Decizia penală nr. 1869/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1869/R/2011
Ședința publică din 17 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P. judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
G.: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, de părțile civile T. I., G. I., B. L. și B. D. împotriva sentinței penale nr.272 din 09 iunie 2011 a
J.ecătoriei S. M., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul H. G., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal; art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.
195/2002 modificată, cu aplicarea art. 33 litera „a"; Cod penal
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința penală nr.272 din 9 iunie 2011, în temeiul art.345 alin.2 C.proc.pen.a condamnat pe inculpatul: H. G. CNP 1. născut la data de (...) în Strâmtura, jud. M., fiul lui H. G. și H. I. cetățean român, studii 8 clase + cursuri de calificare, consilier local la C. local B., căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în satul S. nr. 252, comuna B. jud. M., legitimat cu CI seria MM nr. 2. eliberată de P. S. M., fără antecedente penale, deținut în penitenciarul Gherla pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzute și pedepsite de:- art. 178 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 din Legea 202/2010, art. 74 și 76 lit. c Cp la pedeapsa închisorii de 3 ani; - art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, modificată cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 din Legea 202/2010, art. 74 și
76 lit. d Cp părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție la pedeapsa închisorii de 1 an
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b c.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 88 C. s-a dedus din pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive (...) - la zi.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data (...) astfel încât, în temeiul art.350 alin.3 lit.";b"; C.pr.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
În temeiul art. 86 ind. 1 Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani. În temeiul art. 86 ind. 3 alin. 1 din Codul Penal s-a stabilit pentru inculpat următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte lunar, în ultima zi de vineri a lunii respective, la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al J.ecătoriei S. M. , desemnat cu supravegherea sa - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință care depășește 8 zile, precum și întoarcerea - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
În temeiul art. 86 ind. 3 alin. 3 din lit. e Codul Penal a fost obligat inculpatul să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule .
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 din
Codul Penal.
S-a disjuns latura civilă a cauzei, urmând a fi judecată separat.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cheltuieli judiciare .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, dosar nr.
317/P/2011 din data de (...), înregistrat la instanță sub nr. (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. G., pentru comiterea infracțiunilor prev. și pedepsite de art. 178 alin. 1,2,3 Cod penal și art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La data de (...) inculpatul H. G., după ce a consumat între orele 09.00
- 10.00 băuturi alcoolice, a urcat la volanul autovehiculului său, marca
Dacia Logan, înmatriculat sub numărul (...) și l-a condus pe DJ 185, dinspre localitatea O. Ș. spre localitatea C. În această din urmă localitate el a surprins și accidentat mortal, la orele 12.40, pe victima T. I. (ce se deplasa pe carosabil pe partea dreaptă a acestuia și în aceeași direcție de mers). Imediat după comiterea evenimentului rutier, inculpatul și-a continuat deplasarea cu autovehiculul ajungând la locuința sa din satul S., comuna B., unde a introdus mașina în garaj și nu a anunțat P. despre evenimentul rutier.
După aproximativ o oră, organele de poliție au ajuns la locuința inculpatului (urmare a faptului că la locul evenimentului rutier rămăsese plăcuța de înmatriculare față a autovehiculului - impactul cu victima fiind frontal cu ridicarea acesteia pe capota motorului urmată de căderea pe carosabil și călcarea ei de roțile mașinii conduse de inculpat) și în prezența lui au examinat criminalistic autoturismul, constatând avariile pe care le prezintă.
Probațiunea administrată relevă faptul că inculpatul avea la momentul accidentului o alcoolemie mai mare de 1,10 gr. ‰.
În drept, fapta inculpatului H. G., care la data de (...), a condus în timp ce avea în sânge o alcoolemie mai mare de 1,10 gr. ‰ autovehiculul Dacia Logan înmatriculat sub nr. (...) pe DJ 185 în localitatea C., jud. M., unde a accidentat mortal pe victima T. I., aceasta din urmă fiind în deplasare pe carosabil pe partea dreaptă a drumului respectiv și în aceeași direcție de mers, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2,3 Cod penal. Fapta aceluiași inculpat,care la data calendaristică susmenționată, după comiterea accidentului mortal de circulație, a părăsit imediat locul faptei fără să anunțe organele poliției, constituie infracțiunea de părăsirea locului accidentului rutier fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.
195/2002 modificată.
În fața instanței inculpatul a susținut faptul că în data de (...) a consumat două sticle de bere după care, a urcat la volanul autoturismului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare (...) pe care l-a condus dinspre O. Ș. spre C.
