 din 21 ianuarie

2011 a T.ui C.

Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpaților G. si S. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până la (...).

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru inculpatii G. si L. si 120 lei pentru inculpatul S.

Obligă pe inculpatii S. si G. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei si 120 lei pentru inculpatul S. reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2011.

PREȘEDINTE		JUDECĂTOR	GREFIER
D. P.	V. G.	D. S.

P.D./D.S. (...) - 4 ex. Jud.fond M. L.

← Decizia penală nr. 1851/2011, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 2068/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj