Decizia penală nr. 188/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.188/A/2011
Ședința publică din data de 3 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător JUDECĂTORI: L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. - V. T.
S-au luat spre examinare apelurile formulate de către inculpatul R. N. S. și Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva sentinței penale nr.45 din 21 iulie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.174 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. N. S., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Waldraf D., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar a fost depus referatul de evaluare a inculpatului, întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P., susține recursul declarat de parchet așa cum afost promovat, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință, casarea parțială a sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și în urma reevaluării procesului de individualizare a sancțiunii să se dispună condamnarea inculpatului și aplicarea unei pedepse cu înlăturarea art.73 lit.b C.pen., prin privare de libertate, menținându-se restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În susținerea recursului arată că așa cum rezultă și din memoriu depus în dosarul cauzei dar și pentru alte argumente, consideră că în cauză instanța a procedat nelegal reținând circumstanța atenuantă prev.de art.72 lit.b C.pen., care nu-și are incidența nici sub aspectul dispozițiilor legale și nici sub aspect probatoriu.
Susține că are în vedere următoarele elemente :
În această cauză procedura a fost derulată în fața primei instanțe după aplicarea dispozițiilor simplificate prev.de art.320/1 C., inculpatul dând o declarație la data de 16 aprilie 2010, când a solicitat aplicarea textului menționat cu precizările că recunoaște faptele conform actului de sesizare, regretă fapta și cu mențiunea expresă că nu are de declarat alte aspecte în cauză.
Ca urmare, instanța a făcut aplicarea textelor de lege menționate a soluționat cauza fără administrarea probelor din faza de urmărire penală, motivarea soluției ieșind din cadrul procesual pe care-l oferă această procedură simplificată și fiind exprimată în final de un raționament juridic care avea la bază pentru stabilirea sancțiunii și disp.art.73 lit.b C.pen.
Apreciază că în cauză se ridică unele aspecte de nelegalitate și de netemeinicie.
Cele de nelegalitate primează tocmai datorită incidenței art.320/1 C. D. cum a arătat, acceptarea de către inculpat a judecării pe probele din faza de urmărire penală și a învinuirii ca atare din actul de sesizare al instanței, face imposibilă cercetarea judecătorească de către instanță în mod nemijlocit și contradictoriu.
In speță, din motivarea făcută de instanță rezultă că se reține expres
(f.6 din hotărârea instanței de fond) că va reține și elementele arătate ulterior pe larg care a condus instanța la reținerea art.73 lit.b C.pen.
In final, instanța dezvoltă o stare de fapt în conținutul soluției care nu mai are în comun decât realizarea activității de lovire a victimei, celelalte circumstanțe fiind dezvoltate de instanță într-un mod personal subiectiv, în final instanța făcând și precizarea că va reține aceste dispoziții, constatând că inculpatul s-a aflat sub influența unei stări puternice de tulburare și emoții, ceea ce a dus la derularea activității infracționale.
În aceste condiții, apreciază că evident se ridică problema conformității stării de fapt recunoscută de către inculpat, neexistând nici o identitate între aceste elemente. Practic, inculpatul a recunoscut starea de fapt reținută în actul de sesizare pe care instanța a modificat-o.
Mai mult, se pune și problema naturii juridice a circumstanțelor atenuante legate de art.73 lit.b C.pen. și la care nu se face referire în acest sens. Rechizitoriu arată în cuprinsul stării de fapt reținut de procuror ca temei al sesizării, o situație juridică care nu are nici un element cu cel prezentat de către instanță. Susține de asemenea că nu există practică judiciară contrară și nu există alte opinii ale jurisprudenței în materie că circumstanțele prev.de art.73 lit.b C.pen., constituie elemente care caracterizează evident starea de fapt și atât timp cât ele sunt constate în diverse faze ale procesului penal, instanța este obligată în final să le aplice și să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul de lege pe care-l consideră potrivit ca încadrare juridică față de starea de fapt dovedită.
C. că nu ne aflăm într-o simplă situație în care instanța face o apreciere a procesului de individualizare pe baza circumstanțelor judiciare a cărei prezență poate fi constatată din orice probă, caracterizează faptele din faza de urmărire și care nu fac obiectul sesizării, spre deosebire de circumstanțele atenuante care prin caracterul lor obligatoriu, obligă în final și procurorul să le rețină ca atare și să le supună verificărilor instanței în măsura în care se dovedesc a fi reale.
Instanța a făcut o greșită aplicare a art.320/1 C., pentru că deși a avut dubii cu privire la existența unei stări de fapt, alta decât cea prezentată de procuror și însușită ca atare de inculpat fără o altă adăugare față de urmărirea penală, a reținut o motivare care modifică integral starea de fapt sub aspectul circumstanțelor esențiale de determinare a pedepsei și mai mult reține o circumstanță atenuantă legală care nu a fost supusă dezbaterii și care nu putea să rezulte altfel din dosar decât dacă ar fi fost evidențiată printr-o probațiune administrată în fața instanței.
Solicită a se observa că instanța analizează declarația martorei B. R., fără ca acestea să fi fost reiterate în fața instanței sau să se fi realizat o cercetare judecătorească cu privire la acestea.
Pentru toate aceste motive, consideră că soluția este greșită.
Susține că nu există nici un dubiu cu privire la starea de fapt descrisă în rechizitoriu și primită ca atare de inculpat, tocmai pentru a beneficia de disp.art.320/1 C. C. că soluția în cauză de înlăturare a acestor dispoziții este greșită pentru că nu rezultă din nici unul dintre probele administrate.
Evident ar exista și o soluție subsidiară legată de faptul că acest dubiu al instanței s-ar putea reflecta printr-o trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să poată decide dacă există sau nu acest articol. C. că nu ar fi o soluție potrivită pentru că nimeni în afară de instanța din oficiu, nu și-a pus problema art.73 lit.b C.pen., iar acesta a apărut după ce instanța a admis aplicarea art.320/1 C.
Solicită modificarea soluției în sensul de a se dispune înlăturarea acestui text de lege și să se stabilească o nouă pedeapsă principală constând în închisoare între limitele prevăzute de lege, ca urmare a aplicării art.320/1
C.
Raportat și la datele din referatul depus la dosarul cauzei nu consideră necesar a se reține alte circumstanțe atenuante judiciare a art.74 C.pen., deoarece fapta așa cum a fost comisă și descrisă și în final acuzația inculpatului, raportat inclusiv la elemente legate de personalitatea sa, nu conduce la concluzia că ponderea elementelor de natură atenuantă este substanțială pentru a considera așa cum o spune legiuitorul că se poate realiza prevenția specială și reeducarea sub reducerea pedepsei sub minimul special al pedepsei.
Apărătorul inculpatului R. N. S., cu privire la apelul formulat de către parchet, solicită respingerea acestuia, întrucât inculpatul a recunoscutsăvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, și-a menținut declarația din faza de urmărire penală, iar art.320/1 C., stipulează expres că judecata poate avea loc în baza actelor administrate în faza de urmărire penală.
Susține că în motivarea hotărârii, instanța a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, trecând astfel peste faptele reținute în rechizitoriu dar ținând cont de aceste probe și neavând vreun dubiu în legătură cu faptele săvârșite de acesta.
Instanța a înțeles din întreg materialul probatoriu circumstanțele de comitere a faptei, astfel că a apreciat că în cauză este incidentă scuza provocării aplicând prev. art.73 lit.b C.pen.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul R. N. S., solicită admitereaacestuia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.
În susținerea apelului arată că instanța de fond a apreciat în mod eronat că în speță sunt aplicabile disp.art.20 rap.la art.174 C.pen., întrucât a apreciat faptul că inculpatul, deși în mod evident nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, în modul de săvârșire a faptei ar fi acceptat posibilitatea producerii unei astfel de consecințe, mai ales că se afla în acel moment sub stare de tulburare cauzată de partea vătămată.
Apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 C.pen., întrucât așa cum rezultă aceste infracțiuni se deosebesc prin latura subiectivă, astfel că era de esență a se stabili poziția psihică a inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire a faptei, de instrumentul folosit și de regiunea vizată. Din împrejurările comiterii faptei reținute și prin rechizitoriu și care rezultă din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă elemente care să evidențieze intenția inculpatului de a ucide. Împrejurările în care era săvârșită fapta, respectiv în prezența unei alte persoane, în urma unui conflict, obiectul cu care a acționat inculpatul, aplicarea a două lovituri părții vătămate, constituie circumstanțe reale care ar concretiza intenția inculpatului de a lovi partea vătămată, de aproduce o vătămare corporală acesteia și nu de a ucide. Susține că mobilul activității infracționale a fost de apărare a stăpânului său iar scopul a fost acela de a evita partea vătămată de a-i face rău acestuia, fără a avea nici un moment intenția de a produce suprimarea vieții părții vătămate.
Mai mult, inculpatul a comis fapta aflându-se într-o puternică stare de tulburare cauzată de atacul părții vătămate și de faptul că auzise că partea vătămată este o persoană violentă.
Apreciază că sunt relevante în cauză și concluziile expertizei medico- legale prin care se precizează că nu s-a pus în primejdie viața victimei și partea vătămat a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Solicită ca în temeiul art.10 rap.la art.11 pct.2 lit.b C., să se dispună încetarea procesului penal.
În subsidiar, solicită a se face aplic.art.320/1 C., cu reținerea art.73 lit.b, 74 lit.a,c și 76 lit.c C.pen. și să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea disp.art.81 C.pen., întrucât în cauză pot fi aplicate aceste dispoziții raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu a fost condamnat la nici o pedeapsă cu închisoare, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Se mai arată că în prezent, după ce inculpatul a fost reținut o perioadă de aproape 7 luni în arest preventiv a ajuns să conștientizeze pe deplin faptele comise, precum și consecințele acestora, astfel că nu este necesară supunerea lui la executarea unei pedepse privative de libertate.
Solicită a se avea în vedere și concluziile raportului de evaluare, faptul că inculpatul regretă fapta comisă, este preocupat de activități legale prin care să-și procure venituri licite prin muncă, este singurul care și-a întreținut familia într-o lungă perioadă de timp, nu este cunoscut ca o persoană violentă, are planuri de viitor dorind să-și mențină locul de muncă și să-și sprijine financiar tatăl. Susține că inculpatul nu este capabil să se adapteze regimului penitenciar.
Apreciază că în cauză se impune aplicarea art.81 C.pen., întrucât condițiile prevăzute de acest articol sunt îndeplinite.
Cu privire la disp.art.76 lit.c C.pen., instanța fondului a reținut art.76 lit.b C.pen., în cauză sunt incidente disp.art.76 lit.c în urma aplic.art.320/1
C.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., cu privire la apelul declarat de inculpat, solicitărespingerea acestuia ca nefondat.
Solicită a se observa că modul în care instanța a motivat soluția prin inversarea instrumentelor juridice pe care le avea la dispoziție, respectiv verificând aspecte ce nu puteau face obiectul decât al cercetării judecătorești, formează în continuare discuții pentru că apărarea se raportează atât la schimbarea de încadrare juridică cât și la unele argumente pentru reținerea circumstanțelor atenuante judiciare tocmai la această motivare, considerând că devreme ce și instanța a interpretat această stare de fapt într-un fel este reală.
Nu consideră necesar să se rețină circumstanțe atenuante.