La termenul de judecată din data de (...), instanța raportat la declarația de recunoaștere a inculpatului a considerat că sunt incidente dispozițiile. art. 3201 Cpp și că sub aspectul laturii penale, cauza poate fi soluționată potrivit procedurii simplificate. Apărătorul inculpatului în circumstanțiere a făcut trimitere la anchetele sociale, depuse la filele 11 și 12 din dosar, arătând că până la săvârșirea faptei inculpatul a fost cunoscut în comunitatea locală ca având un comportament pașnic, altruist și cu simț civic. De asemenea a arătat că inculpatul are o fiică în întreținere provenită dintr-o căsătorie anterioară. Starea de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptei coroborată cu declarațiile martorilor V. P. și P. I., audiați în faza de urmărire penală. Astfel martora P. I. declară faptul că în data de (...) circulând cu microbuzul marca Mercedes de DJ 189 din direcția O. Ș. C., după ce a intrat în localitatea C. circulând pe un sector de drum cu pantă ascendentă, a observat pe partea stângă a șoselei o persoană căzută la limita dintre acostament și partea carosabilă Conducătorul auto a oprit autoturismul în care se afla și a observat că era vorba de o persoană de sex feminin de aproximativ 70 ani, care nu avea semne vitale și care prezenta pe suprafața corpului urme ce s- ar fi putut produce de către un autoturism în mișcare. Lângă persoana respectivă se afla plăcuța de înmatriculare cu nr. (...). Conform raportului de expertiză medicală efectuat de S. J. de U. Dr. C- tin O. B. M., moartea numitei T. I. a fost violentă. Ea s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale , cerebeloase ale punții și bulbului post - traumatism cranio - cerebral acut cu infiltrat al părților moi pericraniene., fractură de calotă craniană , masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile s-au produs prin lovire a victimei de un autovehicul aflat în mișcare, proiectare ulterioară la sol cu loviri de planuri dure și ulterioară compresiune între planuri dure - roți de autovehicul aflat în mers și sol. Accident rutier. De asemenea conform procesului verbal de cercetare la fața locului, locul accidentului este situat pe DJ 185, respectiv drumul care face legătura între com. C. și com. O. Ș., șosea pe care circulația se desfășoară în ambele sensuri, a câte o bandă pe sens, sensurile de circulație fiind separate prin marcaj cu linie discontinuă. Carosabilul este din asfalt fără denivelări sau gropi, șosea în aliniament, ușor în pantă, umed. Autoturismul implicat în accident nu a fost identificat la locul producerii accidentului întrucât autorul a fugit. Autoturismul implicat în accident este marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare (...) de culoare albastră. Conform procesului verbal de examinare a autoturismului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare MM-10 - HRB , autoturismul examinat prezenta urme de accident pe capota față, respectiv capota are urme de înfundare la bază pe o distanță de 2. cm.Sub plăcuța cu nr. de înmatriculare la o distanță de 11 cm se observă o pată de culoare brun-roșcat de formă alungită, care a fost ridicată prin răzuire și ambalată. În cauză subzistă culpa comună a inculpatului și a victimei în survenirea evenimentului rutier din (...) întrucât pe de o parte, inculpatul nu a respectat prevederile art. 35 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 republicată, ce stabilesc că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața persoanelor și nici pe cele ale art. 48 alin. 1 din aceeași ordonanță, ce stabilesc obligația conducătorului de vehicul de adaptare a vitezei la condițiile de drum, așa încât el să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Inculpatul a urcat la volanul autovehiculului său pe care l-a condus pe DJ 185 în timp ce avea o alcoolemie de 1,10 gr. %, iar pe de altă parte, subzistă și culpa victimei T. I., aceasta încălcând dispozițiile art. 72 alin. 1 din OUG 195/2002, ce stabilesc că pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. V. s-a deplasat contrar acestor prevederi , nu pe acostamentul drumului ci pe partea dreaptă a carosabilului, în aceeași direcție de mers cu cea a autovehiculului condus de inculpatul H. G. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 și 52 C., de pericolul social al faptei, de persoana inculpatului, care este în vârstă de 54 ani, căsătorit, fără antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor. În consecință instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru ucidere din culpă prev de art.178 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 din Legea 202/2010, art. 74 și 76 lit. c Cod penal și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de P. prev.de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, modificată cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 din Legea 202/2010, art. 74 și 76 lit. d Cp. În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b c.