Decizia penală nr. 1852/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1852/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : M. R.
: C. I. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul H. O. C. împotriva sentinței penale nr. 287 din data de 18 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1, lit.b din L. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 42 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul inculpatului H. O. C., av. M. R. cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat F. O. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul partea responsabilă civilmente SC ";. P. S. și partea civilă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului H. O. C., av. M. R. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.c1 Cod pr.pen. rap.la art. 3859 pct. 21 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare J. D., întrucât partea responsabilă civilmente SC ";. P. S. nu a fost corect citată, respectiv nu a fost citată de la sediul lichidatorului judiciar care a fost desemnat ca urmare a intrării în faliment a acestei societăți. În subsidiar, solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b Cod pr.pen.admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului H. O. C. în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod pr.pen., întrucât faptei reținute în sarcina inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. Solicită să se aibă în vedere că în actul se sesizare al instanței, s-a reținutcă inculpatul ar fi produs un prejudiciu prezumat, estimat practic prin raportarea unei cote de 16% la brutul unor facturi pe care acesta nu le- ar fi avut înregistrate în momentul unui control efectuat la sediul societății pe care o adiministra, însă în cuprinsul Legii nr. 87/1994 și a Legii nr.241/2005, în privința infracțiunii de evaziune fiscală, nu se face vorbire despre săvârșirea faptei respective de către o anumită persoană cu consecința producerii unui prejudiciu prezumat. În cauză există două rapoarte, unul efectuat de Garda Financiară și unul de A. F., prin care au fost stabilite prejudicii diferite. Cu onorar din FMJ. Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul H. O. C. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 287 din data de 18 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Dej. Raportat la probele administrate în cauză, apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțuiunii de evaziune fiscală. Arată că ulterior controlului inculpatul a înregistrat facturile în contabilitate ceea ce denotă o bună conduită a inculpatului care a fost avută în vedere de instanță, atitdine care nu poate fi reținută ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Apreciază că prejudiciul stabilit în cauză nu are un caracter incert și solicită să se constate că prejudiciul în cuantum de 14.350 lei este nerecuperat. De asemenea, apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare J. D., întrucât partea responsabilă civilmente SC ";. P. S. a fost citată de la sediul cunoscut, instanței nefiindu-i comunicat faptul că a foat numit un lichidator judiciar. C U R T E A Deliberând constată că, Prin sentința penală nr.287 din (...) Judecătoria Dej în temeiul art.9 alin.1 lit.b din L. nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, în condițiile art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul H. O. C., fiul lui C. și M., născut la data de (...) în D., jud.C., CNP 1., cetățean român, studii liceale, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în D., str.C., nr,9, jud. C., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În temeiul art.71 C. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a C. În temeiul art.81 C. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C. În temeiul art.71 alin.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii. În temeiul art.359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Român, prin A. N. de A. F., reprezentată prin D. G. a F. P. a J. C., cu sediul în C.-N., P-ța A. I., nr.19, jud.C. și dispune obligarea inculpatului H. O. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. K. P. S., cu sediul în D., str.C., nr.9, jud.C., la plata către partea civilă a sumei de 14.350 lei, compusă din suma de 6560 lei, cu titlu de impozit pe profit și suma de 7790 lei, cu titlu de TVA, la care se adaugă dobânzile și majorările aferente debitelor principale, calculate de la data scadenței debitelor și până la data achitării efective. În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul din dosarul nr. 1597/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H. O. C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin.1 lit.b din L. nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal. În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt: La data de 17 noiembrie 2008 la P. municipiului D. s-a întregistrat plângerea G. financiare C. cu numărul 505.894/CJ/(...),prin care se solicitat efectuarea de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă săvârșită de către învinuitul H. O. C. În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit faptul că învinuitul H. O. C., în calitate de administrator al S. P. S. D., nu a emis document de încasare pentru suma de 7.500 lei, încasată la data de 23 martie 2008, sumă ce reprezenta un avans aferent unui contract de executare de lucrări, precum și faptul că nu a evidențiat în Registrul de casă un număr de 7 chitanțe fiscale (chitanța nr.2403432 din (...) în valorare de 5.000 lei,chitanța nr.2403433 din (...) în valoare de 3.570 lei,chitanța nr.51 din (...)8 în valoare de 3.747 lei,chitanța nr.2403434 din (...) în valoare de 3.570 lei,chitanța nr.24003435 din (...) în valoare de 2.975 lei,chitanța nr.17 din (...) în valoare de 4.760 lei și chitanța nr.52,fără dată,în valoare de 5.000 lei), în sumă totală de 28.622 lei. De asemenea, învinuitul H. O. C., a anulat Factura nr.18 din 20 martie 2008, în valoare de 44.030 lei, iar în urma controlului efectuat s-a stabilit că stornarea acestei facturi nu a avut la bază operațiuni reale, astfel încât stingerea facturii trebuia să se efectueze prin înregistrarea decontării și nu prin stornarea acesteia.Totodată, învinuitul nu a înregistrat în contablitatea societății sale Factura cu nr.20 din 22 septembrie 2008, în valoare de 4.760 lei. În acest fel, prin înregisatrarea eronată a stornării Facturii nr.18/(...) și neînregistrarea Facturii nr.20/(...), societatea și-a diminuat obligațiile către bugetul de stat, în sumă totală de 14.350 lei din care 6.560 lei, cu titlu de impozit pe profit și respectiv 7.790 lei cu titlu de T. Cu ocazia cercetărilor, învinuitul H. O. C. a recunoscut faptul că nu aprezentat toate documentele financiare contabilului societății sale, pentru a efectua operațiunile necesare, obligându-se să achite în cel mai scurt timp prejudicul cauzat bugetului de stat. În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: plîngerea (fila 5-8), nota de constatare a G. F. (filele12-15), declarațiile învinuitului (filele16,23). În cursul urmăriririi penale, A. N. DE A. F. s-a constituit în calitate de parte civilă cu suma de 14.350 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, care nu a fost recuperat. În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: declarația inculpatului (fila 91), declarații martori (H. M.-fila 113 și fila 277, H. A. H.-fila 139, D. V.-fila 305), precum și proba cu înscrisurile de la dosar. La data de (...) partea civilă S. Român, prin A. N. de A. F., reprezentată prin D. G. a F. P. a J. C. a depus la dosar un îbnscris prin care arată că solicită obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente S. K. P. S. laplata sumei totale de 14.350 lei, cu dobânzile și majorările aferente debitelor principale calculate de la data scadenței și până la data achitării efective. Pe parcusrul soluționării cauzei, au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri, reprezentând copii după documente contabile ale S. K. P. S. (filele 66-77, 114-127, 140-160, 188-264, 276, 283-288). De asemenea, în urma adresei efectuate din oficiu, s-a obținut fișa de cazier ale inculpatului ( fila 280). Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt: Ca urmare a unui control efectuat de către comisarii din cadrul G. F.- Secția C., la S. K. P. S., în perioada (...)-(...), având ca obiectiv verificarea înregistrării în contabilitate a încasărilor în numerar de la clienți, precum și a veniturilor obținute de societate din activitatea desfășurată în construcții, cuprinzând activitatea societății în perioada ianuarie 2008-septembrie 2008, s-a constatat că societatea menționată a emis către clientul S. L. S. factura nr.18/(...), în sumă de 44.030 lei, reprezentând « lucrări construcții conform contract nr.05/2008 », factură înregistrată în contabilitate, conform fișei analitice a clientului S. L. S. pentru perioada (...)-(...) și fișei analitice a contului 704 « venituri din prestări servicii », fiind înregistrat venitul de 37.000 lei și colectat TVA-ul aferent de 7.030 lei. Ulterior, prin nota contabilă nr.3/(...), venitul și TVA-ul colectat au fost stornate, iar la data de (...), după cum rezultă din fișa contului 5311 s-a efectuat o încasare în numerar în sumă de 44.030 lei, adică exact suma conținută în factura menționată anterior. Conform notei explicative date de administratorul S.., inculpatul H. O. C., încasarea respectivă reprezintă « avans lucrare de la L. pentru amenajare sediu ». Potrivit declarației inculpatului dată în fața instanței, acesta arată că factura respectivă a fost emisă la solicitarea clientului, care dorea să obțină un credit bancar pentru a executa o lucrare, însă creditul nu a fost acordat, astfel că factura a fost stornată și neîncasată. Inculpatul mai arată că nu a contestat nota de control întocmită de Garda Financiară. Martora H. M., mama inculpatului, contabila celor două societăți menționate, audiată în fața instanței, arată că factura a fost stornată și neîncasată, lucrarea nefiind executată, iar cu ocazia reaudierii arată că, chitanța nr. 500 din data de 31 martie 2008, cu care figurează încasată suma de 44.030 lei a fost menționată din eroare