Inculpatul R. N. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 45 din data de 21 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la 174 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod pr. penală respectiv art.73 lit.b Cod penal și 76 lit.b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului R. N. S. (fiul lui I. și S., născut la (...) în Mediaș, jud.Sibiu, domiciliat în sat M. nr.47, com.Valea Viilor, jud.Sibiu, CNP 1.), fără antecedente penale, studii: 1(una) clasă, ocupația: îngrijitor de animale, la 2 (doi) ani închisoare precum și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, pe timp de 1 an. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal și 64 lit.a, b Cod penal. S-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...) și până la zi. S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea obținerii și stocării în S.N.D.G.J a profilului genetic, în condițiile prev de art. 5 și 7 din L. 76/2008, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, fără nici o altă notificare. În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a unei bâte ciobănești din lemn, cu o lungime de 135 cm, aflată la C. de corpuri delicte a T.ui S. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 lei despăgubiri, reprezentând daune materiale și morale, către partea civilă P. I. dom. în com.Mirșid sat..-P. nr.140 jud.S. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.034,14 lei cheltuieli de spitalizare, către S. J. de U. S.-Z., actualizată cu dobânda legală aferentă, de la data producerii evenimentului ((...)) până la data achitării efective, precum și la plata sumei de 395,40 lei, cheltuieli de transport și asistență medicală, către S. J. de A. S. A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut căprin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de (...), a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R. N. S., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, faptă prev.și ped.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că i-a aplicat părții vătămate P. I., două lovituri cu o bâtă ciobănească în zona capului, cauzându-i leziuni care nu i-au pus viața în pericol, acceptând posibilitatea intervenirii decesului victimei. S-a apreciat că fapta inculpatului de a aplica două lovituri puternice cu o bâtă ciobănească de dimensiuni mari în zonă vitală, respectiv capul părții vătămate, demonstrează poziția psihică a inculpatului față de rezultatul faptei sale, adică producerea decesului părții vătămate. Cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicată o bâtă ciobănească din lemn de esență tare, prevăzută cu ținte din metal la un capăt și cu un inel de țeavă, cu diametrul de 4 cm, lungimea bâtei fiind de 135 cm. Prin rezoluția din data de (...), ora 15,00 a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a început urmărirea penală față de inculpatul R. N. S. pentru infracțiunea prev. de art. - 20 Cp. rap. la art. 174 Cp iar prin O. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de (...) s-a luat măsura reținerii preventive, pe o durată de 24 ore , cu începere de la (...) ora 17,30 până la (...), ora 17,30. Prin O. din data de (...) a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul R. N.-S. pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal, rap.la art. 174 Cod penal iar prin Î. penală nr. 9/Cdin (...) a T.ui S. - Secția Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. N.- S., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...), ora 14,25, până la data de (...), ora 14,25 și această măsură a fost menținută în continuare, pe tot parcursul judecății, după sesizarea instanței. În ce privește caracterizarea inculpatului R. N.-S. s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că acesta nu are antecedente penale (f. 26). Inculpatul a fost sancționat administrativ cu amendă în sumă de 700 lei, pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1) din OUG nr. 55/2002, modif. prin L. nr. 6., sancțiune aplicată prin O. nr. 1. din (...) a P. de pe lângă Judecătoria Zalău (f.26) Inculpatul recunoaște și regretă fapta comisă, arătând că l-a agresat pe partea vătămată P. I., însă nu a intenționat să-i suprime viața. Pe parcursul urmăririi penale partea vătămată P. I. s-a constituit parte civilă în cauză, urmând a-și preciza pretențiile ulterior (f. 52). S. J. de U. S. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.034,14 lei (f. 70) S. J. de A. S. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 395,40 lei (f. 69, 78). Asupra cauzei de față, instanța de fond a reținut următoarele: D. înregistrarea cauzei pe rolul instanței, S. J. de U. S.-Z. a solicitat ca suma de 4.034,14 lei, cheltuieli de spitalizare, să fie actualizată cu dobânda legală aferentă, de la data producerii evenimentului ((...)) până la data achitării efective (f.29). La primul termen de judecată din data de (...), partea civilă P. I. arată că se constituie parte civilă în proces, pentru suma totală de 20.000 lei, din care 800 lei reprezintă despăgubiri materiale, iar restul sumei, daune morale, fiind vorba de o sumă globală. Audiat fiind în fața instanței, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu disp.art.3201 Cod procedură penală, arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și nu solicită administrarea de probe. Apărătorul inculpatului, av.Balog R. a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tentativă la omor prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 Cod penal, arătând în esență că fapta comisă este vătămare corporală, deoarece sub aspectul laturii subiective nu a existat intenția directă de a ucide, de a suprima viața victimei. Obiectul folosit pentru săvârșirea faptei este într-adevăr idoneu dar criteriile trebuie îndeplinite cumulativ. Zona în care s-a aplicat lovitura nu a fost clarificată. F. de intensitatea loviturii, arată că viața victimei nu a fost pusă în primejdie, loviturile nu au fost puternice. Arată că inculpatul a lovit de frică, deoarece cunoștea împrejurarea că victima este o persoană violentă și se vorbea în localitate că în trecut ar fi lovit o persoană care ulterior a decedat. Reprezentantul parchetului s-a opus la schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, în art.181 alin.1 Cod penal, arătând că bâta ciobănească cu care s-au aplicat loviturile este un obiect idoneu, apt de a duce la moartea victimei iar zona în care a lovit inculpatul, este una foarte importantă a organismului uman - capul victimei - existând la dosar declarații ale martorilor care arată că victima a fost lovită de două ori în zona capului. Inculpatul putea să prevadă că partea vătămată putea să și moară. Inculpatul este nou venit în localitate, nu avea de unde să cunoască pe partea vătămată, ca să-i fie frică de aceasta. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă astfel că încadrarea juridică dată faptei este una corectă. Pe fond, procurorul de ședință a susținut starea de fapt reținută și în actul de sesizare al instanței și solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, aplicarea față de acesta a disp.art.3201 Cod procedură penală și reducerea pedepsei cu 1/3, menținerea stării de arest și deducerea prevenției, obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. P. civilă solicită obligarea inculpatului, la despăgubiri, în sumă de 20.000 lei, daune totale cu precizarea că îi pare rău de inculpat, nu ar fi vrut să se ajungă în situația asta. Nu cere condamnarea inculpatului. P.ul cere obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 20.000 lei, apreciind că suma este corectă. Av.Balog R., susține că inculpatul nu a avut intenția de a ucide și a lovit fiind sub o puternică stare de tulburare și emoție, motiv pentru care cere condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b Cod penal. Cere să se rețină că inculpatul nu este școlarizat, este cioban și și-a apărat stăpânul, lovind partea vătămată de frică. Inculpatul a avut o atitudine procesuală mai mult decât rezonabilă, a recunoscut comiterea infracțiunii, s-a prelevat de disp.art.3201 Cod procedură penală. Cere aplicarea disp.art.74 lit.a, c Cod penal și aplicarea unei pedepse reduse cu 1/3. În subsidiar, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.181 alin.1 Cod penal, cere încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii părții vătămate. F. de latura civilă a cauzei cere disjungerea, pretențiile nefiind dovedite. Instanța de fond cercetând cauza, în conformitate cu prev. art. 3201 Cod procedură penală, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a actelor aflate la dosar, respectiv proces verbal de consemnare a plângerii (f.5); proces-verbal de cercetare la fața locului (f.9- 22); declarațiile inculpatului (f. 31-33, 38); declarațiile părții vătămate (f. 51-54); declarații de martori (f. 56-62 ); acte medicale privind îngrijirile acordate părții vătămate (f. 72-77, 82-87, 94-132); concluzii provizorii ale medicului legist (f.89); raport de constatare medico-legală (f. 65), a constatat că prin actul de sesizare a instanței se rețin în fapt următoarele împrejurări: Inculpatul R. N.-S. a fost angajat ca îngrijitor la turma de oi aparținând martorului D. S., acesta obținând acceptul comunității locale, să pășuneze oile pe pășunea satului M.- P., jud. S. În data de (...), inculpatul R. N.-S. se afla împreună cu martorul D. S., cu turma de oi pe pășunea din locul numit "., satul M.-P., în apropierea terenului părții vătămate P. I. A., cu câteva zile înainte, partea vătămată P. I. i-a atras atenția martorului D. S., că în zona în care acesta și inculpatul pășunau oile, se află un teren proprietatea sa, însămânțat cu lucernă și i-a cerut, să nu lase oile pe acel teren. În data de (...), în jurul orei 17,00, partea vătămată P. I. auzind de la locuința sa turma de oi, în zona terenului său, s-a deplasat singur la fața locului. Pe drum, pentru a se apăra de câinii ciobănești, partea vătămată a rupt o botă subțire dintr-un spin uscat, cu lungimea de aproximativ 1 metru. Ajuns la fața locului, partea vătămată a observat că turma de oi pășuna și pe terenul său. În momentul când a ajuns lângă turmă, partea vătămată a observat că oile erau supravegheate de două persoane, respectiv inculpatul R. N. S. și martorul D. S. P. vătămată s-a îndreptat spre ei, moment în care a fost atacat de trei câini ciobănești, iar acesta s-a apărat de ei cu acel spin și i- a cerut inculpatului, să intervină pentru a nu fi mușcat de câini. În acel moment, inculpatul se afla la o distanță de 1 metru și jumătate, lateral dreapta, față de partea vătămată, iar D. S. în partea stângă la odistanță de circa doi metri. Profitând de faptul că partea vătămată s-a aplecat și a încercat, să alunge câinii cu spinul, fără să spună ceva, inculpatul R. N. S. a ridicat bâta ciobănească pe care o avea la mână și l-a lovit în zona capului. Observând lovitura, partea vătămată a ridicat mâna dreaptă să se apere, însă lovitura fiind puternică, după ce a fost lovit în mână a ricoșat și l- a lovit în cap, în zona urechii drepte. Totodată, de partea vătămată s-a apropiat și D. S. P. vătămată a crezut că și acesta avea intenția de a-l agresa, a întins mâna stângă spre el și s-a tăiat superficial la două degete. În același moment, partea vătămată a fost lovit din nou în zona frunții cu bâta de către inculpatul R. N. S., lovitură după care și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ. Inculpatul a încetat agresiunea și s-a îndepărtat de victimă, împreună cu martorul D. S. D. ce și-a revenit, partea vătămată i-a observat pe inculpatul R. N.-S. și pe martorul D. S. îndepărtându-se de el, fiind la o distanță de aproximativ 150-200 de metri. P. vătămată s-a ridicat de la pământ și s-a îndreptat spre locuința sa, unde s-a întâlnit cu soția sa, aceasta observând că acesta prezenta răni în zona capului și avea sânge pe față și pe haine. În acea împrejurare, soția părții vătămate a observat că îi lipsesc dinții din partea din față a gurii, dinți pe care îi avea puși de stomatolog. S. părții vătămate a telefonat la nr. de urgență 112 și acesta a fost dus cu ambulanța la S. J. de U. Z., unde a fost internat în perioadele (...) - (...) și (...)- (...), cu următorul diagnostic: TC cu plagă regiunea parietală dreapta. Plagă pavilion ureche dreapta și față dorsală mâna stângă. Fractură 1/3 distală ulna dreapta cu deplasare. Hematom epicranian temporo-parietal drept. Fractură deschisă mastoida dreapta. Revărsat hematic în celulele mastoidiene drepte. Efizem al fosei temporale drepte. Minimă hemoragie subarahnoidiană în scizura sylviană dreapta și girusurile temporale drepte (f. 65). Din Raportul de constatare medico-legală nr. 442/II/a/14 din (...) al S.ui J. de M. L. Z., reiese că partea vătămată P. I. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și corp tăietor. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și necesită pentru vindecare 53-55 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din (...) (f. 65 verso). Potrivit art.62 Cod procedură penală "; în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală si instanța de judecata sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe"; iar conform art.63 alin.(2) Cod procedură penală „probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului";. A mai reținut instanța de fond și faptul, că potrivit art.69 și art.75 Cod procedură penală, atât declarațiile învinuitului sau inculpatului cât și declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, făcute în cursul procesului, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, în lumina acestor prevederi legale, instanța de fond a constatat că împrejurările săvârșirii faptelor de lovire și derularea acestora, au fost reținute în actul de sesizare a instanței doar raportat la declarațiile părții vătămate (f.52) coroborate cu declarația martorei P. Ana, care este soția sa (f.58) și a relatat cele aflate de la soț, nefiind martor ocular. D., inculpatul a recunoscut de la început săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa însă, a invocat constant, atât cu ocazia cercetării efectuate a douazi, la fața locului (după cum rezultă din declarația martorului B. V.