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art.861 Cod penal conform dispozitivului sentinței. La termenul de judecată din data de (...) numiții T. I., B. D., G. I. - P. și B. L. au depus la dosarul cauzei constituire de parte civilă solicitând obligarea inculpatului H. G. la plata următoarelor sume: 20838,98 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 1. euro cu titlu de daune morale. Întrucât la termenul de judecată din data de (...), instanța raportat la declarația de recunoaștere a inculpatului a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 320 ind. 1 Cpp și că sub aspectul laturii penale, cauza urmează a fi soluționată potrivit procedurii simplificate, s-a procedat la disjungerea laturii civile, urmând ca aceasta să fie analizată separat. Totodată a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cheltuieli judiciare. Împotriva soluției instanței de fond au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și părțile civile T. I., G. I., B. L. și B. D. Prin motivele scrise și orale procurorii au solicitat în principal, admiterea căii de atac promovate și trimiterea dosarului în vederea rejudecării instanței de fond J. S.-M. întrucât în speță în mod eronat s-a făcut aplicarea art. 3201 Cod procedură penală în favoarea inculpatului, câtă vreme acesta nu și-a recunoscut vinovăția până la începerea cercetării judecătorești. În subsidiar, s-a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând dosarul, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante vizate de art. 74 Cod penal și a suspendării sub supraveghere prev. de art. 861 Codpenal și dispunerea executării sancțiunii rezultante prin privare de libertate, într-un loc de detenție față de poziția adoptată de acesta pe parcursul procesului penal. Cu privire la latura civilă a cauzei învederează că procurorul care a întocmit rechizitoriul în mod corect a reținut și culpa concurentă a victimei la provocarea accidentului de circulație întrucât aceasta a încălcat dispozițiile art. 72 alin 1 din OUG nr. 195/2002, circulând pe partea dreaptă a carosabilului în aceeași direcție de mers cu autoturismul condus de inculpat, deși textul de lege prevedea ca ea să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția sa de mers. Părțile civile T. I., G. I. P., B. L. și B. D. au solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea căii de atac promovate și rejudecând dosarul, instanța de recurs să rețină sub aspectul laturii penale culpa exclusivă a inculpatului H. G. în producerea morții victimei T. I., iar pe de altă parte cu privire la individualizarea judiciară a sancțiunii aplicată acestuia să aibă în vedere prevederile art. 3201 Cod procedură penală și în final pedeapsa rezultantă să se execute prin privare de libertate, într-un loc de detenție pentru a se respecta dispozițiile art. 52 și art. 72 Cod penal. Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări: În esență, critica parchetului și a părților civile vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale și științifice prin prisma dispozițiilor art.63 și 64 C. Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept. În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora. Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii. În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al C. consultativ al J.ecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de M. al C. E., privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. A. putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";. Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă. În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului. Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de M. ai S. M. asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";. Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. A. poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica C. - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";. Culpa comună a inculpatului și a victimei T. I. în săvârșirea uciderii din culpă dedusă judecății rezultă, atât din probele științifice precum și din procesul- verbal de examinare criminalistică a autovehiculului inculpatului, planșele foto filele 75-88 și 93, procesul-verbal de cercetare la fața locului atașate dosarului, schița accidentului de circulație din faza de urmărire penală, fila 19. Potrivit art.89 alin.1 din OUG 195/2002, un conducător de vehicul, angajat într-un accident, are obligația de a nu părăsi locul acestuia, fără încuviințarea organului de poliție, printre altele, și în cazul în care de pe urma accidentului a rezultat o vătămare a integrității corporale sau a sănătății vreunei persoane. Textul sus-menționat nu vizează numai anumite vătămări, calificarea lor fiind de atributul organelor judiciare, pe baza actelor medico-legale, neputând fi lăsate la aprecierea necompetentă a conducătorului auto sau altor persoane. Conform textului suscitat, accidentul de circulație se poate înfățișa și ca un eveniment rutier dăunător, produs ca urmare a unei infracțiuni - indiferent de urmările periculoase ale acestuia - și cum conducerea cu o anumită îmbibație alcoolică și chiar fără aceasta, impune concluzia că inculpatul nu putea părăsi locul coliziunii, chiar dacă aceasta n-a avut niciuna dintre urmările