de către angajata D. V., nefiind reală încasarea respectivă, astfel că după controlul G. F. s-a procedat la corectarea acestei mențiuni. Martorul H. A. H., fratele inculpatului și soțul administratoarei S. L. S., angajat al acestei societăți, a arătat că lucrarea contractată cu societatea fratelui său, inculpatul, nu a mai fost executată, deoarece a identificat ulterior un sediu gata amenajat și bun pentru desfășurarea activității societății, iar factura anulată nu a fost achitată. Martora D. V., fostă angajată la firma de contabilitate a martorei H. M., arată că, deși aceasta i-a solicitat în noiembrie 2010 să declare ca și martor că a făcut modificări la niște note contabile, a refuzat, acest fapt nefiind corespunzător adevărului, în condițiile în care fiecare prelucrare efectuată pe calculator în evidențele contabile a avut la bază facturi sau alte documente contabile, neefectuând, conform susținerilor martorei H. M., vreo mențiune cu scopul de a nu rămâne cu sold în anumite conturi. Ca urmare, instanța a apreciat că susținerile inculpatului privind neîncasarea facturii stornate nu sunt întemeiate, instanța urmând a înlătura ca nesincere declarațiile martorilor H. M. și H. A. H., rudele apropiate ale inculpatului, declarațiile acestor martori fiind contrazise de înscrisurile depuse la dosar de către Garda Financiară, ca făcând parte din evidențele contabile ale S.C K. P. S.R.L la data efectuării controlului, necontestate de către inculpat, precum și de către declarația martorei D. V., care nu confirmă susținerile martorei H. M. privind fictivitatea chitanței nr.500/(...). Ca urmare, instanța a reținut că încasarea menționată, efectuată ulterior stornării facturii, denotă faptul că operațiunea de stornare nu este reală, stingerea facturii trebuind să se facă în mod corect și legal prin plata acesteia, astfel că prin înregistrarea eronată a stornării facturii, societatea și-a diminuat obligațiile plată către bugetul de stat, și anume cu impozit pe profit în valoare de 5920 lei și TVA aferent în valoare de 7.030 lei. Cu ocazia aceluiași control efectuat de Garda Financiară, s-a mai constatat că nu a fost înregistrată în contabilitate factura nr.20/(...), în sumă de 4.760 lei, din care TVA 760 lei, emisă către clientul S. IMOBIL CAR S. D., care rezultă din jurnalul de vânzări pe trimestrul III 2008, astfel că societatea și-a diminuat obligațiile de plată către bugetul de stat, și anume cu impozit pe profit în valoare de 640 lei și TVA aferent în valoare de 760 lei. Deși martora H. M. arată că motivul pentru care factura respectivă nu a fost înregistrată la timp l-a reprezentat faptul că factura nu a fost depusă la contabilitate la termen, adică înaintea depunerii declarației de TVA, instanța a constatat că factura a fost înregistrată în luna octombrie 2008, în perioada efectuării controlului. Ca urmare, răspunzător pentru neregularitățile constatate în evidențele contabile ale S. K. P. S. este inculpatul H. O. C., în calitate de administrator, acesta fiind vinovat de omisiunea evidențierii, în mod repetat, în actele contabile ale societății, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate. În ceea ce privește modalitatea de săvârșire a faptei, față de întregul material probator s-a reținut forma continuată a faptei cu aplicarea art. 41 alin.2 și a art. 42 Cod penal. În drept, fapta inculpatului H. O. C., care în calitate de administrator al S. P. S. D., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în evidențele contabile veniturile obținute, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului către bugetul de stat, precum și a TVA-ului aferent, în sumă totală de 14.350 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped. de art. 9 alin.1 lit.b din L. nr.241/2005,cu aplicarea art.41 alin.2 și art. 42 Cod penal. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C., reținând în acest sens următoarele: gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat de urmările imediate produse; persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, lipsa antecedentelor penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului. Raportat la lipsa antecedentelor penale, instanța a apreciat ca fiind oportună reținerea și aplicarea în cauză a circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1, lit.a din C., urmând a face aplicarea prev. art.76 alin.1 lit.d, raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de inculpat. În raport de cele reținute anterior, instanța, în temeiul art.9 alin.1 lit.b din L. nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal, în condițiile art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul H. O. C., fiul lui C. și M., născut la data de (...) în D., jud.C., CNP 1., cetățean român, studii liceale, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în D., str.C., nr,9, jud. C., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, urmând ca în temeiul art.71 C. să interzică inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a C. Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța, în baza art.81 C., va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C., urmând ca, în temeiul art.71 alin.5 C., să suspende executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii. În temeiul art.359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C. a căror nerespectare va avea ca urmare revocarea suspendării. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, in baza art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Român, prin A. N. de A. F., reprezentată prin D. G. a F. P. a J. C. și va dispune obligarea inculpatului H. O. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. K. P. S., la plata către partea civilă a sumei de 14.350 lei, compusă din suma de 6560 lei, cu titlu de impozit pe profit și suma de 7790 lei, cu titlu de TVA, la care se adaugă dobânzile și majorările aferente debitelor principale, calculate de la data scadenței debitelor și până la data achitării efective. În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs inculpatul H. O. C. solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât partea resp.civilmente SC K. P. S. nu a fost corect citată la sediul lichidatorului judiciar, iar în subsidiar, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art.9 alin.1 lit.b din L. nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C. în conformitate cu art.10 lit.d C.pr.pen., deoarece faptei reținute în sarcina inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția. În același timp, s-a susținut că prejudiciul nu a fost determinat în mod cert, fiind estimat prin raportarea unei cote de 16% la brutul unor facturi pe care inculpatul nu le-ar fi avut înregistrate în momentul efectuării controlului la societatea pe care o administra, astfel că nu este întrunită nici latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de L. nr.241/2005, în care nu se face vorbire de săvârșirea unei fapte cu consecința producerii unui prejudiciu prezumat. Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar și a celor care se iau în discuție din oficiu, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește legala citare a părții resp.civilmente SC K. P. S. D. se observă că în tot cursul procesului penal, această societate a fost citatăde la sediul cunoscut din D., str.C. nr.9 jud.C., unde s-a îndeplinit procedura de citare prin afișare, fără a se aduce la cunoștința instanței de fond împrejurarea că aceasta ar fi intrat în procedura insolvenței, în cadrul căreia a fost numit ca lichidator judiciar, numita M. M., după cum rezultă din extrasul fișei dosarului nr.(...) al T.ului Comercial C., depus odată cu judecarea recursului de față. Având în vedere această situație, dar și faptul că partea resp.civilmente nu a invocat nelegala sa citare, deși a fost obligată la despăgubiri în solidar cu inculpatul, neexistând o vătămare reclamată din partea acesteia și întrucât cazul nu se încadrează în cele prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen., cererea inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare pentru acest motiv nu se justifică prin prisma disp.art.38515 pct.2 lit.c C.pr.pen. Ca urmare a probelor administrate în cauză coroborate cu declarația inculpatului, s-a stabilit în mod corect că inculpatul, în calitate de administrator la SC K. P. S., nu a emis documente de încasare pentru suma de 7500 lei ce reprezenta un avans aferent contract de executare lucrări și nu a evidențiat în registrul de casă un număr de 7 chitanțe fiscale în valoare totală de 28.622 lei și de asemenea, a anulat factura nr.18/(...) în valoare de 44.030 lei, fără să aibă la bază operațiuni reale și nu a înregistrat în contabilitate factura nr.20/(...) în valoare de 4.760 lei. În acest fel, societatea sa și-a diminuat obligațiile către bugetul de stat în sumă totală de 14.350 lei, din care 6.560 lei cu titlu de impozit pe profit și 7.790 lei cu titlu de T. Față de această stare de fapt, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din L. nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C., în condițiile în care acesta nu a contestat nota de constatare întocmită de către comisarii din Garda Financiară Secția C., iar datele cuprinse în acestea se coroborează cu situația rezultată din evidențele contabile ale societății pe care inculpatul o administra și a clienții SC L. S. și SC Imobilcar S. D. Aspectele invocate în recurs de către inculpat nu prezintă relevanță, în condițiile în care prejudiciul cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală, cu încadrarea juridică mai sus-menționată, a fost determinat în raport de cotele de contribuție pe care comercianții trebuie să le vireze cu titlu de impozit pe profit și TVA, stabilite prin lege. Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. O. C., domiciliat în D., str. C., nr. 9, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 287 din 18 martie 2011 a J. D. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER A. D. L. M. R., C. I. M. V. G.red.C.I./A.C. 4 ex. (...)jud.C. D.
| ← Decizia penală nr. 1503/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1918/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