-f.61) cât și în fața procurorului (f.33;38) și al instanței de judecată (f.30) faptul că l-a lovit pe partea vătămată P. I., după ce acesta începuse să îl agreseze pe celălalt cioban, martorul D. S., împrejurare confirmată de acesta din urmă, prin declarația dată la parchet (f.57). Dacă cei doi martori, P. Ana și D. S., care susțin declarația părții vătămate și respectiv declarația inculpatului, ar putea fi suspectați de subiectivism, prin natura raporturile în care se află cu părțile, în cauză mai există un martor, aparent obiectiv, anume B. R., care susține că i-a atenționat pe cei doi ciobani să nu lase oile pe terenul părții vătămate P. I., pentru că este o persoană foarte agresivă, iar după producerea evenimentelor din prezenta cauză, inculpatul R. N.-S. i-a spus că l-a lovit pe acesta de frică, însă nu cu intenția de a-l omorî (f.62). Faptul că între inculpat și martorul D. S., a avut loc o altercație și un contact fizic, în prima fază a conflictului, rezultă și din aceea că a doua zi după incident, în data de (...), acesta din urmă s-a prezentat la S. județean Z. acuzând ";durere la nivelul urechii stângi, cădere în urma unei lovituri de către persoană cunoscută";, iar inculpatul susține la rândul său că, la un moment dat, martorul D. S. s-a apropiat ";eu am crezut că vrea să mă lovească și am dat cu mâna stângă spre el și m-am tăiat la două degete de la mâna stângă"; (?!-n.n). Prin urmare instanța a reținut, în plus față de cele prezentate prin rechizitoriu că, inculpatul R. N. S., aflându-se pe câmp, în slujba martorului D. S., ca îngrijitor la oi, a lovit-o pe partea vătămată P. I. de câteva ori cu bâta ciobănească, în momentul în care acesta din urmă, a avut o altercație și un contact fizic cu martorul D. S. (care este o persoană mai în vârstă decât inculpatul), percepând faptul că acesta se află în pericol. D. ce martorul D. S. a plecat de la fața locului și inculpatul a încetat la rândul său agresiunea, abandonând-o pe partea vătămată P. I., care s-a ridicat singur de jos plecând spre casă, în timp ce inculpatul se îndepărta, plecând după „stăpânul său";, pe care la apărat de agresiunea părții vătămate. O astfel de mentalitate, de tip arhaic, relevată de apărătorul inculpatului, este, în opinia instanței, posibil a se fi dezvoltat în profilul psihologic al inculpatului dacă avem în vedere vârsta inculpatului, condiția sa socială și pregătirea intelectuală, practic inexistentă (o clasă). Pe de altă parte, în speță, starea de pericol a fost accentuată, în percepția inculpatului, prin aceea că anterior fusese amenințat de partea vătămată P. I., atât el cât și martorul D. S., că vor avea probleme dacă mai lasă oile pe terenul său, iar martora B. R. i-a prevenit că inculpatul este cunoscut în sat ca fiind foarte agresiv, că ar fi în stare să le dea în cap dacă lasă oile pe terenul lui și că anterior, în urmă cu mai mulți ani, ar fi bătut pe un vecin de-al lui și că din această cauză acel vecin ar fi murit, iar între inculpat și partea vătămată este o vădită disproporție fizică. În aceste condiții, este evident că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, așa după cum corect se susține și în apărare însă prin modul haotic în care a aplicat loviturile și mijlocul idoneu folosit, respectiv o bâtă ciobănească, inculpatul a acceptat posibilitatea producerii unei astfel de consecințe (mai ales că se afla la acel moment sub starea unei puternice tulburări sau emoții provocată de partea vătămată) fiind vorba așadar, sub aspectul laturii subiective, de o intenție indirectă în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor; prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de tentativă de omor, prev. și ped. de art.20 Cod penal, rap.la art.174 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală, prev. și ped. deart.181 Cod penal, formulată de apărătorul inculpatului, nu a putut fi primită de instanță de fond. În schimb, au fost reținute prevederile art. 73 lit.b Cod penal, conform cărora „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă";, constituie circumstanță atenuantă legală, situație în care, potrivit art.76 Cod penal, se aplică o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, limită care, în speță, după aplicarea disp. art.3201Cod procedură penală, de asemenea obligatorii în condițiile date, este de 3 ani și 4 luni, închisoare. Așadar, în drept, fapta inculpatului R. N. S., care, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, i-a aplicat părții vătămate P. I., două lovituri cu o bâtă ciobănească în zona capului, cauzându-i leziuni care nu i-au pus viața în pericol și acceptând posibilitatea intervenirii decesului părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, faptă prev.și ped. de art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu privare de libertate, precum și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, pe timp de 1 an, ca urmare a aplicării prev. art.3201Cod procedură penală, privind reducerea limitelor legale de pedeapsă, cu o treime și a prev. art. 76 lit.b Cod penal, ca urmare reținerii circumstanței atenuante, prev. de art. 73 lit.b Cod penal, respectiv scuza provocării. La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prev. art.72 Cod penal, instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, pentru care s-a reținut deja o circumstanță atenuantă, ci s-a ținut cont, în circumstanțiere, de comportamentul inculpatului în fața organelor de anchetă și a instanței, unde a dat dovadă de sinceritate, lipsa de antecedente penale, precum și de profilul său psihologic, raportat la vârstă, educație, ocupație, condiție socială. Totuși, față de gravitatea faptei în sine, analizată prin conținutul său concret, pedeapsa a fost orientată spre media noilor limite de pedeapsă, având în vedere că limitele inițiale, de la 5 la 10 ani închisoare, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal, au fost mult diminuate, prin aplicarea prev. art.3201 Cod procedură penală, de care inculpatul a înțeles să uzeze. Aplicarea unei pedepse mai reduse sau cu suspendarea executării, nu este, în opinia instanței, de natură să-și atingă scopul educativ și preventiv, prevăzut de art.52 Cod penal, inculpatul având nevoie să conștientizeze, prin reeducare, într-o perioadă de timp rezonabilă, asupra gravității faptei sale, raportat la normele de conviețuire socială. În schimb, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 Cod penal, s-a limitat la lit.a și b, pe perioada minimă de 1 an, având în vedere că infracțiunea săvârșită