vătămătoare indicate în norma de incriminare. Subiectul activ al acestei infracțiuni reglementată de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 poate fi nu numai un conducător de autovehicul, ci și șoferul oricărui alt fel de vehicul, inclusiv cu tracțiune animală. Conform practicii judiciare constante a instanței supreme „obligația de a nu părăsi locul accidentului incumbă tuturor conducătorilor de vehicul - inclusiv al celor acționate prin forța musculară, deci chiar și bicicliștilor - implicați, adică efectiv angajați în accident. În această categorie intră pe lângă conducătorul vehicolului care a provocat nemijlocit accidentul și conducătorul mașinii accidentate, precum și șoferii oricăror altor vehicole aflate în perimetrul locului unde a avut loc, dacă au contribuit, într-o formă sau alta, mai mult sau mai puțin, creând o condiție oricât de îndepărtată la producerea accidentului."; Prin lege, nu se face vreo distincție în raport cu numărul de zile necesare pentru vindecarea vătămării corporale a victimei. Ca atare, conducătorul vehicolului este obligat să rămână la locul accidentului, indiferent de gravitatea vătămării produse. A., întrucât nu el, ci numai organele judiciare sunt îndreptățite și în măsură să califice ca fiind infracțiune sau nu, cauzarea acelei urmări. În consecință, pentru existența infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 nu prezintă relevanță că vătămarea corporală produsă, chiar din culpă, sau uciderea unei persoane are sau nu, caracter penal. Instanța supremă, în numeroase decizii de speță, a precizat că „în legătură cu urmările accidentului de circulație, moartea sau vătămarea integrității corporale - condiții stabilite pentru existența obligației conducătorului auto, implicat în eveniment, de a nu părăsi locul accidentului - textul de mai sus se referă la criterii obiective, producerea unuia din rezultatele enumerate și nu la culpa inculpatului în producerea acestui rezultat";. Conținutul infracțiunii este realizat când sunt întrunite elementele prevăzute de lege, chiar dacă vătămarea integrității corporale a victimei este urmarea culpei sale exclusive și, chiar dacă nu există vinovăție în producerea evenimentului din partea conducătorului autovehiculului care a părăsit, fără încuviințare, locul accidentului. Instanța de fond, J. S.-M. în mod corect a reținut în speță incidența art. 3201 Cod procedură penală, soluționând în această procedură urgentă latura penală a cauzei întrucât, în ședința camerei de consiliu din 3 mai 2011 precum și în declarația dată de inculpat în ședința publică din 25 mai 2011, acesta a învederat textual „Recunosc și regret săvârșirea faptelor arătând că, la 7 aprilie 2011 după ce a consumat două sticle cu bere, dimineața la orele 8,30 am rulat cu autovehiculul personal dinspre O.-Ș. spre C., surprinzând și accidentând mortal partea vătămată. De spaimă, am părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție";. În aceste condiții, nu se poate accepta susținerea parchetului de a se trimite cauza instanței de fond pentru rejudecare, întrucât conform art. 3201 alin.1 Cod procedură penală „până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca, judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală";. Examinându-se textul de mai sus, se constată că are incidență în cauză întrucât înainte de începerea cercetării judecătorești, atât în ședința camerei de consiliu din 3 mai 2011 cât și la primul termen de judecată cu procedura îndeplinită față de toate părțile, inculpatul a fost sincer, recunoscând pe deplin ambele infracțiuni deduse judecății. Pentru aceste motive, nu se impune trimiterea cauzei la J. S.-M. pentru a începe o nouă soluționare a dosarului pe fond și înlăturarea art. 3201 Cod procedură penală. Cu privire la motivul subsidiar de recurs, al parchetului și al părților civile se remarcă următoarele: Actele și lucrările dosarului învederează că procurorul anchetator în mod corect a stabilit existența culpei comune a inculpatului H. G. și a victimei T. I. în producerea accidentului rutier din 7 aprilie 2011, întrucât pe de o parte inculpatul nu a respectat prevederile art. 35 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată ce stabilesc că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața persoanelor și nici pe cele aleart. 48 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată ce vizează obligația conducătorului de vehicul de adaptare a vitezei la condițiile de drum, în așa fel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. S-a stabilit în faza de urmărire penală că inculpatul în timp ce avea o alcoolemie de 1,10 gr/mie s-a urcat la volanul autoturismului personal pe care l-a condus pe DJ 185 pe direcția de mers O.-Ș.-C. Totodată culpa victimei T. I. reiese din încălcarea prevederilor art. 72 alin.1 din OUG nr. 195/2002 ce stabilesc că pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Din schița locului accidentului, fotografiile judiciare anexate rezultă că victima s-a deplasat contrar acestor prevederi, nu pe acostamentul drumului, ci pe partea dreaptă a carosabilului, în aceeași direcție de mers cu cea a autoturismului condus de inculpat. Curtea reține că, din conținutul procesului-verbal de examinare a autoturismului inculpatului f.75 dosar urmărire penală rezultă că acesta prezenta urme de accident pe capotă față, motor, respectiv avea o înfundare la bază pe o distanță de 2. cm și pe mijloc. Mai mult, suportul de fixare a plăcuței cu numărul de înmatriculare prezintă o ruptură în partea superioară stângă pe o distanță de 9 cm., iar aceeași plăcuță din partea din față a autoturismului, lipsește. De asemenea, bara de protecție a autoturismului, din față, se află la o distanță de 26 cm față de sol, iar în zona centrală în partea dinspre motor a barei se observă două urme de destratificare a noroiului uscat. Totodată, din planșele fotografice depuse la fila 90 rezultă avariile pe care le prezintă autovehiculul inculpatului și care au fost descrise de curte, de unde rezultă fără dubiu că inculpatul rulând pe drumul public din direcția O.-Ș.-C., a izbit-o din spate pe partea vătămată T. I. care circula pe carosabil, drumul neavând trotuar dar în aceeași direcție de mers cu inculpatul încălcând astfel prevederile art. 72 alin 1 care o obligau să circule pe acostamentul din partea stângă a drumului în direcția sa de mers. V. deplasându-se în același sens de mers cu inculpatul, acesta datorită stării de ebrietate în care se afla, a izbit-o cu partea centrală a autovehiculului, a luat-o pe capotă, așa se explică înfundarea în mijloc, după care a aruncat-o în partea stângă a drumului, călcând-o cu roțile. Acest mod de producere a accidentului este relevat prin urmele descoperite în partea centrală a capotei motorului de la vehiculul inculpatului și este evidențiat și prin ruperea părții stângi a plăcuței de înmatriculare. Totodată, din fotografia nr. 11 de la fila 93 u.p. rezultă că pe partea din spate a autoturismului s-a descoperit o pată de sânge pe bara de protecție, sub plăcuța cu numărul de înmatriculare și care demonstrează modul de producere al accidentului, astfel cum a fost relevat de instanța de recurs. De asemenea, din fotografia nr. 2 atașată filei 90 dosar u.p. rezultă că pe bara de protecție din față a autovehiculului, pe partea inferioară se observă două urme de destratificare a noroiului, indicând fără putință de tăgadă că victima a fost lovită cu partea centrală, din față a vehiculului condus de inculpat. Pe de altă parte, la fila 19 u.p. este depusă schița accidentului de circulație întocmită de organele de poliție S.-M. de unde rezultă că, atât inculpatul cât și victima aveau același sens de mers dinspre O.-Ș.-spre C. „. a surprins și accidentat mortal pe T. I. care se deplasa pe carosabil, pe partea dreaptă a acestuia, împrejurare pusă în evidență prin urmele descoperite criminalistic cu ocazia cercetării autovehicululuiinculpatului, acesta prezentând înfundarea capotei în partea centrală, ruperea suportului în care era așezată plăcuța de înmatriculare în partea stângă, iar în partea dreaptă plăcuța chiar lipsea în urma impactului cu corpul victimei";. În urma lovirii din spate a numitei T. I. de către autovehiculul inculpatului, aceasta a fost proiectată pe zona centrală a capotei iar apoi în partea stângă a drumului unde a fost descoperită de martorii V. P. și P. I. De precizat că martorii oculari la acest accident de circulație nu au existat. Pe cale de consecință, instanța de recurs va reține că inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată ce stabilesc că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața persoanelor și cele ale art. 48 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată ce vizează obligația conducătorului de vehicul de adaptare a vitezei la condițiile de drum, în așa fel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. S-a stabilit în faza de urmărire penală că inculpatul în timp ce avea o alcoolemie de 1,10 gr/mie s-a urcat la volanul autoturismului personal pe care l-a condus pe DJ 185 pe direcția de mers O.-Ș.-C., condiții în care a produs moartea victimei T. I.. Pe de altă parte, culpa victimei a constat în încălcarea art. 72 alin.1 din OUG nr. 195/2002, care a fost analizat în cuprinsul deciziei. Așa fiind, cu ocazia soluționării laturii civile a cauzei de către J. S.-M. se va avea în vedere o culpă comună a inculpatului și a victimei la producerea accidentului. Proporția culpei este de 80% în sarcina inculpatului și 20% în cea a victimei. Probele dosarului reliefează că inculpatul a condus în stare de ebrietate și a încălcat 2 prevederi legale din OUG 195/2002, pe când victima a nesocotit doar disp. art.72 din OUG 195/2002. Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului, Curtea reține următoarele: Deși instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia nu reflectă pericolul social sporit al faptei și al făptuitorului apărând ca netemeinică alături de modul de individualizare al executării sancțiunii. Uciderea din culpă, sub influența alcoolului comisă de inculpat îndreptată fiind împotriva valorii sociale supreme - viața -, atrage în numele dreptului inviolabil la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului. Atitudinea inculpatului și modul de comitere al faptelor, nu pot fi omise, ele nefiind corect evaluate de judecătorie, în alegerea pedepsei și a modului de executare al acesteia. Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi și cărora le-a curmat viața, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții. Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Uciderea din culpă comisă sub influența consumului de alcool precum și părăsirea locului accidentului de către inculpat, sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de recurs, în alegerea pedepsei. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății. Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându- se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la acestea, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al sancțiunii care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";. Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului. Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că acțiunea inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești, împrejurare care coroborată cu părăsirea locului accidentului, demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";. Totodată însă, Curtea va ține seama că inculpatul a fost sincer, cauza judecându-se în procedura reglementată de art. 3201 Cod procedură penală, nu posedă antecedente penale, a oferit pentru dezdăunarea părților civile o cotă parte din cheltuielile de înmormântare, sume neacceptate însă de către acestea. Este căsătorit, are în întreținere un copil minor, fiind în vârstă de 54 de ani. Din actele depuse la dosar rezultă că a fost încadrat în muncă anterior comiterii infracțiunilor, în calitate de consilier, la C. Local B., unitate ce-l caracterizează pozitiv. În aceste condiții, Curtea nu va înlătura prevederile art. 3201 Cod procedură penală și nici pe cele ale art. 74, 76 Cod penal cărora le va da eficiența cuvenită, prin diminuarea sancțiunilor sub minimul special prevăzut de lege. Așa fiind, se vor admite în baza art. 38515 pct. 2 lit d Cod procedură penală recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și părțile civile T. I., B. D., G. I. P., B. L. împotriva sentinței penale nr. 272/9 iunie 2011 pronunțată de J. S. M. pe care o va casa în latura penală a cauzei și rejudecând: Va condamna pe inculpatul H. G., la:-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2,3 C.p. cu aplicarea art. 320 1 alin. 7 C.p.p., art. 74,76 C.p. și la -1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organului de poliție prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320 1 alin. 7 C.p.p., art. 74,76 C.p. În baza art. 33 lit. a , 34 lit. b C.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în regim de detenție. Se va face aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. În baza art. 88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestului din 8 aprilie 2011-9 iunie 2011. Se vor înlătura din hotărâre dispozițiile art. 861 C.p. Inculpatul va fi obligat să plătească părților civile T. I., G. I. P., B. L., B. D. suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial și câte 400 lei cheltuieli judiciare pentru fiecare dintre părțile civile T. I., G. I. P., B. L., conform art. 193 Cod procedură penală. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, în baza art. 192 pct 3 alin 3 Cod procedură penală. Se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C. în sumă de 200 lei ce se va achita din FMJ, conform art. 189 Cod procedură penală. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și părțile civile T. I., B. D., G. I. P., B. L. împotriva sentinței penale nr. 272/9 iunie 2011 pronunțată de J. S. M. pe care o casează în latura penală a cauzei și rejudecând: Condamnă pe inculpatul H. G. fiul lui G. și I., născut la data de 28 octombrie 1957 în Strîmtura jud. M. CNP 1., domiciliat în satul S. nr. 252 comuna B. jud M., fără antecedente penale la: -2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2,3 C.p. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., art. 74,76 C.p. -1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organului de poliție prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., art. 74,76 C.p. În baza art. 33 lit. a , 34 lit. b C.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în regim de detenție. Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. În baza art. 88 C.p. deduce din pedeapsa aplicată durata arestului din 8 aprilie 2011-9 iunie 2011. Înlătură din hotărâre dispozițiile art. 861 C.p. Obligă pe inculpat să plătească părților civile T. I., G. I. P., B. L., B. D. suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial și câte 400 lei cheltuieli judiciare pentru fiecare dintre părțile civile T. I., G. I. P., B. L. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului C. în sumă de 200 lei ce se va achita din FMJ. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. D. P. V. G. M. B. D. S. 4 ex./(...)jud.fond.C. V.
red.PD/M.N
| ← Decizia penală nr. 1965/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1026/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