nu are o legătură directă cu exercitarea unor astfel de drepturi, astfel că restrângerea lor pe o perioadă mai îndelungată nu se justifică. În ce privește pedeapsa accesorie, privind interzicerea acelorași drepturi pe perioada detenției, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.71 Cod penal și art. 64 lit.a, b Cod penal. În conformitate cu prev.art.350 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani închisoare, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de (...) și până la zi. De asemenea, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea obținerii și stocării în S.N.D.G.J a profilului genetic, în condițiile prev de art. 5 și 7 din L. 76/2008, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, fără nici o altă notificare. În baza art.118 lit.b Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat, în favoarea statului a unei bâte ciobănești din lemn, cu o lungime de 135 cm, corp delict aflat la C. de corpuri delicte a T.ui S. În ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanță a apreciat că suma de 20.000 lei, pretinsă de partea civilă P. I. de la inculpat și reprezentând daune materiale și morale, estimate global, nu este o sumă exagerată, raportat la numărul relativ mare de zile de îngrijiri medicale (53-55 zile de îngrijiri medicale), ce presupun suferințe fizice și psihice și angajarea de cheltuieli pentru vindecare însă, ținând cont și de culpa părții vătămate în producerea rezultatului păgubitor, pe care instanța a apreciat-o în proporție de 25%, în baza art.14 Cod procedură penală comb. cu art.998 și 999 Cod civil, l-a obligat pe inculpatul R. N. S. la plata sumei de 15.000 lei despăgubiri, reprezentând daune materiale și morale, către partea civilă P. I. Cât privește estimarea globală a acestei sume, fără producerea de probe, instanța de fond a considerat că este o opțiune corectă din partea părții civile, de observat fiind că o astfel de practică este folosită frecvent și de Curtea E. a D. O. de la S., tocmai pentru că, atunci când se aduce o încălcare a unui drept fundamental al omului, cum este și dreptul la viață, sănătate și integritate fizică și morală, este foarte dificil dacă nu imposibil, în a se face o delimitare foarte clară între prejudiciul material și cel moral, încercate în astfel de situații. D. cum se știe, daunele materiale constau îndeobște în cheltuieli bănești de diferite feluri suportate de partea vătămată (medicamente, transport, tratament, îngrijiri medicale, spitalizare, consultații medicale, suplimente alimentare, ritualuri de înmormântare, pompe funebre, etc.) dificil de dovedit în totalitate, cu mijloace legale de probă, în timp ce daunele morale sunt la propria apreciere a instanței, astfel că nimic nu împiedică partea lezată să solicite iar instanța să aprecieze o sumă globală, drept despăgubiri, raportat la toate circumstanțele cauzei, inclusiv presupusele cheltuieli ocazionate, ca urmare a săvârșirii faptei penale de către inculpat. D., cu totul alta este situația despăgubirilor pretinse de către unitățile medicale, de ambulanță și spitalicești, care dețin o evidență exactă a serviciilor prestate față de părțile vătămate, în vederea recuperării lor de la persoanele vinovate de producerea cheltuielilor ocazionate, în codițiile prevăzute de lege. Astfel, în baza înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, instanța de fond, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.313 din OUG nr. 72/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.034,14 lei cheltuieli de spitalizare, către S. J. de U. S., actualizată cu dobânda legală aferentă, de la data producerii evenimentului ((...)) până la data achitării efective, precum și la plata sumei de 395,40 lei, cheltuieli de transport și asistență medicală, către S. J. de A. S. Totodată, în baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și inculpatul R. N. S. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat admiterea apelului,desființarea sentinței primei instanțe, înlăturarea prevederilor art.73 lit.b Cod penal și aplicarea unei pedepse mai aspre, corespunzătoare faptei reținute în sarcina inculpatului. S-a arătat că în mod nelegal a reținut instanța de fond în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, respectiv scuza provocării, ceea ce a determinat aplicarea unei pedepse prea blânde raportat la infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul. Pentru a fi reținută scuza provocării este necesar ca comportarea părții vătămate să fi generat în psihicul inculpatului o puternică tulburare, reducându-i posibilitatea de autocontrol și de evaluare exactă a gravității faptei, iar inculpatul să fi acționat în această stare, ori raportat la împrejurările în care s-a produs fapta această stare nu a existat. Dimpotrivă, în timp ce partea vătămată se apăra de cei trei câini ciobănești, inculpatul, fără nicio provocare a lovit-o pe partea vătămată în cap cu bâta ciobănească. Abia după această lovitură partea vătămată a ridicat mâna, dar și atunci pentru a se apăra, nu pentru a riposta, dar a fost lovit din nou de inculpat în zona frunții, moment în care partea vătămată și-a pierdut cunoștința, căzând la pământ. Inculpatul R. N. S. a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronatcă în speță sunt aplicabile disp.art.20 rap.la art.174 C.pen., întrucât în cauză sunt întrunite condițiile infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 C.pen., întrucât din împrejurările comiterii faptei reținute și prin rechizitoriu și care rezultă din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă elemente care să evidențieze intenția inculpatului de a ucide. Împrejurările în care era săvârșită fapta, respectiv în prezența unei alte persoane, în urma unui conflict, obiectul cu care a acționat inculpatul, aplicarea a două lovituri părții vătămate, constituie circumstanțe reale care ar concretiza intenția inculpatului de a lovi partea vătămată, de a produce o vătămare corporală acesteia și nu de a ucide. Susține că mobilul activității infracționale a fost de apărare a stăpânului său, iar scopul a fost acela de a evita ca partea vătămată să-i facă rău acestuia, fără a avea nici un moment intenția de a produce suprimarea vieții părții vătămate. Mai mult, inculpatul a comis fapta aflându-se într-o puternică stare de tulburare cauzată de atacul părții vătămate și de faptul că auzise că partea vătămată este o persoană violentă. Apreciază că sunt relevante în cauză și concluziile expertizei medico- legale prin care se precizează că nu s-a pus în primejdie viața victimei și partea vătămată a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale. S-a solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală, lipsind plângerea părții vătămate, în temeiul art.10 lit.f C. În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea disp.art.81 C.pen., întrucât inculpatul nu are antecedente penale, nu a fost condamnat la nici o pedeapsă cu închisoare, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. D. ce a fost reținut o perioadă de aproape 7 luni în arest preventiv inculpatul a ajuns să conștientizeze pe deplin faptele comise, precum și consecințele acestora, astfel că nu este necesară supunerea lui la executarea unei pedepse privative de libertate. Din raportul de evaluare reiese că inculpatul regretă fapta comisă, este preocupat de activități legale prin care să-și procure venituri licite prin muncă, este singurul care și-a întreținut familia într-o lungă perioadă de timp, nu este cunoscut ca o persoană violentă, are planuri de viitor dorind să-și mențină locul de muncă și să-și sprijine financiar tatăl, nu este capabil să se adapteze regimului penitenciar. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 Cod procedură penală, curtea constată că apelurile formulate în cauză nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale. A rezultat din ansamblul probator că la data de (...) inculpatul apelant R. N. S. sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, i-a aplicat părții vătămate P. I. două lovituri cu o bâtă ciobănească, în zona capului, cauzându-i leziuni care nu i-au pus viața în pericol, inculpatul acceptând posibilitatea intervenirii decesului părții vătămate. Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului R. N. S. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de acesta, inculpatul solicitând a fi judecat în procedura reglementată de art.3201 Cod procedură penală, privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal. Astfel, potrivit art.52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, respectiv săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate P. I., având în vedere faptul că incidența acestei circumstanțe atenuante reiese din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale. Potrivit prevederilor art.3201 alin.2 Cod procedură penală judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală numai atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. Inculpatul R. N. S. a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, arătând că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Judecarea cauzei în procedura reglementată de art.3201 Cod procedură penală nu este echivalentă cu preluarea stării de fapt din rechizitoriu fără ca aceasta să fie examinată de judecător prin raportare la prevederile legale, inclusiv la prevederile art.63 alin.2 Cod procedură penală care se referă la aprecierea probelor, ori fără ca judecătorul să verifice dacă starea de fapt din rechizitoriu este susținută de probele administrate în cursul urmăririi penale. Este adevărat că atunci când instanța constată inadvertențe între starea de fapt din rechizitoriu și probele administrate în cursul urmăririi penale va putea dispune respingerea cererii de judecare a cauzei în procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, însă atunci când problema care se cere a fi dezlegată este cea a incidenței ori neincidenței unei circumstanțeatenuante legale, instanța poate ca, admițând cererea de judecare a cauzei conform art.3201 Cod procedură penală, să rețină sau nu o circumstanță atenuantă legală după cum aceasta este susținută sau nu de probele administrate în cursul urmăririi penale. Procedura reglementată de art.3201 Cod procedură penală nu exclude posibilitatea reținerii de către judecător a circumstanțelor atenuate judiciare facultative prevăzute de art.74 Cod penal și cu atât mai mult nu exclude posibilitatea reținerii circumstanțelor legale obligatorii prevăzute de art.73 Cod penal, cu singura condiției a stabilirii incidenței acestora, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În prezenta cauză se constată martorul D. S. (f.56-57 dosar u.p.) a declarat în cursul urmăririi penale că în data de (...) în jurul orei 17,30 se afla cu turma de oi, împreună cu inculpatul R. N. S. în zona Soci, la o distanță de circa 50-60 de metri de terenul părții vătămate P. I., fiind posibil ca una sau 2 oi să fi intrat pe acel teren. La fața locului a venit partea vătămată, care s-a apropiat de inculpat și de martor având în mână un spin de aproximativ 1 metru lungime, spunând pe un ton amenințător „uite-l pe bătrânu!";. Câinii de la turmă s-au apropiat de partea vătămată, dar nu au atacat-o. C. s-a apropiat de martor partea vătămată l-a lovit cu palma peste urechea stângă, lovitură în urma căreia martorul a căzut la pământ. C. s-a ridicat de la pământ martorul a văzut-o pe partea vătămată căzută la pământ și pe inculpat lângă aceasta, cu bâta ciobănească în mână. Martorul l-a văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată o dată cu bâta peste mână și în zona urechii drepte, dar nu a văzut să o fi lovit când era căzută la pământ. Martorul D. S. s-a prezentat la S. Z., unde a fost consultat de un medic, eliberându-i se adeverința de la f.55 dosar u.p., care atestă că prezintă durere la nivelul urechii stângi produsă prin cădere în urma uni lovituri primite de la o persoană cunoscută, fără a se constata leziuni. Martorul B. V. a declarat (f.61 dosar u.p.) că a participat în data de (...) la o cercetare la fața locului în zona pășunii „Soci"; aparținând de satul M. P., ocazie cu care inculpatul a relatat că partea vătămată P. I. i-a reproșat martorului D. S., proprietarul turmei de oi, că pășunează pe terenul său și l- a lovit pe martor, astfel că inculpatul s-a enervat și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu bâta ciobănească. Martora B. R. a declarat (f.62 dosar u.p.) că anterior incidentului dintre inculpat și partea vătămată a discutat cu inculpatul R. N. S. și cu martorul . S., care i-au spus că au fost avertizați de partea vătămată P. I. că are un teren cu lucernă în apropierea pășunii și le-a cerut să nu lase oile pe acel teren. Martora le-a spus inculpatului și martorului D. S. că partea vătămată P. I. este cunoscut în sat ca fiind foarte agresiv, că ar fi în stare să le dea în cap dacă lasă oile pe terenul lui și că anterior, în urmă cu mai mulți ani, ar fi bătut pe un vecin al lui care a decedat din această cauză. Motivul pentru care l-a bătut pe acel vecin a fost legat de stabilirea liniei de hotar dintre două terenuri. Ulterior incidentului dintre inculpat și partea vătămată martora a discuta cu inculpatul, care i-a spus a lovit-o pe partea vătămată din cauza fricii, când a văzut că partea vătămată îl lovise pe D. S., fără a avea intenția de a o ucide pe partea vătămată. Starea de fapt descrisă în rechizitoriu are în vedere doar declarația părții vătămate P. I., care a arătat că inculpatul, profitând de faptul că partea vătămată se aplecase și încerca să alunge câinii cu spinul, fără să spună ceva, a ridicat bâta ciobănească pe care o avea asupra sa și l-a lovit în cap, fără a se ține seama și de declarațiile relevante ale martorilor mai sus indicați. Declarația părții vătămate P. I. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în timp ce declarația constantă a inculpatului, în sensul că a aplicat lovituri cu bâta ciobănească numai după ce partea vătămată a aplicat lovituri martorului D. S., pe care l-a văzut căzut la pământ, pe fondul temerii provocate de partea vătămată, despre care știa că este agresivă și în apărarea martorului D., se coroborează cu declarațiile martorilor D., B. și B. și cu adeverința medicală eliberată în favoarea martorului D. În consecință curtea constată că în mod corect au fost reținute prevederile art.73 lit.b Cod penal. În ce privește recursul inculpatului curtea constată că solicitările acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 Cod penal și în subsidiar de reducere a cuantumului pedepsei nu sunt fondate. Faptul că prin leziunile traumatice cauzate părții vătămate nu s-a pus în primejdie viața acesteia nu conduce automat la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, deoarece numai întâmplarea a făcut ca rezultatul agresiunii să nu fie unul mai grav. Noțiunea de punere în primejdie a vieții din punct de vedere medico- legal este diferită de aceeași noțiune în sens juridic. Din punct de vedere medico-legal se considera leziuni care pun viața victimei în primejdie acele leziuni traumatice care, în lipsa unei intervenții medicale calificate, acordată în timp util, duc în mod cert la decesul victimei. Esențială în definirea unei leziuni traumatice ca "primejdioasă pentru viață" este starea de pericol iminent, imediat sau tardiv, ca acea leziune, în evoluția să naturală, să determine decesul persoanei, viața acesteia fiind salvată numai printr-o intervenție medicală calificată. Aceasta se refera raportat în principal la leziunea traumatica în sine, fiind evaluat efectul acestei leziuni asupra organismului în condiții obișnuite. Din punct de vedere juridic în principiu orice leziune produsă în zone vitale ale corpului reprezintă o primejduire a vieții, chiar dacă din diverse cauze - îngrijiri medicale acordate la timp, o reactivitate (rezistență) deosebită a unui anumit organism - rezultatul mai grav, pierderea vieții, nu se produce. În accepțiunea juridica, punerea în primejdie a vieții constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea acesteia (moartea) si caracterizată de intenția specifică de omor. Pentru calificarea faptei ca tentativă de omor trebuie examinat dacă din probe rezultă intenția inculpatului de a ucide, relevante fiind din constatările medico legale aspectele privitoare la existența, felul și numărul leziunilor, regiunea în care s-au produs și instrumentul cu care ele au putut fi produse. Elementul principal în calificarea faptei ca tentativă de omor este latura subiectiva a infracțiunii, în esență atitudinea conștientă a autorului în momentul săvârșirii faptei. În cazul de față pentru determinarea poziției subiective cu care a acționat inculpatul sunt relevante declarațiile acestuia în care a arătat că a aplicat în zona capului părții vătămate lovituri cu bâta ciobănească cu ghinturi metalice. De asemenea sunt relevante mențiunile din raportul de constatare medico-legală (f.65 dosar u.p.) referitoare la zonele în care au fost constatate leziunile și la instrumentul cu care au fost cauzate acestea, în raportarătându-se că partea vătămată a prezentat traumatism cranio-cerebral cu fractură de mastoidă dreaptă, hemoragie subarahnoidiană, hematom epicranian temporo-parietal drept, hematotimpan drept, fractură 1/3 distală cubitus drept cu deplasare, plagă regiunea frontală, pavilion UD și mâna stângă, leziuni produse prin lovire cu corp dur și corp tăietor. Curtea constată că partea vătămată P. I. a fost lovită cu un corp dur și tăietor (bâta ciobănească cu ghinturi metalice la capătul superior), apt să producă leziuni letale, în zona capului, zonă vitală, că inculpatul R. N. S., deși nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, conform propriei declarații, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, raportat la instrumentul folosit la lovirea părții vătămate, la intensitatea loviturilor aplicate și la zona în care au fost aplicate, pe fondul tulburării cauzate de lovirea martorului D. S. de către partea vătămată și a faptului că știa că partea vătămată este o persoană violentă. Astfel, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor săvârșită în condițiile art.73 lit.b Cod penal. În ce privește solicitarea de reducerea cuantumului pedepsei și de suspendare a executării acesteia se constată instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei astfel cum s-a detaliat mai sus, referatul de evaluare întocmit în faza de judecată a apelului aducând doar argumente pentru menținerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare. Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o gravitate și violență ridicate sancțiunea aplicată ar fi una modică. În cazul concret reconsiderarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului apelant R. N. S. în sensul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării acesteia nu se impune, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei, chiar în stare de provocare comisă fiind, și pedeapsa aplicată. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, curtea va respinge în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate apelurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și inculpatul R. N. S. împotriva sentinței penale nr. 45 din 21 iulie 2011 a T.ui S. În baza art.88 Cod penal, art.383 alin.11, art.350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata arestului preventiv începând cu data de (...) la zi, având în vedere că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, iar în prezent acesta este deținut în baza unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitivă. În baza art.189 Cod procedură penală, se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului conform art.192 alin.3 Cod procedură penală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În temeiul art.379 pct.1 lit. b Cop respinge ca nefondate apelurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și inculpatul R. N. S., fiul lui I. și S., n. la (...) , în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 45 din 21 iulie 2011 a T.ui S. Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata arestului preventiv începând cu data de (...) la zi. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu pentru av. Waldraf D., sumă ce se va avansa din FMJ. Obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 600 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011 în prezența inculpatului arestat. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, M. Ș. L. M. M. B. Red.L.M. Dact.H.C./(...) Jud.fond: M. S.;
| ← Decizia penală nr. 71/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 43/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
